2rc-276/13 — Încasarea sumei şi dobînzii de întîrziere

prima instanţă: V. Mihăilă nr. 2rc-276/13 instanţa de apel: M. Anton, I. Secrieru, A. Panov DECIZIE 03 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Lupuşor Cristina” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderea Mixtă „MOLDCELL” Societate pe Acţiuni împotriva Întreprinderii Individuale „Lupuşor Cristina” cu privire la încasarea datoriei împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012, prin care cererea de apel depusă de Întreprinderea Individuală „Lupuşor Cristina” a fost restituită şi împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2012, prin care s-a respins cererea apelantei Întreprinderea Individuală „Lupuşor Cristina” cu privire la scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel şi nu s-a dat curs cererii de apel depusă de reprezentantul Întreprinderii Individuale „Lupuşor Cristina”, avocatul Serghei Mocanu constată: La 19 mai 2011 ÎM „MOLDCELL” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎI ”Lupuşor Cristina” cu privire încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 27 martie 2009, 18 decembrie 2009, 26 martie 2010 şi 16 aprilie 2010 între ÎM „MOLDCELL” SA şi ÎI ”Lupuşor Cristina” au fost încheiate contracte de abonament pentru numere de telefonie mobilă, însă pârâtul încălcând prevederile contractelor nu a achitat facturile, având o datorie nestinsă de 13898,20 lei. În conformitate cu prevederile contractului pârâtul s-a obligat să utilizeze şi să achite serviciile prestate de către reclamant, în valoarea şi condiţiile indicate în facturile emise lunar. Cu referire la p.3.9-3.9.3 al Regulamentului prestării servicii de telefonie mobilă celulară GSM aprobat de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi 1 Informatică, abonatul este obligat să achite plata pentru serviciile prestate de către operator în luna precedentă conform facturii eliberate de operator.

Mai indică reclamantul că la 01 iunie 2009 şi 17 septembrie 2009, între aceleaşi părţi, au fost încheiate contracte de vânzare-cumpărare a modemelor GPS Arvento, însă pârâtul încălcând prevederile contractului nu a achitat preţul pentru modemele achiziţionate, acumulând o datorie de 78624 lei. Totodată specifică reclamantul că periodic au fost încheiate acorduri adiţionale la Contractul de abonament nr. 1, şi anume la 07 decembrie 2009, 08 decembrie 2009, 16 aprilie 2010, 20 iulie 2010, 26 noiembrie 2010 în baza cărora de către pârâtul ÎI ”Lupuşor Cristina” au fost achiziţionate diferite produse ale companiei MOLDCELL. Însă datorită faptului că pârâtul nu a respectat obligaţiile sale prevăzute în acordurile suplimentare a acumulat penalităţi în suma totală de 30520 lei.

Menţionează reclamantul că pârâtul a prezentat o Scrisoare de garanţie prin care s-a obligat să achite jumătate din suma datorată până la 31 iulie 2010, iar până la 31 august 2010 restul datoriei acumulate, însă aşa şi nu şi-a îndeplinit promisiunea. Cu referire la art. 512-514, 572, 932, 971 ale Codului Civil, reclamantul indică că ÎI ”Lupuşor Cristina” prin acţiunile sale de neachitare în termenii stabiliţi a serviciilor prestate a omis prevederile legale conform cărora părţile sunt ţinute să execute obligaţiile sale în mod corespunzător, la termen şi cu bună-credinţă. Mai susţine reclamantul că la 20 octombrie 2010 şi la 25 februarie 2011 s-a adresat către pârât cu reclamaţia nr. 102841, prin care a cerut stingerea datoriei existente şi a informat despre aplicarea penalităţii în cazul neexecutării obligaţiilor, însă ÎI ”Lupuşor Cristina” nu a răspuns la propunerea dată, astfel, evitând soluţionarea litigiului pe cale extrajudiciară.

Solicită reclamantul ÎM „MOLDCELL” SA admiterea cererii; încasarea de la pîrît a datoriei în sumă de 92522,20 lei; încasarea penalităţii în sumă de 30520 lei; precum şi încasarea taxei de stat în beneficiul său în valoare de 3691 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 07 mai 2012 cererea ÎM „MOLDCELL” SA împotriva ÎI ”Lupuşor Cristina” cu privire la încasarea datoriei a fost admisă, încasat de la ÎI ”Lupuşor Cristina” datoria în sumă de 92522,20 lei, penalitatea în mărime de 30520 lei, cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în mărime de 3691 lei, în total suma de 126733,20 lei. În cazul neexecutării hotărârii în termen de 90 zile de la data când aceasta a devenit definitivă, se va încasa din contul acestora şi dobânda de întârziere conform art. 619 Cod Civil.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2012 s-a dispus de a nu se da curs cererii de apel depuse de către reprezentantul apelantei ÎI ”Lupuşor Cristina”, avocatul Serghei Mocanu. S-a respins cererea ÎI ”Lupuşor Cristina” cu privire la scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel şi s-a acordat termen până la 24 octombrie 2012. orele 14.00 pentru prezentarea dovezii achitării taxei de stat pentru depunerea cererii de apel în mărime de 2768,25 lei şi a apelului motivat.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2012, Curtea de Apel Chişinău a dispus restituirea cererii de apel depuse de ÎI ”Lupuşor Cristina” pentru neîndeplinirea indicaţiilor instanţei de apel de achitare a taxei de stat expuse în încheierea emisă la 2 26 septembrie 2012. S-a explicat ÎI ”Lupuşor Cristina”, că restituirea cererii nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi apelant, cu aceeaşi cerere de apel, împotriva aceleiaşi hotărâri, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri, dacă apelantul a lichidat neajunsurile.

La 21 ianuarie 2013 reprezentantul ÎI ”Lupuşor Cristina”, avocatul Mocanu Serghei a depus o cerere de recurs prin care a solicitat admiterea cererii, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2012 cu pronunţarea unei hotărâri noi prin care a o scuti pe ÎI ”Lupuşor Cristina” de la plata taxei de stat pentru examinarea cererii de apel, casarea încheierii din 21 noiembrie 2012 prin care s-a dispus restituirea cererii de apel declarate de ÎI ”Lupuşor Cristina”, remiterea cauzei în alt complet de judecată pentru judecarea în fond a cererii de apel. În cererea de recurs recurentul a invocat dezacordul şi cu încheierea din 26 septembrie 2012, menţionând că este una ilegală şi neîntemeiată din considerentele că instanţa nu a ţinut cont de faptul că pe toate conturile bancare ale recurentului este aplicat sechestru.

Mai invocă recurentul că prin încheierile respective, instanţa a omis prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, indicând că taxa de stat a fost stabilită într-un cuantum excesiv, ceea ce nu-i permite de a exercita calea de atac, deoarece este lipsit de surse financiare. Afirmă recurentul că instanţa de apel ilegal nu a expediat în adresa ÎI ”Lupuşor Cristina” ÎIS „Acva Nord”, copia încheierii din 26 septembrie 2012 prin care nu s-a dat curs cererii de apel declarate de ÎIS „Acva Nord”. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi urmează a fi respins cu menţinerea încheierilor contestate din considerentele ce urmează. Conform articolul 427 lit. a) CPC RM, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Din materialele cauzei rezultă că odată cu înaintarea cererii de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 07 mai 2012, apelantul ÎI ”Lupuşor Cristina” a solicitat scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel. Prin încheierea din 26 septembrie 2012, instanţa de apel a respins cererea de scutire de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel şi a acordat apelantului un termen pentru înlăturarea neajunsului.

Conform art. 84 CPC RM, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în judecată (iniţială şi reconvenţională), cererea intervenientului principal, cererea vizând pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, cererea de declarare a insolvabilităţii, cererea de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, precum şi cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătoreşti. 3 Iar dispoziţiile art. 85 alin (4) CPC acordă dreptul judecătorului (instanţei de judecată), să scutească persoana fizică sau juridică, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei.

Prin prisma normei enunţate, instanţa de recurs, statuează că concluzia instanţei de apel, în sensul expus prin încheierea din 26 septembrie 2012, este întemeiată şi legală, deoarece apelantul ÎI ”Lupuşor Cristina” nu a prezentat probe incontestabile care ar confirma imposibilitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel. Or, argumentul că conturilor bancare ale întreprinderii au fost blocate, fapt ce face imposibilă achitarea taxei de stat la depunerea apelului, nu poate fi reţinut de instanţa de recurs, deoarece în confirmarea acestei susţineri nu a fost prezentată informaţia organului fiscal cu privire la deţinerea conturilor bancare de către ÎI ”Lupuşor Cristina”, precum şi faptul că toate conturile bancare sunt sechestrate.

De altfel, însuşi recurentul în cererea de recurs invocă că la materialele dosarului lipseşte certificatul prin care se confirmă faptul că pe toate sursele financiare din conturile bancare ale recurentului este aplicat sechestru. Şi critica recurentului cu referire la faptul că încheierea Curţii de Apel din 26 septembrie 2012 prin care nu a fost dat curs cererii de apel declarată de ÎIS „Acva Nord” nu a fost expediată în adresa ÎI ”Lupuşor Cristina” ÎIS „Acva Nord”, este lipsită de suport legal. Aceasta deoarece, în sprţă, cererea de apel a fost depusă de către ÎI ”Lupuşor Cristina”, ÎIS „Acva Nord” neavând, la caz, calitate procesuală.

Iar expedierea de către Curtea de apel a copiei încheierii menţionate în adresa ÎI ”Lupuşor Cristina” se confirmă prin scrisoarea din 09 octombrie 2012 cu nr. de ieşire 2504 (f. d. 90). Mai mult, prin avizul de recepţie a citaţiei pentru şedinţa de judecată din 21 noiembrie 2012 (f. d. 96), se confirmă că apelantul ÎI ”Lupuşor Cristina” a recepţionat înştiinţarea în care se indică ora, data şi locul examinării cauzei, precum şi obligaţia acestui de a achita taxa de stat în mărime de 2768, 25 lei pentru depunerea cererii de apel (f. d. 93). Însă, reprezentantul ÎI ”Lupuşor Cristina”, în şedinţa de judecată nu s-a prezentat, aşa cum, de altfel, nu s-a prezentat nici în şedinţa de judecată din 26 septembrie 2012, data adoptării încheierii contestate, deşi, la fel, a fost înştiinţată în mod legal despre desfăşurarea şedinţei (f. d. 85). În acest context, instanţa de recurs consideră necesar de menţionat că ÎI ”Lupuşor Cristina”, depunând cererea de apel împotriva hotărârii primei instanţe şi având la cunoştinţă despre examinarea cauzei, precum şi necesitatea achitării taxei de stat pentru depunerea cererii de apel, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), fapt, însă, ignorat de aceasta.

Prin urmare, este vădită manifestarea de către ÎI ”Lupuşor Cristina”, a unui abuz de drepturile sale procedurale.

În această ordine de idei se reţine ca întemeiată şi încheierea din 21 noiembrie 2012 prin care a fost restituită cererea de apel depusă de către ÎI ”Lupuşor Cristina”, 4 din motivul neîndeplinit în termen neajunsurile expuse prin încheierea din 26 septembrie 2012. Or, conform art. 369 (alin.1, lit. a)) CPC RM, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin.(1). Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că încheierile instanţei de apel sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de ÎI ”Lupuşor Cristina” şi de a menţine încheierile contestate.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea Individuală ”Lupuşor Cristina”. Se menţin încheierile Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2012 şi din 21 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderea Mixtă „MOLDCELL” Societate pe Acţiuni împotriva Întreprinderii Individuale „Lupuşor Cristina” cu privire la încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Ala Cobăneanu 5