2ra-1619/13 — Încasarea pagubei materiale cauzate în urma accidentului rutier

dosarul nr.2ra-1619/13 prima instanţă: V. Boico, instanţa de apel: A. Minciuna, V. Pruteanu, A. Nogai, DECIZIE 19 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia, Tatiana Răducanu, Ion Vîlcov, Nicolae Clima examinînd cererea de recurs declarate de către Grozav Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei de Asigurări „Garanţie” Societate pe Acţiuni împotriva lui Grozav Vasile cu privire la încasarea pagubei materiale cauzate în urma accidentului rutier, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2012, prin care apelul declarat de către Grozav Vasile a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 21 noiembrie 2011, de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La 04 martie 2011, reclamantul, Compania de Asigurări „Garanţie” Societate pe Acţiuni a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Grozav Vasile cu privire la încasarea pagubei materiale cauzate în urma accidentului rutier. În motivarea acţiunii reclamantul, CA „Garanţie” SA a indicat că la 25.08.2010, între CA „Garanţie” SA şi Zui Nicolae a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a mijloacelor de transport CASCO nr. 165/2010 pentru autovehiculul de model Opel Vectra cu n/î СОЕ 167. La 14.09.2010 în mun. Chişinău s-a produs accidentul rutier cu implicarea autovehiculului asigurat şi a autovehiculului de model Audi A6 cu n/î COL 037, care a părăsit locul accidentului rutier.

În urma acţiunilor operative de investigaţie, s-a constatat că automobilul în cauză aparţinea lui Vasile Grozav. Acesta din urmă a refuzat să comunice organelor poliţiei cine se afla la volanul automobilului în momentul producerii accidentului rutier, din care cauză a fost atras la răspundere administrativă în baza art.234 CC RM. Susţine reclamantul că în rezultatul accidentului rutier, automobilul de model Opel Vectra cu n/î СОЕ 167 a fost avariat, pagubele materiale fiind evaluate de CA „Garanţie” SA la suma de 4 089 lei, sumă care a şi fost achitată persoanei păgubite, prin transfer în contul SC „Predominanta-CR” SRL - staţia de deservire tehnică, unde a şi fost reparat autovehiculul avariat, fapt confirmat prin dispoziţia de plată nr.1968 din 28.10.2010.

Solicită CA „Garanţie” SA de a se încasa de la Vasile Nicolae Grozav prejudiciul material în mărime de 4 089 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 21.11.2011, acţiunea în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a CA „Garanţie” SA împotriva lui Vasile Grozav privind încasarea pagubei materiale cauzate în urma accidentului rutier, a fost admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2012, apelul declarat de către Grozav Vasile a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 21 noiembrie 2011 de admitere a acţiunii. La 22 februarie 2013, Grozav Vasile a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu restituirea pricinii spre rejudecare.

În motivarea recursului recurentul a invocat că pricina a fost examinată în lipsa sa, precum şi faptul că instanţele nu au constat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, judecînd recursul în limitele prevăzute de lege, consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe. Conform art. 445 alin. (1), lit. a) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Conform art. 442 alin. (1) CPC, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, pe baza actelor din dosar, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Din materiale dosarului s-a stabilit că Compania de Asigurări „Garanţie” Societate pe Acţiuni a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Grozav Vasile cu privire la încasarea pagubei materiale cauzate în urma accidentului rutier. Instanţele de judecată au emis hotărîrile sus indicate, de admitere a acţiunii integral. Analizînd materialele dosarului Colegiul ajunge la concluzia că instanţele de judecată au examinat pricina în conformitate cu legea, adoptînd hotărîrile respective legale şi întemeiate.

Argumentele din recurs cu privire la faptul că cauza a fost examinată în instanţa de apel în lipsa recurentului sunt nefondate, deoarece pentru data de 17 octombrie 2012, recurentul a fost înştiinţat în mod legal cu aviz de recepţionare a citaţiei din data de 19 septembrie 2012 (f. d. 45). Actele cauzei denotă că la 14.09.2010 în mun. Chişinău s-a produs un accident rutier cu implicarea autovehiculului asigurat şi a autovehiculului de model Audi A6 cu n/î COL 037, care a părăsit locul accidentului rutier. În urma acţiunilor operative de investigaţie, s-a constatat că automobilul în cauză aparţinea lui Vasile Grozav. Acesta din urmă a refuzat să comunice organelor poliţiei cine se afla la volanul automobilului în momentul producerii accidentului rutier, din care cauză a fost atras la răspundere administrativă în baza art.234 CC RM.

Potrivit procesului verbal cu privire la contravenţie nr. 64164 din 30.11.2010 Vasile Grozav a refuzat să comunice cui i-a încredinţat automobilul, pentru ce a fost supus unei pedepse contravenţionale pe art. 234 CC la 50 u.c. Conform art. 1329 alin. (1) Cod civil asigurătorul care a plătit despăgubirea de asigurare preia, în limitele acestei sume, dreptul la creanţă pe care asiguratul sau o altă persoană care a încasat despăgubirea de asigurare îl deţine în raport cu terţul responsabil de producerea pagubei dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

În temeiul art. 1410 alin. (1) Cod civil persoanele a căror activitate este legată de un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, a instalaţiilor, mecanismelor, folosirea energiei electrice, a substanţelor explozibile, efectuarea lucrărilor de construcţii etc.) au obligaţia să repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit dacă nu demonstrează că prejudiciul se datorează unei forţe majore (cu excepţia cazurilor în care dauna a survenit ca urmare a exploatării navelor aeriene) sau din intenţia persoanei vătămate. Potrivit art. 1415 alin. (1) Cod civil persoana care a reparat prejudiciul cauzat de o altă persoană are dreptul la o acţiune de regres împotriva acesteia în mărimea despăgubirii plătite persoanei vătămate dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Conform art. 29 lit. e) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci cînd contrar prevederilor legale care reglementează circulaţia rutieră pe drumurile naţionale şi cele locale, persoana răspunzătoare de producerea accidentului a părăsit locul lui. Astfel, s-a constatat că CA „Garanţie” SA la 25.08.2010, a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a mijloacelor de transport CASCO nr. 165/2010 pentru autovehiculul de model Opel Vectra cu n/î СОЕ 167, care aparţine lui Zui Nicolae.

În rezultatul accidentului rutier, automobilul de model Opel Vectra cu n/î СОЕ 167 a fost avariat, pagubele materiale fiind evaluate de CA „Garanţie” SA la suma de 4 089 lei, sumă care a şi fost achitată persoanei păgubite, prin transfer în contul SC „Predominanta-CR” SRL - staţia de deservire tehnică, unde a şi fost reparat autovehiculul avariat, fapt confirmat prin dispoziţia de plată nr.1968 din 28.10.2010. Prin urmare, CA „Garanţie” SA are dreptul de regres asupra sumelor plătite faţă de persoana vinovată în producerea accidentului rutier, inclusiv şi faţă de persoana, care a părăsit locul accidentului rutier şi care invocă că nu se afla la volanul automobilului, dar care a refuzat de a comunica cui a încredinţat automobilul.

Atît la depunerea apelului cît şi a recursului, Grozav Vasile a invocat că nu se afla la volanul automobilului la momentul producerii accidentului rutier, dar a refuzat de a comunica cui a încredinţat automobilul. Abia la depunerea recursului recurentul a anexat un contract de vînzare – cumpărare a automobilului, care nu poate fi luat în vedere ca probă, or recurentul nu a comunicat aceasta la producerea accidentului, iar automobilul vîndut nu este înmatriculat în modul prevăzut după noul proprietar. Astfel, din considerentele menţionate şi alte argumente ale instanţelor de judecată, preluate integral de către instanţa de recurs, avînd în vedere faptul, că hotărîrile contestate au fost emise în corespundere cu normele de drept material şi procedural, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul nefundat şi pasibil respingerii.

În conformitate cu art.445 al.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Grozav Vasile . Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 21 noiembrie 2011, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei de Asigurări „Garanţie” Societate pe Acţiuni împotriva lui Grozav Vasile cu privire la încasarea pagubei materiale. Decizia este irevocabilă de la data emiterii. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă Judecătorul Judecătorii Vera Macinskaia Tatiana Răducanu Ion Vîlcov Nicolae Clima