Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-1685/13
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
5 iunie 2013
Părțile
SRL Bevvis împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova.
Pe scurt
Recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434.

2ra-1685/13 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei.

Dosar nr. 2ra-1685/13 Prima instanţă: Curtea de Apel Chişinău Judecător: Pruteanu Victor Republica Moldova Curtea Suprema de Justiţie ÎNCHEIERE 05 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător: Iulia Sîrcu Judecătorii: Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL “Bevvis” împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 16 februarie 2012, prin care acţiunea înaintată de SRL “Bevvis”, a fost admisă parţial, ACONSTATAT: La 18 octombrie 2011, SRL „Bevvis” a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei.

În motivarea acţiunii a invocat că, în iunie 2008 S.A. „Basarabia” s-a adresat Judecătoriei Economice de Circumscripţie cu acţiune împotriva SRL „Bevvis”, de evacuare din imobilul nelocativ din or. Orhei, str. Vasile Lupi, nr. 36/1. La rândul său, SRL „Bevvis” a depus la 22 septembrie 2008 în Judecătoria Economică de Circumscripţie acţiune împotriva S.A. „Basarabia” privind anularea p. 7.1.2 din contractul de locaţiune din 01 august 2005 a aceluiaşi spaţiu nelocativ din or. Orhei, str. Vasile Lupi, nr. 36/1, încheiat cu S.A. „Basarabia”, care 1-a folosit în procesul activităţii ca local pentru repararea compiuterilor, celularelor, altă tehnică de calcul şi birou. Tot în septembrie 2008 a solicitat conexarea acestor două dosare pentru examinare concomitentă, însă a fost respinsă cererea.

A fost examinată separat acţiunea înaintată de S.A. „Basarabia” şi prin hotărârea din 23 septembrie 2008, 1 menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 mai 2009, a fost admisă acţiunea şi a fost evacuată SRL „Bevvis” din acest imobil nelocativ. Prin hotărâre s-a dispus executarea imediată şi a fost executată hotărârea de evacuare la 25 septembrie 2008. A fost reconstruit imobilul în litigiu şi transmis firmei „Fidesco”. Însă acţiunea înaintată de SRL „Bevvis”, privind anularea clauzei contractului de locaţiune, admiterea cărei exclude temeinicia pretenţiei de evacuare, intenţionat a fost amânată neîntemeiat de mai multe ori de către instanţa judecătorească. Mai menţionează reclamantul că, la 04 octombrie 2010 Curtea de Apel Economică a anulat hotărârea Judecătoriei Economică de Circumscripţie din 22 martie 2010, pronunţată în dosarul de anulare a clauzei contractului, cu remiterea pricinii pentru rejudecare.

În noiembrie 2010 dosarul a parvenit la Judecătoria Economică de Circumscripţie şi repartizat pentru examinare. Consideră reclamantul că, examinarea cauzei a fost numită formal la 14 martie 2011 şi 18 mai 2011, însă de fapt examinarea cauzei nu a avut loc. A fost tergiversată examinarea cauzei în perioada 23.02.2009-09.03.2010 şi 28.10.2010- 14.11.2011. Menţionează reclamantul că, i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei, a fost lipsit de local, s-a micşorat volumul de lucru a întreprinderii SRL „Bevvis” şi respectiv a venitului. Numai în septembrie 2009 a fost găsit un alt local pentru activitate şi a suportat cheltuieli pentru repararea lui.

Parametrii activităţii existenţi la data evacuării, au fost obţinuţi numai în 2010. Consideră reclamantul SRL „Bevvis” că, este importantă examinarea dosarului privitor la anularea clauzei contractului de locaţiune, deoarece se referă la locul de activitate a întreprinderii o perioadă mai mare de 20 ani. Solicită reclamanta SRL „Bevvis”, constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul său a sumei de 10000 lei – cu titlu de prejudiciu material şi suma de 50000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 februarie 2012, a fost admisă parţial acţiunea înaintată de SRL „Bevvis”.

S-a constatat încălcarea dreptului SRL „Bevvis” la judecarea în termen rezonabil a cauzei la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Bevvis” împotriva S.A. „Basarabia” privind declararea nul p. 7.1.2 al contractului de locaţiune din 01 august 2005. S-a dispus încasarea din contul Ministerul Finanţelor al R.M. în beneficiul S.R.L. „Bevvis” prejudiciul material în mărime de 3000 lei. În rest, pretenţiile au respinse. Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la 10 decembrie 2012, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a hotărîrii recurate, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de SRL „Bevvis”, să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a indicat că, hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 februarie 2012, a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au 2 fost încălcate normele de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Colegiul judiciar reiterează prevederile art. 434 CPC, potrivit cărora, recursul împotriva actelor de dispoziţie ale Curţilor de Apel, se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Astfel, din actele cauzei se constată cu certitudine că, Curtea de Apel Chişinău la 14 mai 2012 a comunicat părţilor că au posibilitatea de a lua cunoştinţă cu hotărîrea motivată, însă cererea de recurs a fost declarată la 10 decembrie 2012, prin urmare, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat înafara termenului prevăzut de lege.

Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. b) CPC, recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, a fost depus cu încălcarea termenului de două luni prevăzut în art. 434 CPC.

Instanţa de recurs menţionează că, din actele cauzei rezultă cu certitudine că, La 18 octombrie 2011, SRL „Bevvis” a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul său a sumei de 10000 lei – cu titlu de prejudiciu material şi suma de 50000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, în urma analizei materialelor administrate în sensul soluţionării prezentului litigiu, a constat că, recurentul Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 16 februarie 2012, încălcînd termenul de depunere a recursului stabilit de lege.

În susţinerea poziţiei respective, instanţa de recurs menţionează că, din actele pricinii se constată cu certitudine că, ulterior emiterii hotărîrii recurate, la 02 iulie 2012 în Curtea de Apel Chişinău a fost desfăşurată şedinţa de judecată în cadrul căreia a fost soluţionat necesitatea corectării greşelii din hotărîri. Astfel, Colegiul judiciar remarcă faptul că, pentru respectiva şedinţa de judecată au fost înştiinţate 3 părţile prezentului litigiu. În aceste condiţii, instanţa de recurs accentuiază că recurentul a avut posibilitatea reală de a lua cunoştinţă cu hotărîrea motivată a Curţii de Apel. Mai mult decît atît, Colegiul judiciar menţionează că părţile antrenate în proces trebuie să se comporte cu bună credinţă faţă de întreg procesul luat în ansamblu, poziţie, susţinută şi de jurisprudenţa Curţii Europene.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. b), recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, recursul a fost depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. b), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă Preşedintele şedinţei, judecător /Semnătura/ Iulia Sîrcu Judecători /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 4

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.