2ra-992/13 — Recunoaşterea dreptului de proprietate şi înlăturarea obstacolelor

prima instanţă: D. Puşca dosarul nr. 2ra-992/13 instanţa de apel: S. Procopciu, A. Albu, E. Răţoi DECIZIE 29 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî, Vera Macinskaia, Ion Vîlcov examinînd recursul declarat de către Burlac Alexei, Parasii Dumitru şi Şerepitko Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Burlac Alexei, Parasii Dumitru şi Şerepitko Andrei împotriva lui Caşciuc Alexandru cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate şi înlăturarea obstacolelor, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 02 octombrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de către Caşciuc Alexandru, casată hotărîrea Judecătoriei Soroca din 27 iunie 2011 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 21 iunie 2001 Burlac Alexei, Parasii Dumitru, Şerepitko Andrei, Morari Mihail şi Vsilean Alexandru au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Caşciuc Alexandru cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate şi înlăturarea obstacolelor.

În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că, Cooperativa agricolă „Valea Căinărilor” posedă o oloiniţă , care în luna mai 1999 a ars complet. După incendiu, au convenit cu pîrîtul Mihail Caşciuc să restabilească oloiniţa, să muncească împreună şi să dispună de venituri în mod egal. Pentru a desfăşura activitatea, au efectuat restabilirea oloiniţei din propriile mijloace. Pîrîtul la restabilirea oloiniţei nu a participat, însă şi-a asumat obligaţiunea a arenda sau a cumpăra o clădire corespunzătoare pentru oloiniţă. Pe numele lui Alexei Burlac a fost deschisă patentă de întreprinzător pe profil, iar în septembrie 2000 întreprinderea şi-a început activitatea. Menţionează reclamanţii că, pîrîtul a preluat organizarea lucrului, evidenţa, încasarea banilor de la clienţi pentru fabricarea uleiului.

Însă, după un timp au observat că pîrîtul tăinuieşte veniturile, susţinînd că o parte din bani îi foloseşte la achitări pentru clădire, pe cînd careva datorii la clădire nu au avut. Indică reclamanţii că, Andrei Şerepitco şi Alexandru Vasilean au fost concediaţi, în locul lor fiind angajate alte persoane, iar lui Alexei Burlac din luna martie 2001 i s-a încetat să-i fie achitate plăţi din veniturile întreprinderii. Consideră reclamanţii că, pîrîtul prin acţiunile sale le îngrădeşte dreptul de acces liber la activitatea întreprinderii, avînd tendinţa de a acapara oloiniţa, la restabilirea căreia au contribuit în comun. Solicită reclamanţii, recunoaşterea în calitate de coproprietari ai oloiniţei situate în satul Căinării Vechi, raionul Soroca, revendicarea oloiniţei de la Mihail Caşciuc şi obligarea pîrîtului să nu creeze impedimente în folosirea acesteia.

Prin încheierea Judecătoriei Soroca din 19 decembrie 2008, procesul civil în privinţa lui Morari Mihail şi Vasilean Alexandru a fost încetat, din motivul renunţării acestora la acţiune. Prin încheierea Judecătoriei Soroca din 17 mai 2010 a fost înlocuit pîrîtul Caşciuc Mihail cu succesorul în drepturi Caşciuc Alexandru. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 27 iunie 2011 acţiunea a fost admisă. Burlac Alexei, Parasii Dumitru şi Şerepitko Andrei au fost recunoscuţi coproprietari ai oloiniţei instalată în clădirea morii, situată în satul Căinării Vechi, raionul Soroca estimată la suma de 29767,50 lei. S-a dispus revendicarea oloiniţei instalate în clădirea morii, situată în satul Căinării Vechi, raionul Soroca din posesia lui Alexandru Caşciuc şi a fost transmisă lui Alexei Burlacu, Dumitru Parasii şi Andrei Şerepitco.

S-a obligat Alexandru Caşciuc să nu creeze obstacole lui Alexei Burlacu, Dumitru Parasii şi Andrei Şerepitco în folosirea oloiniţei. S-a dispus încasarea din contul lui Alexandru Caşciuc în beneficiul lui Alexei Burlacu cheltuielile de judecată în mărime de 1500 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 02 octombrie 2012 apelul declarat de către Caşciuc Alexandru a fost admis, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă. La 21 ianuarie 2013 Burlac Alexei, Parasii Dumitru şi Şerepitko Andrei au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

Recurenţii în motivarea recursului au indicat că la emiterea deciziei instanţa de apel nu a constatat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, aplicînd eronat normele de drept material. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Bălţi la 20 noiembrie 2012. Astfel, recursul se consideră depus în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. 2 Din materialele dosarului rezultă că, în procesul privatizării Cooperativei Agricole ,,Valea Căinarilor” din s. Căinarii Vechi, r-ul Soroca, Comisia de privatizare a întocmit şi aprobat la situaţia 02 martie 2000 inventarul patrimoniului pentru stingerea datoriilor istorice, unde a fost inclusă sub numărul 10.2.2 – oloiniţa.

Prin extrasul din procesul-verbal nr. 3 din 07 aprilie 2000 al şedinţei comisiei de privatizare a Cooperativei Agricole ,,Valea Căinarilor” din s. Căinarii Vechi, r-ul Soroca, se confirmă transmiterea oloiniţei cu valoarea estimativă 5490 lei în contul lefei grupului de membri ai Cooperativei Agricole ,,Valea Căinarilor” din s. Căinarii Vechi, r-ul Soroca, conform listelor de plată semnate de către aceştia, de conducătorul cooperativei Caşciuc Andrei şi contabilului-şef Paşa Victor.

Faptul transmiterii oloiniţei lui Caşciuc Mihail, este confirmat şi prin certificatul extras din contabilitatea fostei Cooperative Agricole ,,Valea Căinarilor” din s. Căinarii Vechi, r-ul Soroca din 01 februarie 2002. Potrivit certificatului menţionat, suma în valoare de 5397 lei – costul oloiniţei şi salariu în sumă de 5397 lei a fost introdusă în patrimoniul gospodăriei, Caşciuc Mihail participînd la restructurarea fostei Cooperative Agricole ,,Valea Căinarilor” din s. Căinarii Vechi, r-ul Soroca. Totodată, din conţinutul înscrisului menţionat, rezultă că Caşciuc Mihail la 01 februarie 2002, în contul datoriilor salariale, i-a achitat lui Şerepitco Andrei suma de 950 lei din 1477 lei datoraţi, lui Parasii Dumitru – 1550 lei din 2800 lei, lui Burlac Alexei – 50 lei.

Faptul achitării de către Caşciuc Mihail a datoriilor salariale preluate odată cu oloiniţa din s. Căinarii Vechi, r-ul Soroca se confirmă prin listele de plată anexate la materialele dosarului (f.d. 10-13). Prin urmare, s-a stabilit cert că intimatul-pîrît Caşciuc Mihail a primit oloiniţa în litigiu în contul datoriilor istorice a Cooperativei Agricole ,,Valea Căinarilor” din s. Căinarii Vechi, r-ul Soroca şi a stins aceste datorii, astfel devenind proprietarul bunului. Or, în cadrul examinării pricinii incontestabil a fost probat faptul că Caşciuc Mihail a achitat costul oloiniţei din com. Căinarii Vechi, r-ul Soroca, ulterior perfectînd pe numele său şi patenta de întreprinzător asupra activităţii acesteia.

În conformitate cu art. 118 al. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Instanţa de recurs reţine că, în cazul din speţă, recurenţii-reclamanţi Burlac Alexei, Parasii Dumitru şi Şerepitko Andrei nu au prezentat probe întru argumentarea pretenţiilor din acţiune privitor la investirea mijloacelor personale întru construirea oloiniţei după producerea incendiului. Mai mult ca atît, recurenţii- reclamanţi nu au confirmat că investiţiile aduse de către ei, sînt de natură să îmbunătăţească substanţial valoarea oloiniţei, comparative cu ce a primit în proprietate intimatul Caşciuc Mihail.

Suplimentar, instanţa de recurs accentuează că participarea unei persoane la construcţia, reconstrucţia şi/sau reutilarea unui bun, ce aparţine cu drept de proprietate unei alte persoane, constituie temei de solicitare a încasării unei 3 compensaţii băneşti, echivalentă cu munca sau materialele folosite la contribuirea îmbunătăţirii bunului, dar nu recunoaşterea dreptului de proprietate asupra acestuia. Distinct de cele relatate, instanţa de recurs reţine că patenta de întreprinzător prezentată de către recurentul-reclamant Burlac Alexei, în calitate de probă întru confirmarea faptului că a desfăşurat activitate la oloiniţa în litigiu în perioada 23 martie 2000 – 23 martie 2001 (f.d. 3, Vol. I) nu este o probă pertinentă în sensul prevederilor art. 121 CPC.

Or, genul activităţii pentru care a fost eliberată patenta menţionată pe numele acestuia este ,,prelucrarea cerealelor”, dar nu a seminţelor şi, dimpotrivă, în patenta de întreprinzător eliberată pe numele lui Caşciuc Mihail pe aceiaşi perioadă este indicat genul activităţii – prelucrarea seminţelor. În circumstanţele relevate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră întemeiată şi legală concluzia instanţei de apel privind respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Nu pot fi reţinute argumentele recurenţilor precum că în cadrul examinării pricinii nu a fost probat dreptul de proprietate a intimatului Caşciuc Mihail asupra oloiniţei, deoarece sunt contrare suportului probatoriu al pricinii.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel sunt legale şi întemeiate, corespund circumstanţelor de fapt stabilite prin probele administrate şi raportate la legea materială, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Burlac Alexei, Parasii Dumitru şi Şerepitko Andrei.

Se menţine decizia Curţii de Apel Bălţi din 02 octombrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Burlac Alexei, Parasii Dumitru şi Şerepitko Andrei împotriva lui Caşciuc Alexandru cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate şi înlăturarea obstacolelor. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4