1ra-616/2026 — Art. 244 alin. 2 lit. b CP

SRL „Alitshow” a fost înregistrată la 22 martie 2004. Administratorul SRL „Alitshow” era Alexandr Mihalcenco (f.d. 150, vol. 3). La 01 august 2017, Alexandr Mihalcenco a fost recunoscut vinovat în baza art. 42 alin. (5), 243 alin. (3) lit. b) și 244 alin. (2) lit. b) Cod penal și condamnat la cinci ani de închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de patru ani (f.d. 121-123, vol. 3).

SRL „Alitshow” a fost apărată de avocații Andrei Bragoi și Valeriu Bîrcă. Ea a fost învinuită că, în perioada 2011–2014, a introdus în documentele contabile și fiscale date denaturate privind veniturile și cheltuielile. Prin aceste acțiuni, întreprinderea ar fi evitat achitarea impozitului pe venit în sumă de 12.509.266 de lei și a TVA în sumă de 16.673.892 de lei, prejudiciul fiscal total constituind 29.183.158 de lei. Faptele au fost încadrate în baza art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal - evaziunea fiscală a întreprinderilor care a condus la neachitarea impozitelor în proporții deosebit de mari.

La 10 martie 2020, Serviciul Fiscal de Stat a depus acțiune civilă. Acesta a solicitat recunoașterea în calitate de parte civilă și încasarea prejudiciului material de 29.183.158 de lei (f.d. 177-180, vol. 3).

Prin sentința din 02 iunie 2021 Judecătoria Căușeni a încetat procesul penal pornit în privința SRL „Alitshow” pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală. Prima instanță a reținut că în cadrul desfășurării urmăririi penale, Marian Babără a fost desemnat reprezentant al SRL „Alitshow” în baza unei procuri care îi conferea dreptul de a efectua acte în numele societății, fără a-l împuternici expres să reprezinte interesele acesteia în cauza penală. În consecință, întreprinderea nu a beneficiat efectiv de informarea cu privire la învinuirea adusă și de posibilitatea de a-și prezenta propria versiune asupra faptelor, de a propune probe și de a-și pregăti apărarea. Potrivit sentinței, încălcarea procedurii de recunoaștere a persoanei juridice în calitate de bănuit și de punere sub învinuire a afectat dreptul la apărare și constituie o încălcare esențială a normelor procesual penale, sancționată cu nulitatea actelor procedurale.

La 16 iunie 2021, reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat, Nicolae 1 Damian, a declarat apel în partea soluționării acțiunii civile, deoarece prima instanța a omis să se expună asupra acesteia. Suma obligațiilor fiscale nu a fost contestată, este reală și concretă. Prin urmare, ea urma a fi încasată.

Cauza a fost înregistrată în curtea de apel ca recurs. La 08 iulie 2025, completul a constatat eroarea de înregistrare a cauzei în ordine de recurs și a dispus examinarea în ordine de apel (f.d. 46-47, vol. 3). Prin decizia din 08 aprilie 2026, Curtea de Apel Centru a admis apelul, a casat sentința parțial și a pronunțat o nouă hotărâre prin care nu s-a pronunțat asupra acțiunii civile. Instanța a constatat că prima instanță a omis să se pronunțe asupra acțiunii civile. Această omisiune urmează a fi soluționată de instanța de apel. Totuși, întrucât procesul penal a fost încetat din motive procedurale, fără examinarea fondului cauzei și fără constatarea faptei prejudiciabile, a vinovăției și a legăturii cauzale cu prejudiciul, curtea de apel nu se poate pronunța asupra acțiunii civile. În orice caz, Serviciul Fiscal de Stat se poate adresa în ordine civilă sau poate să le execute silit conform art. 196 alin. (5) Cod fiscal.

La 11 mai 2026, reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat, Olga Golban, a declarat recurs întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. El nu este de acord cu soluția adoptată asupra acțiunii civile. Recursul depus reproduce în cea mai mare parte textul apelului. Recurentul consideră că instanța de apel a dat o apreciere vădit nerezonabilă a probelor și nu a elucidat pe deplin circumstanțe importante pentru soluționarea cauzei.

Urmărirea penală a fost desfășurată în perioada 07 iulie – 31 decembrie 2015. Prima instanță a examinat cauza în perioada 20 ianuarie 2016 – 02 iunie 2021. Instanța de apel a examinat cauza în perioada 25 iunie 2021 – 08 aprilie 2026. La 24 iulie 2026, dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție.

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/22, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/23, § 56).

Serviciul Fiscal de Stat a solicitat în prima instanță recunoașterea sa în calitate de parte civilă. Instanța a omis să se pronunțe asupra acestei solicitări și asupra acțiunii civile. Serviciul Fiscal de Stat a declarat apel, iar instanța de apel a admis apelul, ceea ce presupune recunoașterea calității procesuale prin examinarea acțiunii civile. De asemenea, recursul nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, întrucât Serviciul 2 Fiscal de Stat, fiind responsabil de încasarea impozitelor și taxelor, are calitatea de subiect procesual ale cărui drepturi au fost afectate prin hotărârile contestate.

Recursul a fost declarat în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Recurentul își exprimă dezacordul cu soluția adoptată de instanța de apel referitor la acțiunea civilă. O asemenea critică ține de interpretarea legii (decizia nr. 1ra-296/24, § 41). Prin urmare, recursul va fi analizat prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală.

Curtea a explicat că, pentru a fi incident art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să conțină cumulativ trei aspecte: (a) indicarea clară a prevederilor legale care au fost interpretate greșit; (b) caracterul determinant al acestei erori asupra deciziei instanței; și (c) referirea la jurisprudența relevantă care oferă o altă interpretare a prevederii în cauză (încheierea nr. 1ra-124/25, § 18).

Decizia curții de apel nu a fost contestată în latura penală. Recursul se referă doar la soluționarea acțiunii civile. Deși recurentul invocă norme de drept procesual penal, civil și fiscal, acesta nu explică în ce constă contradicția dintre decizia instanței de apel cu jurisprudența uniformă a Curții Supreme de Justiție. Recursul nu face trimitere la vreo decizie sau încheiere a Curții Supreme de Justiție care să conțină o interpretare diferită de cea reținută de instanța de apel. Curtea Supremă în jurisprudența sa a reținut că recurentul trebuie să indice eroarea imputată instanței de apel, să explice în ce constă aceasta și să demonstreze legătura dintre pretinsa încălcare și temeiul de recurs invocat. Simpla reproducere sau indicare a dispoziției art. 427 Cod de procedură penală, fără dezvoltarea unei critici concrete, nu este suficientă pentru admisibilitatea recursului (decizia nr. 1ra-1564/23, § 33)

Instanța de apel nu a examinat temeinicia pretențiilor civile și nu a stabilit existența sau întinderea prejudiciului. Ea a constatat imposibilitatea soluționării ei în cadrul procesului penal, deoarece nu a fost constatată fapta penală. Procesul penal a fost încetat din motive procedurale, fără examinarea fondului cauzei, fără stabilirea faptei și a legăturii cauzale dintre faptă și prejudiciu. Fără constatarea comiterii faptei, acțiunea civilă nu poate fi soluționată în procesul penal. Completul de asemenea subliniază că, în temeiul art. 196 alin. (5) Cod fiscal, recurentul putea recurge de sine stătător la încasarea prejudiciului cauzat, fără a fi necesară o acțiune civilă. În asemenea circumstanțe, recursul este vădit neîntemeiat.

Prezenta cauză este diferită de cauza nr. 1ra-1611/22, pe care Curtea Supremă de Justiție a trimis-o la rejudecare pe motiv că, ca urmare a încetării procesului, nu a fost soluționată acțiunea civilă. În cauza nr. 1ra-1611/22 încetarea a fost dispusă ca urmare a decesului făptuitorului, după constatarea faptului că acesta a comis fapta incriminată. În prezenta cauză încetarea procesului penal a avut loc din alte motive, fondul cauzei nu a fost soluționat, iar, din acest motiv, instanța nu a putut constata dacă fapta incriminată a fost comisă 3 de inculpat.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul Serviciului Fiscal de Stat împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 08 aprilie 2026. Încheierea este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Leonid Chirtoacă Sergiu Stratan 4