1ra-576/2018 — art. 164 alin. 2 lit. c, 179 alin. 2, 264/1 alin. 4 CP

1ra-576/2018 — art. 164 alin. 2 lit. c, 179 alin. 2, 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-576/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2017, în

cauza penală privindu-l pe

Gribincea Corin Xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat din r-nul xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Gribincea Corin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 164 alin. (2) lit. c), 179 alin. (2), 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i aplicată

pedeapsa în baza:

- art. 164 alin. (2) lit. c) Cod penal, de 6 ani închisoare;

- art. 179 alin. (2) Cod penal, de 2 ani închisoare;

- art. 2641 alin. (4) Cod penal, de 1 an închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Gribincea Corin i s-a stabilit pedeapsa

definitivă de 7 ani 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa

stabilită a fost adăugat parțial pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 03 iulie 2015, fiindu-i stabilită lui

Gribincea Corin pedeapsa definitivă de 8 ani 6 luni, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 1 an 1 lună.

1

Solicitarea procurorului privind încasarea de la inculpatul Gribincea Corin a

sumei de 57,00 lei, ca cheltuieli de judecată suportate la efectuarea expertizei

medico-legale, s-a dispus a fi respinsă, ca fiind neîntemeiată.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Gribincea

Corin, la data de 07.06.2015, aproximativ la ora 04:30, intenționat, cu scopul

violării ilegale a domiciliului fără acordul și împotriva voinței proprietarului, a

pătruns în gospodăria situată în satul xxxxx, raionul xxxxxx, care aparține lui

Pulbere Ana, aflându-se acolo aproximativ 30 de minute, perioadă de timp în care

a numit-o pe Pulbere Ana cu cuvinte necenzurate și la cerința stăpânei de a părăsi

gospodăria nu a reacționat, după care i-a aplicat ultimei câteva lovituri cu mâinile

peste diferite părți ale corpului, cauzându-i confom raportului de expertiză medico-

legală nr. 116 „D” din 19.08.2015, leziuni corporale neînsemnate, sub formă de

echimoze pe partea posterioară a brațului stâng, pe fesa dreaptă, excoriații în

regiunea articulației cotului stâng și a coccisului.

Tot el, în continuarea acțiunilor sale criminale, la data de 07.06.2015,

aproximativ la ora 05:00, aflându-se în gospodăria situată în satul xxxxx, raionul

xxxxxx, care aparține lui Pulbere Ana, cu scopul răpirii unei persoane, profitând de

starea de neputință cunoscută sau evidentă a victimei, contrar voinței și acordului

ultimei, a urcat-o pe Pulbere Ana în salonul automobilului său personal de model

„Volkswagen Passat”. După câteva minute de deplasare cu viteză excesivă, la o

cotitură, ultima a reușit să evadeze din salonul automobilului, fugind în locuința lui

Streinu Ion după ajutor.

Tot el, la data de 21.08.2015, aproximativ la ora 18:05, fiind condamnat la

03.07.2015 de către judecătoria Buiucani, municipiul Chișinău, pentru săvârșirea

infracțiunii prevrăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa sub fomă de

amendă în mărime de 375 unități convenționale cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un temen de 3 ani, a urcat la volanul

automobilului de model „Volkswagen Passat” cu numărul de înmatriculare a

Lituaniei AFN-672, caroseria WVWZZZ3AZREO81886, anul producerii 1994,

prin ce a încălcat prevederile art. l alin. (2) lit. a) al Regulamentului circulației

rutiere (aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 357 din 13.05.2009 cu

modificările ulterioare) și deplasându-se pe una din străzile satului Hiliuți, raionul

Rîșcani, a comis un accident rutier, fără persoane traumate. La sosirea

colaboratorilor de poliție al IP Rîșcani la fața locului, ultimii l-au suspectat pe

Gribincea Corin de întrebuințarea băuturilor alcoolice, deoarece avea simptome

vizibile de ebrietate (miros de alcool din cavitatea bucală, dereglarea mersului,

tremur accentuat al degetelor, comportare neadecvată, vorbă neclară, etc). La

propunerea colaboratorului de poliție de a petrece testarea alcoolscopică,

conducătorul mijlocului de transport Gribincea Corin categoric a refuzat și s-a

împotrivit de a fi supus testării alcoolscopice în vederea stabilirii stării de ebrietate

și naturii ei, fapt care a fost fixat prin întocmirea procesului verbal al examinării

2

medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și

naturii ei nr. 131 din 21.08.2015.

Acțiunile inculpatului Gribincea Corin au fost încadrate de prima instanță pe

episodul din:

- 07.06.2015 ora 04:30, în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, violarea de

domiciliu, adică pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul unei persoane, fără

consimțământul acesteia și refuzul de al părăsi la cererea ei, acțiuni săvârșite cu

aplicarea violenței;

- 07.06.2015 ora 05:00, în baza art. 164 alin. (1) lit. c) Cod penal, răpirea

unei persoane, profitând de starea de neputință cunoscută sau evidentă a victimei;

- 21.08.2015 ora 18:05, în baza art. 2641 alin. (4), refuzul conducătorului

mijlocului de transport de la testarea alcooscopică, de la examenul medical în

vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, acțiune săvârșită de către o

persoană, care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport.

2.1. Procurorul, care a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea

respingerii cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă încasarea din contul

inculpatului Gribincea Corin a cheltuielilor judiciare în sumă de 57,00 lei.

În argumentarea apelului, procurorul a invocat că:

- instanța de judecată eronat a considerat neîntemeiată solicitarea acuzării cu

privire la încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 57

lei, suportate pentru efectuarea expertizei medico-legale nr. 116 „D” din

19.08.2015;

- instanța eronat a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile art. 227, 279, 142-

143 și 385 Cod de procedură penală;

- statul și-a asumat obligația pozitivă de a proba vinovăția persoanei și în

acest scop, la o anumită etapă a procesului penal, a suportat anumite cheltuieli

judiciare, care ulterior, în cadrul probării vinovăției și condamnării persoanei în

condițiile stipulate în art. 229 Cod de procedură penală, urmează a fi încasate de la

condamnat.

2.2. Avocatul Vangheli Vitalie în numele inculpatului Gribincea Corin, prin

care a solicitat casarea sentinței primei instanțe, pe motivul asprimei pedepsei

stabilite, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Gribincea

Corin să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 179

alin. (2), 2641 alin. (4) Cod penal, cu stabilirea în baza acestor articole a unor

pedepse mai blânde și să fie achitat pe învinuirea de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 164 alin. (2) Cod penal, din motiv că în acțiunile lui lipsesc

elementele infracțiunii.

În argumentarea apelului a invocat că:

3

- instanța de judecată la stabilirea pedepsei nu a luat în considerare faptul că

ultimul a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2641

alin. (4), 179 alin. (1) Cod penal, și s-a căit sincer de cele comise;

- inculpatul nu a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 164 alin. (2) lit. c)

Cod penal, or partea vătămată la momentul comiterii faptei era prietena lui și ea s-a

urcat benevol în automobil, însă din cauza conflictului a deschis ușa și sărit din

automobil în timpul deplăsării.

2.3. Inculpatul Gribincea Corin, care a solicitat casarea sentinței, invocând

că nu este vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. c)

Cod penal, deoarece nu a răpit pe nimeni, se deplasa împreună cu concubina sa,

care era cu el benevol, iar în rezultatul conflictului, aceasta a oprit automobilul,

ușile acestuia nefiind încuiate, și nu o reținea pe partea vătămată, care a părăsit cu

ușurință automobilul.

2017, apelul declarat de procuror a fost respins ca nefondat, iar apelurile avocatului

și inculpatului au fost admise, din alte motive decât cele invocate, cu casarea

sentinței și încheierii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

- procesul penal în privința lui Gribincea Corin în baza art. 391 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, pe art. 179 alin. (2), 2641 alin. (4) Cod penal, a fost

încetat în temeiul Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia.

- Gribincea Corin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 164 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 4 ani

închisoare.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa

stabilită prin prezenta decizie s-a adăugat parțial pedeapsa neexecutată stabilită

prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 03 iulie 2015, fiindu-i

stabilită lui Gribincea Corin pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 1 an.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității, și din punct de vedere al coroborării lor, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Gribincea Corin în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 179 alin. (2), 2641 alin. (4) Cod penal, acțiunile

acestuia fiind corect încadrare în baza articolelor nominalizate.

Totodată, instanța de apel a reținut că inculpatul Gribincea Corin a

recunoscut necondiționat în prima instanță faptele incriminate lui în baza art. 179

alin. (2), 2641 alin. (4) Cod penal, nefiind clară poziția instanței de fond vis-a-vis

de nepunerea în discuție a aplicabilității legii amnistiei.

4

În acest sens, instanța de apel a menționat că inculpatul Gribincea Corin în

mod repetat a reiterat în instanța de apel că recunoaște vina în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 179 alin. (2) și 2641 alin. (4) Cod penal, se căiește

sincer, nu supune criticii încadrarea juridică a acțiunilor sale pe aceste capete de

învinuire, iar prin cererea scrisă personal a solicitat încetarea procesului penal în

temeiul art. 2 al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Astfel, instanța de apel a conchis că în speță sunt incidente circumstanțele

care condiționează încetarea procesului penal în privința lui Gribincea Corin pe art.

179 alin. (2) și 2641 alin. (4) Cod penal, fiind oportună și posibilă aplicarea față de

inculpatul Gribincea Corin a prevederilor Legii privind amnistia, pentru

infracțiunile încadrate în baza art. 179 alin. (2), 2641 alin. (4) Cod penal, din

considerentul că acestea au fost săvârșite înainte de intrarea în vigoare a acestei

legi, fiind infracțiuni una ușoară și alta mai puțin gravă, iar pedeapsa maximă cu

închisoarea pentru aceste infracțiuni nu depășește 7 ani, iar partea vătămată nu a

invocat cauzarea prejudiciului, nefiind înaintată acțiune civilă.

Referitor la învinuirea adusă inculpatului Gribincea Corin în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. c) Cod penal, instanța de apel a

considerat, că prima instanță la judecarea cauzei în latura acestor acuzații a dat

probelor administrate o apreciere juridică greșită și incorect a reținut în acțiunile

inculpatului elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2)

lit. c) Cod penal, - răpirea unei persoane, profitând de starea de neputință

cunoscută sau evidentă a victimei.

Instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate acuzațiile aduse lui Gribincea

Corin în această latură de către partea acuzării, susținute de către instanța de

judecată, fiind neîntemeiată și lipsită de suport probatoriu constatarea instanței

precum că, Gribincea Corin cu scopul răpirii, profitând de starea de neputință a

părții vătămate, contrar voinței și acordului acesteia, a urcat-o pe Pulbere Ana în

salonul automobilului său personal de model „Volkswagen Passat”, or, analizând

învinuirea formulată lui Gribincea Corin, prin prisma probelor prezentate de către

partea acuzării pe parcursul procesului penal, s-a conchis că în susținerea

agravantei prevăzute la alin. (2) lit. c) art. 164 Cod penal - profitând de starea de

neputință cunoscută sau evidentă a victimei, procurorul nu a specificat prin ce s-a

manifestat starea de neputință și nu a prezentat nici o probă care ar indica asupra

persistenței stării de neputință la partea vătămată în momentul acțiunilor

infracționale exprimate prin răpirea persoanei, fiind doar transcrise din cod

semnele calificative ale componenței nominalizate, care de fapt și se exclud

reciproc (cunoscută sau evidentă).

Instanța de apel a notat că pentru aplicarea agravantei nominalizate, este

necesară îndeplinirea cumulativă în principal a două condiții: victima să se afle

într-o stare de neputință și făptuitorul să profite de această stare pentru a răpi

5

victima. Prin stare de neputință se înțelege incapacitatea victimei de a se apăra din

cauza nefuncționării totale sau parțiale a conștiinței ori a stării sale fizice sau

psihice precare. Ca factori ce constituie cauzele stării de neputință a victimei pot

servi: vârsta înaintată, boala, handicapul fizic sau psihic, și alți factori. Starea fizică

sau psihică precară a victimei poate fi determinată de boala, handicapul fizic sau

psihic al acesteia, de alți factori, cum ar fi starea de ebrietate. La alți factori cauzali

poate fi raportată și vârsta înaintată sau fragedă, nefuncționarea totală sau parțială a

conștiinței. De asemenea s-a menționat, că starea de neputință a victimei poate fi

determinată de o situație de moment (victima doarme), de o situație cu caracter

temporar (copil mic) sau de o situație cu caracter permanent (invaliditate

definitivă). Nu are importanță dacă starea de neputință are caracter temporar,

permanent sau accidental, necesară fiind existența acesteia la momentul săvârșirii

faptei.

Totodată, s-a precizat că la starea de neputință poate fi raportată vârsta

fragedă sau înaintată, boala, invaliditatea, trauma, afecțiunea psihică, somnul

fiziologic, ebrietatea gravă alcoolică, narcotică sau toxică, leșinul sau alte

asemenea stări, dar numai cu condiția perceperii lor subiective de către făptuitor în

momentul săvârșirii infracțiunii. Astfel, făptuitorul profită de starea de neputință a

victimei pentru a o răpi, dacă: 1) la momentul săvârșirii faptei, făptuitorul cunoaște

că victima se află într-o stare de neputință; 2) făptuitorul se folosește de această

împrejurare la săvârșirea faptei de răpire a persoanei. Aceste două cerințe urmează

a fi îndeplinite cumulativ. Respectiv, la caz, procurorul nici în învinuire, nici în

susținerile în fața instanței nu a specificat prin ce a fost exprimată starea de

neputință a părții vătămate Pulbere Ana în momentul răpirii acesteia de către

Gribincea Corin, iar în susținerea acestei agravante nu au fost prezentate probe

pertinente și concludente în baza cărora ar putea fi stabilit faptul aflării părții

vătămate în stare de neputință. Or, Pulbere Ana în declarațiile depuse în instanța de

judecată a relatat, că Gribincea Corin i-a spus să se îmbrace și să iasă din casă, însă

ea nu a fost de acord și în timp ce acesta o lovea și încerca să o îmbrace, ea opunea

rezistență.

Astfel, instanța de apel a atestat că de către prima instanță au fost ignorate

prevederile art. 113 alin. (1) Cod penal, precum și că prima instanță urma să

îndeplinească cerințele stipulate în art. 394 Cod de procedură penală și să

soluționeze toate chestiunile prevăzute de art. 385 Cod de procedură penală. În

opinia instanței de apel, prima instanță nu a dat deplină eficiență normelor

menționate și la adoptarea sentinței nu a soluționat întocmai chestiunile referitoare

la: - a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, -fapta întrunește

elementele infracțiunii și - de care anume lege penală este prevăzută ea.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit că soluția primei instanțe privind

încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 164 alin. (2), lit. c) Cod penal, este

neîntemeiată și contravine bazei probante existente la cauză, care nu a fost pe

6

deplin verificată și apreciată la justa valoare. Prima instanță eronat a apreciat, că la

caz este posibilă încadrarea acțiunilor inculpatului în prevederile art. 164 alin. (2)

lit. c) Cod penal, or, nu s-a constatat starea de neputință a victimei la momentul

răpirii acesteia, iar instanța de apel în urma cercetării suplimentare a probelor a

conchis că acestea demonstrează comiterea de către inculpatul Gribincea Corin a

infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (1) Cod penal, răpirea unei persoane.

Instanța de apel a constatat că Gribincea Corin, la data de 07.06.2015,

aproximativ la ora 05:00, aflându-se în gospodăria situată în satul xxxxx, raionul

xxxxx, care aparține lui Pulbere Ana, cu scopul răpirii unei persoane, contrar

voinței și acordului ultimei, a urcat-o pe Pulbere Ana în salonul automobilului său

personal de model „Volkswagen Passat”, iar după câteva minute de deplasare cu

viteză excesivă, la o cotitură, ultima a reușit să evadeze din salonul automobilului,

fugind în locuința lui Streinu Ion după ajutor.

În acest sens, instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatului Gribincea

Corin în baza art. 164 alin. (1) Cod penal — răpirea unei persoane.

În continuare instanța de apel a menționat că vinovăția inculpatului

Gribincea Corin în comiterea acestei infracțiuni, este demonstrată prin probele

scrise verificate în ședința de judecată a instanței de apel, apreciate prin prisma art.

101 Cod de procedură penală, cum ar fi:

- procesul-verbal din 15.07.2015, de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea

pentru săvârșirea infracțiunii (f.d.8, vol. I);

- procesul verbal din 07.06.2015 de cercetare la fața locului (f.d. 19-20, vol.

I);

- schema electronică a porțiunii de teren din satul xxxxx, raionul xxxxx -

anexă la procesul verbal din 07.06.2015, de cercetare la fața locului (f.d. 21, vol. I);

- planșa fotografică anexă la procesul verbal din 07.06.2015 de cercetare la

fața locului (f.d. 22-23, vol. I);

- raportul de constatare medico-legală nr. 182 din 08.06.2015, potrivit căruia

lui Pulbere Ana i-au fost cauzate leziuni corporale, sub formă de echimoze pe

partea posterioară a brațului stâng, pe fesa dreaptă, excoriații cu cruste cafenii pe

cotul stâng, coccis, ce corespunde categoriei vătămări corporale neînsemnate (f.d.

25, vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 116 „D” din 17.08.2015, conform

căruia lui Pulbere Ana i-au fost cauzate leziuni corporale, sub formă de: echimoze

pe partea posterioară a brațului stâng, pe fesa dreaptă, excoriații în regiunea

articulației cotului stâng și a coccisului, ce corespunde categoriei vătămări

corporale neînsemnate (f.d. 29, vol. I);

- declarațiile părții vătămate Pulbere Ana (f.d. 149-151, vol.II);

- declarațiile martorului Streinu Ion (f.d. 172-173, vol. II).

Referitor la pedeapsă, instanța de apel prin prisma materialului caracterizant

al inculpatului, precum și conducându-se de prevederile art. 6, 7, 61, 75 Cod penal,

7

a menționat că ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

În argumentarea pedepsei, instanța de apel a invocat că inculpatul a comis

infracțiunea care se atribuie categoriei infracțiunilor grave, forma vinovăției

inculpatului la săvârșirea infracțiunii incriminate, și anume intenția indirectă,

Gribincea Corin anterior a fost judecat de mai multe ori (f.d. 41, vol. II), nu se află

la evidența medicilor narcolog și psihiatru (f.d. 33, 34, vol. II), se carcaterizează

satisfăcător (f.d. 36, vol. II), de mai multe ori a fost atras la răspunderea

contravențională (f.d. 39, vol. II), fapt ce relevă că inculpatul are tendința de a

încălca ordinea de drept și de a leza valorile sociale ocrotite de lege, la caz nefiind

stabilite circumstanțe ce i-ar atenua răspunderea.

Subsidiar, instanța de apel a notat că pedeapsa astfel individualizată

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 Cod

penal, cuantumul acesteia este dozat corespunzător, de către legislatorul național

fiind prescrisă doar modalitatea de executare reală a pedepsei. Sub acest aspect,

instanța de apel a considerat că față de natura și gravitatea faptei comise, a

circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia, pedeapsa aplicată lui Gribincea Corin

este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii.

În această ordine de idei, instanța de apel a conchis că pentru răpirea lui

Pulbere Ana în circumstanțele descrise supra, lui Gribincea Corin urmează să i se

aplice pedeapsa închisorii pe un termen de 4 ani, care reprezintă o pedeapsă aptă să

conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la reeducarea inculpatului,

la formarea unei atitudini corespunzătoare a acestuia față de ordinea de drept și

principiile morale, la pedeapsa stabilită în temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal,

urmând a fi adăugată parțial pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 03.07.2015, fără a fi reținută starea de

recidivă.

În privința apelului declarat de procuror ce ține de cheltuielile judiciare,

instanța de apel a reținut că argumentele invocate de către procuror în susținerea

cerințelor formulate sunt nefondate, or prima instanță întemeiat a respins încasarea

din contul inculpatului Gribincea Corin în beneficiul statului a sumei de 57 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale nr. 116 „D”

din 19.08.2015.

Astfel, instanța de apel s-a referit la prevederile art. 143 alin. (1) pct. 6), alin.

(2) Cod de procedură penală și a stabilit că au fost suportate cheltuieli judiciare în

sumă de 57 lei pentru efectuarea expertizei medico-legale nr. 116 „D” din

19.08.2015, care a fost ordonată de către OUP al SUP a IP Rîșcani (f.d. 26, vol. I),

acestea fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea

învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.

8

În același context, instanța de apel a considerat relevante prevederile art. 75

alin. (3) al Legii nr. 68 din 14.04.2016, cu privire la expertiza judiciară și - statutul

expertului judiciar, potrivit cărora, în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea

expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul

alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură

penală al Republicii Moldova.

Totodată, instanța de apel a indicat că având ca reper prevederile art. 400

alin. (3) Cod de procedură penală și ținând cont de faptul, că sentința primei

instanțe urmează a fi casată cu pronunțarea unei noi hotărâri, se va casa și

încheierea judecătoriei Drochia sediul Rîșcani din 20.06.2017 (f.d.184, vol. II),

prin care s-a modificat tipul penitenciarului în care urma să se ispășească pedeapsa

cu închisoarea care a fost stabilită, or, conține o motivare defectuoasă similară

sentinței.

în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, care indicând temeiurile de

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței iar faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită;

- la adoptarea deciziei de recalificare a acțiunilor inculpatului Gribincea

Corin de la prevederile art. 164 alin. (2) lit. c) Cod penal la art. 164 alin. (1) Cod

penal, instanța de apel nu a dat deplină eficiență acestor prevederi, a făcut aprecieri

a probelor care nu se racordă la valoarea acestora, a reținut inutilitatea unor probe,

care întrunesc toate calitățile unei probe ce poate fi pusă la baza unei sentințe de

condamnare conform învinuirii aduse, a făcut concluzii care nu se racordă la

ansamblul probatoriu acumulat pe cauză;

- vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin.

(2) lit. c) Cod penal, se dovedește pe deplin prin cumulul de probe pertinente și

concludente prezentate de către partea acuzării;

- în motivarea deciziei instanța de apel a reținut, că pentru aplicarea

agravantei prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. c) Cod penal, este necesară

îndeplinirea cumulativă în principal a două condiții: victima să se afle într-o stare

de neputință și făptuitorul să profite de această stare pentru a răpi victima. Însă, din

circumstanțele stabilite de către partea acuzării, atât din probele materiale cât și din

declarațiile părții vătămate, Pulbere Ana și anume, că la momentul comiterii de

către Gribincea Corin a faptelor ilegale, ea se afla acasă de una singură, era ora

05:00 dimineața, când nu avea posibilitate de a cere ajutorul vecinilor, ieșirea

9

acesteia din casă în lengerie intimă inclusiv, comportamentul inculpatului, care i-a

aplicat lovituri cu palmele peste diferite părți ale corpului și timpul cât s-a aflat la

ea în domiciliu, refuzând fără motiv să-1 părăsească nu reprezintă starea de

neputință a victimei și profitarea făptuitorului de aceasta în scopul de a o răpi.

Altfel spus, partea vătămată în circumstanțele descrise nu avea forța, posibilitatea,

capacitatea, dar și libertatea de a realiza ceva și de a acționa. Mai mult, constituția

părții vătămate este mult mai scundă ca a inculpatului;

- instanța de apel a mai invocat, faptul precum că inculpatul i-ar fi spus părții

vătămate să se îmbrace, fapt negat de către aceasta din urmă. Or, dacă aceasta

benevol nu s-a îmbrăcat, după cum afirmă inculpatul, atunci care ar fi fost

necesitatea de a-și pune viața în pericol, evadând din salonul automobilului în timp

ce se afla în mișcare, intrând în gospodăria lui Streinu Ion după ajutor;

- inculpatul, cunoscând cu certitudine că partea vătămată se afla de una

singură la domiciliu, timpul comiterii - era dimineață când atât ea cât și vecinii se

odihneau, forțat, a răpit-o din domiciliul ei profitând de stare de neputință

cunoscută sau evidentă a victimei;

- instanța de apel nu a clarificat obiectiv circumstanțele cauzei, nu a

examinat toate probele în ansamblu conform art. 101 alin (1) Cod de procedură

penală și a dat o apreciere greșită probelor acuzării și eronat a încadrat acțiunile

inculpatului Gribincea Corin în baza art. 164 alin. (1) Cod penal;

- este neargumentată poziția instanței de apel în latura excluderii încasării de

la Gribincea Corin în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă totală

de 57 lei;

- aceste cheltuieli au fost suportate de către stat în legătură cu efectuarea

expertizei medico-legale nr. 116 „D” din 19.08.2015 în privința părții vătămate,

care nu ar fi fost suportate în caz că, inculpatul nu ar fi comis infracțiunea în baza

căreia și-a recunoscut vina pe deplin;

- conform art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal. Punctul 1) alin. (2) al aceluiași articol, prevede, că cheltuielile judiciare

cuprind sumele plătite sau care urmează a fi plătite experților. Astfel, conform art.

228 alin. (3) Cod de procedură penală, expertului și specialistului li se recuperează,

de asemenea, costul materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru

executarea însărcinării respective. E de remarcat, că conform art. 229 alin. (1) Cod

de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt

trecute în contul statului.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

10

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând

temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură

penală, în sensul că hotărârea atacată nu curpinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței iar faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, criticând decizia instanței de apel anume în partea

motivării soluției acesteia privind respingerea apelului declarat de procuror, prin

care a fost solicitată încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor

judiciare în prezenta cauză penală din contul inculpatului, precum și manifestând

dezacordul cu reîncadrarea de către instanța de apel a acțiunilor inculpatului din

art. 164 alin. (2) lit. c) Cod penal, în baza art. 164 alin. (1) Cod penal.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiul și motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei nu s-

au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context

următoarele.

Ce ține de argumentele invocate de recurent în susținerea dezacordului cu

recalificarea acțiunilor inculpatului Gribincea Corin din art. 164 alin. (2) lit. c) Cod

penal, în baza art. 164 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal reține că reprezintă

opinia subiectivă a recurentului, care face o proprie apreciere a probelor analizate

în speță, ce nu poate fi acceptat de instanța de recurs ordinar, or instanța de apel la

adoptarea soluției în speță, a rescpectat cerințele procesual penale stipulate la art.

413, 414 Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a expus asupra

chestiunilor esențiale invocate în apel, iar hotărârea sa cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și motivarea soluției este în corespundere cu dispozitivul

hotărârii atacate, fără a admite o eroare gravă de fapt, din care considerente

instanța de recurs ordinar nu identifică nici un temei ce ar justifica intervenirea în

deciza instanței de apel sub aceste aspecte contestate în recursul ordinar.

Mai mult, Colegiul penal analizând textul deciziei recurate (f.d. 12-17, vol.

III) în coraport cu motivele invocate de recurent, atestă că instanța de apel s-a

expus argumentat și motivat asupra aspectelor contestate și în prezentul recurs

11

ordinar, bazându-și just soluția privind reîncadrarea acțiunilor inculpatului din art.

164 alin. (2) lit. c) Cod penal, în baza art. 164 alin. (1) Cod penal, pe cumulul de

probe administrat, cercetat de prima instanță, verificat de instanța de apel și

apreciat prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, precum și la

respingerea apelului și solicitării părții acuzării de a dispune încasarea cheltuielilor

pentru efectuarea expertizei, din contul inculpatului în baza prevederilor legale

stipulate în art. 227, 228, 229, 143 Cod de procedură penală, iar instanța de recurs

ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care

în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de

Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Totodată, Colegiul penal invocă că prevederile art. 227 Cod de procedură

penală, reglementează care anume cheltuieli sunt incluse în categoria cheltuielilor

judiciare, în această listă nefiind însă incluse cheltuielile suportate pentru

efectuarea expertizelor judiciare.

Mai mult, se relevă că prevederile alin. (3) a art. 75 din Legea nr. 68 din

14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar,

stipulează expres că: „În cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei

sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală al

Republicii Moldova”.

În această ordine de idei, se reține că potrivit prevederilor art. 142 alin. (2)

Cod de procedură penală, - „Părțile, din inițiativă proprie și pe cont propriu, sunt

în drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al procurorului sau al

instanței de judecată, să înainteze instituției publice de expertiză judiciară/biroului

de expertiză judiciară o cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru

constatarea circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea

intereselor lor”.

În acest context, se atestă că în prezenta cauză penală ordonatorul expertizei

judiciare a fost organul de urmărire penală (f.d. 26, dos. Nr. 201530038, vol. I),

fără a exista o asemenea cerere din partea părții apărării.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de instanța de apel, este legală și întemeiată, iar recursul

ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

12

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție, Lisnic Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Gribincea Corin Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 aprilie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

13