1ra-576/2018 — art. 164 alin. 2 lit. c, 179 alin. 2, 264/1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 164 alin. 2 lit. c, 179 alin. 2, 264/1 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 6, 12 CPP
1ra-576/2018 — art. 164 alin. 2 lit. c, 179 alin. 2, 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-576/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
25 aprilie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Toma Nadejda,
Judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, prin care solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2017, în
cauza penală privindu-l pe
Gribincea Corin Xxxxx, născut la xxxxx, originar
și domiciliat din r-nul xxxxx.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
05.11.2015 – 20.06.2017 (prima instanță);
05.07.2017 – 13.12.2017 (instanța de apel);
12.02.2018 – 25.04.2018 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza
actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Drochia (sediul Rîșcani) din 20 iunie 2017,
Gribincea Corin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de
art. 164 alin. (2) lit. c), 179 alin. (2), 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i aplicată
pedeapsa în baza:
- art. 164 alin. (2) lit. c) Cod penal, de 6 ani închisoare;
- art. 179 alin. (2) Cod penal, de 2 ani închisoare;
- art. 2641 alin. (4) Cod penal, de 1 an închisoare.
Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin
cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Gribincea Corin i s-a stabilit pedeapsa
definitivă de 7 ani 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa
stabilită a fost adăugat parțial pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința
Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 03 iulie 2015, fiindu-i stabilită lui
Gribincea Corin pedeapsa definitivă de 8 ani 6 luni, cu executare în penitenciar de
tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un
termen de 1 an 1 lună.
1
Solicitarea procurorului privind încasarea de la inculpatul Gribincea Corin a
sumei de 57,00 lei, ca cheltuieli de judecată suportate la efectuarea expertizei
medico-legale, s-a dispus a fi respinsă, ca fiind neîntemeiată.
1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Gribincea
Corin, la data de 07.06.2015, aproximativ la ora 04:30, intenționat, cu scopul
violării ilegale a domiciliului fără acordul și împotriva voinței proprietarului, a
pătruns în gospodăria situată în satul xxxxx, raionul xxxxxx, care aparține lui
Pulbere Ana, aflându-se acolo aproximativ 30 de minute, perioadă de timp în care
a numit-o pe Pulbere Ana cu cuvinte necenzurate și la cerința stăpânei de a părăsi
gospodăria nu a reacționat, după care i-a aplicat ultimei câteva lovituri cu mâinile
peste diferite părți ale corpului, cauzându-i confom raportului de expertiză medico-
legală nr. 116 „D” din 19.08.2015, leziuni corporale neînsemnate, sub formă de
echimoze pe partea posterioară a brațului stâng, pe fesa dreaptă, excoriații în
regiunea articulației cotului stâng și a coccisului.
Tot el, în continuarea acțiunilor sale criminale, la data de 07.06.2015,
aproximativ la ora 05:00, aflându-se în gospodăria situată în satul xxxxx, raionul
xxxxxx, care aparține lui Pulbere Ana, cu scopul răpirii unei persoane, profitând de
starea de neputință cunoscută sau evidentă a victimei, contrar voinței și acordului
ultimei, a urcat-o pe Pulbere Ana în salonul automobilului său personal de model
„Volkswagen Passat”. După câteva minute de deplasare cu viteză excesivă, la o
cotitură, ultima a reușit să evadeze din salonul automobilului, fugind în locuința lui
Streinu Ion după ajutor.
Tot el, la data de 21.08.2015, aproximativ la ora 18:05, fiind condamnat la
03.07.2015 de către judecătoria Buiucani, municipiul Chișinău, pentru săvârșirea
infracțiunii prevrăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa sub fomă de
amendă în mărime de 375 unități convenționale cu privarea de dreptul de a
conduce mijloace de transport pe un temen de 3 ani, a urcat la volanul
automobilului de model „Volkswagen Passat” cu numărul de înmatriculare a
Lituaniei AFN-672, caroseria WVWZZZ3AZREO81886, anul producerii 1994,
prin ce a încălcat prevederile art. l alin. (2) lit. a) al Regulamentului circulației
rutiere (aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 357 din 13.05.2009 cu
modificările ulterioare) și deplasându-se pe una din străzile satului Hiliuți, raionul
Rîșcani, a comis un accident rutier, fără persoane traumate. La sosirea
colaboratorilor de poliție al IP Rîșcani la fața locului, ultimii l-au suspectat pe
Gribincea Corin de întrebuințarea băuturilor alcoolice, deoarece avea simptome
vizibile de ebrietate (miros de alcool din cavitatea bucală, dereglarea mersului,
tremur accentuat al degetelor, comportare neadecvată, vorbă neclară, etc). La
propunerea colaboratorului de poliție de a petrece testarea alcoolscopică,
conducătorul mijlocului de transport Gribincea Corin categoric a refuzat și s-a
împotrivit de a fi supus testării alcoolscopice în vederea stabilirii stării de ebrietate
și naturii ei, fapt care a fost fixat prin întocmirea procesului verbal al examinării
2
medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și
naturii ei nr. 131 din 21.08.2015.
Acțiunile inculpatului Gribincea Corin au fost încadrate de prima instanță pe
episodul din:
- 07.06.2015 ora 04:30, în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, violarea de
domiciliu, adică pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul unei persoane, fără
consimțământul acesteia și refuzul de al părăsi la cererea ei, acțiuni săvârșite cu
aplicarea violenței;
- 07.06.2015 ora 05:00, în baza art. 164 alin. (1) lit. c) Cod penal, răpirea
unei persoane, profitând de starea de neputință cunoscută sau evidentă a victimei;
- 21.08.2015 ora 18:05, în baza art. 2641 alin. (4), refuzul conducătorului
mijlocului de transport de la testarea alcooscopică, de la examenul medical în
vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, acțiune săvârșită de către o
persoană, care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apeluri de către:
2.1. Procurorul, care a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea
respingerii cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă încasarea din contul
inculpatului Gribincea Corin a cheltuielilor judiciare în sumă de 57,00 lei.
În argumentarea apelului, procurorul a invocat că:
- instanța de judecată eronat a considerat neîntemeiată solicitarea acuzării cu
privire la încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 57
lei, suportate pentru efectuarea expertizei medico-legale nr. 116 „D” din
19.08.2015;
- instanța eronat a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile art. 227, 279, 142-
143 și 385 Cod de procedură penală;
- statul și-a asumat obligația pozitivă de a proba vinovăția persoanei și în
acest scop, la o anumită etapă a procesului penal, a suportat anumite cheltuieli
judiciare, care ulterior, în cadrul probării vinovăției și condamnării persoanei în
condițiile stipulate în art. 229 Cod de procedură penală, urmează a fi încasate de la
condamnat.
2.2. Avocatul Vangheli Vitalie în numele inculpatului Gribincea Corin, prin
care a solicitat casarea sentinței primei instanțe, pe motivul asprimei pedepsei
stabilite, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Gribincea
Corin să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 179
alin. (2), 2641 alin. (4) Cod penal, cu stabilirea în baza acestor articole a unor
pedepse mai blânde și să fie achitat pe învinuirea de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 164 alin. (2) Cod penal, din motiv că în acțiunile lui lipsesc
elementele infracțiunii.
În argumentarea apelului a invocat că:
3
- instanța de judecată la stabilirea pedepsei nu a luat în considerare faptul că
ultimul a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2641
alin. (4), 179 alin. (1) Cod penal, și s-a căit sincer de cele comise;
- inculpatul nu a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 164 alin. (2) lit. c)
Cod penal, or partea vătămată la momentul comiterii faptei era prietena lui și ea s-a
urcat benevol în automobil, însă din cauza conflictului a deschis ușa și sărit din
automobil în timpul deplăsării.
2.3. Inculpatul Gribincea Corin, care a solicitat casarea sentinței, invocând
că nu este vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. c)
Cod penal, deoarece nu a răpit pe nimeni, se deplasa împreună cu concubina sa,
care era cu el benevol, iar în rezultatul conflictului, aceasta a oprit automobilul,
ușile acestuia nefiind încuiate, și nu o reținea pe partea vătămată, care a părăsit cu
ușurință automobilul.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 decembrie
2017, apelul declarat de procuror a fost respins ca nefondat, iar apelurile avocatului
și inculpatului au fost admise, din alte motive decât cele invocate, cu casarea
sentinței și încheierii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care:
- procesul penal în privința lui Gribincea Corin în baza art. 391 alin. (1) pct.
6) Cod de procedură penală, pe art. 179 alin. (2), 2641 alin. (4) Cod penal, a fost
încetat în temeiul Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia.
- Gribincea Corin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 164 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 4 ani
închisoare.
În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa
stabilită prin prezenta decizie s-a adăugat parțial pedeapsa neexecutată stabilită
prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 03 iulie 2015, fiindu-i
stabilită lui Gribincea Corin pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executare
în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de 1 an.
3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a dat
probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității, veridicității, și din punct de vedere al coroborării lor, corect
ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Gribincea Corin în comiterea
infracțiunilor prevăzute de art. 179 alin. (2), 2641 alin. (4) Cod penal, acțiunile
acestuia fiind corect încadrare în baza articolelor nominalizate.
Totodată, instanța de apel a reținut că inculpatul Gribincea Corin a
recunoscut necondiționat în prima instanță faptele incriminate lui în baza art. 179
alin. (2), 2641 alin. (4) Cod penal, nefiind clară poziția instanței de fond vis-a-vis
de nepunerea în discuție a aplicabilității legii amnistiei.
4
În acest sens, instanța de apel a menționat că inculpatul Gribincea Corin în
mod repetat a reiterat în instanța de apel că recunoaște vina în comiterea
infracțiunilor prevăzute de art. 179 alin. (2) și 2641 alin. (4) Cod penal, se căiește
sincer, nu supune criticii încadrarea juridică a acțiunilor sale pe aceste capete de
învinuire, iar prin cererea scrisă personal a solicitat încetarea procesului penal în
temeiul art. 2 al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu
aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.
Astfel, instanța de apel a conchis că în speță sunt incidente circumstanțele
care condiționează încetarea procesului penal în privința lui Gribincea Corin pe art.
179 alin. (2) și 2641 alin. (4) Cod penal, fiind oportună și posibilă aplicarea față de
inculpatul Gribincea Corin a prevederilor Legii privind amnistia, pentru
infracțiunile încadrate în baza art. 179 alin. (2), 2641 alin. (4) Cod penal, din
considerentul că acestea au fost săvârșite înainte de intrarea în vigoare a acestei
legi, fiind infracțiuni una ușoară și alta mai puțin gravă, iar pedeapsa maximă cu
închisoarea pentru aceste infracțiuni nu depășește 7 ani, iar partea vătămată nu a
invocat cauzarea prejudiciului, nefiind înaintată acțiune civilă.
Referitor la învinuirea adusă inculpatului Gribincea Corin în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. c) Cod penal, instanța de apel a
considerat, că prima instanță la judecarea cauzei în latura acestor acuzații a dat
probelor administrate o apreciere juridică greșită și incorect a reținut în acțiunile
inculpatului elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2)
lit. c) Cod penal, - răpirea unei persoane, profitând de starea de neputință
cunoscută sau evidentă a victimei.
Instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate acuzațiile aduse lui Gribincea
Corin în această latură de către partea acuzării, susținute de către instanța de
judecată, fiind neîntemeiată și lipsită de suport probatoriu constatarea instanței
precum că, Gribincea Corin cu scopul răpirii, profitând de starea de neputință a
părții vătămate, contrar voinței și acordului acesteia, a urcat-o pe Pulbere Ana în
salonul automobilului său personal de model „Volkswagen Passat”, or, analizând
învinuirea formulată lui Gribincea Corin, prin prisma probelor prezentate de către
partea acuzării pe parcursul procesului penal, s-a conchis că în susținerea
agravantei prevăzute la alin. (2) lit. c) art. 164 Cod penal - profitând de starea de
neputință cunoscută sau evidentă a victimei, procurorul nu a specificat prin ce s-a
manifestat starea de neputință și nu a prezentat nici o probă care ar indica asupra
persistenței stării de neputință la partea vătămată în momentul acțiunilor
infracționale exprimate prin răpirea persoanei, fiind doar transcrise din cod
semnele calificative ale componenței nominalizate, care de fapt și se exclud
reciproc (cunoscută sau evidentă).
Instanța de apel a notat că pentru aplicarea agravantei nominalizate, este
necesară îndeplinirea cumulativă în principal a două condiții: victima să se afle
într-o stare de neputință și făptuitorul să profite de această stare pentru a răpi
5
victima. Prin stare de neputință se înțelege incapacitatea victimei de a se apăra din
cauza nefuncționării totale sau parțiale a conștiinței ori a stării sale fizice sau
psihice precare. Ca factori ce constituie cauzele stării de neputință a victimei pot
servi: vârsta înaintată, boala, handicapul fizic sau psihic, și alți factori. Starea fizică
sau psihică precară a victimei poate fi determinată de boala, handicapul fizic sau
psihic al acesteia, de alți factori, cum ar fi starea de ebrietate. La alți factori cauzali
poate fi raportată și vârsta înaintată sau fragedă, nefuncționarea totală sau parțială a
conștiinței. De asemenea s-a menționat, că starea de neputință a victimei poate fi
determinată de o situație de moment (victima doarme), de o situație cu caracter
temporar (copil mic) sau de o situație cu caracter permanent (invaliditate
definitivă). Nu are importanță dacă starea de neputință are caracter temporar,
permanent sau accidental, necesară fiind existența acesteia la momentul săvârșirii
faptei.
Totodată, s-a precizat că la starea de neputință poate fi raportată vârsta
fragedă sau înaintată, boala, invaliditatea, trauma, afecțiunea psihică, somnul
fiziologic, ebrietatea gravă alcoolică, narcotică sau toxică, leșinul sau alte
asemenea stări, dar numai cu condiția perceperii lor subiective de către făptuitor în
momentul săvârșirii infracțiunii. Astfel, făptuitorul profită de starea de neputință a
victimei pentru a o răpi, dacă: 1) la momentul săvârșirii faptei, făptuitorul cunoaște
că victima se află într-o stare de neputință; 2) făptuitorul se folosește de această
împrejurare la săvârșirea faptei de răpire a persoanei. Aceste două cerințe urmează
a fi îndeplinite cumulativ. Respectiv, la caz, procurorul nici în învinuire, nici în
susținerile în fața instanței nu a specificat prin ce a fost exprimată starea de
neputință a părții vătămate Pulbere Ana în momentul răpirii acesteia de către
Gribincea Corin, iar în susținerea acestei agravante nu au fost prezentate probe
pertinente și concludente în baza cărora ar putea fi stabilit faptul aflării părții
vătămate în stare de neputință. Or, Pulbere Ana în declarațiile depuse în instanța de
judecată a relatat, că Gribincea Corin i-a spus să se îmbrace și să iasă din casă, însă
ea nu a fost de acord și în timp ce acesta o lovea și încerca să o îmbrace, ea opunea
rezistență.
Astfel, instanța de apel a atestat că de către prima instanță au fost ignorate
prevederile art. 113 alin. (1) Cod penal, precum și că prima instanță urma să
îndeplinească cerințele stipulate în art. 394 Cod de procedură penală și să
soluționeze toate chestiunile prevăzute de art. 385 Cod de procedură penală. În
opinia instanței de apel, prima instanță nu a dat deplină eficiență normelor
menționate și la adoptarea sentinței nu a soluționat întocmai chestiunile referitoare
la: - a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, -fapta întrunește
elementele infracțiunii și - de care anume lege penală este prevăzută ea.
Prin urmare, instanța de apel a stabilit că soluția primei instanțe privind
încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 164 alin. (2), lit. c) Cod penal, este
neîntemeiată și contravine bazei probante existente la cauză, care nu a fost pe
6
deplin verificată și apreciată la justa valoare. Prima instanță eronat a apreciat, că la
caz este posibilă încadrarea acțiunilor inculpatului în prevederile art. 164 alin. (2)
lit. c) Cod penal, or, nu s-a constatat starea de neputință a victimei la momentul
răpirii acesteia, iar instanța de apel în urma cercetării suplimentare a probelor a
conchis că acestea demonstrează comiterea de către inculpatul Gribincea Corin a
infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (1) Cod penal, răpirea unei persoane.
Instanța de apel a constatat că Gribincea Corin, la data de 07.06.2015,
aproximativ la ora 05:00, aflându-se în gospodăria situată în satul xxxxx, raionul
xxxxx, care aparține lui Pulbere Ana, cu scopul răpirii unei persoane, contrar
voinței și acordului ultimei, a urcat-o pe Pulbere Ana în salonul automobilului său
personal de model „Volkswagen Passat”, iar după câteva minute de deplasare cu
viteză excesivă, la o cotitură, ultima a reușit să evadeze din salonul automobilului,
fugind în locuința lui Streinu Ion după ajutor.
În acest sens, instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatului Gribincea
Corin în baza art. 164 alin. (1) Cod penal — răpirea unei persoane.
În continuare instanța de apel a menționat că vinovăția inculpatului
Gribincea Corin în comiterea acestei infracțiuni, este demonstrată prin probele
scrise verificate în ședința de judecată a instanței de apel, apreciate prin prisma art.
101 Cod de procedură penală, cum ar fi:
- procesul-verbal din 15.07.2015, de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea
pentru săvârșirea infracțiunii (f.d.8, vol. I);
- procesul verbal din 07.06.2015 de cercetare la fața locului (f.d. 19-20, vol.
I);
- schema electronică a porțiunii de teren din satul xxxxx, raionul xxxxx -
anexă la procesul verbal din 07.06.2015, de cercetare la fața locului (f.d. 21, vol. I);
- planșa fotografică anexă la procesul verbal din 07.06.2015 de cercetare la
fața locului (f.d. 22-23, vol. I);
- raportul de constatare medico-legală nr. 182 din 08.06.2015, potrivit căruia
lui Pulbere Ana i-au fost cauzate leziuni corporale, sub formă de echimoze pe
partea posterioară a brațului stâng, pe fesa dreaptă, excoriații cu cruste cafenii pe
cotul stâng, coccis, ce corespunde categoriei vătămări corporale neînsemnate (f.d.
25, vol. I);
- raportul de expertiză medico-legală nr. 116 „D” din 17.08.2015, conform
căruia lui Pulbere Ana i-au fost cauzate leziuni corporale, sub formă de: echimoze
pe partea posterioară a brațului stâng, pe fesa dreaptă, excoriații în regiunea
articulației cotului stâng și a coccisului, ce corespunde categoriei vătămări
corporale neînsemnate (f.d. 29, vol. I);
- declarațiile părții vătămate Pulbere Ana (f.d. 149-151, vol.II);
- declarațiile martorului Streinu Ion (f.d. 172-173, vol. II).
Referitor la pedeapsă, instanța de apel prin prisma materialului caracterizant
al inculpatului, precum și conducându-se de prevederile art. 6, 7, 61, 75 Cod penal,
7
a menționat că ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului.
În argumentarea pedepsei, instanța de apel a invocat că inculpatul a comis
infracțiunea care se atribuie categoriei infracțiunilor grave, forma vinovăției
inculpatului la săvârșirea infracțiunii incriminate, și anume intenția indirectă,
Gribincea Corin anterior a fost judecat de mai multe ori (f.d. 41, vol. II), nu se află
la evidența medicilor narcolog și psihiatru (f.d. 33, 34, vol. II), se carcaterizează
satisfăcător (f.d. 36, vol. II), de mai multe ori a fost atras la răspunderea
contravențională (f.d. 39, vol. II), fapt ce relevă că inculpatul are tendința de a
încălca ordinea de drept și de a leza valorile sociale ocrotite de lege, la caz nefiind
stabilite circumstanțe ce i-ar atenua răspunderea.
Subsidiar, instanța de apel a notat că pedeapsa astfel individualizată
răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 Cod
penal, cuantumul acesteia este dozat corespunzător, de către legislatorul național
fiind prescrisă doar modalitatea de executare reală a pedepsei. Sub acest aspect,
instanța de apel a considerat că față de natura și gravitatea faptei comise, a
circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia, pedeapsa aplicată lui Gribincea Corin
este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii.
În această ordine de idei, instanța de apel a conchis că pentru răpirea lui
Pulbere Ana în circumstanțele descrise supra, lui Gribincea Corin urmează să i se
aplice pedeapsa închisorii pe un termen de 4 ani, care reprezintă o pedeapsă aptă să
conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la reeducarea inculpatului,
la formarea unei atitudini corespunzătoare a acestuia față de ordinea de drept și
principiile morale, la pedeapsa stabilită în temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal,
urmând a fi adăugată parțial pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința
Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 03.07.2015, fără a fi reținută starea de
recidivă.
În privința apelului declarat de procuror ce ține de cheltuielile judiciare,
instanța de apel a reținut că argumentele invocate de către procuror în susținerea
cerințelor formulate sunt nefondate, or prima instanță întemeiat a respins încasarea
din contul inculpatului Gribincea Corin în beneficiul statului a sumei de 57 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale nr. 116 „D”
din 19.08.2015.
Astfel, instanța de apel s-a referit la prevederile art. 143 alin. (1) pct. 6), alin.
(2) Cod de procedură penală și a stabilit că au fost suportate cheltuieli judiciare în
sumă de 57 lei pentru efectuarea expertizei medico-legale nr. 116 „D” din
19.08.2015, care a fost ordonată de către OUP al SUP a IP Rîșcani (f.d. 26, vol. I),
acestea fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea
învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.
8
În același context, instanța de apel a considerat relevante prevederile art. 75
alin. (3) al Legii nr. 68 din 14.04.2016, cu privire la expertiza judiciară și - statutul
expertului judiciar, potrivit cărora, în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea
expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul
alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură
penală al Republicii Moldova.
Totodată, instanța de apel a indicat că având ca reper prevederile art. 400
alin. (3) Cod de procedură penală și ținând cont de faptul, că sentința primei
instanțe urmează a fi casată cu pronunțarea unei noi hotărâri, se va casa și
încheierea judecătoriei Drochia sediul Rîșcani din 20.06.2017 (f.d.184, vol. II),
prin care s-a modificat tipul penitenciarului în care urma să se ispășească pedeapsa
cu închisoarea care a fost stabilită, or, conține o motivare defectuoasă similară
sentinței.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procurorul
în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, care indicând temeiurile de
recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, solicită
casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași
instanță de apel, în alt complet de judecată.
În argumentarea recursului, recurentul invocă că:
- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și instanța a admis o eroare
gravă de fapt, care a afectat soluția instanței iar faptei săvârșite i s-a dat o încadrare
juridică greșită;
- la adoptarea deciziei de recalificare a acțiunilor inculpatului Gribincea
Corin de la prevederile art. 164 alin. (2) lit. c) Cod penal la art. 164 alin. (1) Cod
penal, instanța de apel nu a dat deplină eficiență acestor prevederi, a făcut aprecieri
a probelor care nu se racordă la valoarea acestora, a reținut inutilitatea unor probe,
care întrunesc toate calitățile unei probe ce poate fi pusă la baza unei sentințe de
condamnare conform învinuirii aduse, a făcut concluzii care nu se racordă la
ansamblul probatoriu acumulat pe cauză;
- vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin.
(2) lit. c) Cod penal, se dovedește pe deplin prin cumulul de probe pertinente și
concludente prezentate de către partea acuzării;
- în motivarea deciziei instanța de apel a reținut, că pentru aplicarea
agravantei prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. c) Cod penal, este necesară
îndeplinirea cumulativă în principal a două condiții: victima să se afle într-o stare
de neputință și făptuitorul să profite de această stare pentru a răpi victima. Însă, din
circumstanțele stabilite de către partea acuzării, atât din probele materiale cât și din
declarațiile părții vătămate, Pulbere Ana și anume, că la momentul comiterii de
către Gribincea Corin a faptelor ilegale, ea se afla acasă de una singură, era ora
05:00 dimineața, când nu avea posibilitate de a cere ajutorul vecinilor, ieșirea
9
acesteia din casă în lengerie intimă inclusiv, comportamentul inculpatului, care i-a
aplicat lovituri cu palmele peste diferite părți ale corpului și timpul cât s-a aflat la
ea în domiciliu, refuzând fără motiv să-1 părăsească nu reprezintă starea de
neputință a victimei și profitarea făptuitorului de aceasta în scopul de a o răpi.
Altfel spus, partea vătămată în circumstanțele descrise nu avea forța, posibilitatea,
capacitatea, dar și libertatea de a realiza ceva și de a acționa. Mai mult, constituția
părții vătămate este mult mai scundă ca a inculpatului;
- instanța de apel a mai invocat, faptul precum că inculpatul i-ar fi spus părții
vătămate să se îmbrace, fapt negat de către aceasta din urmă. Or, dacă aceasta
benevol nu s-a îmbrăcat, după cum afirmă inculpatul, atunci care ar fi fost
necesitatea de a-și pune viața în pericol, evadând din salonul automobilului în timp
ce se afla în mișcare, intrând în gospodăria lui Streinu Ion după ajutor;
- inculpatul, cunoscând cu certitudine că partea vătămată se afla de una
singură la domiciliu, timpul comiterii - era dimineață când atât ea cât și vecinii se
odihneau, forțat, a răpit-o din domiciliul ei profitând de stare de neputință
cunoscută sau evidentă a victimei;
- instanța de apel nu a clarificat obiectiv circumstanțele cauzei, nu a
examinat toate probele în ansamblu conform art. 101 alin (1) Cod de procedură
penală și a dat o apreciere greșită probelor acuzării și eronat a încadrat acțiunile
inculpatului Gribincea Corin în baza art. 164 alin. (1) Cod penal;
- este neargumentată poziția instanței de apel în latura excluderii încasării de
la Gribincea Corin în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă totală
de 57 lei;
- aceste cheltuieli au fost suportate de către stat în legătură cu efectuarea
expertizei medico-legale nr. 116 „D” din 19.08.2015 în privința părții vătămate,
care nu ar fi fost suportate în caz că, inculpatul nu ar fi comis infracțiunea în baza
căreia și-a recunoscut vina pe deplin;
- conform art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt
cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului
penal. Punctul 1) alin. (2) al aceluiași articol, prevede, că cheltuielile judiciare
cuprind sumele plătite sau care urmează a fi plătite experților. Astfel, conform art.
228 alin. (3) Cod de procedură penală, expertului și specialistului li se recuperează,
de asemenea, costul materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru
executarea însărcinării respective. E de remarcat, că conform art. 229 alin. (1) Cod
de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt
trecute în contul statului.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,
fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.
10
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept
să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat
este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând
temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură
penală, în sensul că hotărârea atacată nu curpinde motivele pe care se întemeiază
soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și instanța a admis o
eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței iar faptei săvîrșite i s-a dat o
încadrare juridică greșită, criticând decizia instanței de apel anume în partea
motivării soluției acesteia privind respingerea apelului declarat de procuror, prin
care a fost solicitată încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor
judiciare în prezenta cauză penală din contul inculpatului, precum și manifestând
dezacordul cu reîncadrarea de către instanța de apel a acțiunilor inculpatului din
art. 164 alin. (2) lit. c) Cod penal, în baza art. 164 alin. (1) Cod penal.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal
reține că temeiul și motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei nu s-
au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context
următoarele.
Ce ține de argumentele invocate de recurent în susținerea dezacordului cu
recalificarea acțiunilor inculpatului Gribincea Corin din art. 164 alin. (2) lit. c) Cod
penal, în baza art. 164 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal reține că reprezintă
opinia subiectivă a recurentului, care face o proprie apreciere a probelor analizate
în speță, ce nu poate fi acceptat de instanța de recurs ordinar, or instanța de apel la
adoptarea soluției în speță, a rescpectat cerințele procesual penale stipulate la art.
413, 414 Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a expus asupra
chestiunilor esențiale invocate în apel, iar hotărârea sa cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția și motivarea soluției este în corespundere cu dispozitivul
hotărârii atacate, fără a admite o eroare gravă de fapt, din care considerente
instanța de recurs ordinar nu identifică nici un temei ce ar justifica intervenirea în
deciza instanței de apel sub aceste aspecte contestate în recursul ordinar.
Mai mult, Colegiul penal analizând textul deciziei recurate (f.d. 12-17, vol.
III) în coraport cu motivele invocate de recurent, atestă că instanța de apel s-a
expus argumentat și motivat asupra aspectelor contestate și în prezentul recurs
11
ordinar, bazându-și just soluția privind reîncadrarea acțiunilor inculpatului din art.
164 alin. (2) lit. c) Cod penal, în baza art. 164 alin. (1) Cod penal, pe cumulul de
probe administrat, cercetat de prima instanță, verificat de instanța de apel și
apreciat prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, precum și la
respingerea apelului și solicitării părții acuzării de a dispune încasarea cheltuielilor
pentru efectuarea expertizei, din contul inculpatului în baza prevederilor legale
stipulate în art. 227, 228, 229, 143 Cod de procedură penală, iar instanța de recurs
ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o
acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care
în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că
art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu
poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de
Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces
echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o
instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse
atenției sale.
Totodată, Colegiul penal invocă că prevederile art. 227 Cod de procedură
penală, reglementează care anume cheltuieli sunt incluse în categoria cheltuielilor
judiciare, în această listă nefiind însă incluse cheltuielile suportate pentru
efectuarea expertizelor judiciare.
Mai mult, se relevă că prevederile alin. (3) a art. 75 din Legea nr. 68 din
14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar,
stipulează expres că: „În cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei
sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu
excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală al
Republicii Moldova”.
În această ordine de idei, se reține că potrivit prevederilor art. 142 alin. (2)
Cod de procedură penală, - „Părțile, din inițiativă proprie și pe cont propriu, sunt
în drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al procurorului sau al
instanței de judecată, să înainteze instituției publice de expertiză judiciară/biroului
de expertiză judiciară o cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru
constatarea circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea
intereselor lor”.
În acest context, se atestă că în prezenta cauză penală ordonatorul expertizei
judiciare a fost organul de urmărire penală (f.d. 26, dos. Nr. 201530038, vol. I),
fără a exista o asemenea cerere din partea părții apărării.
În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept
invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,
deoarece soluția adoptată de instanța de apel, este legală și întemeiată, iar recursul
ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
12
Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de circumscripție, Lisnic Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe
Gribincea Corin Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 25 aprilie 2018.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Timofti Vladimir
Alerguș Constantin
13