1ra-926/23 — Art. 201-1 alin. 1 lit. b CP

Marin Șevcenco a fost apărat de avocații Ivan Muntean și Ruslan Dodica.

În prima instanță cauza a fost examinată în procedură generală. Procesul penal de învinuire a lui Marin Șevcenco în baza art. 201¹ alin. (1) lit. a) Cod penal (două episoade) a fost încetat din motiv că faptele constituie contravenții. Marin Șevcenco a fost recunoscut vinovat de comiterea contravențiilor prevăzute de art. 781 Cod contravențional. El a fost condamnat la zece zile de arest contravențional. Instanța de apel a respins apelul procurorului, ca nefondat și a admis apelul avocatului Ivan Muntean în numele inculpatului. Ea a casat sentința parțial și a încetat procesul contravențional în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

La 21 aprilie 2023, procurorul Oleg Popov a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei la rejudecare.

Urmărirea penală în această cauză a fost pornită la 25 iunie și s-a terminat la 22 decembrie 2020. Prima instanță a examinat cauza în perioada 08 februarie – 01 martie 2021. Instanța de apel a examinat cauza între 15 martie 2021 și 20 ianuarie 2023. Dosarul a ajuns în instanța de recurs la 14 iunie 2023. ÎN FAPT

Marin Șevcenco a fost învinuit că, urmărind scopul aplicării violenței fizice față de soția sa, Tatiana Șevcenco, la 25 mai 2020, aproximativ la orele 15:00, aflându-se la domiciliul său situat în r-nul Ștefan Vodă împreună cu soția, acționând cu intenție directă, având scopul de a o intimida pentru a-i impune voința acesteia, a inițiat un conflict și a aplicat violență fizică asupra Tatianei Șevcenco, exprimată prin lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului, cauzându-i echimoză pe față, brațul și antebrațul drept, care reprezintă vătămare corporală neînsemnată. Acțiunile inculpatului au fost încadrate juridic în baza art. 201¹ alin. (1) lit. b) Cod penal. 1

Marin Șevcenco mai este învinuit că, la 08 iunie 2020, aproximativ la orele 14:00, aflându-se la domiciliul propriu din r-nul Ștefan Vodă, împreună cu soția sa Tatiana Șevcenco, acționând cu intenție directă, având scopul de a o intimida pentru a-i impune voința acesteia, a aplicat violență fizică asupra Tatianei Șevcenco, exprimată prin lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale capului, cauzându-i echimoză pe torace, regiunea lombară dreapta, membrilor superioare și inferioare, ce reprezintă vătămare corporală neînsemnată. Acțiunile inculpatului au fost încadrate juridic în baza art. 201¹ alin. (1) lit. b) Cod penal.

La 01 martie 2021, prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă, procesul penal a fost încetat din motiv că faptele comise constituie contravenții. Marin Șevcenco a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 781 Cod contravențional, cu stabilirea pedepsei de opt și, respectiv, 10 zile de arest contravențional. El a fost sancționat definitiv (art. 44 Cod contravențional) la 10 zile de arest contravențional, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Instanța nu a constatat comiterea de către inculpat a acțiunilor de intimidare a victimei Tatiana Șevcenco cu scopul impunerii voinței sale sau a impunerii controlului personal al făptuitorului asupra victimei. Prin urmare, faptele incriminate au fost calificate greșit de către acuzare în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal (două episoade, din 25 mai 2020 și 08 iunie 2020). În consecință, instanța a reținut că faptele inculpatului constituie contravenții prevăzute de art. 78¹ Cod contravențional. La individualizarea pedepsei s-a ținut cont de faptul că inculpatul și-a recunoscut vina, lipsesc circumstanțe agravante, se caracterizează negativ la locul de trai, este o persoană cu caracter instabil și impulsiv, nu este încadrat în câmpul muncii, activează pe cont propriu, frecvent consumă alcool, anterior are observații din partea autorității administrației publice locale și a poliției (f.d. 103, vol. I), anterior a fost tras la răspundere penală și contravențională (f.d. 98, 98a, 98b, vol. I).

La 09 martie 2021, procurorul Nicolae Tian a declarat apel. El a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie condamnat penal la 220 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității. Procurorul a criticat soluția primei instanțe sub aspectul calificării acțiunilor inculpatului și individualizării pedepsei.

La 09 martie 2021, avocatul Ivan Muntean a declarat apel. El a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie sancționat definitiv cu pedeapsa sub formă de 50 ore de muncă neremunerată în folosul comunității. Apărarea susține că instanța de fond a emis o hotărâre prea aspră, fără a ține cont că Marin Șevcenco are la întreținere doi copii minori, soția nu este încadrată în câmpul muncii, iar inculpatul este unicul întreținător al familiei. Acestea denotă că inculpatului, prin prisma art. 38 alin. (6) Cod contravențional, nu-i putea fi aplicat arestul contravențional.

La 20 ianuarie 2023, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul procurorului, 2 ca nefondat, și a admis apelul avocatului Ivan Muntean. Ea a casat sentința parțial și a încetat procesul contravențional pe ambele episoade, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție. Instanța a statuat că nu au fost prezentate probe că inculpatul, prin comportamentul său violent, a avut scopul impunerii voinței victimei sau a controlului asupra acesteia, iar faptele incriminate lui Marin Șevcenco au fost calificate greșit de către acuzatorul de stat în baza art. 2011 alin. (1), lit. b) Cod penal (două episoade). Decizia motivată a fost pronunțată la 22 martie 2023.

La 21 aprilie 2023, procurorul Oleg Popov a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei la rejudecare. Procurorul susține că, instanțele de fond și apel urmau să delimiteze acțiunile de aplicare a violenței fizice față de partea vătămată, care urmau a fi calificate potrivit elementelor contravenției prevăzute la art. 78¹ Cod contravențional, de acțiunile de intimidare a ultimei, manifestate prin ridicarea tonului vocii, exprimarea unei nemulțumiri nefondate, restricționarea unor drepturi și libertăți şi prin amenințarea cu utilizarea violenței fizice în cazul nesupunerii. Mai mult, prima instanță, reținând incidența unui temei de nereabilitare, a adoptat o sentință după forma și conținutul specifice sentinței de achitare.

La 14 iunie 2023, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea referinței la recurs, însă nu a fost depusă vreo referință.

În perioada relevantă, art. 2011 alin. (1) Cod penal prevedea următoarele: „Articolul 2011. Violenţa în familie (1) Acţiunea sau inacţiunea intenţionată comisă de un membru al familiei în privinţa altui membru al familiei, manifestată prin: 3 … b) izolare, intimidare în scop de impunere a voinței sau a controlului personal asupra victimei; se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de pînă la 3 ani.”

În perioada relevantă, art. 30 alin. (2) Cod contravențional, prescripția răspunderii contravenționale, ,,(2) Termenul general de prescripţie a răspunderii contravenţionale este de un an;”

Art. 78 alin. (2) Cod contravențional prevede următoarele: „Articolul 781. Violența în familie Maltratarea sau alte acțiuni violente, comise de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, care au provocat vătămare neînsemnată a integrității corporale, se sancţionează cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 40 la 60 de ore, sau cu arest contravenţional de la 7 la 15 zile.”

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul a fost depus în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală în vigoare până la 01 septembrie 2023, invocându-se faptul că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și că faptei i-ar fi fost dată o încadrare juridică greșită. În recurs sunt reiterate argumentele care au fost invocate și în apel. Recurentul pretinde că condamnatul a întreprins acțiuni de amenințare, care au urmărit limitarea părții vătămate în dreptul de a comunica liber și nestingherit cu alte persoane. El pretinde că instanța de apel a apreciat greșit cumulul de probe, iar această omisiune a condus la încadrarea greșită. Temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală se referă la deficiențele în motivarea hotărârii judecătorești. Curtea Supremă de Justiție a explicat sensul acestui temei de recurs în decizia nr. 1ra-854/2022, § 100). Recurentul nu a motivat existența unei asemenea erori de fapt. În esență, el se referă la încadrarea juridică a faptei comise. Argumentele date 4 pot fi examinate doar prin prisma temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală.

Recurentul pretinde că acțiunile inculpatului urmau a fi încadrate potrivit art. 2011 alin. (1) Cod penal (două episoade de violență în familie) deoarece condamnatul a realizat acțiuni de intimidare a părții vătămate, manifestate prin ridicarea tonului vocii, exprimarea unor nemulțumiri nefondate, restricționarea unor drepturi și libertăți și prin amenințare, utilizarea violenței fizice în cazul nesupunerii. Instanța de apel a explicat motivele pentru care a recalificat acțiunile lui Marin Șevcenco în baza art. 781 Cod contravențional. Ea a stabilit că nu a fost dovedită comiterea de către inculpat a acțiunilor de intimidare a victimei cu scopul impunerii voinței sale sau a controlului asupra victimei. Instanța a conchis că a fost vorba doar de certuri familiale. Concluzia instanței de apel a fost întemeiată în baza declarațiilor părții vătămate, care a menționat că „ea nu are frică de inculpat” și ale martorului Elena Luchin, care a declarat că „violența apare atunci când ambii consumă băuturi alcoolice”, precum și rapoartele de expertiză medico-legală din 01 iunie 2020 și 12 iunie 2020, care au calificat vătămările corporale ca fiind neînsemnate. Procurorul susține că scopul aplicării violenței a fost împiedicarea victimei să contacteze cu alți bărbați, însă procurorul nu a dovedit alte incidente de acest gen. Un asemenea scop cu greu se poate manifesta o dată sau de două ori. Având în vedere aceste circumstanțe specifice, încadrarea juridică din decizie nu este vădit nerezonabilă, iar recursul este vădit neîntemeiat.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul procurorului Oleg Popov împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2023. Încheierea este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Sergiu Stratan Leonid Chirtoacă 5