1ra-365/2026 — Art. 264 alin. 1, 266 CP

Gheorghe Ghilețchi s-a născut în anul 1965 în r. Nisporeni. El a fost apărat de avocatul Valeriu Pelin.

Gheorghe Ghilețchi a fost învinuit că, la 08 martie 2024, în jurul orei 17:30, în s. Bălănești, r. Nisporeni, nu a manifestat dexteritatea necesară în conducere și nu a adaptat viteza la situația rutieră și, drept urmare, a tamponat pe minora M.P.. În urma accidentului, minorei i-au fost cauzate vătămări corporale medii manifestate prin luxații și pierderi traumatice ale unor dinți, plagă lacerată a limbii și fractură închisă a osului tibial stâng. Aceste acțiuni au fost încadrate în baza art. 264 alin. (1) Cod penal – încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății.

Gheorghe Ghilețchi a mai fost învinuit că, imediat după producerea accidentului rutier, a părăsit locul accidentului, fără a opri, fără a acorda primul ajutor victimei, fără a anunța organele de poliție și fără a rămâne la fața locului până la sosirea acestora. Aceste acțiuni au fost încadrate în baza art. 266 Cod penal – părăsirea locului accidentului rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport și care a încălcat regulile de securitate a circulației, dacă prin aceasta au fost provocate urmările prevăzute la art. 264 alin. (1) Cod penal.

La 23 aprilie 2025, reprezentantul legal al părții vătămate minore a depus acțiune civilă. Ea a solicitat de a încasa din contul lui Gheorghe Ghilețchi a 16.185 de lei cu titlu de prejudiciu material și 100.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral (f.d. 201-212, vol. 1).

Cauza penală a fost examinată în procedură generală. La 14 octombrie 2025, Judecătoria Ungheni l-a găsit vinovat pe Gheorghe Ghilețchi de infracțiunile incriminate și l-a condamnat la amendă în mărime de 1.000 de unități convenționale, echivalentul a 50.000 de lei, cu privarea de dreptul de conduce mijloacele de transport pe un termen de un an. Acțiunea civilă a fost admisă în principiu pentru prejudiciul material, urmând a fi soluționată de instanța civilă, iar cu titlu de prejudiciu moral a fost acordată suma de 50.000 de lei. La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal, instanța a făcut referire la Legea nr. 136/2024. La aprecierea 1 cuantumului prejudiciului moral, instanța a făcut referire la nivelul de trai și coșul minim de consum.

La 16 octombrie 2025 Gheorghe Ghilețchi a achitat amenda (f.d. 12, vol. 2).

La 22 și 29 octombrie 2025, procurorii Ion Steclari și Marcel Grițunic au declarat apel. Ei au solicitat casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei hotărâri prin care să fie exclusă pedeapsa complementară, întrucât la data săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, în cazul aplicării unei pedepse principale neprivative de libertate, legea nu prevedea aplicarea pedepsei complementare. Totodată, procurorii au solicitat admiterea integrală a acțiunii civile, întrucât în cuprinsul acesteia au fost descrise în detaliu suferințele fizice și psihice suportate de partea vătămată în urma accidentului rutier.

La 29 octombrie 2025, avocatul Valeriu Pelin a declarat apel în numele condamnatului. El a solicitat pronunțarea unei hotărâri de achitare, deoarece nu au fost administrare probe ce ar confirma vinovăția lui Gheorghe Ghilețchi în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal. Întrucât nu a existat un accidentul rutier, el nu a putut părăsi locul acestuia.

La 03 martie 2026, Curtea de Apel Nord a casat parțial sentința și a dispus excluderea pedepsei complimentare și încasarea a 100.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral. Instanța a constatat că vinovăția lui Gheorghe Ghilețchi a fost confirmată pe deplin, iar apelul avocatului este nefondat. Referitor la aplicarea pedepsei complementare, instanța a constatat că este contrară legii, întrucât, la momentul săvârșirii faptei, art. 264 alin. (1) Cod penal nu prevedea o asemenea pedeapsă. Totodată, instanța a apreciat că suma de 100.000 de lei solicitată cu titlu de prejudiciu moral este proporțională cu gravitatea faptei, suferințele fizice și psihice suportate de victimă și consecințele produse în urma accidentului.

La 29 aprilie 2026, reprezentantul legal al părții vătămate minore a declarat recurs. El invocă prezența erorii de la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și solicită menținerea sentinței în partea aplicării pedepsei complementare. Infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal are un pericol social ridicat și la etapa actuală se comit cu o frecvență sporită. Prin urmare, instanța de apel urma să țină cont de prevederile art. 651 Cod penal.

La 20 mai 2026, avocatul Valeriu Pelin a declarat recurs în numele condamnatului în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Recursul reproduce argumentele din apel (vezi para. 8). Recurentul consideră că decizia recurată a fost pronunțată la 20 martie 2026, nu la data indicată în text. Acest fapt ar rezulta din faptul că la această dată decizia a fost semnată electronic de către judecătorul raportor, publicată pe portalul instanței și expediată părților. Totodată, în perioada 01 martie -17 aprilie 2026 recurentul nu s-a aflat în țară și a fost în imposibilitate de a recepționa copia deciziei. 2

Urmărirea penală a fost desfășurată în perioada 15 martie 2024 – 24 ianuarie 2025. Prima instanță a examinat cauza în perioada 31 ianuarie – 14 octombrie 2025. Instanța de apel a examinat cauza între 31 octombrie 2025 – 03 martie 2026. La 14 mai 2026, dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție.

Termenul de recurs este de două luni. Conform art. 422 Cod de procedură penală, acesta curge de la data „comunicării” deciziei integrale. Comunicarea poate avea diferite forme, nu doar înmânarea deciziei motivate. Părțile au obligația de diligență de a se interesa de soarta cauzelor lor. Neprezentarea la ședința de pronunțare a deciziei instanței de apel, despre care recurentul cunoștea, nu este un motiv pentru ca termenul să curgă de la o dată ulterioară (încheierea nr. 1ra-424/2025, § 17). În cazul avocaților, procurorilor și altor profesioniști în domeniul dreptului, acest termen curge în toate cazurile din ziua pronunțării deciziei motivate a instanței de apel, indiferent de data plasării acestei decizii pe internet (încheierea nr. 1ra-602/2024, § 10). Codul de procedură penală nu prevede instituția repunerii în termenul de recurs. Prin urmare, termenul de două luni prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală este unul de decădere (încheierea nr. 1ra-760/2024, § 22).

Din materialele dosarului rezultă că avocatul Valeriu Pelin și Gheorghe Ghilețchi au participat la examinarea apelurilor și au cunoscut că decizia integrală va fi pronunțată la 03 martie 2026 (f.d. 41-43, vol. 2). Cei doi nu s-au prezentat la ședința din 03 martie 2026, când a fost pronunțată decizia. La 20 martie 2026, decizia a fost plasată pe portalul instanțelor și expediată părților (f.d. 58, vol. 2). După cum este menționat în para. 14, lipsa profesionistului în domeniul dreptului de la ședința de judecată nu este un motiv pentru ca termenul să curgă de la o dată ulterioară.

Pentru avocat termenul de recurs a început să curgă din 03 martie 2026 și a expirat la 05 mai 2026. Recursul a fost depus la 20 mai 2026, adică după 15 zile de la expirarea termenului de recurs. Prin urmare, recursul avocatului Valeriu Pelin este tardiv. b. Recursul reprezentantului legal al părții vătămate

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice 3 instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Deși reprezentantul legal a invocat ca temei de recurs art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedura penală, prin recurs se contestă doar inaplicabilitatea pedepsei complimentare. Orice critică adusă pedepsei trebuie să fie examinată conform art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală (încheierea nr. 1ra-738/2024, § 16). Prin urmare, acest recurs va fi examinat doar prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală.

Temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală există exclusiv atunci când pedeapsa stabilită de instanță nu respectă limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă. Asemenea argumente nu au fost invocate în recurs. La ziua accidentului, privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport nu era o pedeapsă obligatorie. Aplicarea art. 651 Cod penal în asemenea circumstanțe ține de discreția judecătorului. Prin urmare, recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală (decizia nr. 1ra-754/2024, § 50).

Din motivele expuse supra, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în numele legii COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibile recursurile avocatului Valeriu Pelin și reprezentantul legal al părții vătămate minore împotriva deciziei Curții de Apel Nord din 03 martie 2026. Încheierea este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Leonid Chirtoacă Sergiu Stratan 4