1ra-1718/2023 — Art. 264 alin. 3 lit. b CP

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură generală. Gheorghe Țurcan a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii incriminate și condamnat la trei ani de închisoare și anularea dreptului de a conduce mijloacele de transport. Instanța a soluționat acțiunea civilă.

Apel au declarat Țurcan și avocatul acestuia. Ei au solicitat achitarea. Instanța de apel a judecat cauza de două ori, iar cea de recurs – o singură dată. Ultima dată, instanța de apel a admis apelul, a casat sentința în latura penală și, din oficiu, a pronunțat o nouă hotărâre. Ea l-a recunoscut vinovat pe Gheorghe Țurcan în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal și l-a condamnat la trei ani de închisoare și anularea dreptului de a conduce mijloacele de transport. Instanța a menținut sentința în latura civilă.

Recurs au declarat condamnatul și avocatul acestuia. Ei solicită achitarea lui Gheorghe Țurcan și contestă cuantumul prejudiciului moral acordat.

Urmărirea penală a fost desfășurată în perioada 02 ianuarie – 27 februarie 2019. Prima instanță a examinat cauza în perioada 04 martie 2019 – 29 octombrie 2020. Instanța de apel a examinat cauza în perioadele 30 noiembrie 2020 – 28 septembrie 2021 și 08 iunie 2022 – 24 martie 2023. Instanța de recurs a examinat cauza în perioada 21 februarie – 28 martie 2022. La 12 septembrie 2023, dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție. ÎN FAPT

Gheorghe Țurcan a fost învinuit că, la 21 decembrie 2018, în jurul orei 19:30, conducând un automobil pe traseul M-5, în apropierea s. Bravicea, r. Călărași, nu a manifestat atenția și prudența necesară, nu a adaptat viteza la condițiile de drum și la situația rutieră, și nu a întreprins măsurile necesare pentru evitarea pericolului, tamponând lateral pietonul Petru Spînu, aflat în apropierea unui autobuz staționat pe carosabil din motive tehnice. În urma impactului, 1 victima a suferit multiple leziuni corporale grave, care au provocat decesul acesteia. Acțiunile lui Gheorghe Țurcan au fost încadrate de organul de urmărire penală în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului și a schiței accidentului, întocmită la 21 decembrie 2018, ora 20:00, carosabilul era uscat. Câmpul de vizibilitate era de 150 de metri, cu pâlcuri de ceață izolate pe anumite porțiuni ale traseului. În spatele autobuzului a fost fixată o urmă de frânare cu lungimea de 47,9 metri, atribuită vehiculului condus de Gheorghe Țurcan. În urma impactului, automobilul acestuia prezenta deteriorări la bara de protecție față, farul din partea dreaptă, capotă și parbrizul din partea dreaptă. Autobuzul prezenta deteriorări la carcasa ușii portbagajului din partea stângă. În fața barei de protecție a automobilului condus de Țurcan, pe o rază de aproximativ 100 cm, pe suprafața carosabilului au fost identificate pete de culoare brun-roșiatică (f.d. 8-26, vol. 1).

Potrivit raportului de expertiză judiciară din 02 februarie 2019, Petru Spînu a suferit traumă cranio-cerebrală cu hemoragie și edem al țesuturilor moi în regiunea părții piloase a capului pe dreapta, plagă și excoriații la nivelul feței, hemoragie subarahnoidiană pe dreapta, contuzie cerebrală, fractura femurului drept, precum și excoriații la cotul drept, mâini și genunchi. Leziunile au fost calificate drept vătămări corporale grave ce au dus la decesul victimei. Acestea corespund mecanismului de lovire a corpului de către părțile unui vehicul aflat în mișcare. În timpul tamponării, victima era poziționată vertical, cu partea dreaptă orientată spre mijlocul de transport (f.d. 57-65, vol. 1).

Potrivit raportului de expertiză judiciară din 27 februarie 2020, viteza de deplasare a automobilului condus de Țurcan era de aproximativ 96 de km/h. Spațiul necesar pentru oprirea în siguranță a vehiculului era de circa 87 de metri. Intervalul lateral dintre automobilul și autobuz de 0,6 metri nu a asigurat securitatea circulației rutiere. El ar fi permis evitarea coliziunii numai dacă capota laterală stângă-spate a autobuzului ar fi fost închisă și pietonul nu s-ar fi aflat pe carosabil (f.d. 67-79, vol. 2). Expertul judiciar Mihail Sapungi a explicat metodologia și calculele utilizate la întocmirea raportului de expertiză judiciară și a confirmat concluziile și datele tehnice consemnate în raportul de expertiză (f.d. 125-129, vol. 2).

Potrivit certificatului Serviciului Hidrometeorologic de Stat la 21 decembrie 2018, în perioada 18:10-20:00, a fost semnalat aer cețos, distanța vizibilității meteorologice fiind de patru km (f.d. 145, vol. 1).

Martorul acuzării Pavel Capațîna a declarat că, la 21 decembrie 2018, în jurul orei 19:20-19:30, autocarul pe care îl conducea s-a defectat. Autocarul a oprit pe prima bandă a carosabilului, întrucât, acostamentul era acoperit cu zăpadă. După oprire, el a coborât și a deschis compartimentul acumulatorului situat în partea laterală stângă-spate a autocarului pentru a verifica cauza defecțiunii. Ulterior, el a plasat în spatele autocarului o canistră și un recipient 2 reflectorizant improvizat, la o distanță de aproximativ cinci–șapte metri, deoarece nu găsea triunghiul reflectorizant. Petru Spînu a coborât din autocar pentru a-l ajuta. Acesta avea aprinsă lanterna telefonului mobil și se afla în partea laterală stângă-spate a autocarului. El încerca să verifice contactul clemelor acumulatorului. În timp ce se afla la volan, martorul a observat prin oglinda retrovizoare un automobil care l-a lovit pe Petru și l-a târât pe o distanță de aproximativ 40–48 de metri. După impact, împreună cu șoferul automobilului și alți participanți la trafic, el a acordat primul ajutor victimei și a apelat serviciul de urgență 112. Înainte de accident nu era ceață. Aceasta s-a instalat după aproximativ 30 de minute de la accident. Vizibilitatea era bună, de aproximativ 90 de metri (f.d. 47-49, 59-61, vol. 1 și f.d. 21-29, vol. 2).

Martorul acuzării Diana Lașcu a declarat că, în seara producerii accidentului, ea se afla în autocar împreună cu șoferul Pavel Căpățînă și Petru Spînu. În timpul deplasării, autocarul s-a defectat. Șoferul a coborât pentru a verifica cauza defecțiunii. Petru a coborât și el și s-a oferit singur să acorde ajutor. Petru avea lanterna telefonului mobil aprinsă. Ea a rămas în salonul autocarului și nu a observat ce se întâmpla afară. După un timp, a auzit o lovitură puternică și a văzut un automobil oprit în fața autocarului. Șoferul i-a comunicat că Petru a fost tamponat (f.d. 45-46, 52-54, vol. 1 și f.d. 30-33, vol. 2).

Gheorghe Țurcan nu a recunoscut vina și a declarat că, la 21 decembrie 2018, în jurul orei 19:30, se deplasa la volanul unui vehicul cu aproximativ 65 km/h. Vehiculul avea cuplată faza scurtă a farurilor. Carosabilul era umed, iar vizibilitatea extrem de redusă din cauza ceții dense. La aproximativ 10 metri în față, el a observat un autobuz ce staționa pe banda sa de deplasare și pătrundea parțial pe a doua bandă de circulație. El a redus viteza și a schimbat banda de deplasare pentru a evita coliziunea frontală. Cu toate acestea, tamponarea a fost iminentă. Inițial, el a tamponat capota autobuzului apoi și o persoană ce se afla sub capotă. Autobuzul nu era semnalizat regulamentar, neavând luminile de avarie pornite, triunghi de presemnalizare sau alte mijloace de avertizare, iar victima nu purta vestă reflectorizantă. Acesta a menționat că nu a observat pietonul înainte de impact. El nu a frânat brusc pentru a evita o coliziune mai gravă cu autobuzul și pentru a preveni căderea victimei de pe capota automobilului după impact. După producerea accidentului, el a acordat primul ajutor victimei și a solicitat intervenția serviciilor de urgență. El consideră că accidentul s-a produs din culpa șoferului autobuzului, care ar fi încălcat mai multe prevederi ale Regulamentului circulației rutiere prin staționarea neregulamentară a autobuzului și lipsa măsurilor de securizare a locului (f.d. 72-73, 100 vol. 1). În instanță Țurcan a declarat că nu este de acord cu cele constatate în procesul-verbal de cercetare la fața locului și schița accidentului, deoarece vizibilitatea era de 40-60 de metri și nu de 150 de metri și erau mai multe urme de frânare. El a semnat aceste acte deoarece așa i s-a spus de către reprezentanții organelor de drept. Unele acte nu erau completate. El le-a semnat așa cum erau. La urmărirea penală, nici el și nici avocatul său nu au contestat 3 acțiunile ilegale ale reprezentanților organelor de drept. El se deplasa cu viteză de până la 80 de km/h. De la distanța de 40-50 de metri, el a observat autobuzul. După tamponare, el nu a frânat în scopul evitării cauzării mai multor leziuni persoanei. El regretă cele întâmplate. El a încercat să acorde ajutor material familiei victimei, însă Vera Spînu a refuzat de fiecare dată să îl accepte (f.d. 43-55, vol. 2). În instanța de apel, Țurcan a concretizat că învinuirea adusă îi este clară. El nu este de acord cu sentința și solicită să fie achitat (f.d. 70-71, vol. 3).

Martorii apărării, Valeriu Diaconu și Sergiu Gasnaș, au declarat că, după producerea accidentului, au ajuns la fața locului și au observat autocarul staționat pe prima bandă a carosabilului, cu luminile stinse și fără triunghi reflectorizant, în spatele acestuia era amplasată doar o canistră cu un flacon/felinar improvizat pentru semnalizare. Vizibilitatea era redusă din cauza ceții, carosabilul era umed și în spatele autobuzului erau vizibile urme de frânare, iar capota laterală stânga-spate a autocarului era desprinsă și căzută pe carosabil sau acostament. Sergiu Gasnaș a mai declarat că Gheorghe Țurcan a încercat să ofere ajutor material familiei victimei, însă aceasta a refuzat (f.d. 34-38 și 39-42, vol. 2).

Succesorul părții vătămate, Vera Spînu, a declarat că fiul său urma să revină acasă în seara producerii accidentului. După ce l-a apelat în jurul orei 20:00 fără a primi răspuns, șoferul autobuzului i-a comunicat că Petru a fost tamponat. Ulterior, ea a aflat că victima îl ajuta pe șoferul autobuzului defectat și avea lanterna telefonului mobil aprinsă. Familia nu a primit ajutor material din partea lui Gheorghe Țurcan (f.d. 39-41, vol. 1; f.d. 16-20, vol. 2).

Inițial, Vera Spînu a solicitat încasarea din contul lui Gheorghe Țurcan a 26.567 de lei și 490 de euro cu titlu de prejudiciu material și 1.500.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și cheltuieli de asistență juridică, fără a le cuantifica (f.d. 37-38, vol. 1). În prima instanță, a fost depusă o nouă acțiune civilă prin care a fost solicitat încasarea din contul lui Gheorghe Țurcan a 51.615 de lei și 450 de euro cu titlu de prejudiciu material și 1.500.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și 5.000 de lei cu titlu de cheltuielile de asistență juridică (f.d. 126-143, vol. 1).

La 20 iunie 2019, la cererea avocatului Victor Babără, în proces au fost atrase în calitate de părți civilmente responsabile „Diazchim” SRL și „Grawe Carat Asigurări” SA (f.d. 153 și 164, vol. 1).

Reprezentantul Grawe Carat Asigurări SA, Iulian Gasan, a susținut că despăgubirea de asigurare poate fi achitată de asigurător doar în cazul în care prejudiciul a fost cauzat din culpa asiguratului sau a utilizatorului autovehiculului. În lipsa unei constatări definitive a vinovăției persoanei învinuite de producerea accidentului, atragerea răspunderii asigurătorului este prematură. În proces au fost atrase două părți civilmente responsabile, fapt ce sporește complexitatea cauzei sub aspectul delimitării și stabilirii cuantumului prejudiciilor, motiv pentru care a solicitat admiterea în principiu a acțiunii civile (f.d. 179-183, vol. 1; f.d. 55, vol. 2). 4

Reprezentantul Diazchim SRL, Anatol Dmitric, a declarat că societatea nu recunoaște acțiunea civilă și solicită respingerea acesteia. Acesta a confirmat că Gheorghe Țurcan este angajatul companiei din anul 2011 și că, la 21 decembrie 2018, se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu. În eventualitatea condamnării lui Gheorghe Țurcan, răspunderea civilă urmează să fie suportată de compania de asigurări (f.d. 192-200, vol. 1; f.d. 56-57, vol. 2).

Prin sentinţa Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, din 29 octombrie 2020, Gheorghe Țurcan a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal și condamnat la trei ani de închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip deschis și anularea dreptului de a conduce mijloacele de transport. Instanța a dispus încasarea a 4.340 de lei în contul statului. Ea a dispus și încasarea în beneficiul Verei Spînu a următorului prejudiciu: Debitor Suma acordată Gheorghe Țurcan Prejudiciu material Prejudiciu moral Cheltuieli de judecată 21.847,75 de lei și 500.000 lei 5.000 de lei 490 de euro Grawe Carat 32.805 de lei - - Asigurări SA

Instanța a reținut că Gheorghe Țurcan a încălcat regulile de securitate a circulației rutiere. El a condus automobilul cu o viteză neadaptată condițiilor de drum și de vizibilitate redusă. În condiții de ceață și vizibilitate redusă, inculpatul trebuia să reducă viteza până la maximum 70 de km/h. Potrivit raportului de expertiză judiciară, în momentul începerii frânării acesta se deplasa cu aproximativ 96 de km/h. Astfel, a fost depășită atât limita generală admisă de 90 de km/h, cât și limita corespunzătoare condițiilor meteorologice existente. Instanța a respins argumentele apărării privind pretinse erori ale schiței accidentului și eventuale încălcări din partea șoferului autobuzului, apreciind că acestea nu au fost probate prin mijloace de probă pertinente și verosimile. La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de gravitatea infracțiunii, consecințele produse, personalitatea inculpatului, lipsa antecedentelor penale și faptul că infracțiunea a fost comisă din imprudență. Instanța a admis parțial acțiunea civilă formulată de succesorul părții vătămate, reținând că prejudiciul material a fost dovedit prin probele administrate. Ea a dispus încasarea acestuia de la inculpat și partea civilmente responsabilă. De asemenea, instanța a dispus compensarea cheltuielilor de asistență juridică, reținând participarea activă a avocatului succesorului părții vătămate pe parcursul examinării cauzei.

La 09 noiembrie 2020, inculpatul și avocatul acestuia au declarat apel. Ei au solicitat pronunțarea unei hotărâri de achitare. Potrivit apelului, prima instanță nu a analizat corect circumstanțele producerii accidentului. Impactul s-a produs cu autobuzul staționat neregulamentar pe carosabil, iar ulterior cu victima aflată 5 în spatele acestuia. Țurcan se deplasa regulamentar. Acesta nu a avut posibilitatea tehnică de a evita impactul din cauza capotei deschise a autobuzului și a poziției victimei pe carosabil. Accidentul s-a produs din culpa șoferului autobuzului. Acesta a staționat neregulamentar și fără semnalizare corespunzătoare. Șoferul a expus victima unui pericol prin implicarea sa în remedierea defecțiunii tehnice. Organul de urmărire penală nu a stabilit obiectiv condițiile de vizibilitate și viteza reală de deplasare. Acesta nu a efectuat reconstituirea accidentului și nici o expertiză autotehnică completă privind posibilitatea tehnică de evitare a impactului. Prima instanță a extins nejustificat acuzația. Instanța a invocat prevederi ale Regulamentului circulației rutiere care nu figurau în ordonanța de punere sub învinuire. Totodată, instanța a ignorat faptul că experții nu dispuneau de suficiente date obiective pentru stabilirea mecanismului accidentului și a posibilității de evitare a acestuia. Suma de 500.000 de lei acordată cu titlu de prejudiciu moral este disproporționată în raport cu situația materială a inculpatului și cu circumstanțele cauzei. Victima a contribuit la producerea consecințelor prejudiciabile.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2021, apelul a fost respins ca nefondat. Instanța de apel a preluat argumentele primei instanțe.

La 23 noiembrie 2021, avocatul Victor Babără, în numele condamnatului, a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Acesta a solicitat casarea sentinței și a deciziei, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare. Apărătorul a reiterat argumentele invocate în apel (vezi para. 22). Suplimentar, recurentul a susținut că învinuirea formulată este neclară și contradictorie. Instanța de apel nu a efectuat o examinare reală a fondului cauzei. Ea s-a limitat la reproducerea argumentelor apărării fără a le analiza și fără a aprecia probele administrate.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 28 martie 2022 a fost admis recursul și casată total decizia. Instanța de recurs a dispus rejudecarea cauzei de către curtea de apel pe motiv că instanțele nu au efectuat o analiză efectivă a probelor administrate, ci doar s-au limitat la redarea acestora. Prin reținerea încălcării prevederilor pct. 46 și 47 din Regulamentul circulației rutiere, instanțele au depășit limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. De asemenea, instanța de apel nu a răspuns argumentelor invocate de apărare și le-a respins printr-o motivare generală și insuficientă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2023 a fost admis apelul, casată sentința în latura penală și, din oficiu, a pronunțat o nouă hotărâre. Gheorghe Țurcan a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal și condamnat la trei ani de închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip deschis și anularea dreptului de a conduce mijloacele de transport. Instanța a menținut sentința în latura civilă. Decizia integrală a fost pronunțată la 30 mai 2023. 6

Instanța de apel a reținut că Țurcan a încălcat prevederile Regulamentului circulației rutiere. Acesta nu a adaptat viteza la situația rutieră și nu a manifestat prudența necesară în condițiile existenței unui obstacol vizibil pe carosabil. Însuși inculpatul a confirmat circumstanțele esențiale ale accidentului. El a declarat că a observat autobuzul staționat pe carosabil, a încercat să-l ocolească prin schimbarea benzii de circulație, însă a lovit capota deschisă a autobuzului și victima aflată în apropierea acestuia. Declarațiile martorilor și probele administrate sunt coerente și concordante. Poziția inculpatului și a apărării este o modalitate de apărare și o exercitare a dreptului de a nu se autoincrimina. Argumentele apărării privind pretinsa culpă exclusivă a conducătorului autobuzului și pretinsele omisiuni ale organului de urmărire penală sunt nefondate. Eventualele cereri privind efectuarea unor acțiuni suplimentare trebuiau formulate în faza urmăririi penale. Inculpatul a fost asistat de avocat ales, iar apărarea nu a contestat inacțiunile organului de urmărire penală în modul prevăzut de lege. La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de gravitatea infracțiunii, consecințele produse, personalitatea inculpatului, lipsa antecedentelor penale și caracterul imprudent al faptei. În privința laturii civile, instanța de apel a apreciat că suma de 500.000 lei acordată cu titlu de prejudiciu moral reprezintă o satisfacție echitabilă.

La 21 iunie 2023, avocatul Victor Babără și condamnatul au depus recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Ei solicită pronunțarea unei noi hotărâri prin care Țurcan să fie achitat din lipsa elementelor infracțiunii. Argumentele recursului sunt identice cu cele invocate în recursul depus anterior (vezi para. 24). Suplimentar, recurenții invocă că instanța de apel nu a respectat art. 436 Cod de procedură penală. Ea nu a elucidat faptele importante și nu a răspuns la toate cerințele și argumentele apelanților.

La 10 octombrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a solicitat părților depunerea referinței. La 20 octombrie 2023, avocatul succesorului victimei, Nicolae Roșca, a depus referință prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

La ziua comiterii infracțiunii, art. 264 Cod penal prevedea următoarele: 7 „Articolul 264. Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport (1) Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii, … (3) Acţiunea prevăzută la alin.(1), care a provocat: b) decesul unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.”

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85).

Recursul a fost declarat în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în redacția legii de până la 01 septembrie 2023. Recurenții susțin că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor apelantului și că instanţa a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluţia. În esență, argumentele se referă la pretinsa lipsă de claritate a învinuirii, la lipsa de apreciere a argumentelor apelanților și de examinare a probelor, la depășirea limitelor învinuirii și cuantificarea prejudiciului moral.

Recursul este depus în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Această eroare include cinci situații distincte (încheierea 1ra-1750/2023, § 38) și se referă la motivarea deciziei instanței de apel (deciziile nr. 1ra-854/2022, § 99, 114 și 1ra-1280/2023, § 33). Simplul dezacord cu motivarea instanței de apel nu cade sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Instanța nu este obligată să răspundă la susțineri irelevante pentru rezultat. Acesta este și standardul de motivare prevăzut de art. 6 CEDO (hotărârile CtEDO Moreira Ferreira v. Portugalia (nr. 2), 2017, § 84; S.C. IMH Suceava S.R.L. v. România, 2013, § 40). De asemenea, instanța de apel poate, printr-o declarație generală, să respingă argumentul invocat în apel, subscriind motivării convingătoare a primei instanțe pentru respingerea argumentului respectiv (hotărârile CtEDO Garcia Ruiz v. Spania, 1999, § 26; Stepanyan v. Armenia, 2009, § 35). Având în vedere motivarea suficientă a sentinței, instanța 8 de apel putea subscrie acestor motive, fără a le reproduce detaliat în textul deciziei.

Decizia instanței de apel explică în mod detaliat raționamentele care au stat la baza condamnării lui Gheorghe Țurcan. Instanța de apel a răspuns argumentelor invocate de apărare în apel și a motivat de ce acestea nu pot fi reținute.

Martorul Pavel Capațîna a declarat că vizibilitatea înainte de accident era bună, iar ceața s-a instalat ulterior producerii accidentului. Acesta a explicat că victima avea lanterna telefonului mobil aprinsă și se afla în partea laterală stângă-spate a autobuzului pentru a acorda ajutor. Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului și certificatului Serviciului Hidrometeorologic de Stat, la momentul producerii accidentului, vizibilitatea nu era sever redusă, existând doar pâlcuri izolate de ceață. Datele obiective ale cauzei indică faptul că distanța de vizibilitate era de aproximativ 150 de metri, iar carosabilul era uscat. Aceste constatări contrazic afirmațiile lui Țurcan potrivit cărora vizibilitatea ar fi fost limitată la 40–60 de metri din cauza ceții dense. Raportul de expertiză autotehnică a stabilit că automobilul condus de Gheorghe Țurcan se deplasa cu aproximativ 96 de km/h, iar spațiul necesar pentru oprirea în siguranță era de circa 87 de metri. Expertiza a concluzionat că intervalul lateral păstrat față de autobuz nu asigura securitatea circulației și nu permitea evitarea impactului în condițiile prezenței victimei pe carosabil. Lungimea urmei de frânare și mecanismul producerii accidentului confirmă concluziile expertului privind viteza excesivă și conduita imprudentă a șoferului. La fel, raportul de expertiză medico-legală a constatat prezența leziunilor traumatice predominante pe partea dreaptă a corpului victimei. În momentul impactului, aceasta se afla în poziție verticală, cu partea dreaptă orientată spre vehiculul condus de Gheorghe Țurcan. Prin urmare, existența unei surse de lumină și poziționarea victimei în raport cu direcția de deplasare infirmă afirmațiile că victima nu putea fi observată înainte de impact.

Apărarea critică modul în care instanța de apel a apreciat probele și lipsa de analiză a probelor. Atunci când este contestată credibilitatea sau aprecierea dată de prima instanță probelor testimoniale esențiale, inversarea aprecierii acestora în instanța de apel fără examinarea nemijlocită a acestora în instanța de apel, în principiu, este contrară dreptului la un proces echitabil. Art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală impune obligația reaudierii persoanelor ale căror declarații sunt contestate și reaprecierea cărora se solicită de la instanța de apel. Totuși, acest fapt poate avea loc doar la solicitarea părților. Din procesul-verbal al ședinței de judecată rezultă că instanța de apel i-a audiat pe Țurcan și Spînu, iar acuzarea a dat citire probelor administrate. Apărarea nu a solicitat administrarea altor probe, nu a contestat conținutul probelor prezentate și nici nu a propus o interpretare diferită a acestora (f.d. 70-75, vol. 3). În aceste condiții, nu poate fi reținut argumentul privind neexaminarea probelor în instanța de apel sau caracterul nerezonabil al aprecierii acestora de către instanța de apel. Partea nu 9 poate invoca propriile omisiuni în susținerea recursului. Aceste aspecte trebuiau clarificate în apel, iar în recurs pot fi invocate doar carențele admise de instanța de apel (deciziile nr. 1ra-1309/2023, § 116; 1ra-1181/2024, § 87, 1ra-124/2025, § 19).

În recurs se indică la neclaritatea învinuirii. Gheorghe Țurcan nu a invocat neînțelegerea învinuirii nici la etapa urmăririi penale, nici în prima instanță și nici în instanța de apel. Dimpotrivă, acesta a declarat că învinuirea îi este clară și că nu se consideră vinovat de fapta imputată. Acesta a oferit explicații detaliate și a arătat motivele pentru care se consideră nevinovat și a descris circumstanțele în care a fost săvârșit accidentul rutier (vezi para. 14). Curtea Supremă de Justiție s-a expus deja asupra invocării acestui argument ca temei de existență a erorii de drept. Ea a explicat că acesta nu se încadrează în temeiurile de nulitate absolută, care sunt exhaustiv menționate de art. 2511 alin. (1) Cod de procedură penală. Confuziile apărării nu mai puteau exista după adoptarea sentinței, în care au fost explicate motivele soluției adoptate. Instanța reiterează că carențe admise la etapa urmăririi penale sau în prima instanță, în cauzele în care instanța de apel a rejudecat fondul cauzei, sunt absorbite prin examinarea apelului (deciziile nr. 1ra-1309/2023, § 116; 1ra-1181/2024, § 87, 1ra-125/2025, § 19). Aceste aspecte trebuiau clarificate în apel, iar în recurs pot fi invocate doar carențele admise de instanța de apel.

Recurenții au invocat că instanța de apel nu ar fi dat apreciere pretinsei depășiri a limitelor învinuirii, prin reținerea încălcării pct. 46 și 47 din Regulamentul circulației rutiere. Acest argument a fost invocat și în primul recurs (vezi para. 24) și a fost avut în vedere de Curtea Supremă de Justiție la dispunerea rejudecării cauzei (vezi para. 25). Rejudecând apelul, instanța de apel a exclus din raționamentul său considerentele primei instanțe referitoare la existența încălcărilor prevăzute la pct. 46 și 47 din Regulamentul circulației rutiere (vezi para. 26). Prin urmare, acest argument este vădit neîntemeiat.

Curtea Supremă de Justiție a menționat că, în cazul aducerii atingerilor drepturilor personal nepatrimoniale prin comiterea infracțiunii, existența prejudiciului moral se prezumă, discuția axându-se pe întinderea acestui prejudiciu (vezi încheierile nr. 1ra-659/2023, §§ 28-29, 1ra-1479/2023, §§ 14-15). Potrivit art. 2037 Cod civil, cuantumul despăgubirilor se stabilește în funcție de natura și gravitatea prejudiciului, de gradul de vinovăție al autorului și de măsura în care suma acordată asigură o satisfacție echitabilă victimei. Totodată, legea impune ca sumele acordate în cauze similare să fie comparabile. Din aceste dispoziții rezultă obligația instanței de a justifica mărimea despăgubirilor. În cazul unor abateri semnificative de la practica obișnuită, instanța trebuie să ofere o motivare mai detaliată, prin raportare la criteriile legale (încheierea nr. 1ra-569/2023, § 29).

Instanța de fond a acordat mamei victimei suma de 500.000 lei cu titlu de prejudiciu moral, pentru decesul copilului său în vârstă de 16 ani, cauzat din 10 imprudență prin accident rutier. Instanța de apel a menținut această soluție, apreciind că cuantumul despăgubirilor este proporțional cu suferința cauzată.

În recurs, recurenții susțin că suma acordată este excesivă și nu corespunde gradului de vinovăție reținut în sarcina condamnatului. Suma stabilită se înscrie în limitele despăgubirilor morale ce rezultă din jurisprudența Curții Supreme de Justiție în cauze privind accidente rutiere soldate cu decesul victimei (a se vedea hotărârile nr. 1ra-1295/2023, § 20; 1ra-754/2024, § 47). Completul de asemenea notează că situația materială precară a condamnatului nu este unul din elementele relevante pentru stabilirea cuantumului prejudiciului moral. Recurenții nu au menționat care ar fi alte elemente care ar determina o despăgubire mai redusă în acest caz. Prin urmare, și în această parte recursul este vădit neîntemeiat.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, în numele legii COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul condamnatului și a avocatului Victor Babără declarat împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 24 martie 2023. Încheierea este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Leonid Chirtoacă Alexandru Negru 11