1ra-169/2024 — Art. 324 alin. 1 CP

Maxim Grumeza a fost apărat de avocatul Ion Vicol.

În prima instanță, cauza a fost examinată în procedură generală. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 18 aprilie 2023, procesul penal a fost încetat pe motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

La 14 iunie 2023, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul procurorului, a casat sentința și a pronunțat o nouă hotărîre. Maxim Grumeza a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal și condamnat la patru ani de închisoare și amendă de 4. 000 de unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de cinci ani. Instanța a dispus confiscarea specială de la Maxim Grumeza, în folosul statului, a sumei de 6.000 (șase mii) de lei.

La 26 iunie 2023, avocatul Ion Vicol a atacat cu recurs decizia instanței de apel. El a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței. La 04 martie 2024, acesta a depus un recurs suplimentar motivat.

Urmărirea penală a fost pornită la 12 februarie 2019 și s-a terminat la 06 august 2019. Prima instanță a examinat cauza în perioada de 12 august 2019 – 18 aprilie 2023. Instanța de apel a examinat cauza între 05 mai și 14 iunie 2023. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 30 ianuarie 2024.

ÎN FAPT

Maxim Grumeza a fost învinuit de corupere pasivă. Potrivit acuzării, în perioada octombrie–decembrie 2018, Dmitri Crușca desfășura o activitate de întreprinzător în domeniul spălării covoarelor, într-un spațiu situat pe str. Sfânta Vineri nr. 16 din municipiul Chișinău. În urma unor controale efectuate de angajații Inspectoratului de Poliție Centru, ar fi fost constatate nereguli privind desfășurarea activității sale. Pentru a mușamaliza pretinsele încălcări și pentru a 1 nu-i crea impedimente în continuarea activității, Maxim Grumeza ofițer principal de sector al Sectorului de Poliție nr. 3 al Inspectoratului de Poliție Centru al Direcției de Poliție a municipiului Chișinău a pretins și primit de la Dmitri Crușca, în mai multe tranșe, suma totală de 6.000 de lei. Acesta a pretins câte 2.000 de lei pentru fiecare lună de activitate. Astfel, la 19 martie 2019, ora 10:35, și la 26 aprilie 2019, ora 17:56, aflându-se în biroul său de serviciu din incinta Sectorului de Poliție nr. 3, Maxim Grumeza a primit personal de la Dmitri Crușca câte 2.000 de lei. Acțiunile lui Maxim Grumeza au fost încadrate juridic în baza art. 324 alin. (1) Cod penal (pretindere, acceptare și primire de către o persoană publică a unor bunuri care nu i se cuvin, pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea unor acțiuni în exercitarea funcției sale).

La 02 martie 2020, în cursul judecării cauzei, partea vătămată Dmitri Grușca a formulat o acțiune civilă. El a solicitat încasarea de la Maxim Grumeza a sumei de 6.000 de lei, reprezentând mijloacele bănești pe care inculpatul le-ar fi pretins și primit de la acesta.

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 18 aprilie 2023, procesul penal a fost încetat pe motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală. Instanța a respins ca neîntemeiate demersul acuzatorului de stat privind aplicarea confiscării speciale și acțiunea civilă formulată de Dmitri Crușca.

Instanța a constatat că urmărirea penală în privința lui Maxim Grumeza a fost pornită și desfășurată cu încălcarea unor norme procesuale esențiale. Ordonanța de începere a urmăririi penale din 12 februarie 2019 a fost emisă după expirarea termenului de 30 de zile de la data depunerii plângerii (03 ianuarie 2019). De asemenea, urmărirea penală a fost începută și efectuată de procuror, deși, potrivit regulilor de competență materială aplicabile infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal, aceasta revenea organului de urmărire penală al Centrului Național Anticorupție. Instanța a apreciat că depășirea termenului legal și încălcarea competenței materiale au afectat legalitatea ordonanței de începere a urmăririi penale și a actelor procesuale efectuate ulterior. Aceste vicii nu puteau fi remediate în cursul judecării cauzei și atrăgeau nulitatea actelor de urmărire penală. În consecință, instanța de fond a reținut existența unei circumstanțe care exclude urmărirea penală, prevăzută de art. 275 pct. 9) Cod de procedură penală, și a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală.

Pe 27 aprilie 2023, procurorul în procuratura mun. Chișinău Alexandru Botnari a declarat apel, solicitând casarea sentinței și condamnarea lui Maxim Grumeza. Procurorul a susținut că instanța de fond a încetat neîntemeiat procesul penal. Potrivit acuzării, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal este confirmată prin declarațiile victimei, declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale, înregistrările audio-video, datele extrase din telefon și rezultatele măsurilor speciale de investigație. 2 Acuzatorul a contestat concluzia primei instanțe privind încălcarea competenței materiale, invocând că, potrivit art. 270 alin. (1) pct. 1) lit. g) Cod de procedură penală, procurorul era competent să exercite urmărirea penală în cauza privind o infracțiune săvârșită de un polițist în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu. De asemenea, instanța nu a motivat existența unor încălcări procesuale care să justifice încetarea procesului penal și nu s-a pronunțat asupra vinovăției inculpatului, deși era obligată să aprecieze probele administrate.

La 14 iunie 2023, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul procurorului, a casat sentința, a rejudecat cauza și a pronunțat o nouă hotarîre. Maxim Grumeza a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal și condamnat la patru ani de închisoare, amendă în mărime de 4.000 de unități convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de cinci ani. De asemenea, instanța a dispus confiscarea specială de la Maxim Grumeza, în beneficiul statului, a sumei de 6.000 de lei.

Instanța de apel a casat sentința deoarece a constatat că prima instanță a stabilit greșit circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei și a aplicat neîntemeiat art. 275 pct. 9) Cod de procedură penală. Urmărirea penală nu a fost efectuată de un organ necompetent. Potrivit art. 270 alin. (1) pct. 1) lit. g) Cod de procedură penală, procurorul era competent să exercite urmărirea penală, deoarece fapta era imputată unui polițist și avea legătură cu exercitarea atribuțiilor sale de serviciu. Prin urmare, concluzia primei instanțe privind încălcarea competenței materiale și nulitatea actelor de urmărire penală a fost considerată eronată. Instanța de apel a mai constatat că prima instanță a încetat procesul penal fără a aprecia în fond probele administrate și fără a se pronunța asupra vinovăției inculpatului. Rejudecând cauza potrivit regulilor aplicabile primei instanțe, au fost examinate declarațiile părții vătămate, declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale, înregistrările audio-video, datele privind convorbirile telefonice și rezultatele măsurilor speciale de investigație.

În baza ansamblului probator, instanța de apel a constatat că inculpatul, având calitatea de persoană publică, a pretins și a primit de la partea vătămată suma de 6.000 de lei pentru a nu-i crea impedimente în desfășurarea activității de întreprinzător. Instanța a apreciat că fapta întrunește elementele infracțiunii de corupere pasivă prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal. Decizia motivată a fost pronunțată la 14 august 2023.

La 26 iunie 2023, avocatul Ion Vicol, în numele lui Maxim Grumeza, a depus un recurs, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 1), 5), 6) șin 15) Cod de procedură penală. El solicită casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău și menținerea sentinței prin care procesul penal în privința lui Maxim Grumeza a fost încetat. Avocatul invocă încălcarea dispozițiilor privind competența, examinarea cauzei în apel cu încălcarea regulilor de citare, lipsa unei motivări corespunzătoare și existența unor erori grave de fapt, precum și încălcarea dreptului la un proces echitabil. Apărarea susține, în special, că instanța de apel a 3 pronunțat o soluție de condamnare după ce prima instanță dispusese încetarea procesului, fără a administra nemijlocit probele acuzării și fără a audia partea vătămată și martorii pe ale căror declarații s-ar întemeia condamnarea. În opinia apărării, sarcina prezentării și administrării acestor probe revenea procurorului, iar omisiunea respectivă trebuia să conducă la respingerea apelului acuzării. Totodată, se solicită constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil și emiterea unei încheieri interlocutorii în legătură cu pretinsele încălcări admise de instanța de apel.

La 04 martie 2024, avocatul a depus un recurs suplimentar motivat în baza temeiurilor expuse în paragraful precedent.

La 13 februarie 2024, Curtea Supremă de Justiție a solicitat părților de a depune referințe la recurs. La 05 februarie 2025, procurorul Sergiu Crijanovschi a depus referință. El a pledat pentru inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece decizia contestată conține motive clare și legale.

În perioada relevantă, Codul de procedură penală prevedea următoarele: „Articolul 251. Încălcările care atrag nulitatea actelor procedurale (2) Încălcarea prevederilor legale referitoare la competenţa după materie, la sesizarea instanţei, ... , atrage nulitatea actului procedural. (3) Nulitatea prevăzută în alin.(2) nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a procesului de către părţi, şi se ia în considerare de instanţă, inclusiv din oficiu, dacă anularea actului procedural este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei. Articolul 257. Locul efectuării urmăririi penale (2) Constatînd că această cauză nu este de competenţa sa sau că urmărirea penală poate fi desfăşurată mai operativ şi mai complet de către un alt organ de urmărire penală, ofiţerul de urmărire penală este obligat să efectueze toate acţiunile de urmărire penală ce nu pot fi amînate şi apoi să înainteze 4 cauza procurorului pentru ca acesta să decidă trimiterea ei organului de urmărire penală competent. … (5) Procurorul General şi adjuncţii lui pot dispune, motivat, transmiterea cauzei de la un organ de urmărire penală unui alt organ de urmărire penală în conformitate cu prevederile prezentului cod. Articolul 269. Competența organului de urmărire penală al Centrului Național Anticorupție Organul de urmărire penală al Centrului Național Anticorupție efectuează urmărirea penală în privința infracțiunilor prevăzute la art. 239–240, 243, 279 și 324–335 din Codul penal, precum și a celor săvârșite în conexiune cu acestea, cu excepțiile prevăzute de prezentul cod. Articolul 270. Competența procurorului la exercitarea urmăririi penale (1) Procurorul exercită urmărirea penală în cazurile: infracțiunilor săvârșite de: [...] g) ofițeri de urmărire penală, colaboratori de poliție și colaboratori ai organelor care desfășoară activitate specială de investigații, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu; [...] (9) În caz de necesitate, procurorul poate exercita personal urmărirea penală în orice cauză penală. Articolul 270¹. Competența Procuraturii Anticorupție (1) Procuratura Anticorupție exercită urmărirea penală în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 181¹, 181², 242¹, 242², 324–329, 332–335 din Codul penal [...] dacă au fost săvârșite de: [...] c) ofițeri de urmărire penală și ofițeri de investigații; [...] (2) Procuratura Anticorupție conduce urmărirea penală în cauzele în care urmărirea penală este efectuată de organul de urmărire penală al CNA. Articolul 271. Verificarea competenței (1) Organul de urmărire penală sau procurorul sesizat în modul prevăzut de art. 262 este obligat să-și verifice competența. (2) Dacă organul de urmărire penală constată că nu este competent să efectueze urmărirea penală, imediat, dar nu mai târziu de trei zile, trimite cauza procurorului care exercită conducerea urmăririi penale pentru a o transmite organului competent. [...] 5 (7) Procurorul General și adjuncții săi pot dispune, printr-o ordonanță motivată, efectuarea urmăririi penale de către orice organ de urmărire penală, în conformitate cu prevederile prezentului cod. Articolul 271. Verificarea competenței (1) Organul de urmărire penală sau procurorul sesizat în modul prevăzut de art. 262 este obligat să-și verifice competența. (2) Dacă organul de urmărire penală constată că nu este competent să efectueze urmărirea penală, imediat, dar nu mai târziu de trei zile, trimite cauza procurorului care exercită conducerea urmăririi penale pentru a o transmite organului competent. [...] (7) Procurorul General și adjuncții săi pot dispune, printr-o ordonanță motivată, efectuarea urmăririi penale de către orice organ de urmărire penală, în conformitate cu prevederile prezentului cod. Articolul 272. Cazuri urgente În cazul în care organul de urmărire penală constată că urmărirea penală nu este de competenţa sa, el este obligat să efectueze acţiunile de urmărire penală ce nu suferă amînare. Procesele-verbale privind acţiunile efectuate în asemenea cazuri se anexează la cauza respectivă care se remite procurorului în conformitate cu prevederile art.271 alin.(2). Articolul 274. Începerea urmăririi penale (1) Organul de urmărire penală sau procurorul sesizat în modul prevăzut în art.262 şi 273 dispune în termen de 30 de zile, prin ordonanţă, începerea urmăririi penale în cazul în care, din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare, rezultă cel puţin o bănuială rezonabilă că a fost săvîrşită o infracţiune şi nu există vreuna din circumstanţele care exclud urmărirea penală, informînd despre aceasta persoana care a înaintat sesizarea sau organul respectiv. Articolul 4654. Hotărîrea şi efectele ei (recursul în interesul legii) (1) Asupra cererii de recurs în interesul legii se pronunţă prin decizie. (2) Decizia pronunţată în interesul legii este obligatorie din ziua pronunţării şi nu are efect asupra cauzelor deja soluţionate printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă.” 20. La 07 mai 2013, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție a adoptat decizia 4-1ril-1/2013 pe marginea unui demers în interesul legii, în care a explicat următoarele: „7.2. … Va fi … o încălcare a competenţei materiale cazul cînd procurorul procuraturii teritoriale şi-a atribuit competenţa de efectuare a urmăririi 6 penale a infracţiunii, comise în teritoriul deservit, dar care este de competenţa exclusivă a CNA. 8. … încălcarea regulilor privind competenţa după materie … constituie încălcare esenţială a legii procesual-penale, care atrage nulitatea probelor administrate la urmărirea penală de către organul de urmărire penală sau de către procuror nemijlocit. … Plenul reţine că încălcarea normelor juridice privind competenţa după materie sau calitatea persoanei la urmărirea penală nu poate genera nulitatea tuturor actelor cauzei penale. Astfel, actele: de sesizare a organului de urmărire penală (art.262-264 CPP); de începere a urmăririi penale şi cele care s-au efectuat în temeiul art. 254, 257 alin. (2) CPP se vor considera legale. Legiuitorul nu delimitează, după anumite criterii, competenţa organelor de urmărire penală şi a procurorilor în materia începerii urmăririi penale. Potrivit art. 272-273 CPP, organele de urmărire penală, indiferent de competenţă, sînt în drept să dispună începerea urmăriri penale, care se confirmă de procuror. … probele administrate în instanţă prin intermediul constatărilor tehnico-ştiinţifice şi medico-legale, expertizelor, documentelor şi declaraţiilor martorilor/părţii vătămate, pot fi examinate şi apreciată pertinenţa, concludenţa şi utilitatea lor pentru rezolvarea cauzei. Respectivele mijloace de probă, chiar dacă şi au fost colectate şi fixate de un organ de urmărire necompetent, pot fi administrate şi verificate independent la etapa judecăţii. 9. … Plenul Colegiului penal atenţionează instanţele de judecată că, dacă în cazul cînd la faza urmăririi penale, organul de urmărire penală ori procurorul a încălcat prevederile legii referitor la competenţă, avînd în vedere procedura penală care nu prevede posibilitatea restituirii cauzei penale de către instanţa de judecată procurorului pentru refacerea actelor procedurale ce cad sub nulitate absolută, există un remediu prevăzut de art. 326 alin. (2) CPP, în sens că, la cererea procurorului, aceasta amînă examinarea cauzei şi o restituie procurorului pe un termen de pînă la o lună, termen care mai poate fi prelungit pînă la două luni. 11. În conformitate cu art. 4653– 4654 CPP, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Admite recursul în interesul legii formulat de Procurorul General şi stabileşte că nu poate fi încetat procesul penal în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) CPP, din motiv că s-a încălcat competenţa organului de efectuare a urmăriri penale, circumstanţa care exclude sau condiţionează pornirea urmăririi penale şi tragerea la răspundere penală.”

Potrivit art. 434 CPP, instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate în limitele argumentelor invocate în recurs. Această normă nu permite admiterea recursului pentru o problemă care nu a fost ridicată de recurent. Totuși, instanța nu este ținută de temeiul juridic indicat de parte și poate atribui criticii formulate în termen încadrarea juridică corespunzătoare (decizia nr. 1ra-560/2023, § 50).

Apărarea a contestat competența procurorului teritorial de a exercita urmărirea penală, de a întocmi rechizitoriul și de a sesiza instanța. Critica se încadrează în limitele recursului și urmează a fi examinată prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 16) Cod de procedură penală, în redacția aplicabilă recursurilor declarate până la 01 septembrie 2023.

Legalitatea deciziei instanței de apel trebuie verificată în raport cu legislația în vigoare la data pronunțării acesteia. Modificările regimului competenței și nulităților, intrate în vigoare la 22 august 2023, nu sunt aplicabile deciziei pronunțate la 14 iunie 2023 și motivate la 14 august 2023 (mutatis mutandis decizia nr. nr. 1ra-1815/2023, §§ 27–28). În perioada relevantă, art. 269 Cod de procedură penală atribuia organului de urmărire penală al CNA efectuarea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 324–335 Cod penal, cu excepțiile stabilite de Codul de procedură penală. Art. 270¹ alin. (1) Cod de procedură penală atribuia Procuraturii Anticorupție exercitarea urmăririi penale în cauzele privind aceste infracțiuni, printre altele, atunci când ele erau săvârșite de ofițeri de urmărire penală sau de ofițeri de investigații. În același timp, art. 270 alin. (1) pct. 1) lit. g) Cod de procedură penală prevedea competența procurorului pentru infracțiunile săvârșite de ofițeri de urmărire penală, colaboratori de poliție și colaboratori ai organelor care desfășoară activitate specială de investigații, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu. Această normă generală privind competența după calitatea persoanei trebuie interpretată împreună cu normele speciale ale art. 269 și 270¹ Cod de procedură penală, aplicabile infracțiunilor de corupție.

Instanța de apel a examinat izolat art. 270 alin. (1) pct. 1) lit. g) Cod de procedură penală și a considerat că simpla calitate de polițist îi permitea procurorului teritorial să exercite urmărirea penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 324 alin. (1) Cod penal. Această interpretare nu ține seama de regimul special instituit prin art. 269 și 270¹ Cod de procedură penală. Maxim Grumeza exercita funcția de ofițer principal de sector în cadrul Inspectoratului de Poliție Centru. Din materialele cauzei nu rezultă că acesta avea calitatea de ofițer de 8 urmărire penală sau de ofițer de investigații. Prin urmare, cauza nu intra în categoria celor în care Procuratura Anticorupție exercita nemijlocit urmărirea penală potrivit art. 270¹ alin. (1) Cod de procedură penală. În aceste condiții, urmărirea penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 324 alin. (1) Cod penal revenea organului de urmărire penală al CNA. O concluzie similară a fost formulată în cauza Cotos și Gogu. Curtea Supremă de Justiție a reținut că, atunci când angajații poliției nu aveau calitatea de ofițeri de urmărire penală sau de ofițeri de investigații, competența pentru investigarea unei infracțiuni atribuite prin art. 269 Cod de procedură penală revenea CNA. Procurorul teritorial nu putea prelua această competență în temeiul art. 270 alin. (9) Cod de procedură penală (decizia nr. nr. 1ra-1815/2023, § 30). Această interpretare este compatibilă și cu pct. 7.2 din Decizia în interesul legii nr. decizia 4-1ril-1/2013, potrivit căruia procurorul teritorial nu își poate atribui competența de a exercita urmărirea penală într-o cauză care aparține competenței exclusive a CNA. Schimbarea competenței putea fi dispusă de Procurorul General sau de adjunctul acestuia, printr-o ordonanță motivată, potrivit art. 271 alin. (7) Cod de procedură penală. Materialele cauzei nu conțin o asemenea ordonanță. Procurorul teritorial a continuat exercitarea urmăririi penale, a întocmit rechizitoriul și a sesizat instanța fără să dețină competența materială necesară.

Lipsa competenței procurorului de a exercita integral urmărirea penală nu atrage nulitatea ordonanței de începere a urmăririi penale. Potrivit art. 274 alin. (1) Cod de procedură penală, procurorul sesizat putea dispune începerea urmăririi penale. După pornirea acesteia, el trebuia să își verifice competența și să transmită cauza organului competent. Actul de sesizare inițială, ordonanța de începere a urmăririi penale și actele urgente efectuate în condițiile legii nu devin nule numai din cauza necompetenței organului care le-a întocmit (decizia 4-1ril-1/2013, pct. 8; decizia nr. 1ra-1815/2023, §§ 31–32).

Decizia nr. 4-1ril-1/2013 menționează în termeni generali că încălcarea competenței nu atrage automat nulitatea actului de sesizare și că instanța poate examina probele administrate nemijlocit. Jurisprudența ulterioară a precizat însă domeniul acestei concluzii și a diferențiat situația în care neregularitatea privește activitatea organului de urmărire penală sau desemnarea funcțională a procurorului de situația în care rechizitoriul este întocmit de un procuror lipsit de competență materială. În ultima situație, procurorul nu are dreptul legal de a întocmi rechizitoriul și de a sesiza instanța. Rechizitoriul este afectat de nulitate, iar instanța se consideră nesesizată legal (decizia nr. 1ra-1815/2023, § 34; decizia nr. 1ra-298/2023, § 42). Deciziile nr. 1ra-1815/2023 și 1ra-298/2023 sunt invocate pentru precizarea efectelor procesuale ale necompetenței materiale. Temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 16) Cod de procedură penală rezultă însă din contradicția dintre concluzia instanței de apel și interpretarea anterioară din pct. 7.2 al Deciziei în interesul legii nr. 4-1ril-1/2013, potrivit căreia procurorul teritorial nu își poate atribui competența exclusivă a CNA.

Prima instanță a mai reținut că ordonanța din 12 februarie 2019 a fost 9 emisă după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 274 alin. (1) CPP. Această împrejurare nu justifica încetarea procesului. Norma nu prevedea nulitatea automată a ordonanței în cazul depășirii termenului, iar această situație nu constituie una dintre circumstanțele prevăzute de art. 275 Cod de procedură penală. De asemenea, nu a fost identificată o vătămare procesuală concretă produsă prin întârziere. Problema determinantă nu privește, așadar, începerea urmăririi penale, ci întocmirea rechizitoriului de către un procuror lipsit de competență materială. Potrivit art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală, în redacția aplicabilă la data sesizării instanței, încălcarea prevederilor referitoare la competența după materie și la sesizarea instanței atrăgea nulitatea actului procedural.

Nulitatea rechizitoriului nu determină automat inadmisibilitatea tuturor probelor colectate. Art. 251 Cod de procedură penală, reglementează nulitatea actelor procedurale, iar art. 94 Cod de procedură penală – inadmisibilitatea probelor. Probele susceptibile de a fi administrate și verificate independent în instanță nu devin inadmisibile numai din cauza necompetenței organului care le-a colectat. Această distincție nu poate însă înlătura nulitatea actului prin care instanța a fost sesizată. Legalitatea sesizării precedă examinarea fondului acuzației.

În cursul judecării cauzei, procurorul putea solicita aplicarea remediului prevăzut de art. 326 alin. (2) Cod de procedură penală pentru refacerea actului afectat de nulitate. Procurorul nu a formulat o asemenea cerere, ci a susținut că procurorul teritorial era competent. Rejudecarea nu poate fi dispusă pentru a oferi acuzării o nouă posibilitate de a înlătura tardiv o eroare care îi este imputabilă (decizia nr. 1ra-1815/2023, §§ 34–35).

Sentința primei instanțe nu poate fi menținută. Prin dispozitivul deciziei 4-1ril-1/2013 s-a stabilit că încălcarea competenței nu permite încetarea procesului în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6), raportat la art. 275 pct. 9) Cod de procedură penală. După caz, trebuie pronunțată o hotărâre de condamnare sau de achitare. O hotărâre de condamnare nu poate fi menținută, deoarece instanța nu a fost sesizată legal. Nici rejudecarea nu poate fi dispusă pentru remedierea erorii acuzării. Potrivit art. 425 Cod de procedură penală, recursul declarat în interesul inculpatului nu poate conduce la agravarea situației acestuia. Deși apărarea a solicitat menținerea încetării procesului, achitarea constituie o soluție mai favorabilă și nu încalcă limitele recursului.

În aceste condiții, Maxim Grumeza urmează a fi achitat în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală. Această soluție nu exprimă o apreciere asupra veridicității fiecărei probe, ci reprezintă consecința imposibilității juridice de a menține condamnarea pronunțată în baza unui rechizitoriu afectat de nulitate. Menținerea unei soluții de încetare, care nu are caracter reabilitant, deși inculpatul a contestat acuzația, ar putea ridica probleme din perspectiva prezumției de nevinovăție. Hotărârea Felix Guțu v. Republica Moldova susține 10 necesitatea evitării unor soluții sau constatări care lasă să subziste suspiciuni asupra vinovăției unei persoane fără o condamnare pronunțată într-un proces legal.

Potrivit art. 387 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, atunci când achitarea este pronunțată deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, acțiunea civilă se respinge. Prin urmare, acțiunea civilă privind încasarea sumei de 6.000 de lei urmează a fi respinsă. Această soluție nu împiedică examinarea unei eventuale răspunderi civile potrivit regulilor și standardului de probă aplicabile procesului civil. Întrucât existența faptei infracțiunii nu a fost constatată, nu sunt întrunite nici premisele pentru confiscarea specială a sumei de 6.000 de lei. Demersul procurorului urmează a fi respins.

Din motivele de mai sus, recursul avocatului Ion Vicol urmează a fi admis în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 16) CPP. Decizia instanței de apel și sentința primei instanțe urmează a fi casate, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare și respingerea acțiunii civile și a demersului privind confiscarea specială.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 435 alin. (2) lit. d) Cod de procedură penală, în numele legii, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul declarat de avocatul Ion Vicol, în interesele lui Maxim Grumeza; Casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2023 și sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 18 aprilie 2023 și pronunță o nouă hotărâre prin care: a. Maxim Grumeza se achită de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal, deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii b. Se respinge acțiunea civilă formulată de Dmitri Cușcă; c. Se respinge solicitarea procurorului cu privire la confiscarea specială Decizia este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Leonid Chirtoacă Alexandru Negru 11