1ra-483/2019 — art. 217-1 alin. 3 lit. e CP

1ra-483/2019 — art. 217-1 alin. 3 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-483/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către inculpatul Gîrlea Maxim cu avocatul Macovei

Mircea, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

01 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui

Gîrlea Maxim XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 21.10.2015 – 11.08.2017

instanța de apel: 28.08.2017 – 01.10.2018

instanța de recurs ordinar: 23.01.2019 – 13.08.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

comiterea infracțiunii prevăzute art. 2171 alin. (2) Cod penal.

1.1. Prin ordonanța procurorului în Procuratura mun. Chișinău,

oficiul Rîșcani, Dulgheru Andrei, din 02.02.2017, de modificare a învinuirii

în sensul agravării, lui Gîrlea Maxim i-a fost înaintată învinuirea în

comiterea infracțiunii prevăzute art. 2171 alin. (3) lit. e) Cod penal.

1.2. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 11 august

2017, Gîrlea Maxim a fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2171 alin. (3) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

penale efectuate s-a stabilit că în luna XXXXX, deținutul Gîrlea Maxim,

aflându-se pe teritoriul XXXXX, amplasat pe XXXXX, având intenția de a

săvârși circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a

analoagelor lor în scop de înstrăinare, a transmis deținutului XXXXX,

marijuana care ultimul a consumat-o și manifestând comportament

neadecvat a fost escortat la Dispensarul Narcologic, unde în urma

1

examinării, conform procesului-verbal nr. 1113, din 18.02.2015, al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului,

stării de ebrietate și naturii ei, la deținutul XXXXX XXXXX s-a stabilit stare

de ebrietate provocată de stupifiante – amphetamine, cu concentrația de

288 mg/ml, care confirmă faptul consumului substanței psihotrope –

amfetamin și canabinoide, cu concentrația de 59 mg/ml, care este provocată

în urma întrebuințării substanței narcotice marijuană (cânepă).

Acțiunile intenționate a lui Gîrlea Maxim au fost calificate conform

semnelor infracțiunilor prevăzute de art. 2171 alin. (3) Cod penal și anume:

producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea,

transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea,

distribuirea sau alte operațiuni ilegale cu droguri sau cu analogi ai

acestora, săvârșite în scop de înstrăinare, ori înstrăinarea ilegală a

drogurilor sau analogilor acestora.

apel la 15 august 2017, de către procurorul în Procuratura mun. Chișinău,

oficiul Rîșcani, XXXXX, prin care a solicitat casarea sentinței cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care Gîrlea Maxim să fie recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. e) Cod

penal, și cu aplicarea art. 34 alin. (2) lit. b), 82 Cod penal, să fie condamnat

la închisoare pe un termen de 6 ani cu executare în penitenciar de tip

închis.

3.1. În motivarea apelului, procurorul a menționat că:

- prima instanță, incorect a apreciat probele administrate legal în

cadrul urmăririi penale și prezentate spre examinare, în rezultat a emis o

sentință privind achitarea inculpatului Gîrlea Maxim;

- în rezultatul cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii incriminate a fost confirmată prin ansamblul de

probe concludente și pertinente, cercetate de instanța de judecată, toate

versiunile fiind verificate, iar divergențele au fost lichidate prin

prezentarea probelor suplimentare în ședința de judecată;

octombrie 2018, apelul procurorului a fost admis, sentința casată integral și

pronunțată o nouă hotărâre nouă conform modului stabilit pentru prima

instanță prin care:

Gîrlea Maxim a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. e) Cod penal și condamnat la o pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni cu

executare în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a

2

ocupa funcții și a exercita activitate în domeniul circulației drogurilor pe

un termen de 3 (trei) ani.

4.1. Instanța de apel în decizia emisă a constatat că, în luna februarie

2015, deținutul Gîrlea Maxim, aflându-se pe teritoriul XXXXX, având

intenția de a săvârși circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope

sau a analoagelor loc în scop de înstrăinare, a transmis deținutului XXXXX

XXXXX, marijuana care ultimul a consumat-o și manifestând

comportament neadecvat a fost escortat la Dispensarul Narcologic, unde în

urma examinării, conform procesului-verbal nr. 1113, din 18.02.2015, al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului,

stării de ebrietate și naturii ei, la deținutul XXXXX XXXXX s-a stabilit stare

de ebrietate provocată de stupefiante - amfetamine, cu concentrația de 288

mg/ml, care confirmă faptul consumului substanței psihotrope -

amfetamina și canabinoide, cu concentrația de 59 mg/ml, care este

provocată în urma întrebuințării substanței narcotice marijuana (cânepă).

În pofida faptului că inculpatul nu și-a recunoscut vina, în opinia

instanței de apel vinovăția acestuia a fost probată integral prin următoarele

mijloace de probă prezentate de către procuror care au fost apreciate de

instanță ca pertinente, concludente, utile și veridice, coroborează între ele,

și sunt următoarele: declarațiile martorului Coștei Victor, prin care se

probează că XXXXX XXXXX și XXXXX Maxim au fumat ceva. XXXXX

Maxim a transmis substanța narcotică lui XXXXX XXXXX care locuiau într-

o odaie. Nu cunoaște de unde aveau substanța narcotică; declarațiile

martorului XXXXX XXXXX, care în ședința de judecată în instanța de apel a

menționat că susține declarațiile depuse la faza de urmărire penală,

suplimentar invocând că a fost escortat la Dispensarul Narcologic având

un comportament neadecvat, recunoscând că Gîrlea Maxim l-a servit cu

careva substanțe una fiind de culoare roz, iar alta canabis; procesul-verbal

nr. 1113 din 18.02.2015, prin care a fost probat faptul consumării de către

XXXXX XXXXX a amphetaminei și canabinoide; sentința din 2007 prin care

XXXXX Maxim a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal (f.d.57

vol.2); revendicarea prin care se probează condamnările anterioare ale

inculpatului; sentința din 2012 în privința inculpatului (f.d.90 vol.1);

sentința în privința lui XXXXX XXXXX (f.d 12-13 vol.1), prin care sa probat

că XXXXX a consumat droguri pe teritoriul instituției penitenciare.

Astfel, analizând declarațiile martorului Coștei Victor, XXXXX

XXXXX și apreciindu-le, din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte

probe, analizate, instanța de apel a constatat că ele demonstrează cu

certitudine vina inculpatului.

3

La caz, instanța de apel a stabilit cu certitudine că XXXXX XXXXX a

consumat droguri pe teritoriul instituției penitenciare. Aceste droguri i le-a

transmis Gîrlea Maxim.

În fapt, instanța de apel a conchis că nu sunt temeiuri de a pune la

îndoială declarațiile martorilor. În ședința instanței de apel, inculpatul a

invocat o atitudine ostilă a martorului XXXXX XXXXX față de sine, dar

există și declarațiile martorului XXXXX, în același timp, martorul XXXXX

XXXXX a dat declarații coerente atât în cauza penală în privința sa, cât și în

prezenta cauză, comunicând de fiecare dată că inculpatul i-a transmis

drogurile. Totodată, la momentul audierii martorilor, ambii martori erau la

libertate, executând deja pedepsele penale. În asemenea condiții, urmează a

fi prezente circumstanțe reale și clare despre motivele lor de a nu spune

adevărul. Fiind la libertate și în prezența lipsei unor circumstanțe specifice,

instanța de apel a considerat că martorii nu au avut motive pentru a

depune declarații mincinoase.

Totodată, faptul consumării de către martor a drogurilor în opinia

instanței de apel a fost probat și, la caz, nu a existat nici o neconcordanță

dintre expertiza efectuată și învinuirea adusă inculpatului. Astfel,

utilizarea de către martori a denumirii de „roza” și „cânepă” nu reprezintă

nici o discrepanță, inculpatului fiind incriminate ambele substanțe.

Instanța de apel a constatat cu certitudine că inculpatul Gîrlea Maxim

a comis infracțiunea imputată, și că acțiunile inculpatului au fost calificate

în baza art. 2171 alin. (3) lit. e) Cod penal, după semnele calificative:

păstrarea ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare, pe teritoriul penitenciarelor.

Totodată, instanța de apel a reținut că nu se agravează învinuirea și

nu este o altă învinuire dacă este utilizată noțiunea de ’’droguri” și nu

’’substanțe narcotice”.

Instanța de apel a reținut că, individualizarea pedepsei este un proces

personal - rezultat al propriei convingeri al instanței de judecată, ce nu

trebuie conceput ca fiind un proces arbitrar, subiectiv, el implicând

obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului

necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și pedepsei

penale.

Astfel, la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului, instanța de apel a menționat că a ținut cont

prevederile art. 7, 61, 75 Codul penal.

La caz, instanța de apel a evidențiat că infracțiunile comise sub

aspectul utilizării și producerii substanțelor narcotice au un aport negativ

asupra societății, astfel, instanța de apel a considerat că pedeapsa aplicată

inculpatului urmează a fi executată real, stabilindu-se astfel o

4

individualizare a pedepsei care este legală, întemeiată, proporțională faptei

comise și circumstanțelor reale și personale.

a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Macovei Mircea și

inculpatul Gîrlea Maxim, la 03 decembrie 2018, prin care, invocând în

calitate de temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8)

Cod de procedură penală, au solicitat casarea deciziei și menținerea

sentinței.

5.1. În motivarea recursului, avocatul și inculpatul au menționat că:

- în cadrul examinării cauzei de instanțele ierarhic inferioare,

recurentul nu și-a recunoscut vina, explicând că, XXXXX, data

evenimentelor nu o ține minte, însă după ce a luat masa în cXXXXX.

Ulterior, lui Șibanov și lui XXXXX li s-a adus la cunoștință că urmează să

fie escortați la Dispensarul Narcologic. În continuare, în aceiași zi în celula

în care era deținut recurentul Gîrlea Maxim, au fost efectuate percheziții,

însă fără a fi depistate droguri sau alte obiecte interzise. În circumstanțele

create, recurenții consideră legală sentința din 11 august 2017, prin care

acesta a fost achitat, or, nu există nici o probă care ar demonstra vinovăția

acestuia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. e) Cod

penal,

- inculpatul a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea pentru

care a fost pus sub învinuire;

- la examinarea cauzei în instanța de apel, procurorul a prezentat

Ordonanța din 19.03.2018 de modificare a învinuirii adusă inculpatului în

sensul completării ei, motivând prin faptul că, procurorul la faza urmăririi

penale, a omis să indice semnele calificative pentru încadrarea juridică a

faptei pentru care este acuzat, în acest sens, a menționat că acțiunile lui

Gîrlea Maxim întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 2171 alin. (3) lit. e) Cod penal, adică păstrarea ilegală a substanțelor

narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor în scop de înstrăinare, pe

teritoriul penitenciarelor;

- recurentul a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea pentru

care a fost pus sub învinuire, ceea ce constituie temei de recurs în

conformitate cu art. 427 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură penală, or,

consideră că întru repararea erorilor de drept comise prin admiterea

modificării învinuirii la judecarea cauzei în instanța de apel, s-a încălcat

grav dreptul la apărare a recurentului;

- având în vedere elementele subiective și obiective ale componenței

de infracțiune prevăzute la art. 2171 alin. (3) Cod penal, raportate la

circumstanțele cauzei, rezultă că nu s-a constatat faptul săvârșirii

5

infracțiunii, iar o sentință de condamnare în circumstanțele descrise, este

inadmisibilă;

- procurorul a invocat drept faptă prejudiciabilă acțiunea de ,,păstrare

ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor în scop de

înstrăinare, pe teritoriul penitenciarelor” comisă de către Gîrlea Maxim. În

această ordine de idei, nici acțiunea de păstrare ilegală și nici acțiunea de

transmiterea în scop de înstrăinare a acestora nu s-a demonstrat atât în

prima instanță, cât și în instanța de apel, însă luând în considerare

hotărârea primei instanțe, aceasta corect a apreciat toate circumstanțele,

menționând că „ instanța de judecată apreciază că sentința de condamnare

trebuie să se bazeze pe probe exacte, și că toate versiunile au fost verificate;

- versiunea inculpatului precum că acesta nu l-a servit pe XXXXX

XXXXX cu substanțe narcotice și nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art. 2171 alin. (3) lit. e) Cod penal, nu a fost verificată,

demonstrată și nici combătută, existând o serie de contradicții care în

cadrul examinării cauzei nu au fost înlăturate, și în așa mod inculpatul a

fost condamnat în mod ilegal de instanța de apel;

- având în vedere că în urma percheziției, în celulă nu au fost găsite

absolut nici un fel de droguri, consideră că nu a fost realizată păstrarea, or

prin păstrare se înțelege deținerea (deschisă sau ascunsă a drogurilor în

sfera de stăpânire a făptuitorului);

- o eroare inadmisibilă condamnarea unei persoane pentru o

infracțiune, fără ca fapta imputată să existe sau fără ca aceasta să

întrunească elementele infracțiunii. În acest sens a menționat că deși scopul

de înstrăinare a substanțelor narcotice constituie un semn obligatoriu în

contextul infracțiunii incriminate, instanța de apel a evitat să dea o

apreciere acestui semn al elementului subiectiv al componenței de

infracțiune, or, în lipsa scopului de înstrăinare, nu se poate vorbi despre

infracțiunea prevăzută la art. 2171 alin. (3) lit. e) Cod penal;

- decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, or, mijloacele de probă care se invocă întru demonstrarea pretinsei

fapte infracționale, nu sunt de natură să înlăture contradicțiile conturate de

instanța de fond pe care le-a pus la baza concluziei sale de achitare.

- declarațiile martorilor XXXXX R. și Coștei V. vin în contradicție în

ceea ce privește locul de unde cet. XXXXX R. și Șibanov A. ar fi fost duși la

expertiză. Deci, instanța de fond corect a statuat asupra neveridicității

acestora;

- din declarațiile martorului Coștei V. rezultă prezența unor relații

ostile și tensionate între martor și inculpat, ultimul a activând anterior în

cadrul organelor de drept;

6

- sentința în privința lui XXXXX XXXXX, prin care s-a constatat că

acesta a consumat droguri pe teritoriul instituției penitenciare, nu poate

constitui o probă utilă care ar demonstra vinovăția inculpatului în

săvârșirea faptei incriminate, or, aceasta nu demonstrează absolut nici o

faptă ilegală săvârșită de acesta;

- vinovăția persoanei în săvârșirea unei infracțiuni se consideră

dovedită numai în cazul când instanța de judecată, călăuzindu-se de

principiul prezumției nevinovăției, cercetează nemijlocit toate probele

prezentate, iar toate îndoielile care nu pot fi înlăturate, urmează a fi

interpretate în favoarea inculpatului și în limita unei proceduri legale;

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi S., prin care a optat pentru dispunerea inadmisibilității

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că acesta urmează a fi

respins din considerentele ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau

inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427 aceluiași Cod.

Din cuprinsul recursului declarat se reține, că recurentul invocă ca

temei de drept pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

stipulează, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, atunci când

decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu au

fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire.

Cu referire la temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, analizând conținutul

recursului declarat în raport cu decizia atacată, conchide că temeiul

invocat, nu și-au găsit confirmare dat fiind faptul că instanța de apel la

examinarea cauzei a ținut cont de procedura de rejudecare a cauzei

7

conform normelor stabilite pentru prima instanță cu constatarea faptei

inculpatului ca fiind dovedită, a respectat prevederile art. art. 414 alin.(1) și

417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat atât asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, cât și a

argumentelor primei instanțe ce a concluzionat achitarea inculpatului,

decizia atacată cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit notează că potrivit art.

414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul

penal lărgit constată că recurenții, de fapt, își exprimă dezacordul cu

aprecierea probelor înfăptuită de către instanța de apel, însă motivele de

reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub

aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de

recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât

cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a

instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticele

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de

fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea dispunerii condamnării

inculpatului conform infracțiunii incriminate, astfel că reaprecierea

probelor, în modul propus de către autorii recursurilor, nu se încadrează în

prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra

probelor, care au fost puse la baza deciziei de condamnare a instanței de

apel, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că, nu este întemeiată

critica din recursul inculpatului Gîrlea Maxim cu avocatul Macovei Mircea,

ce ține de aprecierea și interpretarea eronată, în opinia acestora, a probelor

ce a dus la stabilirea vinovăției inculpatului, deoarece instanța de apel, a

cercetat sub toate aspectele probele prezentate de părți, verificându-le și

8

apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu – din punctul de vedere al coroborării lor și

ca urmare corect a stabilit starea de fapt, încadrarea în drept și vinovăția

inculpatului Gîrlea Maxim, bazându-se inclusiv și pe declarațiile martorilor

Coștei Victor și XXXXX XXXXX și apreciindu-le, din punct de vedere al

coroborării lor cu celelalte probe, instanța de apel a constatat că ele

demonstrează cu certitudine vina inculpatului, or, a fost stabilit cert că

XXXXX XXXXX a consumat droguri pe teritoriul instituției penitenciare și

aceste droguri i le-a transmis Gîrlea Maxim.

Tot aici, instanța de recurs remarcă faptul că, deși recurenții au

invocat temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, în partea motivată a recursului nu au desfășurat

pretinsele încălcări, motivarea reducându-se mai mult la o simplă

enumerare a unor probe, care în opinia apărării au fost apreciate eronat.

În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de

drept invocate de recurenți prin prisma temeiului de casare prevăzut la art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece soluția adoptată de

către instanța de apel este legală, întemeiată și motivată.

Cu referire la incidența în speță a temeiului prevăzut la art. 427 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, invocată de recurenți, Colegiul penal

lărgit lecturând lucrările cauzei nu a constatat careva erori comise de către

instanța de apel prin prisma respectivului temei.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci

când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale

infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat

elementele infracțiunii, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă

circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Astfel, din textul recursului rezultă, că în viziunea recurenților

probele administrate nu confirmă vina lui Gîrlea Maxim în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. e) Cod penal, astfel instanța

de apel la condamnat pe baza presupunerilor.

Reieșind din materialele dosarului se constată, că inculpatul a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. e) Cod penal

după semnele calificative: păstrarea ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare,

pe teritoriul penitenciarelor.

În prezenta speță, instanța de recurs consideră, că instanța de apel

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv

cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel just

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului, Gîrlea Maxim în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. e) Cod penal.

9

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a

infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței

infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Dat fiind faptul, că în prezenta speță autorii recursului își exprimă

dezacordul cu prezența în acțiunile inculpatului Gîrlea Maxim a

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. e) Cod penal,

Colegiul penal lărgit va purcede la analiza acestor elemente în prezenta

speță, în coraport cu circumstanțele constatate și probele administrate.

Opozant criticilor invocate de recurenți la acest capitol, precum că în

acțiunile inculpatului nu se regăsesc elementele constitutive ale infracțiunii

imputate, Colegiul penal lărgit, menționează, că instanța de apel a descris

clar constatarea vinovăției inculpatului, care a fost probată integral prin

mijloacele de probă prezentate de către procuror care au fost apreciate de

instanță ca fiind pertinente, concludente, utile și veridice, coroborează între

ele, și sunt următoarele: declarațiile martorului Coștei Victor, prin care se

probează că XXXXX XXXXX și Gîrlea (XXXXX) Maxim au fumat ceva.

XXXXX Maxim a transmis substanța narcotică lui XXXXX XXXXX care

locuiau într-o odaie. Nu cunoaște de unde aveau substanța narcotică;

declarațiile martorului XXXXX XXXXX, care în ședința de judecată în

instanța de apel a menționat că susține declarațiile depuse la faza de

urmărire penală, suplimentar invocând că a fost escortat la Dispensarul

Narcologic având un comportament neadecvat, recunoscând că Gîrlea

Maxim l-a servit cu careva substanțe una fiind de culoare roz, iar alta

canabis; procesul-verbal nr. 1113 din 18.02.2015, prin care a fost probat

faptul consumării de către XXXXX XXXXX a amphetaminei și canabinoide;

sentința din 2007 prin care XXXXX Maxim a fost condamnat în baza art. 217

alin. (2) Cod penal (f.d.57 vol.2); revendicarea prin care se probează

condamnările anterioare ale inculpatului Gîrlea Maxim; sentința din 2012

în privința inculpatului Gîrlea Maxim (f.d.90 vol.1); sentința în privința lui

XXXXX XXXXX (f.d 12-13 vol.1), prin care sa probat că XXXXX XXXXX a

consumat droguri pe teritoriul instituției penitenciare.

În consecință, rezumând cele menționate supra și analizând

suplimentar toate probele administrate în cauza penală, instanța de apel

just a statuat, că în acțiunile inculpatului Gîrlea Maxim se întrunesc toate

elementele constitutive a infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. e)

Cod penal.

Faptul consumării de către martorul XXXXX XXXXX a drogurilor în

opinia instanței de apel a fost probat și, la caz, nu a existat nici o

neconcordanță dintre expertiza efectuată și învinuirea adusă inculpatului.

10

Prin urmare, Colegiul penal lărgit consideră că conținutul probelor

enunțate în pct. 4.1. al prezentei decizii, care au fost amplu analizate și

obiectiv apreciate de instanța de apel, în contextul de învinuire a lui Gîrlea

Maxim în baza art. 2171 alin. (3) lit. e) Cod penal, confirmă cu certitudine că

acțiunile inculpatului întrunesc elementele infracțiunii imputate, inclusiv și

latura subiectivă.

Față de lucrul judecat instanța de apel, Colegiul penal lărgit constată

motivarea amplă și temeinică a soluției emise prin prisma procesului de

evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu faptele

reținute în sarcina inculpatului Gîrlea Maxim, astfel Colegiul penal lărgit

conchide asupra faptului că hotărârea atacată este în corespundere cu

exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Instanța de apel a dat o apreciere clară circumstanțelor cauzei,

ajungând la o concluzie corectă privind stabilirea vinovăției inculpatului

Gîrlea Maxim, concluzii pe care instanța de recurs le însușește, din motivul

temeiniciei acestora, fiind inoportună repetarea acestora, chestiune

conformă practicii CtEDO, expuse în pct. 37 din hotărârea Albert vs

România din 16.02.2010.

Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel,

ce a fost însușită sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide

asupra legalității și temeiniciei concluziilor instanței de apel, care a

constatat existența faptei și vinovăției inculpatului Gîrlea Maxim în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. e) Cod penal, fiind

stabilită o pedeapsă corectă, echitabilă și motivată.

Instanța de recurs rezumă că, totalitatea argumentelor invocate de

recurenți nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului ordinar și ca

urmare acestea nu sunt suficiente pentru a constitui erori procesuale ce ar

putea influența autenticitatea concluziilor instanței de apel.

Totodată s-a constatat că instanța de apel a examinat prezenta cauza

penală fără careva abateri de la normele de procedură, hotărârea adoptată

a realizat o justă interpretare și aplicare a normelor de procedură penală,

decizia fiind legală, întemeiată și argumentată, pedeapsa fiind stabilită

argumentat, luându-se în considerare prevederile legale ce reglementează

acest aspect.

În ansamblul circumstanțelor constatate, reieșind din faptul că

argumentele invocate în recursul ordinar sunt neîntemeiate, precum și din

considerentul că nu s-au depistat alte erori, examinate din oficiu, ce ar

justifica casarea deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit conchide

11

asupra soluției de respingere, ca inadmisibil, a recursului ordinar declarat

în cauză, cu menținerea deciziei instanței de apel.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către inculpatul

Gîrlea Maxim cu avocatul Macovei Mircea, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2018, în cauza

penală în privința lui Gîrlea Maxim XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

12