1ra-75/2025 — Art. 326 alin. 1 CP

În prima instanță cauza a fost examinată în procedură generală. Octavian Stavița a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor incriminate și liberat de pedeapsă pe motiv că a expirat termenul de prescripție. Instanța a dispus, în temeiul art. 106 Cod penal, confiscarea specială de la Octavian Stavița a sumelor de 1.300 de dolari SUA, 3.500 de euro și 30.000 de lei. Ea a menținut sechestrul aplicat asupra mijloacelor bănești și bunurilor imobile ale inculpatului până la executarea integrală a sentinței. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. Curtea de apel a admis apelul, a casat parțial sentința în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, și a exclus confiscarea sumei de 3.500 de euro. În rest, sentința a fost menținută.

Avocatul Constantin Moraru a depus recurs. El solicită trimiterea cauzei la rejudecare.

Urmărirea penală în cauza penală nr. 2018970654 a fost pornită la 03 octombrie 2018 și cauza nr. 2018970747 – la 16 noiembrie 2018. Prin ordonanța Procuraturii Anticorupție din 25 februarie 2019, cauzele penale au fost conexate, cu numărul de înregistrare 2018970654. Urmărirea penală s-a terminat la 29 martie 2019. Prima instanță a examinat cauza în perioada 05 aprilie 2019 – 29 ianuarie 2024. Instanţa de apel a examinat cauza între 29 februarie și 23 octombrie 2024. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 17 februarie 2025. ÎN FAPT

Octavian Stavița a fost învinuit că, în calitate de consultant al procurorului, în luna septembrie 2017, a susținut că are influență asupra procurorului care conducea urmărirea penală într-o cauză în care Valeriu Bundiuc era reținut pentru procurarea bunurilor provenite din furt. Stavița a pretins și a primit de la soția lui Bundiuc bunuri materiale în valoare de 300 de dolari SUA pentru sine și 1.000 de dolari SUA pentru a-i transmite procurorului, în scopul de a-l determina să nu 1 solicite aplicarea arestului preventiv. De asemenea, începând cu mijlocul lunii septembrie 2018, susținând că are influență asupra procurorului și judecătorului implicați în cauza lui Bundiuc, el a pretins de la acesta suma de 3.500 de euro, pentru a o transmite acestora, în vederea aplicării unei pedepse mai blânde. Faptele au fost încadrate în baza art. 326 alin. (1) Cod penal.

Octavian Stavița, în perioada octombrie – noiembrie 2018, a mai pretins, acceptat și primit de la Arcadii Nitrean suma totală de 30.000 lei, în două tranșe a câte 15.000 lei, în schimbul influenței asupra procurorului care reprezenta acuzarea de stat în cauza lui Arcadii Nitrean și Rodica Nitrean, pentru a-l determina să solicite aplicarea unor pedepse mai blânde. Prima tranșă a fost primită în apropierea Colegiului Pedagogic din mun. Soroca, iar a doua – la domiciliul său din mun. Soroca. Faptele au fost încadrate în baza art. 326 alin. (1) Cod penal.

Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 29 ianuarie 2024, Octavian Stavița a fost recunoscut vinovat pe ambele capete de acuzare. El a fost liberat de pedeapsă, iar procesul a fost încetat pe motiv că a expirat termenul de prescripție. Instanța a dispus, în temeiul art. 106 Cod penal, confiscarea specială de la Octavian Stavița a echivalentului sumei de 1.300 de dolari SUA și 3.500 de euro, și a sumei de 30.000 de lei. Sechestrul aplicat asupra sumelor de 50 de euro, 9.900 de lei și asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea lui Stavița a fost menținut pentru asigurarea executării sentinței. Două figurine din porțelan au fost restituite lui Stavița. Instanța a constatat că vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile martorilor din familiile Bundiuc și Nitrean, confirmate prin interceptările convorbirilor telefonice, rapoartele de analiză a conexiunilor telefonice, procesele-verbale de percheziție și obiectele ridicate. Materialul probator relevă că Stavița a pretins, a acceptat și a primit bani și bunuri, în schimbul influenței asupra unor procurori și judecători, pentru a-i determina să adopte soluții favorabile în cauze penale.

La 10 februarie 2024, avocatul Constantin Moraru a declarat apel. El a solicitat achitarea, deoarece nu a fost demonstrat că Stavița a săvârșit infracțiunea de trafic de influență. Avocatul susține că declarațiile martorilor cheie au fost obținute sub influența reprezentanților CNA, iar soții Nitrean au părăsit țara pentru a nu fi audiați în instanță. Interceptările telefonice nu conțin nicio dovadă relevantă pentru traficul de influență și nici nu au fost audiate în ședința de judecată. Procedura de recunoaștere a figurinelor de porțelan este nulă, deoarece martorilor nu le-au fost prezentate și alte obiecte asemănătoare, așa cum prevede procedura legală. Dispunerea restituirii figurinelor către inculpat, demonstrează că martora Bundiuc a depus declarații mincinoase privind transmiterea lor pentru a-și ajuta soțul. Stavița afirmă că recunoașterea inițială a primirii sumelor de bani de 1.000 de dolari SUA și 15.000 de lei i-a fost impusă forțat de către agenții CNA, sub amenințarea menținerii sale în arest. Avocatul contestă lipsa tragerii la răspundere a denunțătorilor pentru corupere activă, lipsind ordonanțe de liberare de răspundere penală pe motiv de autodenunț. Stavița susține că interacțiunile sale cu 2 persoanele vizate s-au limitat la oferirea unor consultații juridice. Apărarea contestă sechestrul aplicat pe sumele de 9.900 de lei și 50 de euro, deoarece acești bani nu au legătură cu nicio activitate infracțională.

La 23 octombrie 2024, Curtea de Apel Bălți a admis apelul. Instanța a casat parțial sentința, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, și a exclus confiscarea sumei de 3.500 de euro. În rest, sentința a fost menținută. Instanța de apel a reținut că vinovăția lui Octavian Stavița pentru două episoade de trafic de influență rezultă din probele administrate. Ea a constatat că inculpatul a pretins, a acceptat și primit bani și bunuri sub pretextul că ar avea influență asupra unor procurori și judecători, iar faptele lui întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal. Instanța a respins versiunea că inculpatul a oferit doar consultații juridice și a apreciat-o ca o modalitate de eschivare de la răspunderea penală. Vinovăția lui Stavița este confirmată prin coroborarea denunțurilor, declarațiilor martorilor (familiile Bundiuc și Nitrean), interceptărilor telefonice și probelor materiale. Inculpatul a acționat cu intenție directă și din interes material, având în vedere și calitatea sa de consultant al procurorului. Curtea a respins invocarea nulității procedurilor de recunoaștere a figurinelor, din motiv că aceste excepții nu au fost ridicate în termenul legal. Criticile privind nulitatea actelor procedurale au fost respinse ca tardive. De asemenea, instanța a notat că la dosar nu există nicio probă sau plângere care să demonstreze că martorii ar fi fost influențați de CNA să depună declarații false. Declarațiile martorilor Nitrean au fost citite legal, fiind respectat dreptul la apărare prin confruntarea acestora cu inculpatul în faza de urmărire penală. Instanța a respins susținerea privind irelevanța interceptărilor și a menționat că acestea confirmă, alături de celelalte probe, pretinderea sumelor de bani în scopul influențării actului de justiție. Restituirea figurinelor din porțelan lui Stavița nu înlătură caracterul de bunuri ce au făcut obiectul traficului de influență la momentul pretinderii și primirii. Instanța a admis parțial apelul doar sub aspectul confiscării speciale. Ea a dispus excluderea sumei de 3.500 de euro, întrucât aceasta a fost doar pretinsă, însă nu a fost primită efectiv. Decizia motivată a fost pronunțată la 27 noiembrie 2024.

La 27 ianuarie 2025, avocatul Constantin Moraru, în interesele condamnatului, a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Avocatul solicită trimiterea cauzei la rejudecare, deoarece probele nu dovedesc vinovăția lui Stavița. El reiterează argumentele din apel referitor la neconfirmarea învinuirii (vezi para. 8).

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (deciziile nr. 1ra-1520/2023, § 56; 1ra-325/2024, § 25).

Recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Argumentele din recurs vizează deficiențe de motivare și dezacordul cu aprecierea probelor.

Curtea Supremă de Justiție a explicat sensul temeiului de recurs prevăzut de pct. 6) în decizia nr. 1ra-1085/2024 și încheierea nr. 1ra-1251/2024. Dezacordul cu motivarea instanței de apel nu este temei de recurs. Pentru a admite un recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul urmează să probeze că decizia instanței de apel este „arbitrară”, sau se „bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”. Nu este suficient ca aprecierea să fie nerezonabilă. Ea trebuie să fie „vădit nerezonabilă”, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional (decizia nr. 1ra- 1085/2024, § 42). Suntem în prezența unei hotărâri judecătorești arbitrare sau vădit nerezonabile atunci când instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nici o instanță rezonabilă nu ar comite vreodată, inclusiv când hotărârea judecătorească nu are nici o bază legală și nu stabilește nici o legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii (încheierea nr. 1ra-1251/2024, § 39).

Potrivit legii, Curtea Supremă de Justiție poate declara inadmisibil un recurs bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedura penală, fără citarea părților în ședință. Conform art. 433 alin. (3) Cod de procedură penală, convocarea părților în ședință este obligatorie doar în cazul recursurilor bazate pe art. 427 alin. (1) pct. 6) „considerate admisibile”, adică a recursurilor considerate prima facie de către Curtea Supremă de Justiție că ar avea șanse mari de a fi admise (încheierea nr. 1ra-426/2024, § 21).

Recurentul susține că decizia instanței de apel este bazată pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor. El invocă interpretarea eronată a declarațiilor martorilor, precum și lipsa unor dovezi clare care să demonstreze primirea banilor.

Instanța de apel a casat sentința în partea confiscării speciale și a dispus excluderea sumei de 3.500 de euro. Decizia menține soluția primei instanțe cu privire la existența faptelor și vinovăția condamnatului, liberarea de pedeapsă prin prescripție și confiscarea sumelor de 1.300 de dolari SUA și 30.000 de lei. În recurs sunt reluate argumentele invocate în apel, fără a se indica în mod concret în ce constă eroarea de apreciere a probelor. Instanța de apel a examinat probele administrate și a explicat motivele pentru care a ajuns la concluzia că soluția primei instanțe în această parte este corectă. Concluzia instanței referitor la vinovăția lui Stavița în comiterea traficului de influență se bazează pe declarațiile martorilor, 4 denunțurile, precum și măsurile speciale de investigație. Probele atestă că Stavița a pretins, acceptat și primit bani și bunuri, în schimbul influenței asupra unor procurori și judecători. În episodul Bundiuc, concluzia instanței s-a întemeiat pe denunțul din 27 septembrie 2018 și declarațiile concordante ale lui Valeriu Bundiuc (f.d. 44-45, 49, vol. I; 130-134, vol. V), confirmate de declarațiile martorului Diana Bundiuc (f.d. 26-27, 128-129, vol. V) din care rezultă că inculpatul a pretins și a primit 1.000 de dolari SUA și mai multe figurine din porțelan. Declarațiile martorilor sunt susținute de procesele-verbale de examinare a suportului flash (f.d. 64-127, vol. I) și procesele-verbale de recunoaștere a obiectelor transmise condamnatului (f.d. 51-52, 53-54, 56-57, 58-59, vol. I). Procesul-verbal din 24 noiembrie 2018 și stenograma de pe suportul CD confirmă că condamnatul a pretins și primit 1.000 de dolari SUA și bunuri de 300 de dolari SUA, în schimbul influențării procurorului pentru a evita arestarea lui Bundiuc (f.d. 150-169, vol. I).

În episodul Nitrean, instanța a reținut declarațiile lui Arcadie Nitrean (f.d. 200-202, vol. III) potrivit cărora Stavița a pretins, a acceptat și a primit bani pentru a determina procurorul să închidă cauza penală ori să asigure o soluție favorabilă. Aceste declarații au fost confirmate prin procesul-verbal de confruntare din 06 februarie 2019 între Arcadie Nitrean și Stavița. În cadrul acestei proceduri, Arcadii Nistrean a reiterat că i-a transmis banii condamnatului pentru a-i rezolva problema penală (f.d. 203-205, vol. III). În confruntarea din 06 februarie 2019 cu Octavian Stavița, martora Ana Nitrean a confirmat că soțul ei i-a transmis lui Stavița suma de 15.000 de lei în scopul menționat (f.d. 206-208, vol. III). Rapoartele de analiză operațională din 22 ianuarie și 19 februarie 2019 atestă existența conexiunilor telefonice între numărul de telefon al condamnatului și numerele utilizate de membrii familiei Nitrean (f.d. 101-105, 132-169, vol. III). Recurentul nu a argumentat în ce mod aprecierea probelor efectuată de instanța de apel ar fi fost irațională. Acesta s-a limitat la reiterarea argumentelor invocate în apel, deși instanța de apel a oferit un răspuns plauzibil.

Argumentele apărării că dosarul se întemeiază exclusiv pe declarațiile martorilor, că interceptările și celelalte probe materiale nu au relevanță, că martorii ar fi fost influențați de organul de urmărire penală, iar condamnatul ar fi oferit doar consultații juridice nu au fost acceptate de instanța de apel. Simpla utilizare a agenților sub acoperire sau implicarea denunțătorului nu sunt suficiente pentru a constata provocarea la comiterea infracțiunii, atunci când probele confirmă că autoritățile au avut un rol pasiv și au „însoțit” inculpatul la comiterea infracțiunii (cauzele nr. 1ra-842/23 §§ 50-51, 1ra-1111/23 § 41 și 1ra-885/24 §§ 52-53). Interceptările telefonice și stenogramele confirmă pretinderea sumelor de bani și afirmațiile lui Stavița privind influența asupra procurorului și judecătorului. Apărarea nu a oferit o explicație plauzibilă a discuțiilor înregistrate. Consultantul procurorului nu poate oferi consultații juridice învinuiților în cauzele instrumentate de instituția în care activează. 5

Referitor la cererea de nulitate a proceselor-verbale din 21 decembrie 2018 și măsurilor de interceptare și înregistrare a comunicărilor telefonice din 03 și 18 ianuarie 2019, instanța de apel a reținut că apărarea a pierdut dreptul de a invoca nulitatea relativă a acestora. Din procesele-verbale de informare despre terminarea urmăririi penale din 27 martie 2023 rezultă că Stavița și avocatul său nu și-au exprimat dezacordul cu actele sau probele din dosar și au indicat că nu au obiecții (f.d. 191, 192, vol. IV). În consecință, cererea de nulitate relativă este tardivă, după cum prevedea la momentul relevant art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală. În această parte, concluzia instanței de apel nu este eronată.

Recurentul mai susține că martorii soții Nitrean nu au fost audiați în instanța de judecată. Între condamnat și cei doi martori a fost efectuată confruntare. În cadrul confruntării, Arcadie și Ana Nitrean și-au menținut declarațiile date anterior, iar apărarea a putut să le adreseze întrebări. Apărarea nu a contestat că soții Nistrean nu se aflau în țară pentru a fi audiați. Declarațiile celor doi martori nu sunt unicile probe care au fost puse la baza condamnării cu privire la acel episod. În asemenea circumstanțe, echitatea procesului nu a fost încălcată prin neaudierea soților Nistrean în instanța de judecată.

Restituirea figurinelor nu constituie o dovadă a nevinovăției, întrucât traficul de influență se consumă la pretinderea sau primirea remunerației ilicite, iar restituirea ulterioară nu înlătură infracțiunea.

Apărarea contestă sechestrul aplicat pe sumele de 9.900 de lei și 50 de euro, deoarece acești bani nu au legătură cu nicio activitate infracțională. Instanța notează că aceste sume au fost sechestrate pentru a asigura executarea sentinței, în partea confiscării. Prin urmare, acest argument nu poate fi admis.

Recursul este vădit neîntemeiat. Drept consecință, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Constantin Moraru împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 23 octombrie 2024. Încheierea este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Sergiu Stratan Leonid Chirtoacă 6