1rh-12/2024 — Art. art. 303 alin. 2, 309-1 alin. 1, 327 alin. 1, 328 alin. 2 lit. a, 328 alin. 2 lit. b, 349 alin. 1 CP

Tudor Donos a fost apărat de avocații Nicolae Guminiuc, Ion Luchian, Svetlana Coșneanu, Alexandru Pleșca și Doina Crețu.

Tudor Donos a fost condamnat în prima instanță pentru infracțiunile prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a), art. 328 alin. (2) lit. b) Cod penal, la cinci ani de închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții în cadrul Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de cinci ani. Procesele penale pentru celelalte capete de acuzare au fost încetate ca urmare a expirării termenului de prescripție. Cauza a parcurs mai multe cicluri de examinare în apel și recurs. În final, instanța de recurs a exclus aplicarea art. 90 Cod penal, iar recursurile în anulare formulate de condamnat au fost declarate inadmisibile sau procedura de examinare a acestora a fost încetată. Ulterior, soția condamnatului, Eugenia Donos, și Tudor Donos au depus cereri de revizuire. Cererea depusă la Judecătoria Orhei a fost restituită, soluție menținută de Curtea de Apel Chișinău după declararea inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate. În privința cererilor de revizuire depuse ulterior, Curtea de Apel Chișinău și-a declinat competența în favoarea Curții Supreme de Justiție.

Urmărirea penală a fost pornită pe cauzele penale după cum urmează: nr. 2011358003 la 20 aprilie 2011, nr. 2011358004 la 20 aprilie 2011, nr. 2011358005 la 18 aprilie 2011, nr. 2011358006 la 18 aprilie 2011. La 13 mai 2011, cauzele au fost conexate sub nr. 2011358003. Cauzele penale: nr. 2011228038, pornită la 17 noiembrie 2011, și nr. 2011228044, pornită 22 decembrie 2011, au fost conexate la cu cauza penală nr. 2011358003 la 17 mai 2012. Urmărirea penală s-a terminat la 04 ianuarie 2013. Prima instanță a examinat cauza în perioada 19 februarie 2013 - 01 martie 2017. Instanța de apel a examinat cauza în perioadele: 24 martie - 10 noiembrie 2017 și 29 mai - 28 septembrie 2018. Instanța de recurs ordinar a examinat cauza în perioadele: 20 februarie - 17 aprilie 2018 și 04 decembrie 2018 - 16 aprilie 2019. Instanța de recurs în anulare a examinat cauza în perioada: 13 iunie - 03 decembrie 2019. Instanța de revizuire (Judecătoria Orhei) a examinat cauza în perioada 24 1 decembrie 2020 - 16 martie 2021. Curtea de Apel Chișinău (instanța de recurs în cadrul procedurii de revizuire ) - în perioada 30 martie 2021 - 10 mai 2022 și 21 martie 2024. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 29 martie 2024. ÎN FAPT

Tudor Donos a fost învinuit că, la 12 martie 2008, exercitând funcția de ofițer operativ de sector al postului de poliție Scorțeni, și-a depășit în mod vădit atribuțiile de serviciu. În timpul unui conflict cu consăteanul Ilie Furculiță, acesta ar fi îndreptat intenționat pistolul din dotare spre capul victimei, încălcându-i dreptul la integritate fizică și psihică. Fapta a fost încadrată juridic în baza art. 328 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Tudor Donos a mai fost învinuit că, într-o zi neidentificată din vara anului 2008, exercitând funcția de ofițer operativ de sector, și-a depășit în mod vădit atribuțiile de serviciu. Aflându-se în biroul primarului satului Scorțeni, acesta i-ar fi aplicat lui Alexandru Ciorbă o lovitură cu pumnul în față, iar după căderea victimei la podea, ar fi lovit-o de mai multe ori cu picioarele peste corp, cauzându-i dureri fizice. Fapta a fost încadrată juridic în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Tudor Donos a fost învinuit că, la 30 septembrie 2010, exercitând funcția de șef de post și ofițer operativ superior de sector al postului de poliție Brânzenii Noi, a omis intenționat să consemneze și să înregistreze sesizarea verbală a lui Pavel Berliba privind sustragerea din gospodăria sa a unor bunuri în valoare de 18.250 de lei. Acționând în interes personal, în scopul diminuării artificiale a numărului infracțiunilor înregistrate în sectorul său, acesta ar fi tăinuit fapta, prejudiciind dreptul victimei de acces la justiție și imaginea organelor de drept. Fapta a fost încadrată juridic în baza art. 327 alin. (1) Cod penal.

Tudor Donos a mai fost învinuit că, la 18 februarie 2011, exercitând funcția de șef de post și ofițer operativ superior de sector al postului de poliție Brînzenii Noi, a pătruns în domiciliul lui Olga Rusu pentru a obține informații despre un furt. Acesta i-ar fi demonstrat lui Vladislav Rusu arma din dotare, l-ar fi scos din locuință, l-ar fi izbit de un gard și l-ar fi lovit cu pumnul în față. Ulterior, l-ar fi acuzat neîntemeiat de furt, i-ar fi cerut explicații și l-ar fi obligat să meargă la locul faptei și să se descalțe pentru compararea încălțămintei cu o urmă depistată. Prin aceste acțiuni, calificate de acuzare drept tortură, victimei i-ar fi fost provocate dureri și suferințe fizice și psihice puternice. Fapta a fost încadrată juridic în baza art. 3091 alin. (1) Cod penal.

Tudor Donos a mai fost învinuit că, la 24 iunie 2011, aproximativ orele 10:00, fiind citat la Procuratura r-nului Telenești pentru a participa la percheziţia dispusă în biroul său de serviciu din incinta Primăriei s. Brînzenii Noi pe cauza penală pornită la 07 iunie 2011, în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, în biroul de serviciu al procurorului Lilia Calugher, care exercita urmărirea penală pe acest dosar, cu scopul de a împiedica cercetarea rapidă, completă şi obiectivă, 2 a amenințat-o cu violență asupra ei şi membrilor ei de familie. Tot el, la 24 iunie 2011, a încercat să împiedice efectuarea percheziției în biroul său de serviciu și cercetarea completă a cauzei penale. În timpul deplasării spre Comisariatul de Poliție Telenești, acesta l-ar fi amenințat cu violență pe procurorul interimar Nicolae Burduja. Ulterior, în cursul percheziției, l-ar fi amenințat cu depunerea unor plângeri la Procuratura Generală, nu s-ar fi conformat cerințelor procurorului și a îndemnat colegul să nu predea cheile safeului ce urma să fie percheziționat. Tot el, la 17 noiembrie 2011, aproximativ orele 13:00, în sediul Procuraturii raionului Telenești, după primirea copiei ordonanţei de pornire a urmăririi penale pe cauza penală pornită la 15 noiembrie 2011, în baza art. 327 alin. (1) Cod penal, pe care avea calitatea de bănuit prin ordonanța din 16 noiembrie 2011, cu scopul de a împiedica cercetarea rapidă, completă şi obiectivă a cauzei penale, l-a amenințat procurorul Lilia Calugher cu violență asupra ei şi membrilor ei de familie. Fapta a fost încadrată juridic în baza art. 303 alin. (2) Cod penal.

Tudor Donos a mai fost învinuit că, la 24 iunie 2011, aflându-se în biroul procurorului Lilia Calugher și având asupra sa arma din dotare, a amenințat-o cu crearea unor probleme de serviciu, cu vătămarea integrității corporale și cu acțiuni îndreptate împotriva membrilor familiei sale. Potrivit acuzării, amenințările au urmărit intimidarea procurorului și împiedicarea exercitării urmăririi penale și i-au provocat acesteia o temere reală. Tot el, la 17 noiembrie 2011, aproximativ la orele 13:00, în sediul Procuraturii r-nului Telenești, după primirea copiei ordonanţei de pornire a urmăririi penale pe cauza penală pornită la 15 noiembrie 2011, în baza art. 327 alin. (1) Cod penal, pe care avea calitatea de bănuit prin ordonanța din 16 noiembrie 2011, cu scopul de a împiedica cercetarea rapidă, completă şi obiectivă, a amenințat procurorul Lilia Calugher, căreia i s-a împuternicit exercitarea urmăririi penale pe acest dosar, cu violență asupra ei şi membrilor ei de familie. Fapta a fost încadrată juridic în baza art. 349 alin. (1) Cod penal.

La 01 martie 2017, prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, procesele penale în baza art. 327 alin. (1), 303 alin. (2), 349 alin. (1) și art. 3091 alin. (1) Cod penal au fost încetate din motivul expirării termenului tragerii la răspundere penală. Tudor Donos a fost recunoscut vinovat și condamnat după cum urmează: Infracțiunea Pedeapsa Art. 84 alin. (1) CP art. 328 alin. (2) trei ani de închisoare cu privarea de dreptul cinci ani de închisoare cu lit. b) CP de a ocupa anumite funcții în cadrul privarea de dreptul de a Ministerului Afacerilor Interne pe un ocupa anumite funcții în termen de cinci ani cadrul Ministerului Afacerilor Interne pe un art. 328 alin. (2) trei ani de închisoare cu privarea de dreptul termen de cinci ani lit. a) CP de a ocupa anumite funcții în cadrul Ministerului Afacerilor Interne pe un 3 termen de cinci ani

Instanța a reținut că, de la data săvârșirii faptelor prevăzute de art. 327 alin. (1), art. 3091 alin. (1), art. 303 alin. (2) și art. 349 alin. (1) Cod penal, au expirat termenele de prescripție prevăzute de art. 60 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, după caz. În consecință, a constatat intervenirea prescripției tragerii la răspundere penală și a dispus liberarea inculpatului de răspundere penală pentru aceste. Deși inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția în privința faptelor imputate, instanța a constatat că aceasta a fost dovedită prin totalitatea probelor administrate și cercetate în ședința de judecată, care confirmă existența elementelor constitutive ale infracțiunilor și vinovăția acestuia în săvârșirea faptelor prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. b) și art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal.

La 10 noiembrie 2017, Curtea de Apel Chișinău a respins apelurile depuse de avocații Doina Crețu și Angela Murzac în interesele lui Tudor Donos (f.d. 20, Vol VII). Instanța a reținut că probele administrate în cauză au fost obținute cu respectarea prevederilor legale, sunt admisibile și au fost corect apreciate de prima instanță, neexistând temeiuri pentru o nouă evaluare a acestora. Declarațiile părților vătămate, constante și concordante, se coroborează cu declarațiile martorilor, concluziile expertizelor medico-legale, procesele-verbale de confruntare și celelalte mijloace de probă administrate, care, în ansamblu, dovedesc vinovăția lui Tudor Donos în săvârșirea infracțiunilor imputate. Nerecunoașterea vinovăției de către Tudor Donos nu este de natură să înlăture răspunderea penală, în condițiile în care aceasta este infirmată de întregul probatoriu administrat, iar versiunea prezentată de acesta este lipsită de suport probator și contrazisă de probele cauzei.

La 17 aprilie 2018, Curtea Supremă de Justiție a admis recursurile ordinare declarate de avocata Doina Crețu și condamnatul Tudor Donos, a casat decizia din 10 noiembrie 2017, și a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de apel. Prima instanță, deși a concluzionat că Tudor Donos a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (1) Cod penal, nu a stabilit situația de fapt corespunzătoare episodului incriminat și nu a expus circumstanțele concrete ale comiterii acestuia. Instanța s-a limitat la enumerarea probelor, fără a le aprecia individual și în coroborare, sub aspectul pertinenței, concludenței, utilității și veridicității. De asemenea, instanța a reținut neîntemeiat interesul personal drept element constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal, deși această cerință fusese exclusă din norma de incriminare prin Legea nr. 60 din 7 aprilie 2016. Totodată, au fost depășite limitele învinuirii prin reținerea semnului „daune în proporții considerabile intereselor publice”, care nu îi fusese imputat inculpatului prin rechizitoriu. Prevederile art. 60 Cod penal privind prescripția nu au fost aplicate în mod coerent. Dispozitivul sentinței este contradictoriu și neclar, deoarece instanța a dispus atât încetarea procesului penal, cât și liberarea lui Tudor Donos de răspundere penală, fără a formula o soluție clară asupra vinovăției sale. Considerentele sentinței nu concordă cu dispozitivul. Instanța de 4 apel nu a înlăturat aceste deficiențe, ci a menținut sentința fără a efectua o apreciere proprie și completă a probelor. Aceasta nu a indicat probele pe care s-a întemeiat soluția pentru fiecare episod imputat, motivele înlăturării probelor și argumentelor apărării și nici nu a examinat contradicția rezultată din includerea, printre probele vinovăției, a unor mijloace de probă invocate de apărare în susținerea nevinovăției inculpatului. În plus, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de apărare și nici asupra criticilor referitoare la respingerea cererii de efectuare a unei expertize complexe psihiatrico-psihologice-medicale a părții vătămate.

La 28 septembrie 2018, Curtea de Apel Chișinău (f.d. 127, Vol VIII) a admis apelurile declarate de Tudor Donos și de avocații Doina Crețu și Angela Murzac, a casat sentința Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, din 01 martie 2017 și a pronunțat o nouă hotărâre. Tudor Donos a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 327 alin. (1), art. 309¹ alin. (1), art. 303 alin. (2), art. 349 alin. (1) și art. 328 alin. (2) lit. a) și b) Cod penal. Pentru infracțiunile prevăzute de art. 327 alin. (1), art. 309¹ alin. (1), art. 303 alin. (2) și art. 349 alin. (1) Cod penal, Tudor Donos a fost liberat de răspundere penală ca urmare a expirării termenelor de prescripție. Pentru infracțiunile prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) și b) Cod penal acesta a fost condamnat după cum urmează: Infracțiunea Pedeapsa Art. 84 alin. (1) Art. 90 CP CP art. 328 alin. trei ani de închisoare cu cinci ani de suspendată (2) lit. b) CP privarea de dreptul de a ocupa închisoare cu condiționat anumite funcții în cadrul privarea de dreptul executarea Ministerului Afacerilor Interne de a ocupa anumite pedepsei pe un pe un termen de cinci ani funcții în cadrul termen de Ministerului probațiune de doi art. 328 alin. trei ani de închisoare cu Afacerilor Interne pe ani (2) lit. a) CP privarea de dreptul de a ocupa un termen de cinci anumite funcții în cadrul ani Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de cinci ani

Instanța de apel a reținut că vinovăția lui Tudor Donos în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. b) Cod penal este confirmată prin declarațiile părții vătămate Ilie Furculiță, coroborate cu depozițiile martorilor Valentin Prescureanu, Ion Stratulat, Petru Moisenco și Mihai Isac. Aceștia au relatat că Tudor Donos, aflat în uniformă de serviciu și în stare de ebrietate, l-a apucat de haine pe Ilie Furculiță, a scos pistolul din dotare, l-a îndreptat spre capul acestuia și l-a amenințat că îl va împușca. Vinovăția lui Tudor Donos în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal a fost reținută în baza declarațiilor părții vătămate Alexandru Ciorbă, coroborate cu depozițiile martorilor Raisa Ureche și Daria Ureche. Acestea au declarat că Tudor Donos l-a lovit pe Alexandru Ciorbă cu pumnul în față, iar după căderea acestuia la podea, a continuat să-l lovească cu picioarele, victima ieșind din 5 încăpere murdară de sânge și sprijinindu-se de pereți. În baza acestor probe, instanța de apel a concluzionat că vinovăția lui Tudor Donos pentru ambele episoade a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, iar susținerile apărării privind nevinovăția sa sunt infirmate de materialele cauzei.

La 16 aprilie 2019, Curtea Supremă de Justiție a respins ca inadmisibile recursurile declarate de avocatul Doina Crețu, de Tudor Donos și de părțile vătămate Vladislav Rusu și Pavel Berliba. Ea a admis recursurile procurorului și al părții vătămate Ilie Furculiță, a casat parțial decizia Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2018 și, rejudecând cauza, a exclus aplicarea art. 90 Cod penal. Instanța a respins argumentele privind încălcarea dreptului la apărare. Ea a constatat că, atât la urmărirea penală, cât și în faza judecării cauzei, lui Tudor Donos i-au fost desemnați apărători din oficiu, iar participarea acestora este confirmată prin solicitările adresate Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat, mandatele eliberate și actele procesuale întocmite. Tudor Donos a acceptat inițial apărătorul desemnat, iar ulterior a solicitat să renunțe la serviciile acestuia, susținând că își poate exercita singur apărarea. Cererea a fost respinsă printr-o ordonanță motivată, fără ca inculpatul să fie împiedicat să angajeze un avocat ales. Certificatul Oficiului Teritorial Bălți, potrivit căruia în luna iulie 2011 nu fusese înregistrată o solicitare de acordare a asistenței juridice, nu a fost considerat suficient pentru a demonstra încălcarea dreptului la apărare, deoarece materialele cauzei confirmau desemnarea și participarea efectivă a avocaților, cu respectarea art. 70 Cod de procedură penală. Curtea Supremă de Justiție a mai constatat că instanța de apel a examinat cauza complet și obiectiv, a apreciat probele potrivit art. 100 alin. (4) și art. 101 Cod de procedură penală și a stabilit vinovăția lui Tudor Donos în baza ansamblului probator. Argumentele referitoare la lipsa elementelor infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) și b) Cod penal au fost apreciate drept declarative și neîntemeiate, întrucât instanța de apel oferise un răspuns motivat acestor critici.

La 03 decembrie 2019, Curtea Supremă de Justiție a decis inadmisibilitatea recursurilor în anulare declarate de către Tudor Donos. Instanța a reținut că argumentele invocate de recurent vizează, în esență, reaprecierea stării de fapt și a probelor administrate în cauză, aspecte care au fost examinate și soluționate de instanțele de apel și de recurs ordinar. Întrucât criticile referitoare la pretinsa încălcare a dreptului la apărare, aprecierea probelor, lipsa asistenței juridice și agravarea situației procesuale au făcut deja obiectul controlului judiciar, reiterarea acestora nu demonstrează existența unui viciu fundamental în sensul art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală și, prin urmare, nu justifică intervenția în procedura recursului în anulare.

La 17 noiembrie 2020, 27 iulie 2021 și 20 iunie 2022, Curtea Supremă de Justiție a decis inadmisibilitatea recursurilor în anulare declarate de către Tudor Donos, deoarece au fost depuse repetat. 6

În cadrul procedurii de recurs în anulare, la 06 aprilie 2022 (f.d. 3, Vol XIII) și 15 mai 2023 (f. d. 91, Vol XIV), Tudor Donos a a solicitat sesizarea Curții Constituționale pentru verificarea constituționalității art. 70 alin. (7) pct. 3) Cod de procedură penală. Prin încheierile din 20 iunie 2022 și 30 ianuarie 2024, Curtea Supremă de Justiție a respins cererile. Instanța a reținut că, având în vedere caracterul extraordinar al căii de atac și lista limitativă a temeiurilor prevăzute de art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, sesizarea Curții Constituționale nu era justificată. Dispozițiile contestate fuseseră anterior supuse controlului de constituționalitate, iar sesizările referitoare la acestea fuseseră declarate inadmisibile.

La 30 ianuarie 2024, Curtea Supremă de Justiție a încetat procedura de examinare a recursului în anulare declarat de către Tudor Donos, împotriva deciziei Curții Supreme din 20 iunie 2022, în legătură cu retragerea lui.

La 24 decembrie 2020, Elena Donos, soția condamnatului, a depus la Judecătoria Orhei o cerere de revizuire. La aceeași dată și la 25 februarie 2021, Tudor Donos și Elena Donos au solicitat verificarea constituționalității art. 70 alin. (7) pct. 3) și art. 458 alin. (3) Cod de procedură penală. Prin încheierea din 16 martie 2021, Judecătoria Orhei, sediul Central, a restituit cererea de revizuire, explicând că aceasta urma să fie adresată procurorului de nivelul instanței care a judecat cauza în fond.

La 30 martie 2021, Tudor Donos, Elena Donos și avocatul Boris Bulbuc, în interesele lui Tudor Donos, au declarat recurs împotriva încheierii din 16 martie 2021. Aceștia au solicitat casarea încheierii, rejudecarea cauzei, admiterea cererii de revizuire și sesizarea Curții Constituționale pentru verificarea constituționalității art. 70 alin. (7) pct. 3) și art. 458 alin. (3) Cod de procedură penală.

La 07 iunie 2021, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate. Sesizarea a fost expediată în adresa Curții Constituționale (f.d. 232, Vol XV). La 12 august 2021, Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă excepția de neconstituționalitate. Curtea Constituțională a reținut că, în cadrul recursului declarat împotriva încheierii de restituire a cererii de revizuire, instanța de recurs examinează exclusiv legalitatea aprecierii condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, fără a analiza aspectele ce țin de fondul cauzei. Prevederile art. 70 alin. (7) pct. 3) din Codul de procedură penală nu sunt incidente, întrucât acestea vizează judecarea fondului, în timp ce art. 458 alin. (3) din Codul de procedură penală poate fi aplicabil. Excepția de neconstituționalitate este identică celei examinate prin decizia de inadmisibilitate nr. 90 din 15 iunie 2021, nefiind invocate elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței sale.

La 10 mai 2022, Curtea de Apel Chișinău a respins recursurile depuse de Tudor Donos, Elena Donos și avocatul Boris Bulbuc, în interesele lui Tudor Donos, și a menținut încheierea din 16 martie 2021. 7

La 26 septembrie 2023, Eugenia Donos, mama condamnatului, a depus la Curtea de Apel Chișinău o cerere de revizuire în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală. Aceasta a solicitat revizuirea deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2018, în partea condamnării lui Tudor Donos în baza art. 328 alin. (2) lit. b) Cod penal. Revizuienta a susținut că împrejurarea recent descoperită constă în lipsa oricărei daune cauzate dreptului lui Ilie Furculiță la integritatea fizică și psihică. În opinia sa, instanțele au reținut doar încălcarea considerabilă a acestui drept, fără a constata producerea unor daune considerabile, care constituie o urmare prejudiciabilă obligatorie a infracțiunii prevăzute de art. 328 Cod penal. De asemenea, s-a invocat că prin rechizitoriu lui Tudor Donos nu i-a fost imputată cauzarea unor daune considerabile, ci numai încălcarea considerabilă a dreptului victimei la integritate fizică și psihică. Cu referire la pct. 7 și 8 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 7 din 15 mai 2017, revizuienta a susținut că simpla încălcare a acestui drept nu este suficientă pentru întrunirea elementelor infracțiunii, în lipsa unei afectări concrete a sănătății sau a calității vieții persoanei vătămate. În consecință, condamnarea lui Tudor Donos a fost calificată drept o eroare judiciară, incompatibilă cu art. 22 din Constituție și art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece acesta ar fi fost condamnat pentru o faptă care nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

La 07 noiembrie 2023, Tudor Donos a solicitat revizuirea deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2018, în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, precum și sesizarea Curții Constituționale privind constituționalitatea art. 458 alin. (3) Cod de procedură penală. Revizuientul a invocat drept împrejurare recent descoperită faptul că Alexandru Ciorbă nu s-ar fi aflat în Republica Moldova în vara anului 2008, când ar fi fost comisă fapta imputată. Această împrejurare, coroborată cu datele privind activitățile sale și ale primarului satului Scorțeni în luna august 2008, exclude posibilitatea întâlnirii descrise în hotărârile de condamnare. El a mai invocat existența unui viciu fundamental al procedurii, constând în încălcarea dreptului la apărare. Potrivit acestuia, avocații din oficiu nu ar fi fost desemnați conform legii, iar apărarea acordată ar fi fost formală și ineficientă. Dosarul penal a fost fabricat la inițiativa primarului Daria Urechi, denunțul lui Alexandru Ciorbă a fost neadevărat, iar declarațiile martorului Raisa Urechi au fost falsificate. El a invocat retragerea acuzațiilor de către partea vătămată și înregistrări din care ar rezulta că martorul nu a dat declarațiile consemnate în procesul-verbal de audiere. Aceste împrejurări pun sub semnul întrebării existența faptei și legalitatea condamnării. El a susținut că art. 458 alin. (3) Cod de procedură penală nu permite remedierea unor asemenea vicii fundamentale, contrar art. 4 § 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană.

La 07 noiembrie 2023, Tudor Donos și Eugenia Donos au solicitat sesizarea Curții Constituționale privind constituționalitatea art. 458 alin. (3) Cod de procedură penală. Aceștia au invocat existența unei omisiuni legislative, 8 deoarece norma nu prevede revizuirea unei hotărâri irevocabile afectate de un viciu fundamental, contrar art. 21 din Constituție și art. 4 § 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană. De asemenea, au contestat sintagma „s-au stabilit” din art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, susținând că aceasta restrânge nejustificat revizuirea la circumstanțe noi sau recent descoperite deja constatate. În opinia lor, această condiție contravine art. 21, art. 23 și art. 26 alin. (2) din Constituție, coroborate cu art. 4 § 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană.

La 21 martie 2024, Curtea de Apel Chișinău și-a declinat competența de la examinarea cererii de revizuire, în favoarea Curții Supreme de Justiție. (f.d. 75, Vol XVIII)

La 01 aprilie 2025, Tudor Donos a solicitat revizuirea hotărârilor irevocabile în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală, invocând încălcarea dreptului la apărare. Acesta a susținut că avocatul din oficiu Nicolae Gumeniuk a participat la judecarea cauzei fără a fi desemnat legal de Oficiul Teritorial Bălți al CNAJGS. El a invocat ordonanța Procuraturii Anticorupție din 28 septembrie 2022 și actele CNAJGS, care ar confirma nereguli în procedura de desemnare.

La 02 iulie 2025, Tudor Donos a formulat o nouă cerere de revizuire, în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală. El a susținut că decizia Curții Supreme de Justiție din 16 aprilie 2019 s-a întemeiat pe teza a II-a a art. 6 pct. 11¹) Cod de procedură penală, declarată ulterior neconstituțională prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 23 ianuarie 2020. Norma respectivă a împiedicat instanța de recurs să verifice pretinsa apreciere greșită a probelor și a influențat soluția pronunțată.

La 14 august 2025, revizuientul a depus o cerere suplimentară în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, referitoare la condamnarea în baza art. 328 alin. (2) lit. b) Cod penal. El a invocat drept circumstanțe noi starea și relevanța tocului armei, precum și identificarea martorului ocular Tudor Popescu, cunoscut ulterior sub alte nume de familie. Potrivit revizuientului, arma nu ar fi fost scoasă intenționat, ci ar fi căzut din tocul deteriorat, fiind ridicată numai pentru a împiedica preluarea ei de către partea vătămată. El a contestat veridicitatea declarațiilor lui Ilie Furculiță și a susținut că acestea sunt infirmate de lipsa alcoolului în sângele său și de noua declarație a martorului identificat. Instanța de apel a valorificat declarațiile unor martori care nu au fost audiați în ședință și ale căror declarații nu au fost citite, precum și un proces-verbal de confruntare anterior exclus din materialele cauzei. În opinia sa, noile împrejurări și probe infirmă concluziile instanțelor și justifică redeschiderea procedurii.

Conform art. 460 alin. (4) Cod de procedură penală: „(1) Pot cere revizuirea: 1) oricare parte din proces, în limitele calităţii sale procesuale; 2) rudele apropiate, soţul sau soţia condamnatului, chiar şi după decesul acestuia; … (4) Cererile de revizuire menţionate la art. 458 alin.(3) pct.1)–4) sunt de competenţa instanţei de judecată ultima care s-a pronunţat asupra fondului cauzei. ”

Cererile de revizuire au fost depuse în interesul condamnatului, atât de acesta, cât și de mama sa, care are calitate procesuală de a solicita revizuirea, în temeiul art. 460 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală. Conform art. 459 alin. (2) Cod de procedură penală, cererea de revizuire în interesul condamnatului împotriva unei hotărâri de condamnare, întemeiată pe dispozițiile art. 458 alin. (3) pct. 1)-4), nu este limitată în timp (încheierea nr. 1rh-4/2024, § 30). Prin urmare, cererile de revizuire nu sunt tardive.

În cadrul procedurii de revizuire, aflată inițial pe rolul Curții de Apel Chișinău, revizuienții au solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 458 alin. (3) din Codul de procedură penală, precum și, în mod particular, a sintagmei „s-au stabilit” prevăzute la pct. 2) al aceluiași alineat. După transmiterea cauzei spre examinare Curții Supreme de Justiție, examinarea acestei solicitări revine instanței competente să soluționeze cererea de revizuire. 10

Curtea Supremă de Justiție a explicat că, potrivit art. 7 alin. (3) Cod de procedură penală, ridicarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea Supremă de Justiție este posibilă doar în ceea ce privește incertitudinile cu privire la constituționalitatea actelor supuse controlului Curții Constituționale apărute în procesul judecării cauzei, adică doar pe marginea recursurilor „considerate admisibile”. (încheierea nr. 1ra-86/26 § 7, nr. 1rh-3/26 § 7) Potrivit art. 461 alin. (1) Cod de procedură penală, în procedura de revizuire este aplicabilă regula art. 432 alin. (1) Cod de procedură penală. Așa cum a fost indicat la paragrafele anterioare, cererea de revizuire nu are șanse de succes, adică nu poate fi considerată admisibilă. Prin urmare, cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi trimisă Curții Constituționale.

Din conținutul cererilor formulate de Tudor Donos și de mama acestuia rezultă că revizuirea este solicitată în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 1), 2) și 4) Cod de procedură penală. În esență, revizuienții invocă: nereguli privind desemnarea apărătorului din oficiu; existența unor circumstanțe noi sau recent descoperite; precum și faptul că hotărârea de condamnare s-ar fi întemeiat pe o normă ulterior declarată neconstituțională. Tudor Donos susține că art. 458 alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală permite revizuirea unei hotărâri întemeiate pe o asemenea normă, interpretată prin prisma jurisprudenței Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului. Eugenia Donos invocă lipsa unui element constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. b) Cod penal, susținând că lui Ilie Furculiță nu i-a fost cauzată o daună considerabilă integrității fizice sau psihice. Tudor Donos invocă, la rândul său: desemnarea pretins ilegală a apărătorului din oficiu; identificarea și audierea martorului ocular Tudor Popescu cu privire la episodul referitor la Ilie Furculiță; pretinsa fabricare a dosarului penal prin determinarea lui Alexandru Ciorbă să formuleze un denunț neadevărat și prin administrarea unor probe falsificate; precum și nevalorificarea tocului pentru armă ca mijloc de probă relevant.

Argumentul privind pretinsa desemnare ilegală a apărătorului din oficiu urmează a fi examinat în raport cu temeiul de revizuire prevăzut de art. 458 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală. Celelalte argumente invocate de Tudor Donos și de mama acestuia - referitoare la partea vătămată Ilie Furculiță, identificarea martorului Tudor Popescu, relevanța tocului pentru armă, pretinsa fabricare a dosarului penal în episodul privind pe Alexandru Ciorbă și celelalte împrejurări pretins noi - urmează a fi analizate prin prisma art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală.

Examinarea cererilor de revizuire va începe cu verificarea temeiului prevăzut de art. 458 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală. Potrivit acestei norme, revizuirea poate fi solicitată atunci când, printr-o sentință penală irevocabilă, s-a constatat comiterea unei infracțiuni în timpul urmăririi penale sau în legătură cu judecarea cauzei, de natură să creeze suspiciuni asupra corectitudinii soluției pronunțate. Tudor Donos susține că, în legătură cu 11 judecarea cauzei, ar fi fost comisă o faptă de natură penală, constând în desemnarea nelegală a avocatului Nicolae Guminiuk, care ar fi participat la proces în lipsa unei decizii emise de CNAJGS. În opinia sa, această împrejurare, confirmată prin actele Procuraturii Anticorupție și ale CNAJGS, afectează legalitatea procedurii și pune la îndoială corectitudinea hotărârii de condamnare. Acest argument a fost însă invocat și examinat anterior, inclusiv în apel și în recurs. Curtea Supremă de Justiție a constatat că avocatul a reprezentat în mod legal interesele lui Tudor Donos, la dosar fiind anexate solicitarea adresată CNAJGS și mandatul avocatului. Raportând susținerile revizuientului la condițiile art. 458 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală, completul constată că acestea nu se încadrează în temeiul invocat. Aplicarea normei presupune existența unei sentințe penale irevocabile prin care să fi fost constatată comiterea unei infracțiuni în timpul urmăririi penale sau în legătură cu judecarea cauzei. O asemenea sentință nu există la materialele cauzei. Prin urmare, argumentul privind pretinsa desemnare nelegală a apărătorului din oficiu nu poate constitui temei pentru admiterea cererii de revizuire.

Curtea Supremă de Justiție a explicat în decizia nr. 1r-10/2024 condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o cerere de revizuire întemeiată pe art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală să fie admisă. Pentru ca o asemenea cerere de revizuire să fie admisă, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: a) probele invocate confirmă circumstanțe care nu au fost examinate în căile ordinare de atac; b) noile circumstanțe sunt de natură să schimbe soluția din hotărârea judecătorească rămasă irevocabilă cu privire la fondul cauzei penale; c) neexaminarea noilor circumstanțe în căile ordinare de atac nu se datorează acțiunii sau inacțiunii părții care a înaintat revizuirea.

În cererea de revizuire, mama condamnatului susține că fapta imputată nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 328 Cod penal, deoarece lui Ilie Furculiță nu i-ar fi fost cauzată o daună considerabilă. În acest sens, aceasta invocă declarațiile părții vătămate, actele medico-legale și alte împrejurări ale cauzei. Aceste argumente nu relevă însă o circumstanță nouă sau recent descoperită. Ele reprezintă critici privind aprecierea probelor și concluzia juridică a instanțelor referitoare la existența urmărilor prejudiciabile ale infracțiunii. Natura și gravitatea consecințelor suportate de partea vătămată, precum și probele invocate în susținerea acestei teze, erau cunoscute și au fost examinate în cadrul judecării cauzei. Prin urmare, cererea urmărește reevaluarea probelor deja administrate și reconsiderarea concluziilor instanțelor, iar nu valorificarea unei împrejurări noi în sensul art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală.

Cu privire la episodul privind partea vătămată Ilie Furculiță, Tudor Donos susține că Tudor Popescu, actualmente Tudor Șoilița, ar fi fost martor ocular al incidentului din 12 martie 2008 și ar fi perceput nemijlocit circumstanțele producerii acestuia. Potrivit revizuientului, martorul nu a putut fi audiat în cursul 12 procesului penal din motive independente de voința sa, deoarece, după pornirea urmăririi penale în anul 2011, acesta părăsise Republica Moldova, iar ulterior își schimbase numele de familie și domiciliul. În susținerea cererii de revizuire, Tudor Donos a anexat declarația autentificată notarial a lui Tudor Popescu, în care acesta a relatat împrejurările pe care afirmă că și le amintește cu privire la incident. Revizuientul consideră că declarația reprezintă o probă nouă, necunoscută instanțelor la momentul judecării cauzei și aptă să influențeze concluziile asupra situației de fapt. Din materialele cauzei rezultă însă că existența lui Tudor Popescu și împrejurările pe care acesta pretinde că le cunoaște erau cunoscute încă din faza urmăririi penale. Acesta fusese identificat drept martor al acuzării, iar într-o lămurire depusă la dosar a relatat că Tudor Donos ar fi îndreptat arma spre Ilie Furculiță și i-ar fi cerut să se liniștească. La dosar nu se regăsește însă un proces-verbal de audiere a acestuia în calitate de martor, întocmit în condițiile Codului de procedură penală.

În vederea asigurării prezenței sale, a fost emisă o ordonanță de aducere silită. La 08 februarie 2012, mama acestuia a comunicat că Tudor Popescu nu mai locuia la domiciliu de aproximativ un an și jumătate și că nu cunoștea locul aflării sale. Ulterior, în cursul judecării cauzei, instanța a dispus de trei ori aducerea silită a martorului, în lunile septembrie, octombrie și decembrie 2016, însă măsurile întreprinse au rămas fără rezultat. Prin urmare, martorul și informațiile pe care acesta pretinde că le deține nu au apărut ulterior soluționării cauzei și nu erau necunoscute organului de urmărire penală sau instanței. Faptul că audierea sa nu a putut fi realizată din cauza imposibilității identificării și aducerii sale în fața instanței nu transformă declarația prezentată ulterior într-o circumstanță nouă sau recent descoperită. În plus, declarația autentificată notarial depusă în procedura de revizuire diferă substanțial de relatarea consemnată în lămurirea dată în faza urmăririi penale. Stabilirea veridicității uneia dintre aceste versiuni ar presupune audierea martorului, verificarea credibilității acestuia și reevaluarea ansamblului probator, operațiuni care nu pot substitui condiția existenței unei circumstanțe noi prevăzute de art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală. În consecință, declarația prezentată de Tudor Popescu nu constituie o circumstanță nouă sau recent descoperită în sensul normei menționate și nu justifică redeschiderea procedurii penale.

Cu privire la corpul delict, tocul pentru armă, se constată că acest obiect nu reprezintă o circumstanță necunoscută instanțelor, întrucât din materialele cauzei rezultă că acesta fusese ridicat în cadrul urmăririi penale și se afla anexat la dosar. Condamnatul a invocat existența acestuia și în cursul examinării cauzei, solicitând recunoașterea lui în calitate de corp delict și efectuarea unei expertize. Nu poate fi reținut că tocul pentru armă a apărut ulterior ca o împrejurare necunoscută instanțelor. Problema invocată de revizuient ține, în esență, de aprecierea și valorificarea unei probe existente la materialele cauzei, precum și de pretinsa omisiune a instanțelor de a-i acorda relevanța corespunzătoare. 13

Pe episodul referitor la partea vătămată Alexandru Ciorbă, invocă faptul că instanțele de judecată nu au cunoscut data concretă a presupusei infracțiuni, condamnarea fiind pronunțată pentru o faptă reținută ca fiind săvârșită „într-o zi nestabilită de timp, din vara anului 2008”. Lipsa stabilirii datei exacte a faptei, coroborată cu informațiile privind pretinsa neprezentare a părții vătămate pe teritoriul Republicii Moldova în anul 2008, ar demonstra imposibilitatea producerii incidentului și ar confirma caracterul fabricat al acuzației. În susținerea acestor afirmații, a invocat raportul din 25 decembrie 2012 privind lipsa datelor referitoare la traversarea frontierei de stat de către Alexandru Ciorbă în anul 2008, susținând că acest înscris nu a fost pus la dispoziția instanțelor de judecată. El a reiterat existența relațiilor conflictuale dintre el și primarul localității, Daria Urechi, susținând că dosarul penal a fost inițiat ca act de răzbunare și că Alexandru Ciorbă a fost determinat să formuleze un denunț neadevărat. Tudor Donos a mai invocat pretinsa falsificare a declarațiilor martorului Raisa Urechi, făcând trimitere la înregistrările audio-video din anul 2020, din care, ar rezulta că martorul nu a fost audiat în faza urmăririi penale și nu a făcut declarațiile consemnate în procesul-verbal de audiere.

Completul reține că aceste împrejurări nu constituie circumstanțe noi sau recent descoperite în sensul art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală. Din materialele cauzei rezultă că, încă la 08 septembrie 2009, Alexandru Ciorbă a depus plângerea împotriva lui Tudor Donos, ulterior fiind recunoscut în calitate de parte vătămată și audiat în această calitate. La faza urmăririi penale au fost audiați, de asemenea, Daria Urechi și Raisa Urechi, ale căror declarații se regăsesc la dosar. În ceea ce privește imposibilitatea audierii acestora în faza judecării cauzei, Completul observă că aceasta a avut cauze obiective. Astfel, din procesul-verbal al ședinței de judecată din 28 noiembrie 2016 (f.d. 90, Vol VI) rezultă că procurorul a comunicat instanței despre decesul Dariei Urechi, motiv pentru care a solicitat darea citire a declarațiilor acesteia date în faza urmăririi penale. Condamnatul s-a opus acestui demers, solicitând respingerea lui. În privința martorului Raisa Urechi, la dosar se regăsește informația din baza de date „AccesWeb”, potrivit căreia aceasta a părăsit teritoriul Republicii Moldova 20 mai 2016 (f.d. 77, vol. VI), împrejurare care explică imposibilitatea audierii sale nemijlocite de către instanță.

Condamnatul în cererea de revizuire invocă existența unei înregistrări video a unei convorbiri din anul 2020 purtate prin intermediul rețelei de socializare „Odnoklassniki”, în cadrul căreia martorul Raisa Urechi ar fi declarat că nu a fost audiată în prezenta cauză penală. Potrivit revizuientului, soția sa i-a transmis martorului procesul-verbal de audiere pentru a confirma dacă declarațiile consemnate îi aparțin și dacă semnătura îi aparține, iar aceasta ar fi negat atât conținutul declarațiilor, cât și faptul că le-ar fi semnat. Completul reține însă că din procesul-verbal de audiere a Raisei Urechi rezultă că, la finalul declarațiilor, este consemnată mențiunea: „procesul-verbal este scris de pe cuvintele mele corect, citit cu voce tare și de mine personal, pentru ce semnez”, 14 urmată de două semnături. Înscrisul atestă că declarațiile nu au fost redactate olograf de martor, ci au fost consemnate de organul de urmărire penală după dictarea acestora, ulterior fiind citite și confirmate prin semnătură. Această modalitate de consemnare a declarațiilor este specifică procesului-verbal de audiere și, prin ea însăși, nu poate constitui un indiciu al falsificării acestuia. (f.d. 127, Vol II)

Referitor la relațiile ostile dintre Tudor Donos și primarul localității, Daria Urechi, completul constată că această împrejurare nu constituie o circumstanță nouă sau recent descoperită. Revizuientul a cunoscut și a invocat existența conflictului încă în cursul urmăririi penale. Astfel, prin ordonanța din 06 iulie 2011, a fost examinată cererea lui Tudor Donos privind excluderea declarațiilor martorului Daria Urechi, întemeiată inclusiv pe existența unor relații conflictuale și pe pretinsul scop de răzbunare al acesteia. Cererea a fost respinsă. (f.d. 36, Vol III) Prin urmare, argumentul a fost cunoscut și valorificat anterior și nu se încadrează în temeiul de revizuire prevăzut de art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală.

Din conținutul cererilor de revizuire nu rezultă existența unor împrejurări care să se încadreze în temeiurile prevăzute de art. 458 alin. (3) Cod de procedură penală. Argumentele invocate nu relevă fapte ori circumstanțe noi sau recent descoperite, ci exprimă dezacordul revizuienților cu modul în care instanțele au stabilit situația de fapt, au apreciat probele și au soluționat cererile formulate în cursul procesului. Condamnatul a avut posibilitatea să solicite administrarea probelor pe care le considera relevante, iar împrejurările invocate în revizuire au fost cunoscute și, în mare parte, examinate în cadrul judecării cauzei și al căilor ordinare de atac. Dezacordul cu aprecierea probelor, solicitarea audierii unui martor a cărui existență era cunoscută în cursul procesului și pretinsa omisiune de valorificare a unor mijloace de probă aflate la dosar nu constituie circumstanțe noi în sensul art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală. Cererile urmăresc, în esență, reconsiderarea unor argumente deja examinate de instanțele de fond, apel și recurs.

În continuare, completul va examina temeiul prevăzut de art. 458 alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală, referitor la declararea neconstituțională a unei prevederi legale aplicate în cauza respectivă.

Tudor Donos susține că decizia irevocabilă de condamnare a fost pronunțată prin aplicarea tezei a II-a a art. 6 pct. 11¹) Cod de procedură penală, potrivit căreia „eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor”, prevedere declarată ulterior neconstituțională. Revizuientul invocă faptul că aplicarea acestei norme a limitat examinarea criticilor referitoare la aprecierea probelor de către instanța de recurs. Prin hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 23 ianuarie 2020 teza a II-a a art. 6 pct. 11¹) din Codul de procedură penală a fost declarată neconstituțională. Hotărârea dată a fost emisă după ce hotărârea de condamnarea a lui Tudor Donos a devenit 15 irevocabilă. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (hotărârea Curții Constituționale nr. 21/2018, § 64), hotărârea Curții Constituționale privind declararea unei legi ca fiind neconstituționale nu are efect retroactiv, cu excepția cazurilor când ea menționează expres acest lucru în textul său. Hotărârea Curții Constituționale nr. 2/2020 nu a fost emisă în cauza penală privind condamnarea lui Tudor Donos. Aceasta de asemenea nu menționează că ea are efect retroactiv.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 462 alin. (1) lit. a) Cod de procedură penală, în numele legii, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererile de revizuire depuse de Tudor Donos și Eugenia Donos. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Vladislav Gribincea Sergiu Stratan 16