1rh-3/2025 — Art. 191 alin. 5 CP

Viorel Țopa a fost apărat de avocații Andrei Năstase și Dumitru Pavel.

În prima instanță, Viorel Țopa a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal și condamnat la opt ani de închisoare. Instanța de apel a respins apelul și a menținut sentința. Curtea Supremă de Justiție a declarat inadmisibil recursul ordinar. Curtea Supremă de Justiție a respins ca inadmisibile recursurile în anulare.

La 05 octombrie 2020, avocatul Dumitru Pavel, în interesele lui Viorel Țopa, a înaintat Procurorului General al Republicii Moldova, Alexandr Stoianoglo, o cerere privind deschiderea procedurii de revizuire. Procurorul în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (PCCOCS), Roman Rusu, a admis cererea privind deschiderea procedurii de revizuire, a deschis procedura de revizuire atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. La 10 martie 2021, procurorul a transmis cererea în instanța de judecată, cu propunerea de încetare a procesului penal. Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, a respins propunerea procurorului. La 08 februarie 2024, Curtea de Apel Chișinău a admis cererea de retragere a recursului declarat de procuror, a admis recursul avocatului, a casat sentința și a trimis cauza la rejudecare. Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, a respins cererea avocatului Dumitru Pavel privind declinarea competenței și transmiterea dosarului penal în ordinea procedurii de revizuire Curții Supreme de Justiție, a admis demersul procurorului privind declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Chișinău și s-a transmis cauza pentru examinare la Curtea de Apel Chișinău.

La 14 noiembrie 2023, avocatul Dumitru Pavel, în interesele lui Viorel Țopa, a depus la Curtea de Apel Chișinău cererea de revizuire din 05 octombrie 2020, cu mențiunea că, potrivit modificărilor legislative intrate în vigoare la 01 septembrie 2023, Curtea de Apel Chișinău este competentă de a examina cererea de revizuire. 1

La 23 ianuarie 2025, Curtea de Apel Centru și-a declinat competența de la examinarea cererii de revizuire în favoarea Curții Supreme de Justiție. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 04 februarie 2025. ÎN FAPT

Viorel Țopa a fost învinuit că, în perioada în care exercita funcția de președinte al BCA „Banca de Economii”, a aprobat ilegal retragerea depozitului de 400.000 dolari SUA, constituit ca gaj pentru garantarea creditului acordat SATÎ „Air Moldova Internațional”. Potrivit învinuirii, la 11 decembrie 2000, BCA „Banca de Economii” a acordat SATÎ „Air Moldova Internațional” un credit de 1.000.000 dolari SUA pe un termen de doi ani. Pentru garantarea rambursării creditului, la 30 martie 2001, între bancă și compania off-shore „Sparks Management Corporation” a fost încheiat un contract de gaj, prin care depozitul acestei companii, în sumă de 400.000 dolari SUA, urma să fie folosit pentru stingerea datoriei în cazul nerambursării creditului. Viorel Țopa, fiind președinte al băncii și, potrivit acuzării, gestionând de facto activitatea companiei „Sparks Management Corporation”, cunoștea despre existența gajului și despre nerambursarea creditului de către SATÎ „Air Moldova Internațional”. La 20 august 2001, contrar regulilor interne ale băncii privind competența Comitetului de creditare, el a aprobat unipersonal retragerea depozitului de 400.000 dolari SUA de către compania off-shore. Prin aceste acțiuni, banca ar fi fost lipsită de posibilitatea de a folosi suma gajată pentru recuperarea creditului nerambursat, fiindu-i cauzat un prejudiciu material de 5.150.600 lei. Potrivit acuzării, această sumă ar fi fost însușită ilegal prin intermediul companiei „Sparks Management Corporation”. Acțiunile lui Viorel Țopa au fost încadrate în baza art. 191 alin. (5) Cod penal.

La 13 ianuarie 2012, prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, Viorel Țopa a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal și condamnat la opt ani de închisoare. (f.d. 33, Vol VII)

La 10 iulie 2012, Curtea de Apel Chişinău a menținut sentința. Instanța a analizat acțiunile lui Viorel Țopa prin raportare la funcția deținută, președinte al BC „Banca de Economii” SA, la contractul de gaj cu deposedare nr. 93-g din 30 martie 2001, și la regulile privind activitatea de creditare bancară. Depozitul de 400.000 de dolari SUA, aparținând companiei „Sparks Management Corporation”, era constituit ca gaj pentru garantarea creditului acordat SATÎ „Air Moldova International”. Retragerea acestui depozit nu putea fi aprobată unipersonal de președintele băncii, ci necesita examinarea și aprobarea Comitetului de creditare, inclusiv evaluarea riscului pentru bancă. Cererea de retragere a depozitului a fost depusă, aprobată și executată în aceeași zi - 20 august 2001. La 23 august 2001, Viorel Țopa a demisionat din funcția de președinte al băncii. Aceste împrejurări au fost apreciate de instanță ca indicând faptul că acesta cunoștea despre nerambursarea creditului și despre riscul ca 2 banca să își exercite dreptul asupra sumei gajate. Instanța a mai reținut că procura eliberată pe numele lui Viorel Țopa de compania „Sparks Management Corporation” confirmă gestionarea de facto a acesteia. După retragerea depozitului, suma a fost transferată din contul de depozit în contul curent al companiei, iar în aceeași zi a fost transferată într-o bancă din Republica Cipru. Instanța a concluzionat că Viorel Țopa a urmărit și a realizat scopul însușirii mijloacelor bănești asupra cărora banca avea drept de garanție, cauzând BC „Banca de Economii” SA un prejudiciu de 400.000 de dolari SUA. Referitor la ordonanța din 16 octombrie 2001 de refuz în pornirea procesului penal, emisă de către şeful-adjunct al secţiei investigaţii financiar-economice a Procuraturii Generale, V. Caşu, prin care s-a dispus: „a refuza în pornirea procesului penal pe materialele referitoare la activitatea „Băncii de Economii” din lipsa în acţiunile persoanelor cu funcţii de răspundere a elementelor constitutive ale infracţiunii”, instanța a reținut că aceasta nu conține o apreciere juridico-penală a acțiunilor lui Viorel Țopa privind retragerea depozitului. În plus, autenticitatea fotocopiei nu a fost confirmată în urma verificărilor Procuraturii Generale. Prin urmare, în lipsa unor dovezi privind proveniența și veridicitatea acesteia, actul nu poate constitui temei pentru încetarea procesului penal. (f.d. 85, Vol VIII)

La 14 noiembrie 2012, Curtea Supremă de Justiţie a declarat inadmisibile recursurile avocatului Andrei Năstase. Instanța a reținut că copia ordonanței de refuz în pornirea urmăririi penale din 16 octombrie 2001 nu întrunește cerințele de formă și autentificare aplicabile unui act procedural comunicat persoanelor interesate, fiind prezentată doar sub forma unei copii xerox necertificate. Aceasta a fost considerată lipsită de forță probantă, concluzie menținută constant de instanțele sesizate pe parcursul examinării cauzei. (f.d. 171, Vol VIII)

La 24 octombrie 2013, Curtea Supreme de Justiție a decis inadmisibilitatea recursului în anulare, ca fiind vădit neîntemeiat. Completul a notat că argumentul privind existența ordonanței din 16 octombrie 2001 a fost verificat de instanțe și respins în mod justificat. Simpla prezentare a unei fotocopii nu este suficientă pentru a demonstra existența unui act procesual autentic cu efecte juridice asupra prezentei cauze. Mai mult, potrivit datelor comunicate de Procuratura Generală, în arhiva instituției nu au fost identificate materiale care să confirme verificarea activității lui Viorel Țopa de către procurorul V. Cașu. În aceste condiții, instanțele au reținut corect că fotocopia ordonanței nu poate determina încetarea procesului penal și nu afectează legalitatea soluțiilor de condamnare. Scrisoarea Procuraturii Generale din 05 martie 2013 nu schimbă această concluzie, deoarece nu a fost administrată și verificată în condiții de contradictorialitate în fața instanțelor de fond și apel. Eventuala confirmare sau reconstituire a unui asemenea act poate fi realizată doar prin procedura prevăzută de lege pentru restabilirea documentelor judiciare.

După ce condamnarea a devenit irevocabilă, a fost depusă o cerere la CtEDO. Aceasta a fost conexată cu o altă cerere aflată pe rol. La 16 mai 2019, CtEDO a comunicat cererea Guvernului Republicii Moldova. Potrivit 3 informațiilor de pe pagina web a CtEDO, cererea încă nu a fost examinată. Actul de comunicare al CtEDO menționează despre procedurile de mai sus în secțiunea 3b). Actul conține următoarele întrebări: „În măsura în care reclamanții din cererea nr. 40339/11 se plâng de seria de cinci cauze inițiate în 2010 și în temeiul cărora susțin că au fost deposedați de acțiunile lor la Victoriabank: a) Pot reclamanții să pretindă că sunt victime ale presupuselor încălcări în sensul articolului 34 din Convenție? b) au încălcat aceste proceduri drepturile prevăzute la articolul 6 § 1 din Convenție ale oricăruia sau tuturor reclamanților? În special, au beneficiat aceștia de o audiere echitabilă și publică de către o instanță independentă și imparțială, în fața căreia principiul egalității armelor a fost pe deplin respectat? Au furnizat instanțele naționale motive adecvate pentru deciziile lor? c) au fost vreunul sau toți reclamanții „privați de bunurile lor”, încălcând articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? d) dacă da, a fost această „privare” justificată și/sau proporțională, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? În măsura în care reclamanții se plâng de procedurile penale intentate împotriva lor, a existat o încălcare a drepturilor lor în temeiul articolului 6 § 1, articolului 6 § 2 sau articolului 6 § 3 din Convenție? Mai precis, au fost cauzele lor audiate în fața unui „tribunal independent și imparțial, instituit de lege”, cu respectarea cuvenită a dreptului lor atât la prezumția de nevinovăție, cât și la egalitatea armelor?”

La 02 septembrie 2019, avocatul Dumitru Pavel, în interesele lui Viorel Țopa, a declarat recurs în anulare. El a solicitat casarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 14 noiembrie 2012, a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2012, și a sentinţei Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 13 ianuarie 2012, cu încetarea procesului penal sau achitarea lui Viorel Ţopa. Recurentul s-a referit la actul de comunicare a CtEDO din 16 mai 2019 menționat în paragraful precedent. El a invocat că dosarul ar fi intentat la comandă, menit să-l reducă la tăcere și să-l pedepsească pentru demersurile sale de apărare a drepturilor și informare a autorităților despre pretinse sustrageri de bunuri. Acesta a susținut existența unor multiple încălcări procesuale, inclusiv încălcarea principiului non bis in idem, lipsa competenței organului de urmărire penală și a instanței de judecată, încălcarea regulilor de repartizare a dosarului, refuzul administrării probelor și audierea martorilor, precum și menținerea hotărârilor fără examinarea argumentelor apărării. El a invocat și lipsa probelor care să susțină învinuirile, inexistența prejudiciului, lipsa implicării sale în contractele vizate, pretinse acțiuni contradictorii ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor, caracterul politic al dosarului, precum și încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil. 4

La 07 mai 2020, Curtea Supremă de Justiție a respins ca inadmisibil recursul în anulare. Instanța a reținut că, potrivit art. 452 și art. 453 Cod de procedură penală, această cale extraordinară de atac poate fi exercitată o singură dată, exclusiv în scopul reparării erorilor de drept determinate de existența unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, iar recursurile ulterioare sunt considerate repetate și lipsite de suport legal. Comunicarea cauzei de către CtEDO nu constituie în sine un viciu fundamental, în sensul art. 453 alin. (1) și art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală. În condițiile în care recursul în anulare precedent, depus la 14 mai 2013, a fost deja examinat de către Curtea Supremă de Justiție la 24 octombrie 2013, recursul în anulare ulterior era repetat. Recursurile în anulare repetate sunt inadmisibile.

La 05 octombrie 2020, avocatul Dumitru Pavel, în interesele lui Viorel Țopa, a înaintat Procurorului General al Republicii Moldova, Alexandr Stoianoglo, cerere de deschidere a procedurii de revizuire a procesului penal în temeiul art. 458 alin. (1) și (3) pct. 2) Cod de procedură penală. Apărarea a invocat apariția unor împrejurări noi după pronunțarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 14 noiembrie 2012. A făcut referire la răspunsul Procuraturii Generale din 5 martie 2013, prin care, potrivit apărării, ar fi fost confirmată existența și autenticitatea ordonanței din 16 octombrie 2001 privind refuzul pornirii procesului penal. Acest act ar demonstra că faptele imputate lui Viorel Țopa au fost deja verificate și nu au fost constatate elemente constitutive ale infracțiunii. Revizuentul a invocat caracterul pretins politic al cauzei penale, susținând că dosarul ar fi fost pornit după declarațiile sale publice privind pretinse preluări ilegale de active și influențe asupra organelor de drept. El a făcut trimitere la comunicatul CtEDO din 16 mai 2019, la declarațiile publice ale Procurorului General din anul 2020 și la Hotărârea Parlamentului nr. 39 din 8 iunie 2019 privind caracterul capturat al instituțiilor statului. Apărarea a mai susținut că retragerea depozitului de către compania „Sparks Management Corporation” a reprezentat executarea unor obligații contractuale, nu o faptă penală. S-a invocat lipsa prejudiciului, lipsa probelor privind însușirea banilor de către Viorel Țopa, precum și faptul că creditul garantat ar fi fost ulterior prorogat de noua conducere a băncii, fără implicarea acestuia. Cererea de revizuire s-a întemeiat pe ideea că hotărârile de condamnare ar fi fost pronunțate fără valorificarea unor probe relevante.

La 18 ianuarie 2021, procurorul Roman Rusu, din Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, a admis cererea de revizuire și a dispus deschiderea procedurii de revizuire a procesului penal în privința lui Viorel Țopa, atât pe latura penală cât și pe latura civilă. Procurorul a reținut existența unor circumstanțe noi, necunoscute instanței la momentul pronunțării hotărârii, care, separat sau împreună cu cele stabilite anterior, ar putea demonstra nevinovăția condamnatului ori necesitatea unei alte încadrări juridice. La 10 martie 2021, același procuror a trimis în judecată materialele privind 5 revizuirea procesului penal, cu propunerea de încetare a procesului penal în privința lui Viorel Țopa.

La 10 iunie 2021, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a fost respinsă propunerea procurorului privind revizuirea procesului penal ca neîntemeiată. Instanța a reținut că ordonanța din 16 octombrie 2001 nu constituie o circumstanță nouă, deoarece existența acesteia era cunoscută încă la examinarea cauzei în fond și a fost analizată de instanțele ierarhic superioare. Prin urmare, nu se poate susține că acest act era necunoscut instanțelor la momentul pronunțării hotărârilor de condamnare. Declarațiile publice ale Procurorului General, Hotărârea Parlamentului privind caracterul capturat al statului și comunicarea cererii de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu se încadrează în temeiurile de revizuire prevăzute de art. 458 alin. (2) Cod de procedură penală. Simplele declarații publice sau aprecieri politice nu pot răsturna autoritatea hotărârilor judecătorești irevocabile, în lipsa unor constatări judiciare ferme. Comunicarea unei cereri de către CtEDO nu echivalează cu constatarea unei încălcări a CEDO. Revizuirea pe temeiul unei hotărâri CtEDO este posibilă doar în condițiile art. 461¹ Cod de procedură penală, adică atunci când există o hotărâre irevocabilă a CtEDO prin care s-a constatat încălcarea unui drept fundamental, iar consecințele încălcării nu pot fi înlăturate decât prin revizuirea hotărârii.

La 22 iunie 2021, avocatul Dumitru Pavel, în interesele lui Viorel Țopa, a declarat recurs împotriva sentinței din 10 iunie 2021. El a solicitat casarea acesteia, admiterea cererii de revizuire, revizuirea hotărârilor de condamnare și încetarea procesului penal în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală.

La 24 iunie 2021, procurorul Roman Rusu a declarat recurs cu solicitări similare. La 28 septembrie 2023, procurorul Roman Rusu a solicitat retragerea recursului său.

La 14 noiembrie 2023, avocatul Dumitru Pavel, în interesele lui Viorel Țopa, a înaintat Curții de Apel Chișinău cererea de revizuire din 05 octombrie 2020, cu mențiunea că, potrivit modificărilor legislative intrate în vigoare la 01 septembrie 2023, Curtea de Apel Chișinău este competentă de a examina cererea de revizuire.

La 08 februarie 2024, Curtea de Apel Chișinău a admis cererea de retragere a recursului declarat de procuror și a încetat procedura în ordine de recurs. Instanța a admis recursul avocatului Dumitru Pavel, a casat sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 10 iunie 2021, și a remis cauza la rejudecare la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

La 28 noiembrie 2024, avocatul Dumitru Pavel, în interesele lui Viorel Țopa, a depus o cerere prin care a solicitat declinarea competenței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în favoarea Curții Supreme de Justiție. Procurorul a solicitat declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Chișinău. 6

La 10 decembrie 2024, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, a respins cererea avocatului Dumitru Pavel și a admis demersul procurorului Roman Rusu. Cauza a fost transmisă Curții de Apel Chișinău.

La 23 ianuarie 2025, Curtea de Apel Centru și-a declinat competența de la examinarea cererii de revizuire în favoarea Curții Supreme de Justiție.

La 18 martie 2026 și 24 aprilie 2026, avocatul Dumitru Pavel, în interesele condamnatului Viorel Țopa, a solicitat suspendarea executării sentinței din 13 ianuarie 2012 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, atât în latura pedepsei penale, cât și în latura civilă.

Conform art. 460 alin. (4) Cod de procedură penală: „(4) … Cererile de revizuire depuse în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 5) și 6) sunt de competența Curții Supreme de Justiție. ”

Dupa cum prevede art. 460 alin. (4) Cod de procedură penală, cererea de revizuire întemeiată pe art. 458 alin. (3) pct. 5) Cod de procedură penală este de competența Curții Supreme de Justiție.

Potrivit informației de pe pagina web a CtEDO cererea nr. 26159/12 a fost comunicată Guvernului Republicii Moldova și încă este pendinte la CtEDO. Având în vedere că CtEDO încă nu a soluționat cauza, cererea de revizuire a fost înaintată în termenul prevăzut de art. 459 alin. (3) Cod de procedură penală și nu este tardivă.

Anterior, o cerere de revizuire cu un motiv similar nu a fost soluționată irevocabil. Curtea Supremă de Justiție a respins un recurs în anulare în care a fost 7 invocată comunicarea cererii de către CtEDO (vezi para. 14). Acest recurs anulare a fost respins ca fiind depus repetat. Curtea Supremă de Justiție a menționat expres că comunicarea unei cereri de către CtEDO nu este temei de recurs în anulare (idem). Prin urmare, cererea de revizuire nu este repetată.

O comunicare a CtEDO nu duce automat la admiterea cererii de revizuire. Pentru a admite o cererea de revizuire bazată pe art. 458 alin. (3) pct. 5) Cod de procedură penală urmează a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: a) CtEDO a informat Guvernul Republicii Moldova despre depunerea unei cereri; b) din actul de comunicare se deduc dubii temeinice privind existenţa unui viciu fundamental în cauza în care se depune cererea de revizuire; c) viciul fundamental pune în discuție „corectitudinea soluţiei din hotărârea atacată” (mutatis mutandis încheierea nr. 1rh-7/2023, § 28).

Este incontestabil că CtEDO a comunicat Guvernului Republicii Moldova o cerere care vizează această cauză penală (vezi para. 12). Prin urmare, a fost întrunită prima condiție din paragraful 32.

Cererea a fost depusă la CtEDO invocând, în esență, pretinse încălcări ale dreptului la un proces echitabil și la proprietate. Actul de comunicare întocmit de CtEDO (vezi para. 12) vizează mai multe proceduri judiciare de diferă natură. Cererea la CtEDO este depusă de trei persoane, nu doar pe Viorel Țopa. Actul de comunicare descrie o pretinsă schemă complexă de deposedare de averi a celor trei persoane, iar prezenta cauză penală este menționată colateral.

Din actul de comunicare rezultă că argumentarea cererii adresate CtEDO în ceea ce privește prezenta cauză penală se referă la existența unei ordonanțe din 16 octombrie 2001 a unui procuror de refuz în pornirea urmăririi penale. Acest argument a fost examinat anterior de Curtea Supremă de Justiție, care a constatat că ordonanța nu dă o apreciere juridico-penală a acțiunilor lui Viorel Țopa privind retragerea depozitului, iar originalul ordonanței niciodată nu a fost prezentat (vezi para. 9 și 10). De asemenea, din copia ordonanței prezentate nu este clar dacă acțiunile incriminate în această cauză penală au fost analizate și dacă procurorul care a emis ordonanța s-a bazat pe aceleași probe ca și cele din prezenta cauză.

În cauza nr. 1ra-1253/2023, Curtea Supremă de Justiție a examinat un argument similar. Făcând referire la jurisprudența CtEDO, Curtea Supremă a menționat următoarele: „51. În hotărârea Mihalache v. România, 2019, în § 106, CtEDO a menționat că scoaterea de sub urmărire penală dispusă de un procuror nu echivalează nici cu o condamnare, nici cu o achitare, adică cu res judicata. Același lucru a fost reiterat de CtEDO în anul 2024 și în decizia P16-2023-002. Cu atât mai mult nu echivalează cu o achitare refuzul de a porni o urmărire penală. 8 52. Ordonanța procurorului de refuz în pornirea urmăririi penale nu este un act „definitiv”, în sensul art. 4 Protocolul 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această ordonanță putea fi anulată de către un procuror ierarhic inferior, inclusiv din oficiu (mutatis mutandis decizia CtEDO Sundqvist v. Finlanda, 2005).”

Completul urmează să manifeste o precauție deosebită atunci când decide asupra casării unei hotărâri judecătorești irevocabile în baza unui act de comunicare al CtEDO. Deseori, hotărârile adoptate de CtEDO nu constată violări cu privire la toate aspectele menționate în actele de comunicare. Actele de comunicare mai degrabă reflectă neclarități care trebuie lămurire de Guvern. Completul este conștient și de ezitarea CtEDO de a acționa ca o a patra instanță. Până acum, Curtea Supremă de Justiție a admis cereri de revizuire bazate pe art. 458 alin. (3) pct. 5) Cod de procedură penală doar în cazul unor situații de drept soluționate de CtEDO printr-o jurisprudență clară (vezi încheierea nr. 1rh-17/24, § 35).

Având în vedere cele de mai sus, complexitatea actului de comunicare și argumentarea cererii de revizuire, completul nu poate deduce dubii temeinice privind existenţa unui viciu fundamental în această cauză. Prin urmare, nu este întrunită cea de-a doua condiție menționată la paragraful 32, iar cererea de revizuire nu poate fi admisă.

Această hotărâre nu reprezintă o piedică în a depune o nouă cerere de revizuire în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 6) Cod de procedură penală după hotărârea CtEDO.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 462 alin. (1) lit. a) Cod de procedură penală, în numele legii, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea de revizuire depusă de avocatul Dumitru Pavel. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Vladislav Gribincea Alexandru Negru 9