1rh-27/2025 — Art. 165 alin. 2 lit. d CP

Prima instanță i-a achitat pe Iurii Pînzari și Liudmila Pînzari de comiterea infracțiunii incriminate. La 17 iunie 2021, instanța de apel a respins apelurile.

La 01 decembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a declarat inadmisibil recursurile depuse ca fiind vădit neîntemeiate.

La 27 februarie 2025, CtEDO a pronunțat hotărârea în cauza I.C. v. Moldova. CtEDO a constatat că autoritățile naționale au încălcat obligațiile procedurale și materiale prevăzute de art. 3, 4, 8 și 14 din Convenție, reținând că instanțele interne nu au analizat efectiv starea de vulnerabilitate a reclamantei, capacitatea acesteia de a-și exprima un consimțământ valabil, mediul coercitiv în care se afla și caracterul exploatării prin muncă.

La 21 noiembrie 2025, adjunctul Procurorului General interimar, Sergiu Brigai, a depus cerere de revizuire în temeiul prevăzut de art. 458 alin. (3) pct. 6) Cod de procedură penală.

Urmărirea penală a fost pornită la 29 octombrie 2018 și terminată la 20 decembrie 2019. Prima instanță a examinat cauza între 30 decembrie 2019 și 28 ianuarie 2021. Instanța de apel a examinat cauza în perioada 23 februarie – 17 iunie 2021. Instanța de recurs a examinat cauza în perioada 21 august – 01 decembrie 2021. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție pentru examinarea revizuirii la 21 noiembrie 2025. ÎN FAPT

Potrivit învinuirii, Iurii Pînzari și Liudmila Pînzari, în perioada ianuarie 2013 – octombrie 2018, a recrutat-o prin înșelăciune pe I.C., persoană cu dizabilitate mintală internată la Internatul psihoneurologic din Bădiceni, sub pretextul reintegrării în familie și al oferirii unui loc de muncă remunerat. După exmatricularea din internat, ei au transportat-o și adăpostit-o pe I.C. la ferma lor, 1 unde, profitând de starea ei de vulnerabilitate și aplicând constrângeri fizice și psihice, ar fi exploatat-o prin muncă forțată, obligând-o să presteze diverse lucrări fără contract de muncă, fără remunerare și cu încălcarea regimului de muncă. De asemenea, atunci când victima a încercat să părăsească ferma, aceasta ar fi fost constrânsă și readusă.

Iurii Pînzari a fost învinuit că, în aceeași perioadă, profitând de dizabilitatea și vulnerabilitatea victimei, ar fi exploatat-o sexual în mod necomercial, întreținând în repetate rânduri raporturi sexuale cu I.C., inclusiv prin constrângere psihică, amenințări și inducerea intenționată a stării de ebrietate. Exploatarea prin muncă și cea sexuală ar fi încetat în octombrie 2018, în urma intervenției organelor de drept. Faptele au fost încadrate conform art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal.

La 28 ianuarie 2021, Judecătoria Soroca, sediul Central, i-a achitat pe Iurii și Liudmila Pînzari de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal. Instanța a respins acțiunea civilă înaintată de partea vătămată. Instanța a reținut că acuzația nu a fost dovedită prin probe suficiente și se bazează pe presupuneri. Instanța a constatat că probele administrate, inclusiv declarațiile majorității martorilor, indică faptul că I.C. a locuit benevol la ferma familiei Pînzari, putea pleca oricând, desfășura unele activități din proprie inițiativă și nu a fost demonstrat că a fost exploatată prin muncă sau sexual. Acuzarea nu a probat existența scopului de exploatare, a interesului material și a celorlalte elemente constitutive ale infracțiunii.

La 08 februarie 2021, avocatul Olesea Doronceanu, în numele părții vătămate, a depus apel prin care a solicitat casarea sentinței, condamnarea inculpaților și admiterea acțiunii civile. Apărarea a susținut că instanța a apreciat eronat probele și a ignorat starea de vulnerabilitate a I.C., precum și faptul că aceasta a fost exploatată prin muncă și abuzată sexual. Avocatul a arătat că victima a muncit ani de zile fără a fi remunerată și fără a avea un contract de muncă, fiind recrutată și adăpostită prin abuz de poziția sa de vulnerabilitate. Apelantul a criticat și faptul că instanța a acordat o valoare probatorie superioară declarațiilor martorilor, în detrimentul concluziilor specialistului psiholog, nu s-a pronunțat asupra plângerilor formulate în faza urmăririi penale.

La 17 februarie 2021, procurorul Procuraturii r-nului Soroca, Alexandr Galben, a depus apel prin care solicita: Prenumele, numele Infracțiunea Pedeapsa Iurii Pînzari art. 165 alin. (2) nouă ani de închisoare, cu ispășirea lit. d) Cod penal pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de cinci ani 2 Liudmila Pînzari art. 165 alin. (2) șapte ani de închisoare, cu ispășirea lit. d) Cod penal pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de cinci ani Încasarea de la Iurii Pînzari în contul lui I.C. a prejudiciului moral în mărime de 600.000 de lei. Încasarea de la Liudmila Pînzari în contul lui I.C. a prejudiciului moral în mărime de 50.000 de lei.

Acuzarea a susținut că inculpații au profitat de vulnerabilitatea I.C., persoană cu dizabilitate mintală accentuată, exploatând-o prin muncă forțată, fără contract și fără remunerare, iar Iurii Pînzari a exploatat-o și sexual, profitând de incapacitatea acesteia de a conștientiza pe deplin acțiunile întreprinse față de ea. Acuzarea susținea că probele administrate demonstrează existența tuturor elementelor infracțiunii de trafic de ființe umane, scopul urmărit fiind obținerea unei forțe de muncă ieftine. Totodată, instanța de fond a ignorat probele acuzării, a apreciat eronat declarațiile martorilor și ale psihologului și a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

La 17 iunie 2021, Curtea de Apel Bălți a respins apelurile. Instanța a fost de acord că în acțiunile lui Iurii și Liudmila Pînzari lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de ființe umane. Instanța a reținut că I.C. a fost integrată legal în familia Pînzari, a locuit la fermă din propria voință, putea pleca oricând și nu s-a demonstrat că a fost exploatată prin muncă sau sexual. Instanța a apreciat că declarațiile martorilor și celelalte probe infirmă acuzațiile, iar concluziile psihologului nu sunt susținute de ansamblul probelor și de expertizele judiciare. Totodată, nu au fost dovedite intenția directă, scopul de exploatare sau interesul material al inculpaților.

La 04 august 2021, procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Elena Lisnic, a depus recurs în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Recurentul a solicitat casarea deciziei și remiterea cauzei la rejudecare. Acuzatorul de stat a reiterat argumentele din apelul procurorului.

La 12 august 2021, avocatul Olesea Doronceanu, în numele părții vătămate, a depus recurs în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei și condamnarea lui Iurii Pînzari și Liudmila Pînzari de comiterea infracțiunilor imputate și admiterea acțiunii civile. Apărătorul a susținut că, deși I.C. putea părăsi fizic ferma, în realitate nu avea unde merge, iar plecările sale reprezentau acte de disperare. Ea a mai atras atenția că atașamentul victimei față de câini era exploatat de inculpați prin amenințări, constituind o formă de constrângere psihică. Declarațiile victimei demonstrează existența unor raporturi sexuale repetate neconsimțite, în condițiile în care ea și-a exprimat în repetate rânduri dorința ca abuzurile și amenințările să înceteze. 3

La 01 decembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a declarat inadmisibile recursurile depuse, ca fiind vădit neîntemeiate. Instanța a reținut că argumentele invocate nu relevă erori de drept care să justifice casarea deciziei. Instanța a constatat că victima, deși se afla într-o stare de vulnerabilitate, a fost integrată legal în familia Pînzari în baza mecanismului de incluziune socială. Astfel, nu sunt întrunite elementele obiective ale infracțiunii de trafic de ființe umane. Instanța de apel a motivat corespunzător hotărârea, iar criticile privind aprecierea probelor și pretinsa exploatare sexuală exced competența instanței de recurs.

La 27 februarie 2025, CtEDO a pronunțat hotărârea în cauza I.C. v. Moldova. CtEDO a constatat că autoritățile naționale au încălcat obligațiile prevăzute de art. 3, 4, 8 și 14 din Convenție. Autoritățile Republicii Moldova nu au analizat efectiv starea de vulnerabilitate a reclamantei, capacitatea acesteia de a-și exprima un consimțământ valabil, mediul coercitiv în care se afla și caracterul exploatării prin muncă. De asemenea, instanțele au apreciat eronat că integrarea sa în familia Pînzari exclude existența traficului de ființe umane și au tratat problema muncii neremunerate ca pe un litigiu civil, deși aceasta semăna a servitute. În ceea ce privește acuzațiile de exploatare sexuală, CtEDO a reținut că investigația și evaluarea probelor au fost deficitare, iar autoritățile nu au evaluat corespunzător credibilitatea victimei și a martorilor.

La 21 noiembrie 2025, adjunctul Procurorului General interimar, Sergiu Brigai, a depus cerere de revizuire în temeiul prevăzut de art. 458 alin. (3) pct. 6) Cod de procedură penală. El solicită casarea hotărîrilor și dispunerea rejudecării cauzei penale de către Judecătoria Soroca. Procurorul a susținut că CtEDO, prin hotărârea I.C. v. Moldova, a constatat încălcări ale art. 3, 4, 8 și 14 CEDO, generate inclusiv de erorile instanțelor naționale în aprecierea probelor și examinarea acuzațiilor de trafic de persoane și abuz sexual. Revizuirea este necesară pentru remedierea încălcărilor constatate de CtEDO, în vederea unei noi evaluări a probelor și a acuzațiilor cu respectarea standardelor CtEDO.

Conform art. 460 alin. (4) Cod de procedură penală: „Cererile de revizuire menționate la art. 458 alin. (3) pct. 1)–4) sunt de competența instanței de judecată ultima care s-a pronunțat asupra fondului 4 cauzei. Cererile de revizuire depuse în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 5) și 6) sunt de competența Curții Supreme de Justiție.”

Partea relevantă a art. 165 Cod penal este următoarea: „(1) Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane adulte, cu sau fără consimțământul acesteia, în scopul exploatării sexuale comerciale sau necomerciale, al exploatării prin muncă sau servicii forţate, al practicării cerşetoriei, al însuşirii ajutoarelor, indemnizaţiilor sau prestaţiilor sociale, al folosirii ilegale în testări sau experimente medicale ori ştiinţifice, al exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, al folosirii în conflicte armate ori în activităţi criminale, al prelevării organelor, ţesuturilor şi/sau celulelor umane, precum şi al folosirii femeii în calitate de mamă-surogat ori în scop de reproducere, săvârșită prin: a) aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării violenţei; b) răpire; c) sustragerea, tăinuirea, degradarea sau distrugerea documentelor; d) ţinerea în servitute, în scopul întoarcerii unei datorii; e) ameninţare cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor persoane fizice sau juridice; f) înşelăciune; g) abuz de poziţie de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare ori primire a unor plăţi sau beneficii pentru a obţine consimțământul unei persoane care deţine controlul asupra altei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice. (2) Aceleaşi acţiuni săvârșite: … d) de două sau mai multe persoane; … se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.” 5

La 27 februarie 2025, CtEDO a pronunțat hotărârea în cauza I.C. v. Moldova, care a devenit definitivă la 27 mai 2026. Cererea de revizuire a fost înaintată la 21 noiembrie 2025, peste mai puțin de șase luni de la data rămânerii definitive a hotărârii CtEDO. Prin urmare, aceasta a fost depusă în termen.

Prin hotărârea I.C. v. Moldova, CtEDO a constatat încălcarea art. 3, 4, 8 și 14 din Convenție, în legătură cu modul în care autoritățile naționale au examinat prezenta cauză penală. Constatările CtEDO se referă la deficiențe grave în cadrul procedurii penale, precum modul de apreciere a probelor. Aceste deficiențe ridică dubii temeinice asupra corectitudinii soluției de achitare adoptate.

Termenul de tragere la răspundere penală în această cauză încă nu a expirat, iar în cadrul rejudecării va fi posibilă reaprecierea probelor, administrarea eventuală a probelor noi și încadrarea juridică corectă a faptelor stabilite. Prin urmare, încălcările constatate de CtEDO pot fi remediate, cel puțin în parte, prin admiterea cererii de revizuire și reluarea procesului penal.

Revizuentul solicită casarea tuturor hotărârilor judecătorești și remiterea cauzei instanței pentru reluarea examinării cauzei în prima instanță. Conform art. 462 alin. (1) lit. b) Cod de procedură penală, în cazul admiterii revizuirii, instanța dispune casarea hotărârii supuse revizuirii și „reluarea examinării cauzei de către instanţa competentă”. În revizuire nu este examinată decât întrunirea condițiilor pentru redeschiderea procesului. Instanța de revizuire nu are competența de a examinata temeinicia recursului, sau ale acuzațiilor aduse. Prin urmare, art. 462 alin. (1) lit. b) Cod de procedură penală urmează a fi interpretat ca impunând reluarea examinării ultimei căi de atac ordinare, în acest caz - a recursului ordinar (încheierea nr. 1rh-24/2024, § 71).

În cadrul procedurii de recurs, respectând limitele legale, instanța va răspunde la criticile cu privire la fondul cauzei penale menționate în hotărârea I.C. v. Moldova.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 462 alin. (1) lit. b) Cod de procedură penală, în numele legii, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite cererea de revizuire declarată de procurorul Sergiu Brigai; Casează decizia Curții Supreme de Justiție din 01 decembrie 2021 și dispune rejudecarea cauzei de către Curtea Supremă de Justiție în ordine de recurs; 6 Încheierea este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Leonid Chirtoacă Sergiu Stratan 7