1ra-327/2026 — Art. 192/1 alin. 1 CP

Eugeniu Popa s-a născut în anul 1970 în r-ul Ungheni. El a fost apărat în recurs de avocatul Natalia Uncu.

Eugeniu Popa a fost învinuit că, la 18 mai 2023, în jurul orei 22:40, aflându-se pe un drum din apropierea satului Cornova, raionul Ungheni, a observat automobilul de model Volkswagen Caddy aparținând lui Vasile Cheptănaru, care era neîncuiat și avea cheile lăsate în contact. Profitând de această situație, el a urcat la volan și a luat automobilul fără acordul proprietarului, deplasându-se cu acesta în satul Cornova, unde ulterior l-a abandonat în gospodăria lui Vasile Grigorovici. Acțiunile lui Eugeniu Popa au fost încadrate juridic în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal – răpirea unui mijloc de transport fără scop de însușire.

În prima instanță cauza a fost examinată în procedură generală. Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 31 ianuarie 2024, Eugeniu Popa a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate și condamnat la amendă de 900 de unități convenționale. Instanța a reținut că vinovăția inculpatului este dovedită prin declarațiile sale de recunoaștere date în faza urmăririi penale, declarațiile părții vătămate și ale martorului Vasile Grigorovici, precum și prin procesele-verbale de cercetare la fața locului, examinarea automobilului și ridicarea cheilor de la inculpat. La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere că infracțiunea este una mai puțin gravă, că inculpatul și-a recunoscut vinovăția și că nu au fost stabilite circumstanțe agravante. Acesta avea antecedente penale stinse, a mai săvârșit anterior infracțiuni intenționate și s-a eschivat de la prezentarea în instanță, cauza fiind examinată în lipsa sa.

La 14 iulie 2025, Eugeniu Popa a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă. El a solicitat rejudecarea cauzei cu participarea sa efectivă la proces, invocând încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, deoarece cauza a fost examinată în lipsa sa fără a fi demonstrată citarea legală și fără a fi justificate condițiile prevăzute de lege pentru judecarea în lipsă. Acesta a solicitat constatarea împăcării cu partea vătămată și încetarea procesului penal pe acest temei, arătând că partea vătămată nu mai are pretenții față de el. În subsidiar, el a contestat individualizarea pedepsei, susținând că amenda de 45.000 de lei este 1 disproporționată. Instanța nu a analizat suficient circumstanțele atenuante, precum recunoașterea vinovăției, lipsa antecedentelor penale, repararea prejudiciului și atitudinea favorabilă a părții vătămate. De asemenea, fapta prezintă un grad redus de pericol social, automobilul fiind restituit imediat, fără consecințe prejudiciabile pentru proprietar.

La 12 februarie 2026, Curtea de apel Nord a respins apelul. Instanța a conchis că instanța de fond a examinat în mod corect cauza în lipsa inculpatului, după ce a întreprins toate măsurile necesare pentru citarea și localizarea acestuia. Comportamentul lui Eugeniu Popa a demonstrat că se sustrăgea de la judecată. Dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil nu au fost încălcate, întrucât inculpatul cunoștea despre existența procesului penal, a fost reprezentat de avocat și a manifestat aceeași lipsă de diligență în faza apelului. Nu există temeiuri pentru încetarea procesului penal pe motiv de împăcare, deoarece partea vătămată nu a solicitat încetarea procesului și nu a fost probată o împăcare în sensul art. 109 Cod penal. De asemenea, pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 900 de unități convenționale este echitabilă.

La 15 aprilie 2026, avocatul Natalia Uncu a depus recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Ea solicită pronunțarea unei hotărâri noi prin care condamnatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă. Avocatul susține că instanțele au apreciat în mod nerezonabil probele și au încălcat principiile legalității și contradictorialității procesului penal, examinând cauza în lipsa condamnatului fără dovezi suficiente că s-ar fi sustras de la judecată și fără a-i asigura posibilitatea efectivă de a-și exercita dreptul la apărare. Recurentul mai invocă că partea vătămată nu are pretenții față de condamnat, a solicitat doar restituirea unor bunuri și a exprimat dorința ca acestuia să nu-i fie aplicată o pedeapsă severă, circumstanțe care, împreună cu recunoașterea vinovăției, ar fi trebuit să determine aplicarea unei sancțiuni minime sau examinarea posibilității împăcării părților. Instanțele nu au individualizat corespunzător pedeapsa, neținând cont de situația condamnatului, de lipsa antecedentelor penale și de faptul că prejudiciul a fost reparat.

Curtea Supremă de Justiție nu a solicitat depunerea referinței.

Urmărirea penală în această cauză a fost pornită la 18 mai și s-a terminat la 16 iunie 2023. În prima instanță cauza penală a fost examinată în perioada 23 iunie 2023 – 31 ianuarie 2024. Instanța de apel a examinat cauza în perioada 21 iulie 2025 – 12 februarie 2026. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 05 mai 2026.

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedura penală. În esență el invocă trei aspecte: i) individualizarea pedepsei; ii) neconstatarea împăcării părților și neîncetarea procesului penal; iii) legalitatea examinării cauzei în lipsa inculpatului. i) individualizarea pedepsei

Argumentele recursului referitoare la individualizarea pedepsei vor fi examinate doar prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală. Temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală există exclusiv atunci când pedeapsa stabilită de instanță nu respectă limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă. Asemenea argumente nu au fost invocate în recurs. Prin urmare, recursul este inadmisibil, deoarece nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală (decizia nr. 1ra-754/2024, § 50). ii) legalitatea examinării cauzei în lipsa inculpatului

Completul notează, în primul rând, că examinarea apelului în lipsa inculpatului nu este temei de recurs, însă acest aspect poate fi examinat prin prisma 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală sub aspectul respectării jurisprudenței Curții Supreme de Justiție cu privire la echitatea procesului. Deși prezența inculpatului este, în principiu, importantă, legislația procesual penală permite examinarea cauzei și în lipsa acestuia dacă sunt respectate garanțiile procedurale (încheierea nr. 1ra-1763/2023, § 12).

Instanța de apel a fixat o singură ședință de judecată, însă a respectat procedura de citare legală. Din materialele cauzei rezultă că avizul de recepție anexat la dosar este semnat de Eugeniu Popa, ceea ce confirmă că acesta a fost informat despre data, ora și locul examinării apelului și a cunoscut despre desfășurarea procedurii în instanța de apel (f.d. 131). Condamnatul nu s-a prezentat la ședință, însă a fost apărat de un avocat. De asemenea, în apel nu a fost constatată vinovăția, ci doar severitatea pedepsei și legalitatea examinării cauzei în lipsă. Instanța de apel nu a modificat pedeapsă aplicată de către prima instanță. În aceste condiții, examinarea apelului în lipsa sa nu poate fi calificată drept o încălcare a dreptului la un proces echitabil sau a dreptului la apărare. În această parte recursul este vădit neîntemeiat. iii) neconstatarea împăcării părților și neîncetarea procesului penal

Simpla lipsă a pretențiilor din partea victimei sau solicitarea acesteia de a nu aplica o pedeapsă severă nu echivalează cu împăcarea părților în sensul art. 3 109 Cod penal. Împăcarea reprezintă un act de voință manifestat în formă scrisă și din care rezultă fără echivoc intenția victimei și a făptuitorului de a se împăca. Ea se materializează prin tranzacția de împăcare. Tranzația poate fi încheiată până la retragerea judecătorului din primă instanță în deliberare. La materialele cauzei nu există un asemenea act. Prin urmare, și în această parte recursul este vădit neîntemeiat.

Din considerentele menționate mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 3) și 4) Cod de procedură penală, în numele legii, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul avocatului Natalia Uncu împotriva deciziei Curții de Apel Nord din 12 februarie 2026. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Alexandru Negru Vladislav Gribincea 4