1ra-57/24 — Art. 188 al. 2 lit. b, c, d, e, f CP

Alexandr Burganov s-a născut în anul 2002 în raionul Edineț. El a fost apărat de avocatul Victor Polivenco.

Alexandr Burganov a fost învinuit că, la 01 august 2019, aproximativ pe la orele 02:00, împreună și de comun acord cu Vlad Păun, au pătruns în domiciliul lui Nicolai Ciornea, situat în satul Pociumbăuți, raionul Rîșcani, l-au atacat, aplicându-i multiple lovituri cu un obiect ascuțit în regiunea capului, iar dintr-un dulap au sustras în mod deschis 3.050 de lei. Conform raportului de expertiză judiciară din 11 septembrie 2019, lui Nicolai Ciornea i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de plăgi contuze și tăiate a părții pieloase a capului, feței și gâtului, comoție cerebrală, care se califică ca vătămare corporală ușoară. Fapta a fost încadrată în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal.

La 14 octombrie 2022, cauza penală în privința lui Vlad Păun a fost disjunsă într-o procedură separată (f.d. 181, vol. II).

În prima instanță, cauza penală în privința lui Alexandr Burganov a fost examinată în procedură simplificată, potrivit art. 364¹ Cod de procedură penală. Prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani, din 06 iulie 2023, Alexandr Burganov a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate și condamnat la trei ani și patru luni de închisoare. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de cinci ani. Instanța a apreciat ca fiind pe deplin probată vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, încadrată în categoria celor grave. Subsecvent, evaluând în ansamblu criteriile legale de individualizare a pedepsei, cu relevarea stării de minorat la data comiterii faptei (17 ani), a gradului de dizabilitate severă, a lipsei antecedentelor penale și a căinței sincere manifestate, instanța a conchis că executarea efectivă a pedepsei închisorii ar fi vădit disproporționată, dispunând suspendarea condiționată a executării acesteia în temeiul art. 90 din Codul penal.

La 17 și 18 iulie 2023, procurorul în Procuratura raionului Rîșcani, Livia Donis, și partea vătămată Nicolai Ciornea au declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței în partea aplicării art. 90 Cod penal. Ei au susținut că suspendarea executării pedepsei este incompatibilă cu gravitatea concretă a faptei, caracterizată prin folosirea cuțitului și abandonarea victimei în stare de neputință. 1 Deși inculpatul a beneficiat de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală și de tratamentul sancționator aplicabil minorilor în temeiul art. 70 alin. (3) Cod penal, natura violentă a infracțiunii impune executarea efectivă a pedepsei.

La 10 octombrie 2023, Curtea de Apel Bălți a admis apelurile, a casat sentința în latura pedepsei penale și a pronunțat în această parte o nouă hotărîre. Alexandr Burganov a fost condamnat la trei ani și patru luni de închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute. Instanța a reținut că, deși prima instanță a apreciat circumstanțele personale ale inculpatului (dizabilitatea de gradul I, statutul de celibatar, lipsa antecedentelor, ș.a.) și a aplicat eronat art. 90 Cod penal, circumstanțele menționate nu sunt suficiente pentru a justifica suspendarea executării pedepsei în raport cu gravitatea faptei și pericolul social al infracțiunii de tâlhărie. Instanța a subliniat caracterul violent al infracțiunii - atacul cu un obiect ascuțit în zona capului și sustragerea de bunuri. Având în vedere că inculpatul a beneficiat de o reducere semnificativă a pedepsei conform art. 70 alin. (3) Cod penal, săvârșirea infracțiunii în timpul minoratului nu este suficientă pentru a suspenda executarea efectivă a închisorii. Decizia motivată a fost pronunțată pe 07 noiembrie 2023.

La 09 noiembrie 2023, avocatul Victor Polivenco, în interesele condamnatului, a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 5) și 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei în partea ce ține de înlăturarea aplicării art. 90 Cod penal și menținerea sentinței. El invocă individualizarea viciată a pedepsei. Recurentul critică interpretarea instanței de apel care a condiționat neîntemeiat neaplicarea art. 90 Cod penal de incidența art. 70 alin. (3) Cod penal, omițând caracterul imperativ al normei privind minoratul și omițând valorificarea cumulativă a circumstanțelor atenuante (dizabilitatea severă, lipsa antecedentelor și căința sinceră).

Urmărirea penală a fost pornită la 01 august 2019 și s-a terminat la 10 februarie 2022. Prima instanță a examinat cauza în perioada 18 februarie 2022 - 06 iulie 2023. Instanța de apel a examinat cauza în perioada 27 iulie - 10 octombrie 2023. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 02 ianuarie 2024.

La 19 mai 2026, procurorul în secția judiciar penală a Procuraturii Generale, Cătălin Scutelnic, a depus referință în care a solicitat admiterea recursului și casarea parțială a sentinței și a deciziei în latura individualizării pedepsei, cu rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri. El a invocat necesitatea stabilirii unei pedepse în limitele legale, prin aplicarea stabilă a dispozițiilor art. 70 alin. (3), art. 79 din Codul penal și art. 364¹ alin. (8) din Codul de procedură penală.

Partea relevantă a art. 79 din Codul penal este următoarea: „(1) Ţinînd cont de circumstanţele excepţionale ale cauzei, legate de scopul şi motivele faptei, de rolul vinovatului în săvîrşirea infracţiunii, de comportarea lui în timpul şi după consumarea infracţiunii, de alte circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei, precum şi de contribuirea activă a participantului unei infracţiuni săvîrşite în grup la descoperirea acesteia, instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracţiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvîrşit infracţiunea se consideră circumstanţă excepţională. Săvîrşirea infracţiunii de către persoanele care au atins vîrsta de 18 ani, dar nu au atins vîrsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanţa de judecată drept circumstanţă excepţională. … (3) Ţinînd cont de circumstanţele excepţionale ale cauzei, legate de scopul şi motivele faptei, de rolul vinovatului în săvîrşirea infracţiunii, de comportarea lui în timpul şi după consumarea infracţiunii, de alte circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei, precum şi de contribuirea activă a participantului unei infracţiuni săvîrşite în grup la descoperirea acesteia, instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracţiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvîrşit infracţiunea se consideră circumstanţă excepţională.”

Articolul 801 Cod penal prevede următoarele: „(1) În cazul în care inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor indicate în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, acesta beneficiază de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute în Partea specială a prezentului cod în cazul pedepsei cu amendă, cu muncă neremunerată în folosul comunităţii sau cu închisoare.”

La data comiterii infracțiunii, articolul 188 Cod penal prevedea următoarele: (1) Tîlhăria, adică atacul săvîrşit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoţit de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe, (2) Tîlhăria săvîrşită: b) de două sau mai multe persoane; 3 c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită; d) prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă; e) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă; f) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 10 ani.

Partea relevantă a art. 427 Cod de procedură penală este următoarea: „(1) Recursul este admis dacă… 5) a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege; 6) hotărârea este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”

Art. 434 Cod de procedură penală stabilește că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Instanța nu poate admite recursul pe alte temeiuri decât cele invocate (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Instanța de recurs nu poate verifica oportunitatea soluției date de instanțele inferioare, atâta timp cât aceasta este legală. Totuși, legea nu interzice recalificarea considerentelor invocate în recurs (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5) și 6) Cod de procedură penală. Aceste temeiuri se referă la pedeapsa aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege și că hotărârea este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Recurentul nu contestă vinovăția. El cere suspendarea executării pedepsei cu închisoarea. Interpretarea sistematică a temeiurilor de recurs indică faptul că orice critică adusă motivării pedepsei aplicate de judecător trebuie examinată prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală. O interpretare conform căreia motivarea pedepsei ar putea fi evaluată în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală ar face ca pct. 5) să devină practic inoperant, ceea ce este inadmisibil. Prin urmare, recursul poate fi examinat doar prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală.

Temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 5) din Codul de procedură penală este incident atunci când pedeapsa aplicată nu corespunde limitelor stabilite de lege pentru infracțiunea săvârșită. Această nelegalitate nu privește doar depășirea limitelor speciale indicate în norma de incriminare, ci și neaplicarea normelor penale care modifică aceste limite, inclusiv a celor care instituie un regim sancționator special. 4

La data comiterii faptei, condamnatul era minor. Art. 79 alin. (1) Cod penal stabilește expres că minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea, adică săvârșirea infracțiunii până la împlinirea vârstei de 18 ani, se consideră circumstanță excepțională. Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8/2013, în paragrafele 11-12, obligă instanța în cazul minoraturatului să reducă pedeapsa sub minim, să excludă pedeapsa, sau să aplice o altă pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege în cazul situațiilor excepționale, în temeiul art. 79 Cod penal.

Instanța de apel a analizat gravitatea faptei, modul concret de comitere și caracterul violent al acțiunilor, însă nu a dat eficiență juridică statutului de minor al condamnatului la momentul săvârșirii infracțiunii. Instanța de apel trebuia să observe din oficiu incidența minoratului. Totuși, instanța nu a aplicat art. 79 Cod penal pentru minorat, deși era obligată să o facă.

Aplicarea art. 70 alin. (3) Cod penal și a regulii de reducere aferente procedurii simplificate nu înlătură incidența art. 79 Cod penal. Aceste norme au funcții juridice distincte. Art. 70 alin. (3) privește plafonul închisorii pentru minor, iar art. 79 Cod penal, permite stabilirea unei pedepse sub limita minimă ori a unei pedepse de altă categorie atunci când există circumstanțe excepționale. Prin urmare, criticile recursului sunt întemeiate sub aspectul legalității pedepsei, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi casată în această parte, cu pronunțarea unei noi soluții privind individualizarea pedepsei, cu aplicarea art. 79 alin. (1) Cod penal.

La reindividualizarea pedepsei, completul pornește de la limitele sancțiunii prevăzute de norma specială pentru infracțiunea comisă, urmând ca ulterior să aplice, în mod succesiv, regulile de reducere prevăzute de partea generală a Codului penal. Limitele relevante pentru individualizarea pedepsei sunt următoarele: limita prevăzută de norma specială este de la cinci la 10 ani închisoare. După aplicarea art. 80¹ din Codul penal, limitele devin de la trei ani și nouă luni la șapte ani și șase luni de închisoare; după aplicarea art. 70 alin. (3) din Codul penal, limita maximă aplicabilă minorului este de trei ani și nouă luni de închisoare; iar prin aplicarea art. 79 din Codul penal, completul va stabili condamnatului pedeapsa de trei ani de închisoare, sub limita minimă rezultată.

Completul reține că aplicarea art. 79 din Codul penal nu atrage automat aplicarea art. 90 din Codul penal. Curtea de apel a constatat că gravitatea faptei, modul concret de comitere, caracterul violent al acțiunilor și consecințele produse demonstrează că simpla stabilire a unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării nu ar fi suficientă pentru atingerea scopului pedepsei. Completul nu găsește această concluzie nerezonabilă.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. d) Cod de procedură penală, în numele legii, 5 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul avocatului Victor Polivenco și casează decizia Curții de Apel Bălți din 10 octombrie 2023 în partea individualizării pedepsei; Rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre prin care lui Alexandr Burganov, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal, i se stabilește o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de trei ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu calcularea termenului pedepsei din data pronunțării prezentei decizii. În termenul pedepsei se include perioada în care condamnatul a fost privat de libertate pe durata procesului penal. În rest, dispozițiile din decizie se mențin. Decizia este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Leonid Chirtoacă Vladislav Gribincea 6