1ra-1127/2024 — Art. 287 alin. 2 lit. b CP

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură generală. Roman Cricliveț a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate și condamnat la un an de închisoare. În baza Legii nr. 243/2021 privind amnistia, el a fost liberat de la executarea pedepsei. Instanța de apel a respins apelul procurorului și a menținut sentința.

La 06 septembrie 2024, procurorul în procuratura de Circumscripție Bălți, Valentina Gavdiuc, a declarat recurs prin care a solicitat casarea deciziei și remiterea cauzei la rejudecare.

Urmărirea penală a fost pornită la 01 martie 2021 și s-a terminat la 30 aprilie 2021. La 14 octombrie 2022, cauza penală în privința lui Roman Cricliveț a fost disjunsă din cauza inițială. Prima instanță a examinat cauza în perioada 26 octombrie 2022 – 15 februarie 2024. Instanța de apel a examinat cauza în perioada 12 martie 2024 - 09 iulie 2024. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 07 octombrie 2024. ÎN FAPT

Roman Cricliveț a fost învinuit că, la 23 februarie 2021, aproximativ la ora 17:45, în stare de ebrietate alcoolică, atunci cînd împreună cu alte persoane se afla pe str. Conev 36, mun. Bălți, a încălcat ordinea publică și a manifestat o vădită lipsă de respect față de societate. Din intenții huliganice, ei au inițiat un conflict și a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului lui Nicolae Covaliov, Ruslan Merencov și Serghei Trîncanu. Conform rapoartelor de expertiză medico-legală, lui Nicolae Covaliov i-au fost cauzate leziuni corporale ușoare care au determinat dereglarea sănătății de scurtă durată, iar lui Ruslan Merencov și Serghei Trîncanu le-au fost cauzate leziuni corporale 1 neînsemnate. Acțiunile respective au fost încadrate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

La 15 februarie 2024, prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central, Roman Cricliveț a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal și condamnat la un an de închisoare. În baza Legii nr. 243/2021 privind amnistia, acesta a fost liberat de la executarea pedepsei. Instanța a constatat că probele administrate demonstrează vina lui Roman Criclivîi. Pedeapsa a fost individualizată cu luarea în calcul a condamnării lui Cricliveț în anul 2019 în Federația Rusă, eschivarea inculpatului de la judecată și anunțarea lui în căutare. Deși apărarea a solicitat achitarea, instanța a conchis că art. 2 alin. (4) din Legea nr. 243/2021 privind amnistia permite aplicarea Legii. Temeiuri legale care ar împiedica aplicarea în privința inculpatului a actului de amnistie nu au fost stabilite. Aspectele privind cheltuielile de judecată și corpurile delicte au fost soluționate.

La 29 februarie 2024, procurorul în Procuratura mun. Bălți, Vitalie Belinschi a declarat apel. El a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care lui Roman Cricliveț, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, să îi fie stabilită pedeapsa de un an de închisoare cu executare în penitenciar semiînchis cu calcularea termenului din momentul reținerii. El a invocat aplicarea greșită a actului de amnistie deoarece cauza penală a fost examinată în lipsa inculpatului, iar acordul pentru aplicarea amnistiei nu a fost exprimat nici de inculpat, nici de apărătorul său.

La 09 iulie 2024, Curtea de Apel Bălți a respins apelul procurorului și a menținut sentința. Ea a concluzionat că vinovăția lui Roman Cricliveț în comiterea infracțiunii imputate a fost corect reținută, iar liberarea condamnatului de executarea pedepsei, în baza Legii nr. 243/2021 cu privire la amnistie este justă. Dacă inculpatul refuză aplicarea amnistiei sau nu își exprimă acordul, instanța poate judeca cauza și emite sentință de condamnare, cu stabilirea pedepsei și liberarea de executarea ei. Instanța de apel a concluzionat că absența inculpatului și lipsa acordului acestuia la aplicarea amnistiei nu constituie un impediment pentru aplicarea Legii. Decizia motivată a fost pronunțată la 09 iulie 2024.

La 06 septembrie 2024, procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Valentina Gavdiuc, a depus recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 1), 6) Cod de procedură penală. Ea a solicitat casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei la rejudecare. Potrivit recursului, hotărârea prin care a fost aplicată amnistia în privința lui Roman Cricliveț este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, este arbitrară și se fundamentează pe o apreciere nerezonabilă a probelor. Potrivit legii privind amnistia din 2021, aplicarea acesteia depinde de acordul scris al inculpatului, iar Cricliveț nu a oferit un astfel 2 de acord, nici nu s-a prezentat în fața instanței la examinarea cauzei penale. În aceste condiții, aplicarea amnistiei a fost ilegală.

Prevederile relevante ale Legii nr. 243/2021 privind amnistia sunt următoarele: „Art. 1. (5) Persoana bănuită, învinuită poate înainta personal sau prin intermediul unui avocat un demers către instanţa de judecată privind examinarea posibilităţii aplicării amnistiei doar dacă a fost refuzată de procuror. Art. 2. (1) Procesele penale în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal nr. 985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de urmărire penală sau la cea de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. … (3) Încetarea procesului penal conform alin.(1) şi (2) are loc cu acordul scris al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate. (4) În privinţa persoanei care refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1)–(3) din prezentul articol, instanţa de judecată, la pronunţarea sentinţei, poate hotărî încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării judecătoreşti, vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii a fost confirmată, inculpatul întruneşte criteriile stabilite la art.1 şi nu cade sub incidenţa art. 6.”.

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul se bazează pe art. 427 alin. (1) pct. 1), 6) Cod de procedură penală în vigoare din 01 septembrie 2023, care se referă la faptul că interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție și că hotărârea este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Deși a invocat ca temeiuri de recurs art. 427 alin. (1) pct. 1), 6) Cod de procedura penală, procurorul nu și-a fundamentat în niciun fel aceste argumente. Recurentul nu a indicat nici norma imperativă pretins încălcată de instanța de apel, nici în ce constă aprecierea vădit nerezonabilă a probelor și nici hotărârile Curții din care să rezulte jurisprudența uniformă căreia instanța de apel i-ar fi dat o interpretare diferită. Procurorul nu a contestat stabilirea vinovăției, ci doar aplicarea actului de amnistie fără acordul scris al condamnatului. Având în vedere argumentele din recurs, acesta va fi examinat doar prin prisma temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală.

Sintagma „cu acordul scris al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate” din art. 2 alin. (3) din Legea nr.243/2021 nu împiedică aplicarea amnistiei din oficiu în raport cu inculpații care nu au solicitat aplicarea actului de clemență, însă vina le-a fost demonstrată. Art. 2 alin. (4) din Legea nr. 243/2021 cu privire la amnistie stabilește posibilitatea aplicării amnistiei față de persoana care refuză aplicarea ei (vezi para. 11). Instanța de fond, în urma cercetării judecătoreşti, a constatat vinovăția inculpatului și a verificat întrunirea condițiilor legale, fiind în drept să dispună încetarea procesului penal în temeiul actului de amnistie, independent de poziţia procesuală a condamnatului sau a apărării. Roman Cricliveț nu a formulat un acord scris privind aplicarea amnistiei, însă nici nu a formulat obiecții prin care să-și exprime dezacordul față de aplicarea acesteia. Din conduita procesuală a apărării nu rezultă un dezacord față de aplicarea Legii privind amnistia (vezi para. 6-7). Lipsa acordului scris al persoanei nu constituie, prin el însăși, un impediment pentru aplicarea amnistiei și nu afectează eligibilitatea condamnatului (decizia nr. 1ra-81/2024, § 29) dacă sunt întrunite cerințele legale privind categoria infracțiunii comise, momentul comiterii faptei și nu există interdicții legale pentru aplicarea amnistiei. Această interpretare este conformă și practicii Curții Supreme de Justiție (mutatis mutandis decizia nr. 1ra-371/2023, §§ 22-23, 1ra-239/2023, § 12, 1ra-1257/2024, § 12). Completul este surprins de faptul că, în pofida textului explicit al art. 2 alin. (4) din Legea nr. 243/2021 și a practicii consolidate, procurorul continuă să susțină argumente de genul celor din prezentul recurs. Prin urmare, recursul examinat este vădit neîntemeiat. 4

Din motivele expuse supra, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, în numele legii, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul procurorului Valentina Gavdiuc împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 09 iulie 2024. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Leonid Chirtoacă Alexandru Negru 5