1ra-447/2025 — Art. 264/1 alin. 4 CP

Igor Sașcov s-a născut în anul 1996 în mun. Chișinău. El a fost învinuit în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal (conducerea mijlocului de transport fără permis de conducere, în stare de ebrietate alcoolică avansată) și a fost apărat de avocații Igor Isac și Vasile Tașco.

Igor Sașcov a fost învinuit că, la 17 iunie 2021, aproximativ la ora 05:40, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat (2,12 g/l alcool în sânge), a condus motocicleta în s. Boșcana, r-nul Criuleni, fără a deține permis de conducere de categoria „A”, fiind implicat într-un accident rutier. Fapta a fost încadrată în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal.

La 18 decembrie 2023, prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Central, Igor Sașcov a fost achitat, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

La 29 decembrie 2023, procurorul în Procuratura raionului Criuleni, Ivan Rapeșco, a declarat apel. El a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri prin care Igor Sașcov să fie recunoscut vinovat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal și liberat de răspundere penală în legătură cu intervenirea prescripţiei. Apelantul a susținut că probele administrate dovedesc vinovăția, însă instanța a omis declarațiile martorului Petru Buga și rezultatele analizelor sângelui care atestă starea de ebrietate alcoolică. El consideră că, odată ce instanța a concluzionat neîntrunirea elementelor infracțiunii incriminate, aceasta urma să constate comiterea contravenției prevăzute de art. 322 alin. (21) Cod contravențional.

La 08 iulie 2025, Curtea de Apel Centru a respins apelul procurorului, ca nefondat. Instanța a considerat că nu au fost prezentate probe care demonstrează conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică. Declarațiile martorilor și actele medicale atestă doar că Igor Sașcov, la momentul internării în instituția medicală, avea concentrația de alcool în sânge de 2,12 g/l, însă nu demonstrează că inculpatul a consumat alcool până la comiterea accidentului rutier. Acesta a negat constant acuzațiile, iar dubiile privind vinovăția urmează a fi interpretate în favoarea sa, potrivit principiului prezumției nevinovăției.

La 04 august 2025, procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de 1 procedură penală. Ea solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei la rejudecare. Recurenta susține că instanța a preluat integral textul primei instanțe și a ignorat criticile formulate în apel. Probele administrate, în special declarațiile martorului Petru Buga, demonstrează vinovăția lui Igor Sașcov. Starea de ebrietate avansată la momentul internării confirmă că acesta a acționat cu discernământ și a conștientizat pericolul faptei. Instanța de apel nu s-a expus asupra argumentului apelantului privind calificarea faptei în baza art. 233 alin. (21) Cod contravențional. Prin validarea unei concluzii bazate pe o apreciere nerezonabilă a probelor, instanța de apel a efectuat o analiză superficială și nu a corectat erorile judiciare evidente din sentință.

Urmărirea penală a fost desfășurată în perioada 26 iulie 2021 – 19 ianuarie 2023. Prima instanță a examinat cauza în perioada 28 ianuarie – 18 decembrie 2023. Instanța de apel a judecat cauza în perioada 04 ianuarie 2024 – 08 iulie 2025. La 04 august 2025, dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție.

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Recurenta invocă deficiențe de motivare și dezacordul cu aprecierea probelor.

Curtea Supremă de Justiție a explicat sensul temeiului de recurs prevăzut de pct. 6) în decizia nr. 1ra-1085/2024, §§ 37-42 și în încheierea nr. 1ra-1251/2024, § 38. Dezacordul cu motivarea instanței de apel nu este temei de recurs. Pentru a admite un recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul urmează să probeze că decizia instanței de apel este „arbitrară”, sau se „bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”. Nu este suficient ca aprecierea să fie nerezonabilă. Ea trebuie să fie „vădit nerezonabilă”, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional (decizia nr. 1ra-1085/2024, § 42). În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a explicat că este posibil ca o hotărâre judecătorească să fie în același timp „arbitrară”, cât și „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”. Totuși, fiecare din cele două sintagme urmează a fi examinate separat (decizia nr. 1ra- 1085/2024, § 43). Suntem în prezența unei hotărâri judecătorești arbitrare sau vădit nerezonabile atunci când instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite vreodată, inclusiv când hotărârea 2 judecătorească nu are nicio bază legală și nu stabilește nici o legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii (încheierea nr. 1ra-1251/2024, § 39).

Potrivit legii, Curtea Supremă de Justiție poate declara inadmisibil un recurs bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedura penală fără citarea părților în ședință. Conform art. 433 alin. (3) Cod de procedură penală, convocarea părților în ședință este obligatorie doar în cazul recursurilor bazate pe art. 427 alin. (1) pct. 6) „considerate admisibile”, adică a recursurilor considerate prima facie de către Curtea Supremă de Justiție că ar avea șanse mari de a fi admise (încheierea nr. 1ra-426/2024, § 21).

Recurenta susține că decizia instanței de apel se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. În special consideră că nu a apreciat declarațiile martorului Petru Buga și rezultatele analizei de sânge din 01 iulie 2021, din care rezultă că fapta incriminată a fost comisă de Igor Sașcov. Dezacordul cu aprecierea probelor nu este temei de recurs. Pentru a constata incidența art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, argumentele din recurs trebuie să ridice dubii rezonabile în ceea ce privește caracterul rațional al motivării deciziei instanței de apel.

Instanța de apel a menținut sentința prin care Igor Sașcov a fost achitat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Aceasta a menționat că martorul Petru Buga și-a bazat afirmația privind starea de ebrietate a lui Igor Sașcov exclusiv pe declarațiile martorului Olga Guțu. Aceasta a relatat constant că Igor Sașcov a consumat alcool după producerea accidentului rutier. Inculpatul a susținut că a condus mijlocul de transport treaz și a comis accidentul din cauza condițiilor meteo. Acesta a suferit traume fizice și a consumat alcool după ce a ajuns acasă la mătușa sa, Olga Guțu, pentru a-și ameliora durerea. Nu există niciun martor sau alte probe care să confirme că la momentul comiterii accidentului inculpatul era în stare de ebrietate. Martorul Dorian Herța nu a asistat la accident. El a indicat că a simțit miros de alcool de la Igor Sașcov, dar nu a putut comunica dacă acesta era în stare ebrietate. Analiza de sânge din 01 iulie 2021 atestă starea de ebrietate a lui Igor Sașcov la momentul internării în spital. Proba nu demonstrează că acesta se afla sub influența alcoolului în timpul conducerii vehiculului. Lipsesc dovezi care să stabilească o legătură între consumul de alcool și momentul aflării la volan. Întrucât, inculpatul a negat constant comiterea infracțiunii, iar în cauză nu au fost administrate probe concludente, existând dubii rezonabile cu privire la vinovăția lui Igor Sașcov, care, potrivit principiului in dubio pro reo, trebuie interpretate în favoarea acestuia. În asemenea condiții, completul nu consideră aprecierea probelor din decizia contestată drept irațională. Prin urmare, acest argument este vădit neîntemeiat.

Potrivit recursului, instanța nu s-a expus referitor la calificarea faptei lui Igor Sașcov în baza art. 233 alin. (21) Cod contravențional. În această parte, 3 recursul va fi examinat prin prisma temeiului din art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală.

Părțile nu dispută că Igor Sașcov a comis un accident rutier la 17 iunie 2021. Din probele administrate, inclusiv declarațiile lui Igor Sașcov, el a consumat alcool după producerea accidentului. Consumul de alcool după producerea accidentului constituia contravenție prevăzută de art. 233 alin. (21) Cod contravențional. Această contravenție a fost abolită prin Legea nr. 136/2024, în vigoare din 07 septembrie 2024, fapta devenind infracțiune, incriminată prin art. 2641 alin. (4) Cod penal. Noua normă înăsprește pedeapsa. Din acest motiv, după cum prevede art. 10 alin. (2) Cod penal, ea nu poate fi aplicată în această cauză, fapta urmând a fi încadrată conform art. 233 alin. (21) Cod contravențional.

Instanța de apel, chiar dacă a constatat comiterea accidentului și consumul de alcool după comiterea accidentului, nu a încadrat fapta conform art. 233 alin. (21) Cod contravențional, ceea ce reprezintă o eroare. Potrivit art. 30 alin. (2) Cod contravențional, în vigoare la momentul comiterii faptei, termenul de prescripție a răspunderii contravenționale era de un an. Acest termen a expirat la 17 iunie 2022. Prin urmare, chiar dacă ar fi constatată abaterea contravențională, Igor Sașcov ar fi fost liberat de răspunderea contravențională, deoarece a expirat termenul de prescripție. Practica Curții Supreme de Justiție în această materie este clară și nu necesită o dezvoltare suplimentară. În aceste circumstanțe, recursul este inadmisibil, întrucât, chiar dacă ar fi admis, nu ar produce efecte juridice practice, iar problema juridică invocată în recurs nu este de o importanţă fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenţei.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) și 5) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul procurorului în Procuratura de circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 08 iulie 2025. Încheierea este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Alexandru Negru Leonid Chirtoacă 4