- Dosarul nr.
- 1ra-69/2024
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul penal
- Data
- 19 martie 2026
- Părțile
- Ion Rosca
- Pe scurt
- Art. 427 alin. 1 pct. 1, 4, 6 CPP
1ra-69/2024 — Art. 149 alin. 1 CP
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea recursului învinuirea lui Ion Roșca (art. 149 alin. (1) Cod penal) (Dosarul nr. 1ra-69/2024 1-19053678-01-1ra-22012024) Recurs vădit neîntemeiat; Art. 149 Cod penal nu presupune un subiect special; Coordonarea acțiunilor de către fondatorul întreprinderii, care de regulă este informat despre defecțiunile de la întreprindere, pentru a le remedia, și admiterea victimei, care nu era electrician, în încăperea unde a fost electrocutat din cauza defecțiunilor la generatorul pe care a încercat să-l repare, permite incriminarea fondatorului întreprinderii; Despăgubirea de 200.000 de lei pentru dauna morală nu este prea mare.
19 martie 2026 Au judecat anterior cauza judecătorii Prima instanță – Gheorghe Popa Instanța de apel – Iurie Iordan, Marcel Juganari, Elena Cojocari Textul corespunde originalului Examinînd în lipsa părților recursul în cauza penală privind învinuirea lui Ion Roșca, Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din: Vladislav Gribincea, Preşedinte, Ghenadie Eremciuc, Leonid Chirtoacă, judecători, constată următoarele:
ASPECTE GENERALE ȘI DE PROCEDURĂ
1. Ion Roșca s-a născut în 1955 în r-nul Telenești. El a fost învinuit de lipsirea de viață din imprudență, în baza art. 149 alin. (1) Cod penal.
Ion Roșca este apărat de avocatul Adrian Cojocaru.
Cauza penală a fost examinată în procedură generală. Prin sentință, Ion Roșca a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate și liberat de răspunderea penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție.
Avocatul Adrian Cojocaru și Ion Roșca, precum și avocatul succesorului victimei, Valeriu Bodean, au declarat apel. Curtea de Apel Chișinău a respins apelurile ca nefondate.
Avocatul Adrian Cojocaru și Ion Roșca au declarat recurs. Ei au solicitat adoptarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, sau încetarea procesului ca urmare a declarării nule a ordonanței de punere sub învinuire.
Urmărirea penală s-a desfășurat în perioada 01 august 2017 – 23 ianuarie 2019. Prima instanță a examinat cauza în perioada 30 ianuarie 2019 – 10 ianuarie 2023, iar instanța de apel în perioada 06 februarie -21 noiembrie 2023. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 22 ianuarie 2024. ÎN FAPT a. Învinuirea adusă
Ion Roșca a fost învinuit că, la 28 iulie 2017, în jurul orei 01.00, pe teritoriul fermei avicole din satul Corobceni, r-nul Telenești, în calitate de fondator al S.R.L. „INCUBRIVIL”, a admis implicarea victimei Gheorghe Roșca, neautorizat ca electrician, în repararea unui generator electric aflat într-o stare tehnică necorespunzătoare, lipsit de împământare și cu multiple deficiențe la instalația electrică. Ca urmare a încălcării regulilor de exploatare, victima a fost electrocutată și a decedat, fapt confirmat prin rapoartele de expertiză judiciară din 14 august și 30 noiembrie 2018. Fapta a fost încadrată ca lipsire de viață din imprudență, prevăzută de art. 149 alin. (1) Cod penal. 1 b. Acțiuni procesuale
Urmărirea penală a fost pornită la 01 august 2017. La 28 noiembrie 2017, Ion Roșca a fost recunoscut în calitate de bănuit, ordonanța fiindu-i adusă la cunoștință în aceeași zi (f.d. 146, vol. I). La 26 februarie 2018, Ion Roșca a fost pus sub învinuire. Potrivit notei procurorului Mihail Chipăruș din aceeași zi, acesta a fost telefonat pentru a se prezenta la organul de urmărire penală în vederea aducerii la cunoștință a ordonanței, însă nu ar fi răspuns la apel. Ion Roșca a luat cunoștință de ordonanța din 26 februarie 2018 la 14 martie 2018 (f.d. 176–177, vol. I). Începând cu 27 martie 2018, urmărirea penală a fost prelungită în repetate rânduri, până la 02 februarie 2019 (f.d. 187, 194, 246, vol. I; f.d. 1, 6, 47, vol. II), perioadă în care, în privința inculpatului, nu au fost întreprinse măsuri de urmărire penală. La 15 ianuarie 2019, Ion Roșca a fost din nou pus sub învinuire, iar la 18 ianuarie 2019 el a făcut cunoștință cu ordonanța și a fost audiat în calitate de învinuit (f.d. 48–50, vol. II). La terminarea urmăririi penale, apărarea nu a formulat obiecții față de materialele cauzei (f.d. 57, vol. II).
În prima instanță, avocatul Adrian Cojocaru a depus o cerere prin care a solicitat declararea nulității ordonanțelor de punere sub învinuire din 26 februarie 2018 și 15 ianuarie 2019, precum și a rechizitoriului, cu încetarea procesului penal. El a arătat că ordonanța din 26 februarie 2018 i-a fost adusă la cunoștință lui Ion Roșca abia la 14 martie 2018, după 18 zile, cu depășirea termenului legal de 48 de ore, că nu a existat o citare legală pentru prezentarea din 27 februarie 2018, fiind efectuat doar un apel telefonic fără dovada recepționării, precum și că inculpatul a fost menținut în calitate de bănuit peste termenul maxim de trei luni, fără scoaterea de sub urmărire penală ori punerea legală sub învinuire și fără acordul Procurorului General. Apărarea a susținut că aceste încălcări atrag nulitatea actelor procedurale și constituie temeiuri pentru încetarea procesului penal (f.d. 83–90, vol. II). Aceeași solicitare a fost reiterată prin apelul depus.
Prin încheierea Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, din 18 martie 2020, a fost respinsă cererea menționată în paragraful precedent. Instanța a reținut că termenul maxim de menținere în calitate de bănuit prevăzut de art. 63 alin. (2) Cod de procedura penală nu a fost depășit, deoarece Ion Roșca fusese pus sub învinuire la 26 februarie 2018, înainte de expirarea celor trei luni calculate de la recunoașterea sa ca bănuit la 28 noiembrie 2017. Art. 282 alin. (1) Cod de procedura penală permite înaintarea acuzației în termen de 48 de ore din momentul în care învinuitul se prezintă la organul de urmărire penală, situație considerată aplicabilă în cauză. Inculpatul a participat ulterior la actele procesuale, a fost audiat în calitate de învinuit și nu a formulat obiecții la finalul urmăririi penale, iar eventualele nereguli nu justifică nulitatea actelor (f.d. 184–186, vol. II).
La 03 august 2019, în ședință de judecată, succesorul părții vătămate Tudor Roșca, împreună cu Raisa și Ion Roșca, reprezentați de avocatul Diana 2 Ioniță, au formulat acțiune civilă. Aceștia au solicitat repararea prejudiciului material în sumă aproximativă de 47.943 de lei, plata prejudiciului moral în cuantum total de 5.000.000 de lei (1.000.000 de lei pentru fratele victimei, Tudor Roșca, și câte 2.000.000 de lei pentru părinții victimei, Raisa și Ion Roșca), încasarea cheltuielilor de judecată și de asistență juridică în mărime de 12.048 de lei, precum și aplicarea sechestrului asupra bunurilor inculpatului pentru garantarea executării hotărârii (f.d. 129–135, vol. II). c. Probatoriul
Potrivit înștiințării telefonice din 28 iulie 2017, ora 01:55, poliția a fost informată de serviciul de salvare despre electrocutarea mortală a lui Gheorghe Roșca la un generator din s. Suhuluceni, r. Telenești, iar la fața locului s-au deplasat colaboratorii IP Telenești (f.d. 5–6, vol. I). Conform procesului-verbal din aceeași zi, la ferma SRL „INCUBRIVIL” din s. Coropceni s-a constatat existența unei stații de incubare cu două uși, în care pe o saltea se afla cadavrul lui Gheorghe Roșca, fără leziuni vizibile, precum și o anexă cu motor diesel și generator electric, prevăzut cu un demaror cu cablu de 10–15 cm parțial dezizolat, două cabluri negre intacte la panoul de comandă, lipsa altor surse de electrocutare și o podea umedă (f.d. 7–17, vol. II). Procesul-verbal suplimentar din 03 august 2017 descrie stația electrică drept formată dintr-un motor Diesel A-41 și un generator „ECC5-82-4Y2” de 37,5 kVA, cu conductoare din cupru roșii și albe, cabluri parțial dezizolate, carcasa motorului legată la pământ printr-o platbandă metalică întinsă pe aproximativ 25,70 m, sudată și îngropată în sol recent săpat, panou de comandă cu cabluri AVVG intacte, doi șlapi albaștri cu urme de topire la călcâi. Încăperea a fost încuiată și sigilată (f.d. 31–46, vol. I). La 04 decembrie 2017, a fost desigilată temporar încăperea la cererea bănuitului, în prezența tatălui victimei și a reprezentantului APL, pentru evacuarea apei din radiator, după care spațiul a fost resigilat (f.d.156,vol. I).
Potrivit raportului de expertiză judiciară din 30 noiembrie 2018, moartea lui Roșca Gheorghe a survenit prin electrocutare cu curent electric tehnic, examenul toxicologic indicând alcool etilic în concentrație de 1,21‰, iar documentele medicale neconfirmând boli relevante; din localizarea mărcilor electrice a rezultat că victima era orientată cu membrul superior drept față de sursa curentului, care nu a putut fi stabilită prin examinarea cadavrului, iar leziunile nu puteau proveni din manevre medicale, în timp ce raportul de expertiză judiciară din 03 decembrie 2018 a reiterat caracterul neletal al leziunilor traumatice constatate, precizând că acestea puteau fi produse prin lovire cu corpuri contondente sau prin cădere, fără legătură cauzală cu moartea (f.d.7-12, vol. II).
Raportul de expertiză inginero-tehnică din 14 august 2018 a reținut că, la data examinării, instalația de producere a curentului electric de la SRL „Incubrivil”, compusă din generatorul „ECC5-82-4Y2” și motorul diesel „A-41”, 3 prezenta deficiențe tehnice care nu permiteau exploatarea fără înlăturarea lor. A fost constatat: conductori cu izolație deteriorată, contacte corodate, echipamente neconectate, depuneri de praf, borne oxidate și modificări ale conexiunilor, inclusiv legarea unui conductor la bara de împământare; starea tehnică a generatorului nu corespundea normelor de exploatare, iar actele de predare-primire și măsurările anterioare nu au fost prezentate. Din cauza intervalului mare dintre accident și expertiză, nu s-a putut stabili dacă instalația era conectată la priza de pământ la momentul evenimentului, deși la data examinării aceasta era conectată și corespundea normelor. Lipsa instruirii, lipsa personalului calificat, modificările necoordonate ale schemei și lipsa împământării pot genera pericol de electrocutare. Victima nu era angajată la SRL „Incubrivil”, nu existau dovezi privind instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă și, astfel, evenimentul nu a fost calificat drept accident de muncă (f.d.218-242, vol. I).
Potrivit notei Inspectoratul de Stat al Muncii din 01 septembrie 2017, evenimentul din 28 iulie 2017 a fost examinat și a constatat că, după întreruperea energiei electrice, Victor Corciu a încercat inițial să pornească motorul demarorului, fără rezultat, motiv pentru care l-a telefonat pe Ion Roșca, fondator al societății și soț al administratoarei Valentina Roșca. Corciu l-a informat că incubatoarele au rămas fără alimentare cu energie electrică și generatorul nu poate fi pus în funcțiune. Ion Roșca a venit la fermă împreună cu Vasile Petrea, iar, după alte încercări nereușite, a fost chemat și Veaceslav Stegărescu, care a apreciat că motorul demarorului trebuie reparat sau înlocuit. El a precizat că piesele pot fi procurate doar a doua zi. În acest context, Ion Roșca l-a telefonat pe Gheorghe Roșca, care a declarat că deține piesele necesare. Ion Roșca și Veaceslav Stegărescu s-au deplasat la domiciliul acestuia pentru a prelua piesele, iar Gheorghe Roșca a insistat să meargă personal la fermă pentru a verifica funcționarea demarorului și a preveni pierderea setului de instrumente. După revenirea la fermă, deși energia electrică fusese restabilită, s-a decis totuși înlocuirea piesei, montajul fiind efectuat de Serghei Bivol împreună cu Vasile Petrea. Ulterior, Serghei Bivol a încercat să pornească motorul, moment în care Gheorghe Roșca l-a îndepărtat spunând „Dă-te într-o parte să-ți arăt cum se pornește dintr-un raz”. Ultimul a tras de mai multe ori frânghia demarorului, a pornit motorul demarorului și motorul Diesel, iar Ion Roșca, auzind că motorul Diesel funcționa în timp ce demarorul continua să lucreze, a strigat către muncitori să oprească motoarele. Gheorghe Roșca a încercat să mărească turațiile, a căzut și s-a electrocutat, iar persoanele care au încercat să-l evacueze, inclusiv Serghei Bivol și Ion Roșca, au fost și ei electrocutați. Ambulanța a sosit ulterior și a constatat decesul lui Gheorghe Roșca. Din declarațiile martorilor și actele verificate a rezultat că victima nu era angajată a societății, nu avea sarcini de serviciu și a intervenit voluntar, motiv pentru care evenimentul nu a fost calificat drept accident de muncă (f.d. 76–97, vol. I). 4
Ion Roșca a declarat că, în seara de 27 iulie 2017, după întreruperea energiei electrice, a fost telefonat de Victor Corciu și a venit la fermă pentru a verifica generatorul. El a declarat că i-a chemat pe Serghei Bivol, Vasile Petrea și, ulterior, pe Viaceslav Stegărescu, pentru a încerca pornirea utilajului. Deoarece motorul nu pornea, el l-a contactat pe Gheorghe Roșca pentru a procura un demaror de rezervă, deplasându-se împreună cu Stegărescu la domiciliul acestuia. Gheorghe Roșca a insistat să î-i însoțească la fermă pentru a verifica personal funcționarea generatorului. După montarea demarorului, Gheorghe Roșca a încercat să pornească motorul, iar la scurt timp după aceasta s-a produs electrocutarea. El s-a apropiat pentru a-l ajuta, a simțit și el curent electric și s-a retras, după care au fost întreprinse manevre de resuscitare a lui Gheorghe Roșca și a fost chemat serviciul de urgență. Generatorul era utilizat de mai mulți ani și anterior nu ar fi prezentat defecțiuni, iar el nu cunoaște cauza exactă a electrocutării (f.d. 153–155, vol. I; f.d. 107–109, vol. II).
Succesorul victimei, fratele acestuia, Tudor Roșca, a declarat că a aflat despre deces în dimineața de 28 iulie 2017. El a susținut că Ion Roșca ar fi insistat ca victima să meargă la fermă pentru a repara generatorul, deși fratele său nu era electrician. Fratele său avea conflicte anterioare cu Ion Roșca și cu Serghei Bivol. Părinții au fost anunțați abia în jurul orei 04:00 despre deces și ambulanța ar fi ajuns cu întârziere (f.d. 71-72 vol. I; f.d.119-202, vol. II).
Martorii Veaceslav Stegărescu, Victor Corciu, Vasile Petrea, Pavel Stegărescu și Serghei Bivol au confirmat, în esență, versiunea inculpatului privind succesiunea intervențiilor asupra generatorului și circumstanțele producerii incidentului. Aceștia au declarat că, după ce generatorul nu pornea, Ion Roșca s-a deplasat la fermă. Împreună cu Veaceslav Stegărescu, el a mers să ia demarorul și cheile necesare. Demarorul a fost demontat și montat de Serghei Bivol și Vasile Petrea, după care Gheorghe Roșca a încercat pornirea utilajului. Martorii au relatat că, în momentul în care demarorul și motorul au început să funcționeze concomitent, Ion Roșca a strigat să fie oprit generatorul, însă Gheorghe Roșca a atins o piesă metalică („teagă”) și a căzut, fiind scos din zona generatorului de Serghei Bivol și Ion Roșca, care au resimțit la rândul lor șocul electric. Ulterior, generatorul a fost oprit, cablul de la bujie a fost scos, iar până la sosirea ambulanței a fost acordat primul ajutor. Victor Corciu a declarat că generatorul era prevăzut cu împământare montată anterior, că nu existau improvizații electrice, iar dulapul electric era de regulă închis și personalul era instruit în materie de securitate. Pavel Stegărescu a menționat că lucrările la fermă erau coordonate cu Ion Roșca, care le indica să îl anunțe în cazul întreruperii energiei electrice. Acesta nu a asistat la producerea accidentului, revenind la fermă când erau deja prezente ambulanța și poliția, care ulterior a sigilat încăperea și a interzis accesul. Serghei Bivol și Vasile Petrea au arătat că ei porneau în mod obișnuit generatorul și că, anterior, nu se mai produsese niciun caz de electrocutare (f.d. 55–62, vol. I; f.d. 33–34, 59–60, 222–234, 247–250, 5 vol. II). În faza judecății, Serghei Bivol nu a putut fi audiat din cauza decesului (f.d. 226; f.d. 235–236, vol. II). d. Poziția apărării
Apărarea a solicitat achitarea lui Ion Roșca, din motiv că nu sunt întrunite elementele infracțiunii de lipsire de viață din imprudență. Ion Roșca era doar asociat al SRL „INCUBRIVIL”, nu administrator și nu fusese desemnat persoană responsabilă de gospodăria electrică, iar acuzarea nu a prezentat ordine interne sau fișe de post care să-i stabilească asemenea obligații. Defecțiunea din 28 iulie 2017 a fost una mecanică la sistemul de pornire al motorului diesel, reparată de doi angajați. Victima Gheorghe Roșca a venit din proprie inițiativă, fără a fi chemat sau autorizat de inculpat, și s-a apropiat singur de mecanism. Expertizele nu ar fi stabilit cu certitudine o legătură cauzală între acțiunile lui Ion Roșca și electrocutare, și nici că deficiențele instalației ori lipsa împământării i-ar fi fost imputabile. De asemenea, s-a invocat lipsa laturii subiective (intenție sau imprudență penală), inexistența probelor privind încălcarea unor reguli concrete de securitate de către inculpat și caracterul neîntemeiat al pretențiilor civile. e. Sentința
Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, din 10 ianuarie 2023, Ion Roșca a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal și liberat de răspundere penală ca urmare a intervenirii prescripției. Instanța a admis parțial acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții vătămate, Tudor Roșca, și a dispus încasarea de la inculpat a sumei de 35.895 de lei cu titlu de prejudiciu material, 200.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și 12.048 de lei pentru cheltuieli de asistență juridică. S-a încasat de la Ion Roșca în folosul statului cheltuielile judiciare în mărime de 8.358 de lei.
Instanța a constatat că inculpatul, fondator al S.R.L. „Incubrivil”, și-a asumat atribuțiile de administrator și a permis implicarea victimei în pornirea generatorului electric, acționând cu imprudență. Prin producerea rezultatului prejudiciabil, decesul victimei, instanța a reținut că sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal, iar argumentele apărării și solicitarea de achitare sunt neîntemeiate.
Instanța a subliniat că despăgubirile morale nu se probează direct, ci se stabilesc prin apreciere judiciară, în raport cu gravitatea atingerii aduse valorii sociale ocrotite, consecințele psihice suportate de partea vătămată și a reținut că decesul victimei a generat suferințe psihice intense, dar a apreciat că suma de 5.000.000 de lei pretinsă este excesivă în raport cu caracterul imprudent al faptei și gradul de vinovăție al inculpatului, motiv pentru care a admis acțiunea civilă parțial și a stabilit un cuantum echitabil pentru prejudiciul material și moral. f. Apelul și decizia instanței de apel
La 23 ianuarie 2023, avocatul Adrian Cojocaru și Ion Roșca au declarat 6 apel. Aceștia au solicitat pronunțarea unei soluții de achitare. De asemenea, ei au cerut anularea încheierii Judecătoriei Orhei (sediul Telenești) din 18 martie 2020 prin care a fost respinsă cererea de declarare a nulității actelor de urmărire penală. Apelanții au solicitat și declararea nulității ordonanțelor de punere sub învinuire și a rechizitoriului, precum și anularea soluției pronunțate pe latura civilă. Apelanții au susținut că ordonanța de punere sub învinuire din 26 februarie 2018 i-a fost adusă la cunoștință inculpatului abia la 14 martie 2018. Termenul de 48 de ore prevăzut de art. 282 Cod de procedură penală a fost încălcat. Inculpatul nu a fost citat legal. La dosar nu există citații emise conform art. 236 Cod de procedură penală și nici acte privind aducerea silită. Această încălcare atrage nulitatea ordonanței din 26 februarie 2018. Apelanții au susținut că această situație trebuie analizată și prin prisma termenelor privind menținerea calității de bănuit prevăzute de art. 63 Cod de procedură penală. În opinia lor, încălcarea acestor termene viciază și ordonanța ulterioară din 15 ianuarie 2019, precum și rechizitoriul. Pe fond, apelanții au susținut că Ion Roșca avea doar calitatea de asociat al SRL „INCUBRIVIL”. El nu avea atribuții privind exploatarea instalațiilor electrice și nu a fost desemnat responsabil de gospodăria electrică. Inculpatul nu a dispus intervenția victimei la generator. Victima a intervenit din proprie inițiativă la pornirea motorului diesel. Expertiza tehnică nu a stabilit cauza exactă a electrocutării și nici existența unei legături cauzale între acțiunile inculpatului și producerea decesului.
La 24 ianuarie 2023, avocatul Valeriu Bodean, în interesele succesorului victimei, Tudor Roșca, a declarat apel împotriva sentinței sub aspectul laturii civile. Acesta a solicitat majorarea despăgubirilor, cu acordarea sumei de 37.943 de lei cu titlu de prejudiciu material și a sumelor de 1.000.000 de lei și 2.000.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral. El a susținut că instanța a admis doar parțial acțiunea civilă, fără o motivare suficientă, a luat în considerare doar cheltuielile pentru monumentul funerar, a evaluat eronat prejudiciul material, nu a delimitat pretențiile succesorului victimei de cele ale părinților acesteia, nu a justificat reducerea despăgubirilor morale la 200.000 de lei și nu s-a pronunțat asupra cererii privind aplicarea sechestrului asupra bunurilor inculpatului.
Prin decizia din 21 noiembrie 2023, Curtea de Apel Chișinău a respins apelurile ca nefondate. Instanța a reținut că în faptele lui Ion Roșca sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal. Ea a respins argumentul apărării potrivit căruia Ion Roșca nu ar fi subiect al infracțiunii, deoarece această faptă nu presupune un subiect special. Din declarațiile lui Ion Roșca rezultă că el a chemat lucrătorii la fermă pentru a porni generatorul, l-a contactat pe Gheorghe Roșca pentru piesele necesare și l-a adus la fermă, unde acesta a participat la pornirea utilajului. Ion Roșca cunoștea starea defectuoasă a generatorului, dar a permis intervenția victimei. Aceste împrejurări rezultă din declarațiile martorilor și din rapoartele de expertiză, care confirmă starea tehnică necorespunzătoare a instalației și faptul că moartea victimei a survenit prin 7 electrocutare. În aceste condiții, instanța de apel a concluzionat că acțiunile lui Ion Roșca au precedat decesul victimei și a menținut sentința de condamnare.
Instanța de apel a constatat că solicitarea apărării privind casarea încheierii din 18 martie 2020 și declararea nulității ordonanțelor din 26 februarie 2018 și 15 ianuarie 2019, precum și a rechizitoriului, este neîntemeiată. Ea a reținut că nu sunt întrunite condițiile art. 251 și art. 251¹ Cod de procedură penală pentru constatarea nulității absolute. Nu au fost identificate încălcări privind compunerea completului, competența instanței, publicitatea ședinței, participarea obligatorie a părților ori prezența interpretului. Eventualele neregularități susceptibile de a atrage nulitatea relativă trebuiau invocate, potrivit art. 251² Cod de procedură penală, în cursul urmăririi penale sau cel târziu la terminarea acesteia. Procesul-verbal din 18 ianuarie 2019 consemnează că Ion Roșca și apărătorul său, Valeriu Covaș, au fost informați despre finalizarea urmăririi penale, au avut acces la dosar și nu au formulat obiecții privind legalitatea actelor procedurale. În temeiul art. 251² alin. (5) Cod de procedură penală, instanța a constatat decăderea din dreptul de a invoca nulitatea relativă.
Instanța de apel a reținut că soluția instanței de fond asupra laturii civile este legală și motivată. Prejudiciul material de 35.895 de lei a fost corect admis, fiind dovedit prin acte ce confirmă cheltuielile suportate pentru monumentul funerar, iar cheltuielile de asistență juridică în sumă de 12.048 de lei sunt dovedite prin bonuri fiscale și proporționale cu complexitatea cauzei. Cu privire la prejudiciul moral, instanța a reținut că suma de 200.000 de lei asigură o reparație echitabilă și proporțională cu gravitatea faptei și consecințele produse. Cheltuielile judiciare pentru expertize, de 8.358 de lei, au fost inițial suportate din bugetul de stat și, după stabilirea vinovăției inculpatului, au fost legal puse în sarcina acestuia. g. Recursul
La 21 noiembrie 2023, Ion Roșca și avocatul Adrian Cojocaru au declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 1), 4) și 6) Cod de procedură penală. Aceștia au solicitat casarea hotărârilor, precum și a încheierii Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, din 18 martie 2020 privind respingerea cererii de declarare a nulității actelor de urmărire penală, și pronunțarea unei soluții de achitare ori încetarea procesului penal și respingerea sau reducerea pretențiilor civile. Recurenții au reiterat motivele invocate în apel (a se vedea § 23), contestând interpretarea normelor de procedură penală și aprecierea probelor de către instanțe. Aceștia au invocat incidența nulității absolute prevăzute de art. 251 Cod de procedură penală, cu trimitere la practica Curții Supreme de Justiție (deciziile Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-1072/2017 și nr. 1ra-357/08), și au susținut că întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal nu a fost demonstrată. Recurenții susțin că mărimea prejudiciului moral acordat este exagerată, întrucât succesorul părții vătămate nu a prezentat 8 probe care să justifice cuantumul solicitat. Acțiunea civilă nu a fost actualizată, și că aceasta a fost înaintată inclusiv de Ion Roșca, tatăl victimei, care ulterior a decedat. Totodată, recurenții invocă practica Curții Supreme de Justiție, potrivit căreia, în cauze similare, despăgubirile acordate pentru prejudiciul moral în caz de deces sunt mult mai mici, iar despăgubirea pentru dauna morală acordată contravine art. 2037 alin. (3) Cod civil.
La 22 ianuarie 2024, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea referinței la recurs. Nici o referință nu fost depusă.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
30. Art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prevedea următoarele: „(2) În cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual şi nulitatea actului efectuat peste termen.”
Prevederile relevante ale articolelor 2511 și 2512 Cod de procedură penală sunt următoarele: „Articolul 2511. Nulităţile absolute (1) Determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind: a) compunerea completului de judecată; b) competenţa instanţelor judecătoreşti după calitatea persoanei; c) publicitatea şedinţei de judecată; d) participarea părţilor în cazurile obligatorii; e) prezenţa interpretului, traducătorului, dacă este obligatorie potrivit legii. Articolul 2512. Nulităţile relative (1) Încălcarea dispoziţiilor legale, altele decât cele prevăzute la art.2511, determină nulitatea actului în cazul în care a fost afectat caracterul echitabil al procesului penal sau drepturile părţilor. … (3) Nulitatea relativă se invocă: a) în cursul urmăririi penale – în timpul sau imediat după efectuarea actului ori, cel târziu, la terminarea urmăririi penale, când partea ia cunoştinţă de materialele dosarului; b) în instanţa de judecată – numai pentru probele care sunt prezentate nemijlocit în instanţă. (4) Prin derogare de la alin.(3), în cazul în care, din motive întemeiate, partea nu a avut posibilitatea de a lua cunoştinţă de materialele urmăririi penale până la trimiterea cauzei în judecată, nulitatea relativă poate fi invocată în instanţa de judecată. (5) Nulitatea relativă nu se aplică şi nu duce la anularea actului în cazul în care persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege.”
Prevederile din paragraful precedent au fost introduse în Codul de procedură penală la 22 august 2023. Până la această dată, prevederile relevante 9 cu privire la nulități erau următoarele: „Articolul 251. Încălcările care atrag nulitatea actelor procedurale (1) Încălcarea prevederilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrage nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decît prin anularea acelui act. (2) Încălcarea prevederilor legale referitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată, la participarea părţilor în cazurile obligatorii, la prezenţa interpretului, traducătorului, dacă sînt obligatorii potrivit legii, atrage nulitatea actului procedural. … (4) Încălcarea oricărei alte prevederi legale decît cele prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acţiunii – cînd partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – cînd partea ia cunoştinţă de materialele dosarului, sau în instanţa de judecată – cînd partea a fost absentă la efectuarea acţiunii procesuale, precum şi în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanţă.”
Articolul 282. Înaintarea acuzării „(1) Înaintarea acuzării învinuitului se va face de către procuror în prezenţa avocatului în decurs de 48 de ore din momentul emiterii ordonanţei de punere sub învinuire, dar nu mai tîrziu de ziua în care învinuitul s-a prezentat sau a fost adus în mod silit.”
Partea relevantă a art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală este următoarea: „(1) Recursul este admis dacă: 1) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; … 4) există o cauză care înlătură răspunderea penală sau un temei care exclude urmărirea penală ori determină încetarea procesului penal; … 6) hotărârea este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;”
În perioada relevantă, art. 149 alin. (1) Cod penal prevedea următoarele: „Articolul 149. Lipsirea de viaţă din imprudenţă (1) Lipsirea de viaţă din imprudenţă, se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani.” 10
MOTIVAREA INSTANȚEI
36. Recursul a fost declarat în mai puțin de două luni de la pronunțarea deciziei motivate a instanței de apel, adică a fost depus în termen.
Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).
Recursul a fost declarat în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 1), 4) și 6) Cod de procedură penală. Recurenții au invocat pretinse încălcări de ordin procesual referitoare la termene și la nulitatea unor acte de urmărire penală. Ei au invocat și caracterul arbitrar al aprecierii probelor. Având în vedere argumentele invocate în recurs, acesta va fi examinat prin prisma temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală.
Recurenții au invocat nulitatea ordonanțelor de punere sub învinuire din 26 februarie 2018 și 15 ianuarie 2019 și au solicitat casarea încheierii Judecătoriei Orhei din 18 martie 2020, prin care a fost respinsă cererea apărării privind declararea nulității actelor de urmărire penală. În opinia lor, actele respective au fost emise cu încălcarea termenului de menținere în calitate de bănuit și a procedurii de aducere la cunoștință a învinuirii, împrejurări care ar atrage nulitatea actelor de urmărire penală și încetarea procesului penal. Ei au invocat deciziile Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-357/08 și 1ra-1072/17.
Criticile invocate în recurs au fost examinate de instanțele inferioare (vezi para. 10 și 26). Criticile recurenților vizează nulități relative, nu încălcările care atrag nulității absolute. Potrivit art. 251 Cod de procedură penală, în redacția aplicabilă la data efectuării actelor, nulitățile relative trebuiau invocate până la terminarea urmăririi penale (art. 251 alin. (4)). Aceeași regulă este prevăzută în prezent de art. 251² alin. (3) Cod de procedură penală. Condamnatul a participat la actele procesuale fără a formula obiecții privind legalitatea acestora până la terminarea urmăririi penale (vezi para. 8).
În ceea ce privește jurisprudența invocată de recurenți, completul observă că deciziile nr. 1ra-357/08 și nr. 1ra-1072/2017 au vizat situații în care persoanele au fost menținute peste termenul legal în calitate de bănuiți în contextul efectuării unor acte de urmărire penală sau al aplicării unor măsuri procesuale coercitive în privința lor. Prezenta cauză este diferită, deoarece asemenea măsuri nu au fost aplicate condamnatului. Conform practicii uniforme a Curții Supreme de Justiție, expirarea termenului de deținere a calității de bănuit nu atrage, prin ea însăși, nulitatea actelor procedurale sau încetarea procesului penal. Asemenea consecințe pot interveni doar dacă se demonstrează o atingere reală adusă drepturilor procesuale ale persoanei sau caracterului echitabil al procesului 11 (hotărârile nr. 1re-110/2023, § 40; nr. 1ra-303/2025, § 44; nr. 1ra-19/2024, § 19-23) împrejurare care nu a fost dovedită de apărare în prezenta cauză.
Recurenții susțin că instanțele au reținut eronat vinovăția lui Ion Roșca, deoarece acesta avea doar calitatea de asociat al SRL „INCUBRIVIL” și nu era responsabil de exploatarea instalațiilor electrice. Ei afirmă că victima ar fi intervenit din proprie inițiativă asupra generatorului și că legătura cauzală dintre acțiunile inculpatului și deces nu ar fi fost demonstrată, întrucât expertiza tehnică nu a stabilit cauza exactă a electrocutării. În consecință, aceștia consideră că instanțele nu trebuiau să se pronunțe asupra acțiunii civile, iar prejudiciul moral de 200.000 de lei acordat ar fi exagerat și nejustificat.
Din materialele cauzei rezultă că Ion Roșca a coordonat situația creată după întreruperea energiei electrice și intervenția asupra generatorului, permițând accesul victimei în încăperea unde se afla generatorul și participarea acesteia la intervenție. Declarațiile martorilor arată că activitatea la fermă era coordonată de Ion Roșca, iar muncitorii aveau indicația să îl anunțe în cazul apariției unor probleme, inclusiv la întreruperea energiei electrice. După încercările nereușite de pornire a generatorului, Ion Roșca s-a deplasat la fermă, a organizat intervenția și, constatând necesitatea înlocuirii demarorului, a mers la domiciliul lui Gheorghe Roșca pentru a prelua piesele necesare, revenind ulterior la fermă împreună cu acesta. Deși între timp alimentarea cu energie electrică fusese restabilită, s-a decis înlocuirea demarorului, fiind permisă implicarea victimei în intervenție (vezi para. 15, 16, 18). Intervenția asupra generatorului a avut loc în condiții improprii: utilajul nu pornea, lucrările s-au desfășurat pe timp de noapte, într-un spațiu umed și fără personal calificat. Procesele-verbale de cercetare la fața locului, inclusiv cel suplimentar întocmit peste câteva zile, consemnează cabluri parțial dezizolate și realizarea împământării prin platbandă metalică îngropată în sol recent săpat, iar raportul de expertiză inginero-tehnică a constatat deficiențe ale instalației electrice, inclusiv conductori cu izolație deteriorată, modificări ale conexiunilor și incertitudini privind împământarea (vezi para. 12, 14). Deși sursa exactă a curentului electric nu a fost stabilită, ansamblul probelor relevă existența unui risc real de electrocutare. Condamnatul a permis intervenția în astfel de condiții, creând situația periculoasă. Inițiativa victimei nu schimbă aceste constatări, întrucât participarea acesteia la activitatea riscantă nu exclude omisiunile de mai sus și producerea decesului din imprudență.
Completul subscrie constatările instanțelor de fond și de apel potrivit cărora răspunderea lui Ion Roșca nu decurge dintr-o calitate formală în structura SRL „INCUBRIVIL”, ci din conduita sa efectivă în împrejurările concrete ale cauzei. Infracțiunea prevăzută de art. 149 alin. (1) Cod penal nu presupune existența unui subiect special. În cazul unei persoanei responsabile de securitatea muncii, fapta ar fi fost încadrată conform art. 183 alin. (2) Cod penal. Prin urmare, împrejurarea invocată de recurenți, potrivit căreia administrator al SRL „INCUBRIVIL” era Valentina Roșca, nu exclude răspunderea lui Ion Roșca 12 pentru rolul său în producerea evenimentului.
Recurenții susțin că prejudiciul moral de 200.000 de lei este exagerat și că acțiunea civilă nu a fost actualizată. În ședința de judecată, Tudor Roșca, în calitate de succesor al părții vătămate, precum și Raisa și Ion Roșca, în nume propriu, reprezentați de avocatul Diana Ioniță, au formulat acțiune civilă, solicitând despăgubiri morale în cuantum de 1.000.000 de lei pentru Tudor Roșca și câte 2.000.000 de lei pentru fiecare dintre părinții victimei (vezi para. 11), astfel suma de 200.000 de lei acordată reprezintă doar o parte redusă din pretențiile formulate. Legea nu prevede obligația actualizării acțiunii civile, iar lipsa unei asemenea intervenții nu împiedică examinarea acesteia. Faptul că Ion Roșca a decedat ulterior formulării acțiunii civile este lipsit de relevanță. Suma de 200.000 de lei a fost încasată în folosul părții civile Tudor Roșca, fratele victimei.
Partea civilă trebuia să fi suferit un prejudiciu moral ca urmare a decesului persoanei apropiate (mutatis mutandis, încheierea nr. 1ra-1731/2023, § 20). Conform art. 2037 Cod civil, instanța stabilește cuantumul prejudiciului moral în funcție de natura și gravitatea acestuia, de gradul de vinovăție al autorului și de măsura în care despăgubirea poate aduce o satisfacție echitabilă victimei, iar alin. (3) al acestui articol prevede că suma acordată trebuie să fie comparabilă cu despăgubirile stabilite în cauze similare. În prezenta cauză, instanțele au încasat suma de 200.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral pentru cauzarea din imprudență a decesului victimei Gheorghe Roșca. Această sumă nu este mai mică decât despăgubirile morale acordate în mod obișnuit în cauze similare (a se vedea incheierile nr. 1ra-1295/2023, §§ 18-20; 1ra-569/2023, §§ 28–29; 1ra-997/2023, § 21).
Prin urmare, recursul este vădit neîntemeiat. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul comun al avocatului Adrian Cojocaru și al condamnatului Ion Roșca împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2023. Încheierea este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Ghenadie Eremciuc Leonid Chirtoacă 13