1ra-697/22 — Art.314 al.1 Cp

Prin sentinţa Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 16 aprilie 2019, au fost recunoscuți vinovați şi condamnați inculpații Grîu Denis şi Drebot Vladimir în baza art.314 alin.(1) Cod penal, la câte 1 an închisoare. Conform prevederilor art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării de către Grîu Denis a pedepsei stabilite, fiindu-i fixat un termen de probă de 1 an. În privința lui Drebot Vladimir s-a dispus deţinerea în continuare în Penitenciarul nr.13 a D.I.P. al MJ al RM, datorită adoptării sentinţei de condamnare la închisoare, până la devenirea prezentei sentinţe definitive şi executorii.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Grîu Denis, acționând cu intenție directă, prin înțelegere prealabilă cu Drebot Vladimir, care se 1 deţinea în detenţie preventivă în cadrul cauzei penale privind învinuirea în comiterea infracţiunii prevăzute de art.206 alin.(3) Cod penal, care se afla în procedura Judecătoriei Chişinău, Sediul Buiucani, pentru examinare în fond, în scopul denaturării adevărului pe cazul indicat, inducerii în eroare a instanţei de judecată şi influențării minorului Bondarenco Romeo, care în cadrul cauzei penale indicate avea statutul de parte vătămată, pentru a crea o situație favorabilă lui Drebot Vladimir şi a-l ajuta să se eschiveze de la răspundere pentru infracţiunea comisă, la rugămintea lui Drebot Vladimir, acționând împreună cu alte persoane, materialele în privinţa cărora sunt disjunse în procedură aparte, în perioada noiembrie 2017 - februarie 2018, prin promisiuni, oferirea de bunuri şi avantaje patrimoniale şi nepatrimoniale a determinat pe Bondarenco Romeo să-şi schimbe declaraţiile făcute în calitate de parte vătămată în cadrul urmăririi penale. Ca consecinţă a determinărilor efectuate partea vătămată minoră Bondarenco Romeo la data de 08.02.2018, fiind audiat în instanţa de judecată, şi-a schimbat declaraţiile depuse în cadrul urmăririi penale, astfel contribuind la favorizarea situației inculpatului Drebot Vladimir în cadrul procesului penal privind învinuirea în comiterea infracţiunii prevăzute de art.206 alin.(3) Cod penal, în detrimentul examinării obiective şi juste a cauzei indicate. Drebot Vladimir, aflându-se în detenţie preventivă în cadrul cauzei penale privind învinuirea în comiterea infracţiunii prevăzute de art.206 alin.(3) Cod penal, care se afla în procedura Judecătoriei Chişinău, Sediul Buiucani, pentru examinare în fond, în scopul denaturării adevărului pe cazul indicat, inducerii în eroare a instanţei de judecată şi influențării minorului Bondarenco Romeo, care în cadrul cauzei penale indicate avea statutul de parte vătămată, pentru a-şi crea o situaţie favorabilă care i-ar permite să se eschiveze de la răspundere pentru infracțiunea comisă, acționând prin înțelegere prealabilă împreună cu Grîu Denis şi alte persoane, materialele în privinţa cărora sunt disjunse în procedură aparte, în perioada noiembrie 2017 - februarie 2018, prin intermediul lui Grîu Denis şi prin promisiuni, oferirea de bunuri şi avantaje patrimoniale şi nepatrimoniale, a determinat pe Bondarenco Romeo să-şi schimbe declaraţiile făcute în calitate de parte vătămată în cadrul urmăririi penale. Ca consecinţă a determinărilor efectuate partea vătămată minoră Bondarenco Romeo la data de 08.02.2018, fiind audiat în instanţa de judecată, şi-a schimbat declaraţiile depuse în cadrul urmăririi penale, astfel contribuind la favorizarea situației inculpatului Drebot Vladimir în cadrul procesului penal privind învinuirea în comiterea infracţiunii prevăzute de art.206 alin.(3) Cod penal. Pe baza stării de fapt expuse, confirmată de probele administrate, prima instanța a reținut în drept că, faptele inculpaților Grîu Denis şi Drebot Vladimir întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.314 alin.(1) Cod penal - determinarea, prin promisiuni, prin oferire sau dare de bunuri, servicii ori de alte avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale părţii vătămate, la depunerea de declaraţii mincinoase în cadrul procesului penal, în instanța de judecată. 2

Procurorul, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care: a-l recunoaște vinovat pe Grîu Denis de săvârșirea infracţiunii prevăzută de art.314 alin.(l) Cod penal şi, în conformitate cu prevederile art.75 Cod penal, a-i stabili pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, în temeiul art.72 alin.(3) Cod penal, cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. A-l recunoaște vinovat pe Drebot Vladimir de săvârșirea infracţiunii prevăzută de art.314 alin.(l) Cod penal şi, în conformitate cu prevederile art.75 Cod penal, a-i stabili pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, în temeiul art.72 alin.(3) Cod penal, cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea cerințelor sale, acuzarea a invocat că pedeapsa aplicată inculpaților Grîu Denis şi Drebot Vladimir de către instanţă este prea blândă, din motivul că pedeapsa penală este un mijloc de corectare şi reeducare al condamnatului şi în vederea atingerii scopului de influenţă asupra corectării şi reeducării vinovatului, restabilirii echităţii sociale şi prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni atât din partea condamnatului, cât şi din partea altor persoane. Or, în privinţa inculpaţilor menţionaţi supra urma să fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani. Inculpaţii, prin acţiunile sale, au efectuat o ingerinţă gravă în cursul normal al efectuării justiţiei pe cauza penală examinată în complet la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, încercând a obstrucţiona aflarea adevărului pe caz şi influenţarea părţii vătămate minore, precum şi a martorilor acuzării asupra depoziţiilor care urmau a fi depuse în faţa completului. Menţionează ca partea vătămată minoră, fiind audiată in faţa completului de judecată, sub influenţa acţiunilor inculpaţilor şi a scrisorilor transmise din penitenciar, a reuşit să fie determinat şi să depună declaraţii diametral opuse decât cele de la faza urmăririi penale. Şi doar profesionismul completului de judecată şi greutatea probelor administrate şi examinate, au contribuit la emiterea pe dosar a unei sentinţe de condamnare legale şi obiective. Mai mult, sentinţa contestată este ilegală şi nu corespunde rigorilor art.385 Cod de procedură penală, referitoare la soluţionarea chestiunilor privind corpurile delicte şi achitarea cheltuielilor de judecată. Astfel, pronunţând dispozitivul acesteia, instanţa de judecată nu s-a expus asupra corpurilor delicte, precum şi nu s-a expus asupra cheltuielilor de judecată, solicitate de acuzatorul de stat de a fi încasate solidar din contul inculpaţilor. 3.1. Avoctul Aronov Roman în numele inculpatului Drebot Vladimir, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Drebot Vladimir să fie achitat de învinuirea în baza art.314 alin.(1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întruneşte elementele infracţiunii. În motivarea cerințelor sale, avocatul a invocat că cercetarea judecătorească a fost efectuată superficial, iar prima instanţă nu a făcut nici o examinare corectă a cauzei nominalizate, prima instanţă nu s-a pronunţat corect şi just pe temeiurile de fapt şi de drept cu care a fost investită. 3 Apărarea a notat că, sentinţa de condamnare este în mod vădit nefondată şi pur declarativă, iar pentru condamnarea inculpaţilor nu există motive bine întemeiate şi legale care ar confirma esenţa învinuirii, motiv ce a şi constituit drept temei pentru declararea cererii de apel. A concluzionat că cercetarea în prima instanţă a fost efectuată cu încălcări procesuale grave, nu are suport probatoriu din toate sensurile, de fapt şi de drept, iar concluziile primei instanţe referitor la vinovăţia inculpaţilor nu rezistă nici unei critici juridice, deoarece nu-şi găsesc confirmare prin probe pertinente şi accesibile, ceea ce denotă faptul că sunt formale şi fără un conţinut efectiv pentru care inculpaţii urmează a fi achitaţi. Circumstanţele cauzei au fost unilateral apreciate la efectuarea cercetării judecătoreşti. Din examinarea actelor dosarului se constată că atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de judecată nu s-au administrat probe din care să rezulte în mod lucid săvârşirea infracţiunii pentru care Drebot Vladimir şi Grîu Vladimir au fost condamnaţi, iar pentru unele fapte nici nu s-a examinat dacă erau îndeplinite toate cerinţele înscrise în codul penal pentru a fi considerate infracţiuni, or, în speţă aşa cum au fost stabilite de prima instanţă, acţiunile inculpatului nu se circumscriu infracţiunii prevăzute de art.314 alin.(1) Cod penal. Astfel, fapta inculpatului Drebot Vladimir nu întrunește elementele infracţiunii prevăzute de art.314 alin.(1) Cod penal, care duce la casarea sentinţei în partea condamnării lui Drebot Vladimir şi adoptarea unei noi hotărâri de achitare în privinţa acestuia. De asemenea, a invocat că prin adoptarea sentinţei atacate prima instanţă a încălcat dreptul inculpaţilor la un proces echitabil garantat de Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Mai mult ca atât, prima instanţă nu a argumentat motivele admiterii sau respingerii unor probe, pe ce circumstanţe de fapt şi de drept s-a călăuzit la pronunţarea sentinţei de condamnare în temeiul art.314 alin.(1) Cod penal, în baza căror temeiuri a ajuns la concluzia privind săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunii prevăzute de art.314 alin.(1) Cod penal. A mai menţionat că sentinţa primei instanţe trebuie să fie certă, completă, corectă, clară, convingătoare şi concretă, iar circumstanţele şi probele constatate în cauză urmează a fi expuse într-o strictă consecutivitate logică, însă toate aceste cerinţe au fost neglijate de către prima instanţă la etapa de examinare a cauzei penale în prima instanţă. Avocatul a remarcat că, prima instanţă eronat a concluzionat că, în acțiunile lui Drebot Vladimir şi Grâu Denis sunt prezente semnele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.314 alin.(1) Cod penal. În absenţa probelor această susţinere din poziţia procesuală a primei instanţe este cu adevărat neîntemeiată şi, respectiv, toate aceste argumente sunt pur virtuale şi neconfirmative prin probe obiective şi verosimile. A mai reţinut că, toate argumentele şi afirmaţiile invocate de către partea învinuirii, precum că art.314 alin.(1) Cod penal, se referă la cazul investigat, sunt vădit lipsite de suport juridic, sub toate aspectele nu au fost analizate corect şi obiectiv la etapa cercetărilor judecătoreşti, iar apărarea le apreciază ca fiind inconsistente şi fără raţionament valabil circumstanţelor speţei. Reieşind din complexitatea tuturor circumstanţelor de fapt ale cauzei, avocatul a constatat că învinuirea adusă lui Drebot Vladimir şi Grâu Denis, precum că prin 4 acţiunile sale ilegale au săvârşit infracţiunea, prevăzută de art.314 alin.(1) Cod penal, este lipsită totalmente de forţă probatorie, deoarece prima instanţă nu a motivat/argumentat faptul că anume Drebot Vladimir, acționând împăună şi de comun acord cu Grâu Denis, l-a determinat pe Bondarenco Romeo la depunerea de declaraţii mincinoase în favoarea inculpaților Drebot Vladimir şi Sandler Igor, învinuiți de comiterea infracţiunii prevăzute de art.206 alin.(3) lit. b1), lit. f) Cod penal. Apărarea susține că, declarațiile martorilor Bondarenco Victor şi a părții vătămate Bondarenco Romeo urmează a fi apreciate în favoarea lui Drebot Vladimir şi Grâu Denis, deoarece prin acestea se confirmă lipsa înțelegerii prealabile între Drebot Vladimir şi Grâu Denis, îndreptată spre determinarea la depunerea de declaraţii mincinoase. Nici un martor nu a declarat că, prin acțiunile sale, anume Drebot Vladimir şi Grâu Denis ar fi planificat, organizat şi realizat planul criminal de determinarea la depunerea de declaraţii mincinoase. Înseși partea vătămată Romeo Bondarenco nu a confirmat învinuirea, ba dimpotrivă, a luat poziţia inculpaţilor. Consideră apărarea că, toate argumentele şi afirmaţiile invocate de către prima instanţă, sunt vădit lipsite de suport juridic, sub toate aspectele de fapt şi de drept, nu au fost examinate corect şi obiectiv, apreciind-u-le ca fiind inconsistente şi fără raţionament valabil circumstanţelor speţei. Altfel spus, invocarea art.314 alin.(1) Cod penal de către prima instanţa la calificarea acţiunilor inculpaţilor, este absolut greşită şi chiar periculoasă pentru pronunţarea unei sentinţe întemeiate şi legale pe fondul cauzei penale respective. Avocatul a concluzionat că, acțiunile inculpaților Drebot Vladimir şi Grâu Denis nu constituie componenţa infracţiunii imputate acestora - determinarea la depunerea de declaraţii mincinoase. În final, avocatul a conchis că prima instanţă a făcut o încadrare juridică incorectă a faptelor comise de inculpaţi, calificându-le în baza art.314 alin.(1) Cod penal şi apreciază critic poziţia primei instanţe referitoare la faptul că inculpaţii au săvârşit trafic de copii. Prin urmare, lipsa probelor care ar confirma cu claritate scopul exploatării sexuale necomerciale a minorului Romeo Bondarenco reprezintă încă o dovadă a faptului că învinuirea adusă inculpaților Drebot Vladimir şi Grâu Denis este una neîntemeiată şi chiar periculoasă pentru pronunţarea unei sentinţe legale şi fondate asupra fondului acestui dosar penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2021, a fost respins apelul avocatului Aronov Roman în numele inculpatului Drebot Vladimir. A fost admis apelul procurorului, casată parţial sentinţa, în partea ce ţine de cheltuielile de judecată şi corpurile delicte, pronunțată în acest sens o nouă hotărâre, prin care s-a dispus de a încasa în mod solidar de la Grîu Denis şi Drebot Vladimir cheltuielile judiciare suportate pentru efectuarea expertizei grafoscopice în sumă de 1 820 lei, în rest cerinţa procurorului a fost respinsă, ca neîntemeiată. Corpurile delicte: filele din agendă, procesele - verbale de audiere a părții vătămate Bondarenco Romeo din data de 18.09.2017 şi 22.09.2017; declarațiile lui 5 Bondarenco Romeo, date în instanţa de judecată la data de 08.02.2018, un CD-R, pe care se conţin înregistrările audio al declarațiilor inculpatului Bondarenco Romeo din data de 08.02.2018 şi ale martorului Niţa Mircea din 07.03.2018 date în instanţa de judecată, a se păstra la materialele cauzei penale. În conformitate cu art.106 Cod penal, telefonul mobil de model „Iphone 5S" cu nr. IMEI 013852007928129 - a-l trece în beneficiul statului. Cartela cu nr.69170624 - urmează a fi nimicită. În rest, au fost menţinute dispoziţiile sentinţei. 4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, în urma verificării circumstanţelor de fapt şi de drept, cât şi a argumentelor apelanţilor, instanţa de apel a ajuns la concluzia că lipsesc careva dubii sau bănuieli care ar putea pune la îndoială vinovăția inculpaților Grîu Denis şi Drebot Vladimir, în comiterea faptelor incriminate, astfel că la acest capitol se reţin drept declarative argumentele atât ale inculpaţilor, cât şi ale apărătorilor acestora cu referire la faptul că învinuirea este formală şi nu este confirmată prin probe. Audiind opiniile participanţilor la proces şi cercetând suplimentar probele administrate de prima instanţă şi apreciindu-le din punct de vedere al pertinenţei, concludenţii, utilităţii şi veridicităţii lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, călăuzindu-se de propria convingere, instanţa de apel a conchis că, prima instanţă a stabilit corect starea de fapt, acțiunile inculpaților Grîu Denis şi Drebot Vladimir, just încadrându-le în dispoziţia de art.314 alin.(1) Cod penal. Cu referire la motivele invocate de partea apărării, precum că prima instanţă a adoptat soluţia incorectă de condamnare a inculpatului Drebot Vladimir, or, acesta urma să fie achitat de sub învinuirea adusă, instanţa de apel a constatat că prima instanţă nu a comis careva erori de fapt care ar impune casarea sentinţei adoptate în partea recunoaşterii vinovăţiei inculpaţilor în comiterea acţiunilor infracţionale. Totodată, instanţa de apel a apreciat că aceste afirmaţii reprezintă opinia subiectivă a părții apărării, or, în sentinţa sa, prima instanță corect şi justificat şi-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpaților Drebot Vladimir şi Grîu Denis în comiterea infracţiunii imputate. Analizând declarațiile martorilor, instanța de apel consideră că, acestea sunt veridice, relatează adevărul, sunt consecvente, consecutive pe tot parcursul procesului, care coroborează cu probele materiale scrise cercetate în şedinţa de judecată. În acest context nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanţa de apel fiind solidară cu concluziile primei instanţe privind aprecierea probelor puse la baza sentinţei de condamnare. Nerecunoaşterea vinei de către inculpaţi, instanţa de apel o apreciază ca o metodă de apărare şi un drept de a nu se auto incrimina garantat de art.66 Cod de procedură penală şi art.6 CEDO, or persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea declaraţiilor false sau refuzul de a face declaraţii şi nu poate fi calificate ca circumstanţă agravantă la stabilirea pedepsei penale. 6 Prima instanță, judecând cauza conform prevederilor art.314 Cod de procedură penală, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părţi, a audiat inculpatul, martorii, a cercetat materialele administrate de organul de urmărire penală, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea instanţei că vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunii imputate a fost dovedită integral. Instanţa de apel a menţionat că, în acţiunile inculpaţilor sunt prezente semnele constitutive ale infracţiunii, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpați în comiterea infracţiunii prevăzute de art.314 alin.(1) Cod penal, nu poate servi temei de achitare, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția acestora în comiterea infracţiunii incriminate şi este apreciată de către instanţă drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale. Totodată, instanţa de apel a atestat că, argumentele invocate de partea apărării referitor la achitarea inculpatului Drebot Vladimir, pe motiv că probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăţia acestuia în comiterea infracţiunii imputate, constituie în sine un dezacord cu modul de apreciere a probelor administrate în dosar. Adițional, instanța de apel a constatat o motivare amplă şi temeinică a sentinţei pronunţate cu privire la procesul de evaluare şi apreciere a probelor prezentate de părţi, în raport cu faptele reţinute în sarcina inculpaţilor astfel, fiind în corespundere cu exigenţele articolului 6 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Referitor la apelul declarat de către acuzatorul de stat referitor la blândeţea pedepsei aplicate faţă de inculpaţi pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art.314 alin.(1) Cod penal, precum şi neîncasarea cheltuielilor de judecată, instanţa de apel o consideră parţial întemeiat, urmând a fi admis în partea cheltuielilor de judecată, şi corpurile delicte reieşind din următoarele considerente. 4.2. La stabilirea şi individualizarea pedepsei aplicate inculpaților Drebot Vladimir şi Grîu Denis, având în vedere argumentele invocate în apelul declarat în coraport cu circumstanţele constatate, instanța de apel reține că, la stabilirea pedepsei, urmează a se ține cont de prevederile art.75 Cod penal, potrivit căruia persoanei recunoscute vinovate de săvârşirea unei infracţiuni se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate şi în strictă conformitate cu dispoziţiile părţii generale. Astfel, instanţa de apel a considerat că, prima instanţă justificat a reţinut că este posibilă corectarea inculpatului Grîu Denis fără izolarea acestuia de societate, or, acesta nu prezintă pericol pentru societate, pentru prima dată a săvârșit o infracţiune mai puţin gravă, lipsa antecedentelor penale, lipsa circumstanţelor agravante. Luând în vedere personalitatea inculpatului Drebot Vladimir, gravitatea infracţiunii incriminate, prima instanţă în mod justificat a considerat că este posibilă corectarea şi reeducarea inculpatului doar în condiţia izolării lui de societate. În contextul celor enunţate, prima instanţă a considerat oportună aplicarea față de inculpații Grîu Denis şi Drebot Vladimir pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art.314 alin.(1) Cod penal, a pedepsei de câte 1 an închisoare, cu aplicarea în 7 conformitate cu prevederile art.90 Cod penal - în privința inculpatului Grîu Denis, fiind dispusă suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilindu-i un termen de probă de 1 an. 4.3. Referitor la alegaţiile procurorului în ce priveşte soluţia adoptată de prima instanţă privind respingerea cererii acuzatorului de stat de încasare a cheltuielilor judiciare din contul inculpaţilor, instanţa de apel a considerat că aceasta este fondată şi în acest sens, se impune casarea sentinţei primei instanţe, în partea ce ţine de soluţionarea chestiunii referitor la modalitate de încasare a cheltuielilor de judecată. Conform prevederilor art.143 Codul de procedură penală, întitulat „Cazurile când efectuarea expertizei este obligatorie: (1) Expertiza se dispune şi se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea: 6) altor cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză. Astfel, ţinând cont de faptul că alin.(2) al art.143 din Codul de procedură penală, a fost abrogat prin Legea pentru modificarea si completarea unor acte legislative nr.316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, potrivit căruia „Plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat", solicitarea apelantului cu privire la încasarea în mod solidar de la inculpații Grîu Denis şi Drebot Vladimir, în beneficiul statului, a cheltuielilor judiciare în sumă totală de 1 820 lei, şi anume pentru efectuarea expertizei grafoscopice nr.34/12-1-R-2239 din 18.05.2018 este una întemeiată şi astfel, instanţa de apel consideră necesar de a o admite. Așadar, Colegiul penal conchide că, este întemeiată solicitarea acuzatorului de stat referitor la încasarea în mod solidar din contul inculpaților Grîu Denis şi Drebot Vladimir a cheltuielilor judiciare în sumă de 1 820 lei, şi anume pentru efectuarea expertizei grafoscopice nr.34/12-1-R-2239 din 18.05.2018, or, în conformitate art.229 alin.(1) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului. În acest sens, instanţa de apel a dispus ca cheltuielile judiciare în sumă de 1 820 lei pentru efectuarea expertizei grafoscopice nr.34/12-1-R-2239 din 18.05.2018, să fie încasată în mod solidar de la inculpați Grîu Denis şi Drebot Vladimir, în rest cerinţa procurorului a fost respinsă ca fiind nefondată. Potrivit art.162 Cod de procedură penală, în cazul în care procurorul dispune încetarea urmăririi penale sau în cazul soluţionării cauzei în fond, se hotărăşte chestiunea cu privire la corpurile delicte. Astfel, a fost soluţionată soarta corpurilor delicte de către instanţa de apel.

Avocatul Aronov Roman în numele inculpatului Drebot Vladimir, în temeiul pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar hotărârile, solicitând casarea acestora, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel. În motivarea cerințelor, avocatul invocă argumente similare celor din apel. 5.1. Avocatul Malanciuc Viorel în numele inculpaților Drebot Vladimir şi Grîu Denis, contestă cu recurs ordinar hotărârile, solicitând casarea acestora, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel. 8 În motivarea cerințelor, avocatul invocă că studiind materialele dosarului penal, lecturând sentinţa şi decizia instanţei de apel, constată lipsa componenţei infracţiunii prevăzute de art.314 alin.(l) Cod penal. Din analiza probelor expuse în rechizitoriu rezultă că, în timpul urmăririi penale, a fost încălcat grav dreptul la apărare a lui Drebot Vladimir şi Grîu Denis. În acest sens, apărarea invocă un şir de erori admise la faza de urmărire penală. Totodată, a menţionat că atât rechizitoriu, cât şi soluţiile emise de prima instanţă şi instanţa de apel, nu conţin o acuzare concretă, probele pertinente şi concludente referitoare la săvârşirea infracţiunii, toate având un caracter general. Simpla menţiune privind săvârşirea infracţiunii sau simpla reproducere a unui mijloc de probă, prin care se face o anumită descriere privind o pretinsă faptă penală, care se evidenţiază la cea mai superficială analiză a conținutului rechizitorului în privința inculpaților Drebot Vladimir şi Grîu Denis, în opinia apărării, nu răspunde criteriilor legii privind sesizarea instanţei de judecată şi, pe cale de consecinţă, asemenea fapte n-ar trebui să formeze obiectul judecăţii. Mai indică că, atari exigenţe sunt cerute şi sub aspectul dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, de care beneficiază orice persoană, conform art. 6 CEDO şi art.20 şi 26 din Constituţia Republicii Moldova. Din această perspectivă, rechizitoriul în privința inculpaților Drebot Vladimir şi Grîu Denis, nu respectă întocmai rigorile prevăzute de lege, prin ce a afectat grav sesizarea primei instanţe cu obiectul judecăţii şi, implicit, dreptul la apărare al ultimilor, care, din perspectiva celor analizate, în lipsa concretizării învinuirii, până la moment se află în imposibilitate absolută de a-şi exercita acest drept. 5.2. Inculpatul Drebot Vladimir, în temeiul pct.6), 8), 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar hotărârile, solicitând casarea acestora, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel. În motivarea cerințelor, invocă argumente similare celor din apelul declarat de avocatul acestuia. Suplimentar reţine că instanţa de apel nu a răspuns în nici un fel argumentelor inculpaţilor şi avocaţilor. Reţine că, conceptul de proces echitabil impunea judecătorului să vegheze ca orice element susceptibil să influenţeze soluţia privind litigiul să facă obiectul unei analize efective şi reale, încât să răspundă argumentat la criticile, mijloacele şi instrumentele invocate de către părţi. Inculpatul atestă că a fost admisă o eroare gravă de fapt, care antrena imposibilitatea pronunţării unei sentinţe de condamnare în privința lui Drebot Vladimir. Astfel, consideră că au fost admise repercusiuni importante asupra situației persoanei Drebot Vladimir, fără a fi recunoscută această persoană, în mod contrar legii, în calitate de persoană bănuită şi fără a i se explica drepturile şi libertăţile fundamentale, iar actele emise în acest sens au fost cu încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei inculpate, neputând fi valorificate în ipoteza unei decizii de condamnare. Inculpatul notează că, prima instanţă atât la examinarea cauzei penale în fond, cât şi în ordine de apel, nici nu a motivat şi a descris parţial comportamentul 9 inculpatului prin prisma conţinutului normativ al infracţiunii, fiind evident un temei de achitare a lui Drebot Vladimir referitor la infracţiunea incriminată, în baza art.314 alin.(1) Cod penal, iar desconsiderarea şi nemotivarea corespunzătoare (în mare parte o motivare contradictorie) a determinat pronunţarea unei decizii contrare legii. În fapt, instanţa de apel prin decizia din 14 decembrie 2021 nu s-a pronunțat referitor la detenția lui Drebot Vladimir în baza sentinţei de condamnare din 16 aprilie 2019 şi valorificarea reală a termenului de deţinere în stare de arest preventiv în baza acestei sentinţe judecătoreşti. Mai mult, Drebot Vladimir a fost deţinut în Penitenciarul nr. 13 mun. Chişinău până la data de 24 septembrie 2020. Mai invocă că, instanţa de judecată, în ordine de apel, în mod arbitrar şi contrar legii, a reţinut că cerinţa încasării cheltuielilor judiciare suportate în legătură cu efectuarea expertizei grafoscopice în sumă de 1 820 lei, urmează a fi admisă şi a dispus, în mod arbitrar, încasarea în mod solidar, din contul inculpaţilor, în beneficiul statului, a sumei de 1 820 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. În acest sens, a evidenţiat că în jurisprudenţa constantă a Curţii Supreme de Justiţie, care corespunde standardelor CtEDO, se indică clar că cheltuielile care sunt legate de efectuarea expertizelor şi care sunt necesare şi dispuse în vederea probării existenţei/lipsei bănuielii rezonabile privind săvârşirea infracţiunii urmează a fi suportate de către stat. În final, inculpatul consideră că circumstanţele expuse denotă clar admiterea unor erori grave de drept comise de către instanţa de apel în cadrul judecării cauzei penale respective (în acelaşi mod ca şi prima instanţă), adică sfidarea vădită a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei Drebot Vladimir şi dovedesc univoc că a avut loc încălcarea limitelor incriminării penale şi ale sancţionării penale (art. 7 din CEDO), prin judecarea cauzei penale contrar principiilor unui proces echitabil (art. 6 din CEDO).

Asupra recursurilor ordinare declarate, în conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care şi-a manifestat dezacordul cu recursurile declarate, a solicitat declararea recursurilor ca inadmisibile fiind vădit neîntemeiate cu menținerea deciziei instanței de apel, motivând prin faptul că instanța de apel şi-a argumentat suficient soluția.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanţei de apel, fără citarea părţilor, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, 10 art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanţei de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanţele de fond şi de apel la judecarea cauzei. Colegiul penal, reieșind din conținutul recursurilor ordinare declarate de către avocatul Aronov Roman în numele inculpatului Drebot Vladimir, de către avocatul Malanciuc Viorel în numele inculpaţilor şi de către inculpatul Drebot Vladimir, constată că titularii acestuia critică decizia instanței de apel sub aspectul temeiurilor de casare stipulate la pct.6), 8), 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond şi de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția şi când nu au fost întrunite elementele infracţiunii. La fel, din conținutul recursului ordinar declarat de inculpatul Drebot Vladimir, se reține că acesta critică sub aspectul vinovăției, încălcărilor de procedură la urmărirea penală şi judecarea cauzei, precum şi în partea stabilirii pedepsei. Însă verificând alegațiile recurenţilor, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea soluției, a respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată. Astfel, Colegiul penal ține să menționeze că, împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat şi apreciat circumstanțele de fapt şi de drept privind vinovăția inculpaţilor, în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală şi prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar care au fost apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității şi coroborării lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat şi detaliat asupra motivelor pentru care a respins versiunile părții apărării, probele administrate pe caz demonstrând concludent prezenţa în acțiunile inculpaților Drebot Vladimir şi Grîu Denis a elementelor infracţiunii prevăzute de art.314 alin.(1) Cod penal şi constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptelor prejudiciabile săvârșite de inculpaţi şi semnele componenței de infracțiune incriminată. Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate şi reproduse în pct.5. din prezenta decizie, sunt întemeiate şi pe critica modului în care instanțele de fond au apreciat probele şi circumstanțele cauzei. Însă, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală şi în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel şi poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor şi circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune partea apărării este o competență şi prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie 11 un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură penală şi, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile ordinare, la fel, este lipsită de orice temei legal. Mai mult, instanța de recurs, apreciază critic argumentul recurentului precum că, concluziile instanței de apel nu sunt bazate pe probe. Acesta este un argument invocat în mod declarativ, or, reținând circumstanțele de fapt ale cauzei instanța de apel şi-a motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă şi obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt şi de drept. Totodată, instanța de recurs reține că argumentele recurenţilor precum că, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, sunt lipsite de suport probatoriu, nefiind în stare să răstoarne hotărârile instanțelor de fond. Or, poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul recurentului prin constatări subiective constituie o derogare de la principiul contradictorialității în condițiile egalității armelor. În acest context, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursurile ordinare ale apărării cu circumstanțe în fapt şi în drept, care le-ar justifica. Conform art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării şi nu exprimă alte interese decât interesele legii. Instanța de recurs, la fel evidențiază argumentele instanței de apel precum că nu pot fi reținute afirmațiile invocate de către avocați şi inculpați, precum că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunii pentru care au fost condamnați, or aceste afirmații au un caracter declarativ şi sunt un mod de apărare a inculpaților în vederea eschivării de răspundere penală, afirmațiile date fiind combătute prin totalitatea de probe administrate, care au fost puse just de către instanța de fond la baza sentinței de condamnare. Ce ține de temeiul invocat de recurent prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal atestă că, este invocat de recurent declarativ, în conținutul recursului nefiind specificate argumente în susținerea temeiului invocat. Colegiul penal lărgit respinge alegațiile invocate de către recurenţi precum că, instanța de apel a omis să se pronunțe detaliat şi amănunțit asupra tuturor argumentelor invocate în apel. Or, recurenţii aveau obligația să concretizeze care anume argumente nu au fost apreciate de către instanța de apel. Analizând textul hotărârilor atacate în coraport cu motivele invocate de recurenți, Colegiul penal atestă că, instanțele de fond s-au expus argumentat şi motivat, bazându-și just soluția din hotărâri, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă şi o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie 12 prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că hotărârea contestată conține motive clare şi legale pe care se întemeiază soluția, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel şi că faptele inculpaților întrunesc toate elementele infracțiunii incriminate. În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, şi, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Aronov Roman în numele inculpatului Drebot Vladimir, de către avocatul Malanciuc Viorel în numele inculpaţilor şi de către inculpatul Drebot Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2021, în cauza penală în privința inculpaților Grîu Denis xxx şi Drebot Vladimir xxx, deoarece sunt vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 08 decembrie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Ţurcan Anatolie Plămădeală Ghenadie 13