1ra-221/22 — Art.190 alin.1 CP, art.190 alin.1 CP, art.190 alin.5 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 30 iunie 2017, Gratii Ion fost recunoscut vinovat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii de răspundere materială pe un termen de 3 (trei) ani. Acţiunile civile au fost admise în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se expună instanţa civilă. 1.1.1. Pentru pronunțarea sentinței din 30 iunie 2017, prima instanță a constatat în fapt că, Gratii Ion, la 18 septembrie 2012, aflându-se pe teritoriul mun. Bălţi, activând cu scopul îndreptat spre dobândirea ilegală a bunurilor altei persoane prin înșelăciune şi abuz de încredere, folosindu-se de faptul că deținând funcţia de administrator al SRL „Grand Expo” este în drept să încheie contracte cu alte firme, fapt care creează încredere în el, știind cu certitudine că 1 SRL „Heliant-Prod”, reprezentat de către directorul Străjescu Anatol, se ocupă cu cumpărarea semințelor de floarea soarelui, neavând scopul de a executa obligațiunile contractuale, sub pretextul livrării semințelor de floarea soarelui recolta anului 2012, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.115L/FS, prin care s-a obligat să furnizeze SRL „Heliant-Prod” către 01.10.2012 semințe de floarea soarelui în cantitate de 150 tone, pentru ce prin dispoziţia de plată nr.104 din 21.09.2012 de la SRL „Heliant Prod” au fost transferate pe contul SRL „Grand-Expo” în calitate de arvună 130000 lei, pe care, având calitate de administrator al SRL „Grand Expo”, le-a ridicat de pe contul întreprinderii în numerar şi le-a însușit, folosindu-le în scopuri personale, prin ce a cauzat SRL „Heliant-Prod” o daună în proporții deosebit de mari. Tot el, într-o zi şi oră nestabilită de către organul de urmărire penală, la începutul lunii mai anul 2012, aflându-se pe teritoriul mun. Chişinău, str. Independenței, activând cu scopul îndreptat spre dobândirea ilegală a bunurilor altei persoanei prin înșelăciune şi abuz de încredere, folosindu-se de faptul că deținând funcţia de administrator al SRL „Grand Expo” este în drept să încheie contracte cu alte firme, fapt care creează încredere în el, neavând scopul de a executa obligațiunile contractuale, sub pretextul livrării a 22 de tone de soia în timp de două zile, prin înțelegerea verbală, a primit de la reprezentantul SRL „Busido Grup” Constantin Benderschi în calitate de arvună 130000 de lei, iar apoi, sub diferite pretexturi, se abținea de la restituirea banilor primiți în calitate de arvună, iar banii primiți i-a folosit în scopurile personale, prin ce a cauzat SRL „Busido Grup” o daună în proporții deosebit de mari. Tot el, într-o zi şi oră nestabilită de către organul de urmărire penală la începutul lunii iulie al anului 2011, aflându-se în automobilul său parcat în apropierea casei nr.3 din str. Suceava 3, mun. Bălţi, activând cu scopul îndreptat spre dobândirea ilegală a bunurilor altei persoanei prin înșelăciune şi abuz de încredere, folosindu-se de faptul că deținând funcţia de administrator al SRL „Grand Expo” este în drept să încheie contracte cu alte firme, fapt care creează încredere în el, neavând scopul îndeplinirii condițiilor tranzacţiei, sub pretextul necesității investirii a 90000 de lei în afacerile SRL „Grand Expo” pentru cooperare şi organizarea businesului de exportare a plantelor de soia în România, promițând lui Munteanu Dumitru un câștig de la această afacere, ilegal a primit de la ultimul 90000 lei, care a promis să le întoarcă în luna septembrie-octombrie 2011, iar apoi, sub diferite pretexturi, se abținea de la restituirea banilor primiţi în calitate de arvună, restituind la insistența lui Munteanu Dumitru în anul 2012 doar 50000 de lei, restul 40000 de lei le-a folosit în scopurile personale, prin ce i-a cauzat lui Munteanu Dumitru o daună în proporții considerabile. În total, în perioada de timp iulie 2011-18 septembrie 2012, Gratii Ion ilegal a însușit bunuri ale altor persoane prin înșelăciune şi abuz de încredere în sumă totală de 300 000 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari. Astfel, acțiunile inculpatului Gratii Ion, au fost încadrate în baza art. 190 alin. (5) Cod penal - escrocherie, adică dobândirea ilegală a bunurilor altei persoane prin înșelăciune şi abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari. 1.

Prin sentinţa Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 2 04 decembrie 2019, Gratii Ion fost recunoscut vinovat în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 1(unu) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. A fost admisă integral acţiunea civilă înaintată de Bujor Ghenadii împotriva lui Gratii Ion şi s-a dispus încasarea de la inculpatul Gratii Ion în beneficiul lui Bujor Ghenadii prejudiciul material în mărime de 36 400 (treizeci şi şase mii patru sute) lei. 1.2.1. Pentru pronunțarea sentinței din 04 decembrie 2019, prima instanță a constatat în fapt că, Gratii Ion, în perioada lunilor iunie - septembrie 2017, aflându-se pe teritoriul mun. Bălţi, acționând din interes material, sub pretextul acordării ajutorului în încetarea urmăririi penale cu restituirea permisului de conducere ridicat de către organele de drept şi alte pretexte cum ar fi acordarea ajutorului în perfectarea permisului de conducere din regiunea transnistreană şi punerea la evidență a mijlocului de transport, prin înșelăciune şi abuz de încredere faţă de cet. Bujor Ghenadi, ilegal a dobândit de la acesta bani în sumă de 1500 euro, 150 dolari SUA şi 6000 lei, ce conform ratei de schimb valutar constituie 36 400 lei, astfel cauzând părții vătămate o daună materială în proporții considerabile. 1.

Prin sentinţa Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 24 decembrie 2019, Gratii Ion fost recunoscut vinovat în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 1(unu) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. 1.3.1. Pentru pronunțarea sentinței din 24 decembrie 2019, prima instanță a constatat în fapt că, Gratii Ion, într-o zi din luna ianuarie 2019, aflându-se pe teritoriul gării auto din mun. Bălţi, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane şi dându-şi seama de caracterul prejudiciabil al acţiunilor sale, prevăzând urmările lor şi dorind în mod conștient survenirea acestor urmări, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, prin inducerea în eroare a cet. Marcov Irina, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, determinată de comportamentul dolosiv sau viclean, prezentându-se ca angajat al S.R.L. „Gările Auto Moderne” şi comunicându-i că în curând S.R.L. „Marcgheo Auto Nord” urmează să realizeze contractul de locaţiune anterior încheiat cu Î.S. „Gările şi Stațiile Auto”, în baza căruia este arendat spațiul în incinta Gării Auto din mun. Bălţi, unde ea î-şi desfășoară activitatea de instruire auto a candidaților pentru obținerea permiselor de conducere, a dobândit de la ultima bani în sumă de 2500 lei, sub pretextul că v-a grăbi, facilita încheierea unui nou contract de locaţiune cu S.R.L. „Gările Auto Moderne”, cauzându-i astfel părții vătămate Marcov Irina daune materiale în proporții considerabile în sumă totală de 2500 lei. Astfel, acţiunile inculpatului Gratii Ion, au fost încadrate de către instanţa de judecată în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, determinat de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile. 2. Inculpatul Gratii Ion, a declarat apel împotriva sentinței Judecătoriei 3 Bălţi (sediul Central) din 30 iunie 2017, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal. În motivarea apelului a indicat că, în speţă relațiile dintre el şi părţile vătămate sânt niște relaţii civile şi nicidecum penale, urmând a fi soluționate în ordine civilă de către instanţa de drept comun, iar în acţiunile sale lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii incriminate. Dânsul în calitate de administrator al SRL „Grand-Expo” a încheiat un contract cu SRL „Heliant-Prod” reprezentată de către Strajescu Anatol. În baza acelui contract s-a obligat să-i furnizeze la SRL „Heliant-Prod” către data de 01.10.2012 semințe de floarea soarelui în cantitate de 150 tone pentru care au fost transferate prin dispoziţia de plată nr. 104 din 21.09.2012 suma de 130000 lei în calitate de arvună. A indicat că, în cadrul urmăririi penale s-a stabilit că, pe acest fapt de către Judecătoria Bălţi a fost emisă o hotărâre în baza cererii de chemare în judecată înaintată de către SRL „Heliant-Prod” către SRL „Grand-Expo” privind încasarea prejudiciului (care la moment este definitivă şi irevocabilă şi este deja şi executată). Astfel, potrivit protocolului 4 alin. (1) - nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv ca nu este în măsură sa execute o obligaţie contractuală. În afară de aceasta, nimeni nu poate fi sancționat de două ori pentru una şi aceiași faptă. Cu referire la episodul prin care i se incriminează că a prejudiciat SRL „Busido Grup”, apelantul a menţionat că prima instanţa nu a ţinut cont de faptul că în cadrul examinării cauzei în instanţă, expunându-se asupra faptului, şi anume asupra procurii eliberate în privinţa lui Benderschii Constantin că este falsă şi conform legislaţiei duce la nulitate şi anume: la 01.02.2014 de către administrator este eliberată această procură cu următorul text - că Benderschii C. va apăra interesele lui SRL „BusidoGrup” pe cauza penală, la data de 06.02.2014 ultimul depune plângere la IP Bălti, iar la 07.02.2017 de către IP Bălţi se inițiază cauza penală care lui Benderschii îi era cunoscută la data de 01.02.2014. În afară de aceasta la procura nominalizată nu a fost anexat ordinul de angajare a lui Benderschii la SRL „Busido Grup” care duce la aceia că cererea înaintată a fost depusă de o persoana care nu are împuternicire de a o semna. În afară de aceasta, solicitând de nenumărate ori partea acuzării să fie prezentat ca probă în instanţă, de a fi audiat administratorul lui SRL „Busido Grup” Leonid Ciumacenco, pentru confirmare a acestui fapt, deoarece ultimul făcea parte din lista probelor în calitate de martor din rechizitoriu, ultima i-a fost ignorată, astfel reiese că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil. Cu referire la cel de-al treilea episod în privinţa lui D. Munteanu, apelantul a menţionat că şi în acest caz, relațiile cu ultimul sunt reglementate de dreptul muncii, iar acţiunile dânsului în calitate de administrator nicidecum nu întrunesc elementele constitutive ale componenței de infracţiune, fapt de care şi în acest caz prima instanţă nu a ţinut cont. 3. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 16 octombrie 2019, a fost admis apelul declarat de către inculpatul Gratii Ion, casată parţial sentinţa Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 30 iunie 2017, din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, cu pronunţarea unei 4 noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care Gratii Ion a fost condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii de răspundere materială pe un termen de 3 ani. În rest dispozițiile sentinței au fost menţinute. 3.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menţionat că, în urma evaluării probelor cercetate, constată că prima instanţă a verificat complet, sub toate aspectele şi în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenţei, utilităţii şi veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăţia inculpatului Gratii Ion în faptele incriminate şi făcând o încadrare juridică justă a acţiunilor inculpatului sub formă de escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune şi abuz de încredere, acţiuni săvârșite în proporții deosebit de mari, infracţiune prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal. În cadrul şedinţei instanţei de apel, au fost verificate suplimentar probele conținute în materialele cauzei penale şi s-a constatat că acestea corespund cerinţelor stipulate de art. 101 Cod de procedură penală, adică sânt pertinente, concludente, utile pentru a putea fi puse la baza unei sentințe de condamnare, ele fiind în coroborare între ele şi demonstrând vinovăţia inculpatului în sensul învinuirii aduse, în deplină măsură. Tot aici, instanţa de apel, ţinând cont de prevederile art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, art. 126 Cod penal, legislaţiei ce reglementează salariul mediu lunar pe economie şi acordând eficiență deplină actelor legislative de modificare a legislație ce priveşte valoarea unităţii convenționale de amendă, a constatat că, prejudiciul cauzat părţilor vătămate în sumă de 130 000 (una sută treizeci mii) lei, nu mai este în proporții deosebit de mari (3550 lei x 40 salarii medii =142 000), dar este în proporții mari, şi nu depășește 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei. La acest capitol, instanţa de apel a constatat că la caz a intervenit o lege penală mai favorabilă inculpatului, care, potrivit art. 10 Cod penal, are efect retroactiv şi se răsfrânge asupra persoanelor care au săvârşit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa. Prin urmare, în vederea aprecierii juridice corecte a acţiunilor, aplicând principiul retroactivității legii penale, acţiunile inculpatului Gratii Ion au fost calificate şi reţinute de către instanţa de apel în felul următor: Inculpatul Gratii Ion la 18 septembrie 2012, aflându-se pe teritoriul mun. Bălţi, activând cu scopul îndreptat spre dobândirea ilegală a bunurilor altei persoane prin înșelăciune şi abuz de încredere, folosindu-se de faptul că deținând funcţia de administrator al SRL „Grand Expo” este în drept să încheie contracte cu alte firme, fapt care creează încredere în el, știind cu certitudine că SRL „Heliant-Prod”, reprezentat de către directorul Străjescu Anatol, se ocupă cu cumpărarea semințelor de floarea soarelui, neavând scopul de a executa obligațiunile contractuale, sub pretextul livrării semințelor de floarea soarelui 5 recolta anului 2012, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1 15L/FS, prin care s-a obligat să furnizeze SRL „Heliant-Prod” către 01.10.2012 semințe de floarea soarelui în cantitate de 150 tone, pentru ce prin dispoziţia de plată nr. 104 din 21.09.2012 de la SRL „Heliant-Prod” au fost transferate pe contul SRL „Grand-Expo” în calitate de arvună 130000 lei, pe care, având calitate de administrator al SRL „Grand Expo”, le-a ridicat de pe contul întreprinderii în numerar şi le-a însușit, folosindu-le în scopuri personale, prin ce a cauzat SRL „Heliant-Prod” o daună în proporții mari. Tot el, într-o zi şi o oră nestabilită de către organul de urmărire penală la începutul lunii mai anul 2012, aflându-se pe teritoriul mun. Chişinău, str. Independenței, activând cu scopul îndreptat spre dobândirea ilegală a bunurilor altei persoanei prin înșelăciune şi abuz de încredere, folosindu-se de faptul că deținând funcţia de administrator al SRL „Grand Expo” este în drept să încheie contracte cu alte firme, fapt care creează încredere în el, neavând scopul de a executa obligațiunile contractuale, sub pretextul livrării a 22 de tone de soia în timp de două zile, prin înțelegerea verbală, a primit de la reprezentantul SRL „Busido Grup” Constantin Benderschi în calitate de arvună 130 000 de lei, iar apoi, sub diferite pretexturi, se abținea de la restituirea banilor primiți în calitate de arvună, iar banii primiți i-a folosit în scopurile personale, prin ce a cauzat SRL „Busido Grup” o daună în proporții mari. Tot el, într-o zi şi oră nestabilită de către organul de urmărire penală la începutul lunii iulie al anului 2011, aflându-se în automobilul său parcat în apropierea casei nr. 3 din str. Suceava 3, mun. Bălţi, activând cu scopul îndreptat spre dobândirea ilegală a bunurilor altei persoanei prin înșelăciune şi abuz de încredere, folosindu-se de faptul că deținând funcţia de administrator al SRL „Grand Expo” este în drept să încheie contracte cu alte firme, fapt care creează încredere în el, neavând scopul îndeplinirii condițiilor tranzacţiei, sub pretextul necesității investirii a 90 000 de lei în afacerile SRL „Grand Expo” pentru cooperare şi organizarea businessului de exportare a plantelor de soia în România, promițând lui Munteanu Dumitru un câștig de la această afacere, ilegal a primit de la ultimul 90000 lei, care a promis să le întoarcă în luna septembrie-octombrie 2011, iar apoi, sub diferite pretexte, se abținea de la restituirea banilor primiți în calitate de arvună, restituind la insistența lui Munteanu Dumitru în anul 2012 doar 50000 de lei, restul 40000 de lei le-a folosit în scopurile personale, prin ce i-a cauzat lui Munteanu Dumitru o daună în proporții considerabile, or la momentul însușirii bunurilor în sumă totală de 130 000 lei pe episodul SRL „Heliant Prod” şi respectiv 130 000 lei pe episoul SRL „Busido Grup”, potrivit Hotărîrii Guvernului nr.868 din 22.11.2012, salariul mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2012, a fost de 3550 lei. Prin urmare, prejudiciul cauzat de 130 000 lei, potrivit modificărilor operate la art. 126 alin. (1) Cod penal, constituie 36,6 salarii medii lunare prognozate de Guvern pentru anul 2012, ceea ce nu mai formează proporții deosebit de mari. Prin urmare, generalizând cele menţionate mai sus, instanţa de apel a conchis, că prevederile art. 10 Cod penal se răsfrâng asupra situaţiei inculpatului şi, din acest motiv, instanţa de apel a considerat necesar de a casa parţial sentinţa în acest aspect. Totodată, instanţa de apel a conchis că, instanţa de fond în baza probelor cercetate corect a constatat vina inculpatului în cele 6 incriminate şi just a calificat acţiunile lui Gratii Ion în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, deoarece s-a demonstrat că ultimul prin acţiunile sale a săvârșit escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin abuz de încredere. Instanţa de apel a stabilit, că la momentul transferării banilor în calitate de arvună pe contul întreprinderii unde inculpatul Gratii Ion era administrator SRL „Grand Expo” şi extragerii lor de pe cont, precum şi la momentul primirii de la Munteanu Dumitru a sumei de 90 000 lei, starea financiară a firmei fondate de inculpat era neprielnică, activitățile lui nu aduceau profit. Această stare de lucru era cunoscută inculpatului, însă nu şi părţilor vătămate. Prin declarațiile date pe parcursul examinării cauzei, declarații care au fost verificate suplimentar la examinarea cauzei în instanţa de fond inculpatul Gratii a declarat, că a folosit o mare parte din banii dobândiți în scopuri personale, dar totuși consideră că cu SRL „Heliant Prod”, SRL „Busido Grup” şi partea vătămată Munteanu Dumitru şi el în calitate de administrator SRL „Grand Expo” există relaţii contractuale de natură civilă. În speţă inculpatul Gratii Ion era cunoscut părţilor vătămate - SRL „Heliant Prod”, SRL „Busido Grup” şi Munteanu Dumitru ca o persoană care practică antreprenoriatul, cumpără şi vinde cereale peste hotarele țării. Înșelăciunea poate avea loc şi cu prilejul încheierii sau executării unui contract, unde făptuitorul oferă părții vătămate afirmații, obligații pentru a o duce în eroare şi a o determina să execute contractul sau condiţiile stipulate în el. Din materialele dosarului a reieșit că, Gratii Ion a primit ca arvună sume impunătoare de bani, în baza contractelor încheiate cu întreprinderile în speţă, dar prin înșelăciune şi abuz de încrederea acordată de către directorii întreprinderilor date, nu şi-a onorat obligaţiile de prestare a cerealelor conform înțelegerilor avute, iar de la partea vătămată Munteanu Dumitru a luat bani, la fel abuzând de încrederea care i-a fost acordată de ultimul în circumstanța în care acesta cunoștea că de fapt Gratii Ion este antreprenor, având o afacere cu exportarea cerealelor, sume de bani pe care Gratii Ion nu le-a restituit, promițând doar restituirea acestora în careva termen de fiecare dată când părţile vătămate solicitau întoarcerea banilor. Instanţa de apel în urma evaluării integrale a probelor cercetate a conchis, că declarațiile reprezentantului părții vătămate SRL „Helian Prod” Suruceanu Victor, reprezentantul părții vătămate SRL „Busido Grup” Bendeschi Constantin şi a părții vătămate Munteanu Dumitru, din care reiese cert că au transmis lui Gratii Ion sumele de bani prin abuz de încredere, precum şi prin înșelăciune, fiind induși în eroare de către Gratii Ion, sunt veridice, părţile vătămate indicând direct circumstanţele comiterii faptelor de către Gratii Ion. Declarațiile părţilor vătămate sunt întărite prin declarațiile parțiale ale lui Gratii Ion, care a recunoscut în parte primirea banilor de la părţile vătămate, şi consideră că în speţă dosarul poartă un caracter civil, dar nu penal, că parţial a restituit banii părţilor vătămate. Instanţa de apel a constatat că, săvârșirea infracţiunii de escrocherie de către Gratii Ion a fost demonstrată şi prin declarațiile martorilor Vîrlan Valeriu şi Valah Sergiu, care prin declarațiile sale au confirmat încheierea contractelor între SRL „Heliant Prod, „Busido Grup” şi SRL „Grand Expo” administrată de 7 către Gratii Ion, precum şi neonorarea obligaţiilor contractuale de către ultimul, precum şi virarea pe contul întreprinderii lui Gratii Ion a sumelor de câte 130000 lei ca arvună pentru cumpărarea cerealelor, precum şi nereturnarea sumei respective de către Gratii Ion în situația în care nu a avut posibilitate de a asigura executarea contractelor încheiate, nefiind stabilite careva divergențe esenţiale, totodată aceste declarații coroborează deplin cu probele scrise ale cauzei penale, astfel că sunt probe în constatarea circumstanţelor cauzei şi care indică cu certitudine la vinovăţia inculpatului Gratii Ion în faptele incriminate. Din declarațiile inculpatului, a părţilor vătămate şi probele scrise, relevate din documentele cercetate în şedinţa de judecată, a rezultat că Gratii Ion a prezentat vădit fals realitatea, imitând prin diverse căi cererile de primire a banilor şi promițând îndeplinirea achitării cu părţile vătămate, faptul că a discutat cu părţile vătămate personal şi a primit banii fiind dovedit prin declarațiile părţilor vătămate date în cadrul şedinţei judiciare, ultimul asigurând părţile vătămate că va restitui banii, cât şi declarațiile personale ale inculpatului. În acelaşi timp, de către Gratii Ion nu au fost restituite sumele băneşti integral, după cum inculpatul promitea părţilor vătămate, deşi a trecut un timp îndelungat de la momentul asumării angajamentelor, Gratii Ion eschivându-se prin diferite metode, inclusiv s-a ascuns de la prezentare în şedinţa judiciară, din ce a rezultat că ultimul a acționat prin inducerea în eroare a părţilor vătămate şi a acționat prin escrocherie. Instanţa de apel a reținut că, aceste împrejurări dovedesc caracterul infracțional al acţiunilor lui Gratii Ion, care de la bun început a avut ideea de a nu se achita cu părţile vătămate, camuflând situația existentă privind starea materială neprielnică şi privind dezvoltarea afacerii, totodată şi despre banii obținuți în urma afacerii. Alături de aceste acţiuni s-a evidențiat şi intenţia lui Gratii Ion cu privire la dobândirea bunurilor prin escrocherie în proporții deosebit de mari, care este demonstrată prin caracterul irealizabil al angajamentelor luate faţă de părţile vătămate şi termenul restituirii banilor, precum şi sumele mari primite de la părţile vătămate, inculpatul neexecutând promisiunile luate şi nerestituind banii, părţile vătămate declarând clar despre prejudiciile cauzate prin acţiunile lui Gratii Ion. Reieșind din cele expuse, instanţa de apel a conchis că, în rest, alte motive decât cele indicate de instanţa de apel de casare a sentinței nu s-au stabilit, astfel că afirmaţiile invocate în apelul declarat de inculpat sunt nefondate şi fără invocarea unor motive de drept, afirmaţiile de fapt nu corespund cu împrejurările stabilite de instanţele de fond şi de apel, fiind respinse. Prin urmare, instanţa de apel a considerat că, apelul declarat de inculpat este nefondat, afirmaţiile fiind declarative, cu indicarea faptelor în viziunea autorului apelului, însă argumentele expuse sunt contradictorii circumstanţelor stabilite de către instanţa de fond pe parcursul judecării cauzei, fiind respinse, deoarece nu se racordă cu probele administrate şi s-au declarat în scop de a evita răspunderea penală a inculpatului. Instanţa de apel, analizând natura raporturilor juridice între inculpat şi părţile vătămate, a apreciat drept evident că acestea poartă un caracter penal, şi 8 nu civil, după cum pretinde Gratii Ion, deoarece inculpatul Gratii Ion nu a restituit banii în conformitate cu promisiunile sale şi în termenul stabilit, după cum s-a înțeles că părţile vătămate, invocând mai multe pretexte, inclusiv arestarea automobilului cu o sumă impunătoare de bani, fără a prezenta în sensul dat dovezi, deşi Gratii Ion nu a fost lipsit de dreptul de a dovedi prin probe cele invocate. La fel, instanţa de apel a considerat că probele cercetate au confirmat intenţia cu scop de profit a inculpatului, prin ce a şi fost realizată latura subiectivă a escrocheriei, astfel că acţiunile inculpatului au depășit limitele cadrului civil, trecând în sfera penalului. Chiar dacă, iniţial între părţi au existat niște acorduri civile, ca urmare a comportamentului viclean al inculpatului, care după ce a primit banii a avut intenţia să se eschiveze de la onorarea acestora şi să nu-i restituie părții vătămate, asemenea acord întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de escrocherie. A reținut instanţa de apel că, delimitarea escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil, urmează a fi percepută corect luând în consideraţie două aspecte de maximă importanţă, şi anume: atitudinea făptuitorului faţă de faptul transmiterii lui a bunului şi disponibilitatea efectivă a acestuia de a-şi executa angajamentele. Din materialele cauzei a rezultat, că banii i-au fost transmiși lui Gratii Ion de către SRL „Heliant Prod” în septembrie 2012, de către SRL „Busido Grup” în luna mai 2012 şi de către Munteanu în luna iulie 2011, iar Gratii Ion, atât în perioada indicată, cât şi ulterior, până şi după adresarea părţilor vătămate cu plângeri organului de politie, nu a întreprins nici o măsură în vederea restituirii măcar parțiale a sumelor băneşti, deşi au fost diferite solicitări, indicând doar că a achitat sumele integral şi poate prezenta în acest sens acte confirmatorii, care nu au fost prezentate, mai mult ca atât inculpatul Gratii Ion nu se prezenta la ședințele instanţei de apel invocând diferite motive, instanţa de apel pronunțând decizia în lipsa inculpatului Gratii Ion. În acest aspect, instanţa de apel a reținut, că chiar dacă se admite situația în care inculpatul Gratii Ion a restituit parţial prejudiciul cauzat, faptul dat nu-l dezvinovățește pe acesta şi nu influențează nici la calificarea faptei, la părerea instanţei de apel, corect fiind stabilită vina inculpatului prin cumulul de probe administrat şi cercetat, la care s-a făcut referire, prin care se demonstrează că Gratii Ion prin înșelăciune şi abuz de încredere a dobândit de la părţile vătămate mijloacele băneşti, bani pe care i-a însușit personal şi pe care nu i-a restituit integral. Faptul că se invocă declarativ că Gratii Ion nu a avut intenţia de a însuși mijloace băneşti de la părţile vătămate şi că au fost impedimente la realizarea producției nu au putut fi luate în consideraţie, fiind fără dovadă în circumstanţele stabilite pe caz. Instanţa de apel a considerat că este neîntemeiată şi solicitarea inculpatului privind casarea sentinței instanţei de fond, cu pronunţarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatului, dat fiind faptul că acţiunile lui Gratii Ion au fost corect încadrate şi temeiuri de achitare instanţa de apel nu a constatat, mai ales că probele cercetate şi apreciate în coroborare dovedesc deplin vina inculpatului în faptele stabilite de instanţa de fond, situație menţinută şi de 9 instanţa de apel. La stabilirea pedepsei inculpatului instanţa de fond a acordat deplină eficiență principiilor generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal, precum şi s-a condus de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal, ţinând cont de totalitatea circumstanţelor cauzei şi de personalitatea inculpatului, în vederea atingerii scopului primordial al pedepsei penale, stabilind în privinţa inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare cu executare reală.

Avocatul Ciuru Igor în numele inculpatului Gratii Ion, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) şi 12) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 16 octombrie 2019, solicitând casarea deciziei instanţei de apel, cu dispunerea achitării lui Gratii Ion pe toate capetele de acuzare. În argumentarea recursului partea apărării a menționat că, instanţa de apel nu s-a expus asupra faptului că relațiile dintre Gratii Ion şi Munteanu Dumitru sunt exclusiv relaţii civile şi nici nu a motivat de ce în speţă s-a comis de către Gratii Ion infracţiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal. Or, Gratii Ion a returnat lui Munteanu Dumitru o parte din suma investită de acesta în afacere, şi anume 50 000 lei. A indicat partea apărării că, între inculpat şi „Busido Grup” SRL sunt relaţii civile, iar urmărirea penală s-a pornit în baza plângerii unei persoane neîmputernicite conform legii. Or, instanţele de fond nu au argumentat în ce mod a fost dispusă pornirea urmăririi penale la plângerea unei persoane care potrivit materialelor cauzei nu este împuternicită să reprezinte interesele SRL „Busido-Grup". Astfel, instanţa de fond şi cea de apel au pus la baza sentinței de condamnare a lui Gratii Ion probe a căror conținut a fost denaturat şi fără să aprecieze probele administrate pe dosar sub toate aspectele, din punct de vedere al pertinenței, concludenţei, utilităţii şi veridicității lor, conform exigențelor art. 101 Cod de procedură penală. Partea apărării a invocat că, cauza penală privind învinuirea lui Gratii Ion a fost pornită cu încălcarea prevederilor art. 79 şi art. 263 alin. (4) Cod de procedură penală, iar acest fapt atrage nulitatea actului procedural în temeiul art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală. La fel, a menţionat că instanţa de apel nu s-a expus vizavi de argumentele privind existenţa relațiilor civile între Gratii Ion şi SRL „Heliant Prod”, circumstanţe probate în cadrul examinării cauzei. Or, însuși reprezentantul SRL „Heliant Prod” a recunoscut în instanţa de judecată faptul că au relaţii comerciale cu compania condusă de Gratii Ion de mai mult timp, acesta a achitat de fiecare dată datoriile pe care le avea faţă de SRL „Heliant Prod", doar că în privinţa ultimului contract de 130 000 iei, compania lui Gratii Ion nu şi-a onorat angajamentul prin ce s-a creat datoria menţionată, care în urma adresării cu o cerere de chemare în judecată şi emiterii unei hotărâri civile irevocabile, a fost executată. Subsidiar a invocat că, Popescu Leonid în calitate de reprezentant al SRL „Agrosuport” care este succesoarea părții vătămate SRL „Heliant Prod”, a declarat în cadrul şedinţei de judecată că întreprinderea careva pretenții faţă de 10 Gratii Ion nu are, deoarece datoria companiei SRL „Grand Expo" a fost cesionată către SRL „Transitur” şi a fost stinsă, fapt ce se confirmă prin facturile fiscale din 23.03.2016 prezentate în şedinţa de judecată şi care se regăsesc la materialele cauzei. Partea apărării a considerat că, deşi instanţa de apel reţine alte proporții cu privire la prejudiciul cauzat, nu îşi motivează soluţia privind încadrarea juridică în baza art. 190 alin. (5) Cod penal. Totodată, constatând sumele prejudiciilor cauzate faţă de persoane diferite, în perioade de timp diferite şi prin acţiuni diferite, instanţa de apel nu a ţinut cont că, fiecare acţiune în parte urma a fi calificată separat, astfel, în urma acestor constatări, acţiunile lui Gratii Ion urmau a fi calificate separat în baza art. 190 alin. (1) şi art. 190 alin. (4) Cod penal, reieșind din mărimea prejudiciului adus fiecăreia dintre părţi. Legea penală şi procesual penală nu prevede cumularea mai multor fapte infracționale şi calificarea lor în baza unui singur articol, decât în situația în care faptele infracționale sunt descrise şi calificate prin prisma art. 29 sau art. 30 Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 02 iunie 2020, a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul Ciuru Oleg în numele inculpatului, casată total decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 16 octombrie 2019, în privinţa lui Gratii Ion şi dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanţă de apel, în alt complet de judecată. 5.1. În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a menţionat că, temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și-a găsit confirmarea în cauza dată şi anume că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, precum şi cazurile stipulate în același temei de recurs, decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Instanţa de recurs a constatat că, instanţa de apel menținând încadrarea juridică a acţiunilor inculpatului în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, nu a constatat şi indicat suma totală a prejudiciului cauzat părţilor vătămate. Or, în caz contrar fiecare faptă incriminată lui Gratii Ion, privită separat, urma a fi calificată reieșind din mărimea prejudiciului cauzat fiecăreia dintre părţi. De asemenea, instanţa de recurs a considerat că, instanța de apel neîntemeiat a respins argumentul inculpatului precum că între Gratii Ion și SRL ,,Heliant Prod” există relații civile, pe motiv că există deja o hotărâre a instanţei de judecată irevocabilă în ordine civilă şi prin respectiva decizie s-a încasat de la ,,Grand Expo” datoria de 130 000 lei, suma care se pretinde de la Gratii Ion, fapt care este confirmat prin cererea SRL ,,Agrosuport”, succesor al SRL ,,Heliant Prod” (f.d. 76, vol. IV), anexată la materialele cauzei. Or, instanța de apel, nu a verificat sub toate aspectele prezența sau absenţa în speţă a principiului puterii lucrului judecat, or, acest fapt ar împiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioara, dată în alt proces. În opinia instanței de recurs, atât instanța de fond, cât și instanța de apel 11 nu au pătruns în esența problemei de fapt şi de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanțe și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate, fără a verifica fiecare probă în parte sub aspectul procedurii penale cât și coroborarea acestora. Reieșind din aspectele elucidate și ținând cont de faptul că motivarea deciziei instanței de apel este contradictorie, iar erorile evidențiate nu pot fi corectate de instanța de recurs, aceasta a ajuns la concluzia cu privire la necesitatea casării deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, indicând asupra obligaţiei instanţei de apel de înlăturarea a erorilor menţionate.

Inculpatul Gratii Ion, a declarat apel împotriva sentinței Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 04 decembrie 2019, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 190 alin. (1) Cod penal. În motivarea apelului a indicat că, fapta incriminată acestuia nu întruneşte elementele constitutive ale componenței de infracţiune prevăzută de art. 190 alin.(1) Cod penal, fiindcă între partea vătămată Bujor Ghenadi şi Gratii Ion există un litigiu civil ce rezultă dintr-un contract de împrumut (recipisă). A menţionat că, banii pe care Bujor Ghenadi pretinde că i-a transmis pentru ca să-l ajute să întoarcă permisul de conducere, de fapt au fost împrumutați de către el de la Bujor Ghenadi în interes personal. Cu Bujor Ghenadi s-a făcut cunoscut prin intermediul directorului întreprinderii unde lucrează Bujor Ghenadi, cu care el avea relaţii economice. La fel, a susținut că, din cauza dificultăților financiare i-a restituit doar o parte din suma datorata lui Bujor Ghenadi. Restul banilor urmează să-i achite pe parcurs.

Inculpatul Gratii Ion, a declarat apel împotriva sentinței Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 24 decembrie 2019 solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 190 alin. (1) Cod penal. În argumentarea apelului a menţionat că, Marcov Irina nu are pretenţii faţă de dânsul deoarece şi-a primit banii în sumă de 2500 lei înainte ca organul de urmărire penală să efectueze careva acţiuni. A indicat că organul de urmărire penală nu a stabilit ca dânsul să fi fost implicat în accident rutier la 01.03.2019. La fel, nu a fost audiat martorul Guţanu Filaret, care a asistat la discuțiile între Gratii Ion şi Vlas Vasile. Nu s-a prezentat ca reprezentant al gărilor auto şi nu şi-a asumat răspunderea de prelungire a contractului.

Prin încheierile Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 30 iunie 2020 şi 07 septembrie 2020 cauzele penale privind învinuirea lui Gratii Ion nr. 1a-273/2020, nr. 1a-223/2020 şi nr.1a-385/2020 au fost conexate într-o singură procedură, cu atribuirea cauzei nr. 1a-223/2020 (f.d. 198, 228, vol. VI).

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălţi din 12 30 noiembrie 2021, apelurile inculpatului Gratii Ion împotriva sentinței Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 04 decembrie 2019 şi sentinței Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 24 decembrie 2019 au fost respinse ca nefondate, cu menținerea acestor sentințe fără modificări. Apelul inculpatului Gratii Ion declarat împotriva sentinței Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 30 iunie 2017, a fost admis din alte motive decât cele declarate, casată parţial sentinţa, rejudecată cauza şi adoptată o nouă soluție după cum urmează: Gratii Ion se consideră condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii de răspundere materială pe un termen de 3 (trei) ani. În temeiul art. 72 alin. (4), 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul parţial al pedepselor, lui Gratii Ion i-a fost stabilită o pedeapsă penală definitivă de 8 (opt) ani 6 (șase) luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii de răspundere materială pe un termen de 3 (trei) ani. A fost încetat procesul cu privire la acţiunea civilă înaintată de SRL „Heliant Prod” împotriva lui Gratii Ion. În rest, sentinţa a fost menţinută fără modificări. 9.1. În motivarea soluției pronunțate, cu privire la legalitatea şi temeinicia sentinței Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 30 iunie 2017, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele şi în mod obiectiv circumstanţele cauzei penale şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenţei, utilităţii şi veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăţia inculpatului Gratii Ion în faptele incriminate şi făcând o încadrare juridică justă a acţiunilor lui Gratii Ion în baza art.190 alin.(5) Cod penal pe cazul de escrocherie în proporții deosebit de mari. Astfel, instanţa de apel a verificat următoarele probe cercetate care au stat la baza soluţiei adoptate: declarațiile inculpatului Gratii Ion, declarațiile reprezentantului părții vătămate SRL „Heliant Prod” (în prezent SRL ”Agrosuport”) Suruceanu Victor, declarațiile părții vătămate Munteanu Dumitru, declarațiile reprezentantului părții vătămate SRL „Busido Grup” Benderschi Constantin, declarațiile martorului Vîrlan Valeriu, declarațiile martorului Valah Sergiu, plângerea reprezentantului SRL „Heliant Prod” Suruceanu Victor din 16.01.2013, copia contractului nr.H5L/FS din 18.09.2012, copia ordinului de plată nr.104 din 21.09.2012, procesul-verbal de ridicare din 16.01.2013, procesul- verbal de examinare a obiectului din 16.01.2013, plângerea lui Munteanu Dumitru din 05.02.2013, procesul-verbal de audiere a părţii vătămate D. Munteanu din 05.02.2013, procesul-verbal de audiere suplimentară a părții vătămate D. Munteanu din 15.03.2013, procesul-verbal de ridicare din 05.02.2013, procesul-verbal de examinare a obiectului din 05.02.2013, procesul- verbal de ridicare din 25.02.2013, stenograma convorbirii dintre D. Munteanu si I. Gratii din 23.02.2013, plângerea reprezentantului SRL „Busido Grup” Benderschi Constantin din 06.02.2013, contractului din 17.05.2012, procesul-verbal de confruntare dintre Gratii Ion şi Benderschi Constantin din 03.04.2013, procesul- verbal de ridicare din 08.04.2013, procesul-verbal de ridicare şi examinare din 13 27.05.2014, declarațiile martorului Ciumacenco Leonid, plângerea lui V. Suruceanu din 16.01.2013, copia contractului nr. H5L/FS din 18.09.2012, actul de verificare din 12.20.2012, copia ordinului de plată nr.104 din 21.09.2012, ordonanța şi procesul-verbal de ridicare din 16.01.2013, procesul-verbal de examinare a obiectului din 16.01.2013, ordonanța de recunoaștere şi anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 16.01.2013, dispozitivul hotărârii din 30.07.2013, cererea privind încasarea datoriei din 22.10.2012, contractul de cesiune a creanței nr. 3 din 23.03.2016, actul de cesiune a creanței din 25.03.2016, copia facturilor fiscale din 23.03.2016, plângerea lui Munteanu Dumitru din 05.02.2013, procesul-verbal de ridicare din 05.02.2013, procesul-verbal de examinare a obiectului din 05.02.2013, ordonanța de recunoaștere şi anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 05.02.2013, ordonanța şi procesul-verbal de ridicare din 25.02.2013, procesul-verbal de examinare a obiectului din 25.02.2013, stenograma convorbirii dintre D. Munteanu şi I. Gratii din 23.02.2013, ordonanța de recunoaștere şi anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 25.02.2013, plângerea reprezentantului SRL „Busido Grup” Benderschi Constantin din 06.02.2013, procura pe numele lui C. Benderschi, copia contractului din 17.05.2012, procesul-verbal de confruntare dintre Gratii Ion şi Benderschi Constantin din 03.04.2013, procesul-verbal de ridicare din 08.04.2013, procesul-verbal de ridicare şi examinare din 27.05.2014, declarațiile părţilor vătămate V. Suruceanu, D. Munteanu şi C. Benderschi şi declarațiile martorilor V. Vîrlan şi S. Valah. Însă, instanţa de apel a constatat că, prima instanţă a admis unele erori materiale la descrierea faptei infracționale, şi anume, la descrierea proporțiilor în două capete de învinuire incluse în infracţiunea de escrocherie, care urmează a fi corectată în ordine de apel, fiind erori care nu schimbă caracterul infracțional al faptei şi calificarea juridică. Instanţa de apel a constatat că, la descrierea faptei în privinţa SRL „Heliant-Prod” şi SRL „Busido Grup” sau indicat proporții „deosebit de mari”, pe cînd urmau a fi indicate „proporții mari”. Doar cumulate, aceste două „proporții mari” constituie proporții „deosebit de mari”, cum corect a fost indicat mai jos în învinuire la indicarea sumei de 300 000 lei. Prin urmare, instanţa de apel a menţionat că, această concluzie rezultă din modificările operate la art. 126 Cod penal şi Hotărîrea de Guvern nr. 868 din 22 noiembrie 2011 privind stabilirea cuantumului salariului mediu lunar pe economie prognozat pentru anul 2012. Instanţa de apel a reținut că, dispozițiile art. 126 Cod penal au fost modificate prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.207 din 29.07.2016, care a intrat în vigoare în termen de 10 zile de la publicare - Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 369-378 art. 751 din 28 octombrie 2016, si anume, de la 07 noiembrie 2016. Potrivit Hotărîrii Guvernului nr. 868 din 22.11.2011, cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2012 a fost stabilit în mărime de 3 550 lei, pentru utilizare în modul stabilit de legislație. Astfel, instanţa de apel a evidențiat că, infracţiunea în privinţa SRL „Heliant-Prod” a fost săvârșită la 18 septembrie 2012 si în privinţa SRL „Busido Grup” a fost săvârșită în luna mai 2012, iar pentru anul 2012, 14 proporții mari constituia dauna ce depășește suma de 71 000 lei şi deosebit de mari constituia dauna ce depășește suma de 142 000 lei. Deci, în mod separat, persoanelor juridice SRL „Heliant-Prod” şi SRL „Busido Grup” le-a fost cauzat câte un prejudiciu în proporții mari, dar cumulate într-o singură infracţiune cum a fost imputată prin rechizitoriu şi confirmată în instanţa de fond, precum şi apel, prejudiciul material este de 260 000 lei, ce constituie proporții deosebit de mari. Astfel, instanţa de apel a constatat că, la momentul pronunţării sentinței Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 30 iunie 2017, aceste prevederi urmau a fi luate în consideraţie la stabilirea faptei infracționale şi în scopul corectării erorii materiale admise de către prima instanţă, a stabilit fapta infracțională săvârșită de Gratii Ion şi calificată în baza prevederilor art. 190 alin. (5) Cod penal după cum urmează: Gratii Ion xxxxxxx, la 18 septembrie 2012, aflându-se pe teritoriul mun. Bălţi, activând cu scopul îndreptat spre dobândirea ilegală a bunurilor altei persoane prin înșelăciune şi abuz de încredere, folosindu-se de faptul că deținând funcţia de administrator al SRL „Grand Expo” este în drept să încheie contracte cu alte firme, fapt care creează încredere în el, știind cu certitudine că SRL „Heliant-Prod”, reprezentat de către directorul Străjescu Anatol, se ocupă cu cumpărarea semințelor de floarea soarelui, neavând scopul de a executa obligațiunile contractuale, sub pretextul livrării semințelor de floarea soarelui recolta anului 2012, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.115L/FS, prin care s-a obligat să furnizeze SRL „Heliant-Prod” către 01.10.2012 semințe de floarea soarelui în cantitate de 150 tone, pentru ce prin dispoziţia de plată nr.104 din 21 septembrie 2012 de la SRL „HeliantProd” au fost transferate pe contul SRL „Grand-Expo” în calitate de arvună 130000 lei, pe care, având calitate de administrator al SRL „Grand Expo”, le-a ridicat de pe contul întreprinderii în numerar şi le-a însușit, folosindu-le în scopuri personale, prin ce a cauzat SRL „Heliant-Prod” o daună în proporții mari. Tot el, într-o zi şi oră nestabilită de către organul de urmărire penală la începutul lunii mai anul 2012, aflându-se pe teritoriul mun. Chişinău, str. Independenței, activând cu scopul îndreptat spre dobândirea ilegală a bunurilor altei persoanei prin înșelăciune şi abuz de încredere, folosindu-se de faptul că deținând funcţia de administrator al SRL „Grand Expo” este în drept să încheie contracte cu alte firme, fapt care creează încredere în el, neavând scopul de a executa obligațiunile contractuale, sub pretextul livrării a 22 de tone de soia în timp de două zile, prin înțelegerea verbală, a primit de la reprezentantul SRL „Busido Grup” Constantin Benderschi în calitate de arvună 130 000 de lei, iar apoi, sub diferite pretexturi, se abținea de la restituirea banilor primiți în calitate de arvună, iar banii primiți i-a folosit în scopurile personale, prin ce a cauzat SRL „Busido Grup” o daună în proporții mari. Tot el, într-o zi şi oră nestabilită de către organul de urmărire penală la începutul lunii iulie al anului 2011, aflându-se în automobilul său parcat în apropierea casei nr.3 din str. Suceava 3, mun. Bălţi, activând cu scopul îndreptat spre dobândirea ilegală a bunurilor altei persoanei prin înșelăciune şi abuz de încredere, folosindu-se de faptul că deținând funcţia de administrator al SRL „Grand Expo” este în drept să încheie contracte cu alte firme, fapt care 15 creează încredere în el, neavând scopul îndeplinirii condiţiilor tranzacţiei, sub pretextul necesităţii investirii a 90000 de lei în afacerile SRL „Grand Expo” pentru cooperare şi organizarea businesului de exportare a plantelor de soia în România, promiţind lui Munteanu Dumitru un câştig de la această afacere, ilegal a primit de la ultimul 90 000 lei, care a promis să le întoarcă în luna septembrie-octombrie 2011, iar apoi, sub diferite pretexturi, se abținea de la restituirea banilor primiți în calitate de arvună, restituind la insistența lui Munteanu Dumitru în anul 2012 doar 50 000 de lei, restul 40 000 de lei le-a folosit în scopurile personale, prin ce i- a cauzat lui Munteanu Dumitru o daună în proporții considerabile. În total, în perioada de timp iulie 2011-18 septembrie 2012, Gratii Ion ilegal a însușit bunuri ale altor persoane prin înșelăciune şi abuz de încredere în sumă totală de 300 000 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari. Prin acţiunile sale, Gratii Ion xxxxxxx a comis infracţiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, escrocherie - adică, dobândirea ilegală a bunurilor altei persoane prin înșelăciune si abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari. În continuare, instanţa de apel a considerat, că prima instanţă just a determinat calificarea în baza art. 190 alin. (5) Cod penal şi necesitatea stabilirii lui Gratii Ion a pedepsei penale sub formă de închisoare, care este proporțională cu fapta imputată, vinovăţia şi consecințele infracţiunii, precum şi s-a expus întemeiat asupra acţiunilor civile. Dar, între timp, inculpatul Gratii Ion a achitat integral datoria faţă de SRL „Heliant Prod” (în prezent SRL ”Agrosuport”), fapt ce se confirmă prin cererea din 26 martie 2019 a directorului SRL „Agrosuport”, Popescu Leonid, fapt ce a impus necesitatea admiterii apelului inculpatului Gratii Ion din alte motive decât cele declarate, casarea parţială a sentinței în latura acţiunii civile în privinţa acestei întreprinderi şi încetat procesul cu privire la acţiunea civilă înaintată de SRL ”Heliant Prod” faţă de Gratii Ion, iar în privinţa celorlalte părţi vătămate soluţia acţiunii civile să fie păstrată fără modificări. Instanţa de apel a considerat că, nu pot fi reţinute argumentele inculpatului referitor la prezența relațiilor civile şi pronunţarea unei sentințe de achitare, deoarece vinovăţia inculpatului a fost demonstrată prin cumul de probe acumulate şi cercetate în şedinţa de judecată, iar inculpatul nu a prezentat înscrisuri sau alte probe materiale care ar combate cele din dosarul penal. Faptele expuse de inculpat sunt contrare materialelor cauzei penale. Declarațiile inculpatului Gratii Ion au fost apreciate ca o poziție de apărare, făcute cu scopul de a evita răspunderea penală pe acest capăt de acuzare. Instanţa de apel a menţionat că, însăși esența faptelor sesizate de către Suruceanu Victor, Munteanu Dumitru şi Benderschi Constantin, indică la prezența indicilor de escrocherie, dar nu a unor relaţii civile cum afirmă inculpatul, iar la descrierea faptei infracționale şi calificarea acţiunilor inculpatului Gratii Ion, prima instanţă a ţinut cont de prevederile art. 8 Cod penal - caracterul infracțional al faptei şi pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvîrşirii faptei. Prin urmare, instanţa de apel a reiterat că, în conformitate cu prevederile art. 190 Cod penal în vigoare la momentul săvârșirii faptei, escrocheria constituia dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau 16 abuz de încredere. Prin dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, se înțelege transmiterea benevolă infractorului de către victimă a bunurilor sau a dreptului asupra bunurilor sub influența înșelăciunii sau a abuzului de încredere. Prin înșelăciune, se înțelege dezinformarea conștientă a victimei, care constă în orientarea vădit falsă a realității (înșelăciune activă) sau trecerea cu tăcere a realității, cînd are loc ascunderea faptelor şi a circumstanţelor care trebuie comunicate în cazul săvârșirii cu bună-credinţă şi în conformitate cu legea a tranzacţiei patrimoniale (înșelăciune pasivă). Abuzul de încredere este atunci, cînd făptuitorul exploatează raporturile de încredere care s-au stabilit între el şi victimă, care, de regulă, este proprietarul sau administratorul unei anumite mase patrimoniale. Instanţa de apel a menţionat că, de regulă, raporturile de încredere decurg din încheierea unor convenții de drept civil sau din alte fapte juridice. În alte cazuri, aceste raporturi se creează pe fondul atitudinii de colegialitate, prietenie, afecțiune între făptuitor şi victimă, care, de multe ori, este artificial creată şi susținută timp îndelungat, prin eforturile făptuitorului. A statuat instanţa de apel că, inculpatul Gratii Ion a acționat cu intenţia de a înșela părţile vătămate şi a însușit mijloacele băneşti, deoarece primul nu şi-a onorat obligațiunile asumate şi ulterior se eschiva de la restituirea banilor, invocând diferite pretexte. Inculpatul Gratii Ion a primit bani atât prin transfer, cât şi numerar. Cei transferați i-a ridicat de la bancă în numerar. Banii au fost cheltuiți de Gratii Ion în interes personal, dar nu pentru executarea obligațiunilor asumate faţă de părţile vătămate. Instanţa de apel a reținut că, inculpatul a indicat greşit adresa întreprinderii sale în contractul cu SRL „Heliant Prod”, încât partea vătămată n- a reușit să-i înmâneze somația de restituire a datoriei. După ce a primit avansurile de la părţile vătămate, inculpatul Gratii Ion nu şi-a onorat obligațiunile asumate de a livra în termen producția agricolă şi de a porni afacerea comună, a făcut doar promisiuni, apoi a dispărut din vizorul lor, nu răspundea la apelurile telefonice şi şi-a schimbat numerele de telefoane pentru a nu putea fi găsit, identificarea locului aflării lui fiind posibilă doar prin intermediul organelor de drept. În continuare, instanţa de apel a evidențiat că, normele CEDO (Protocolul 4 alin. (1)) la care Gratii Ion face referinţă, nu au relevanță în speţă. Existenţa unor contracte nu poate exclude prezența escrocheriei, or, Gratii Ion a acționat cu intenţia de a deposeda ilegal părţile vătămate de bani, știind foarte bine că nu va realiza obligațiunile, folosind încrederea care şi-a format-o anterior la părţile vătămate, acționând faţă de acestea cu intenție infracțională. Astfel, şi în speța dată nu poate fi invocată dubla condamnare, or, hotărârea penală se referă la condamnarea penală a acţiunilor infracționale, iar hotărârea civilă este una de restituire a daunei materiale cauzate în urma comiterii infracţiunii. Chiar dacă SRL „Heliant Prod” l-a atacat în judecată pe Gratii Ion într-un proces civil, aceasta nu exclude prezența semnelor escrocheriei şi condamnarea lui penală. Oricum, chiar şi în procedura penală, se aplică normele dreptului civil la soluţionarea acţiunii civile. 17 Instanţa de apel a evidențiat că, Gratii Ion a achitat datoria faţă de SRL „Heliant Prod” aproape peste 7 ani de la data săvârșirii infracţiunii, doar după ce a fost pronunţată sentinţa din 30 iunie 2017 cu condamnare la 8 ani de închisoare şi demarată procedura de apel. Astfel, s-a stabilit cert, că Gratii Ion din interes material, prin abuz de încredere şi înșelăciune, sub pretextul livrării producției agricole (semințe de floarea soarelui, soia etc.) şi inițierii unei afaceri comune, a însușit de la Suruceanu Victor, Munteanu Dumitru şi Benderschi Constantin bani, cauzându- le ultimilor pagubă materială. Or, dacă Gratii Ion avea un comportament încadrat în norma legală, acesta nu indica adresa greşită, nu-şi schimba numerele de telefoane şi nu se ascundea de părţile vătămate. Instanţa de apel a concluzionat că, declarațiile părţilor vătămate Suruceanu Victor, Munteanu Dumitru şi Benderschi Constantin, audiați sub jurământ, şi-au găsit confirmare în starea de lucruri prezentă în materialele cauzei penale, fiind confirmate şi de către martorii preîntâmpinați de răspundere penală pentru declarații mincinoase, precum şi de probele scrise. A menţionat instanţa de apel că, comportamentul infracțional manifestat de Gratii Ion, după cum s-a demonstrat şi în cauzele penale ulterioare, a fost continuat şi după această cauză penală, chiar de nu era finalizată, fapt ce indică că obținea veniturile din activitatea criminală. Instanţa de apel a reținut că, există şi alte cauze penale aflate pe rolul instanţelor de judecată cu învinuiri analogice şi trecutul lui infracțional indică la existenţa unor cauze penale similare. Comportamentul lui Gratii Ion indicând în mod indiscutabil la prezența elementelor escrocheriei. Cu referire la procura eliberată lui Benderschi Constantin de către directorul SRL „Busido Grup”, instanţa de apel a indicat că, aceasta este o eroare materială admisă în data emiterii ei, ce nu influențează la fapta comisă de Gratii Ion. Mai mult, Benderschi Constantin, în calitate de manager al SRL „Busido Grup”, era în drept să sesizeze organele de drept cu privire la infracţiunea de escrocherie, cu toate că aceasta nu ţine nemijlocit de plângerea părții vătămate, dar poate fi constatată de organul de urmărire penală. Astfel, în baza plângerii lui Benderschi Constantin, organul de urmărire penală a efectuat un control, apoi a purces la adoptarea soluţiei. Instanţa de apel a reținut că, potrivit ordonanței de începere a urmăririi penale din 07 februarie 2013, urmărirea penală nr. 2013040228 a fost pornită în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, având la bază materialele procesului penal înregistrat cu nr. 20130400245 din 06 februarie 2013, pe faptul că Gratii Ion a însușit ilegal, prin abuz de încredere, de la SRL „Busido Grup” 130 000 lei, cauzând un prejudiciu în proporții deosebit de mari. În cadrul urmăririi penale, organul de urmărire penală şi procurorul, în condiţiile Codului de procedură penală au administrat suficiente probe care au demonstrat săvârșirea de către Gratii Ion a infracţiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal şi i-au asigurat ultimului exercitarea tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale, cu acordarea timpului şi mijloacelor necesare, ce constituie garanțiile unui proces penal echitabil, fapt realizat şi de către prima instanţă şi cea de apel, pentru acordarea posibilității inculpatului de a-şi prezenta argumentele sale cu privire 18 la învinuirile înaintate. Prin urmare, instanţa de apel a reținut că, sub aceste aspect, nu poate fi invocată nulitatea probelor, chestiune care de fapt nici nu a fost pusă în discuție la faza urmăririi penale. Chestiunea privind faptul cum inculpatul a făcut uz de drepturile şi libertățile acordate de lege, a rămas la discreția ultimului. Comportamentul lui Gratii Ion fiind observat prin analiza materialelor cauzei penale (declaraţia diverse, neprezentarea la ședințele de judecată, sustragerea, nerestituirea daunelor materiale etc.). Instanţa de apel, a respins şi argumentul lui Gratii Ion referitor la relațiile dintre inculpat şi Munteanu Dumitru ca fiind unele de muncă, or asemenea relaţii nu au existat. Evenimentele explicate cu lux de amănunte de către Munteanu Dumitru nu se încadrează în normele Codului muncii, Gratii Ion dobândind ilegal de la primul suma de 40 000 lei, pe care nu i-a restituit. Restituirea parţială a pagubei faţă de Munteanu şi Benderschi nu s-a confirmat prin careva probe, declarațiile lui Gratii Ion fiind insuficiente pentru constatarea acestui fapt, iar per ansamblu fiind apreciate ca o poziție de apărare, făcute cu scopul de a evita răspunderea penală pe acest capăt de acuzare. De asemenea, instanţa de apel a indicat că, din motivul achitării pagubei materiale, procesul cu privire la acţiunea civilă înaintată de SRL „Heliant Prod” faţă de Gratii Ion urmează a fi încetat. Cu privire la legalitatea şi temeinicia sentinței Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 04 decembrie 2019: În motivarea soluţiei de respingere a apelului inculpatului Gratii Ion împotriva sentinței Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 04 decembrie 2019, instanţa de apel a indicat că, la adoptarea soluţiei, prima instanţă a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele şi în mod obiectiv circumstanţele cauzei penale şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenţei, utilităţii şi veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăţia inculpatului Gratii Ion în faptele incriminate şi făcând o încadrare juridică justă a acţiunilor lui Gratii Ion în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, pe cazul de escrocherie în privinţa lui Bujor Ghenadi, totodată corect a apreciat măsura de pedeapsă sub formă de închisoare, ţinând cont de circumstanţele cauzei penale, persoana vinovată si urmările survenite, precum a soluţionat just acţiunea civilă. Astfel, instanţa de apel a verificat următoarele probe cercetate care au stat la baza soluţiei adoptate: declarațiile părții vătămate Bujor Ghenadi, declarațiile martorului Derenco Iulia, ordonanța cu privire la începerea urmăririi penale din 20.04.2018, plângerea depusă de partea vătămată Bujor Ghenadi din 04.04.2018, procesul-verbal de audiere a părţii vătămate Bujor Ghenadi din 19.04.2018, procesul-verbal de audiere a martorului Derenco Iulia din 19.04.2018, sentinţa Judecătoriei Bălţi din 19.03.2018 privind condamnarea lui Bujor Ghenadi, precum şi celelalte materiale ale cauzei penale, cercetate în şedinţa primei instanţe. Instanţa de apel a reținut că, inculpatul Gratii Ion a participat la şedinţa de judecată în primă instanţă, când au fost audiați partea vătămată Bujor 19 Ghenadi, martorul Derenco Iulia şi cercetate probele scrise, iar ulterior s-a sustras de la judecare cauzei penale în prima instanţă, fiind anunțat în căutare prin încheierea din 06 noiembrie 2019 şi continuată judecare cauzei penale, acesta fiind reținut la 12 februarie 2020. De asemenea, instanţa de apel a constatat că, la descrierea faptei infracționale şi calificarea acţiunilor inculpatului Gratii Ion, prima instanţă a ţinut cont de prevederile art. 8, 10 Cod penal, de modificările operate la art. 190 Cod penal prin Legea nr.179 din 26 iulie 2018, prin care - la art. 190: în dispoziţia alineatului (2), litera c) a fost exclusă, astfel stabilind corect circumstanţele cauzei penale şi încadrarea juridică a faptei. Instanţa de apel a constatat că, prima instanţă a determinat just necesitatea stabilirii lui Gratii Ion a pedepsei penale sub formă de închisoare, care corespunde în raport de proporționalitate cu fapta imputată, vinovăţia şi consecințele infracţiunii. De asemenea, instanţa de apel a concluzionat că, prima instanţă corect a soluţionat acţiunea civilă, or, suma indicată în actul de învinuire s-a confirmat, nu a fost restituită până la pronunţarea sentinței de Gratii Ion şi legea prevede restituire ei de persoana vinovată prin art. 219 - art. 226 Cod de procedură penală. Instanţa de apel a respins argumentele inculpatului referitor la prezența relațiilor civile şi pronunţarea unei sentințe de achitare, deoarece vinovăţia inculpatului a fost demonstrată prin cumulul de probe acumulate şi cercetate în şedinţa de judecată, iar inculpatul nu a prezentat înscrisuri sau alte probe materiale care ar combate cele din dosarul penal, iar declarațiile inculpatului au fost apreciate ca o poziție de apărare făcute în scopul de a evita răspunderea penală pe acest capăt de acuzare. Însăși esența faptei sesizate de Bujor Ghenadi indică la prezența indicilor de escrocherie, dar nu a unor relaţii civile cum afirmă inculpatul. Instanţa de apel a reținut că a fost stabilit cert faptul că Gratii Ion din interes material, prin abuz de încredere şi înșelăciune, sub pretextul acordării ajutorului în încetarea urmăririi penale cu restituirea permisului de conducere ridicat de organele de drept, perfectarea permisului de conducere în regiunea transnistreană şi punerea la evidență a unui mijloc de transport, a însușit de la Bujor Ghenadi bani, cauzându-i ultimului o pagubă materială considerabilă. La fel, instanţa de apel a menţionat că, unele divergențe apărute referitor la sumele de bani sunt consecințele solicitării de Gratii Ion a banilor anume în euro (1 500 euro) pentru ajutorul la încetarea urmăririi penale şi restituirea permisului de conducere, împrumutarea de Bujor Ghenadi de la Derenco Iulia a sumei de 1 800 dolari, echivalent a 1 500 euro şi înțelegerea dintre Bujor Ghenadi şi Gratii Ion de transmitere a sumei de 1 500 euro. De la săvârșirea faptei până în prezent s-a scurs un timp suficient de mult, astfel încât unele momente pot fi uitate sau încurcate, ce sunt caracteristice persoanei umane. Unele presupuse contradicții pe care le-a invocat partea apărării nu sunt altceva, decât expunerea poziției de apărare a inculpatului. Cu privire la legalitatea şi temeinicia sentinței Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 24 decembrie 2019: În motivarea soluţiei de respingere a apelului inculpatului Gratii Ion 20 împotriva sentinței Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 24 decembrie 2019, instanţa de apel a indicat că, la adoptarea soluţiei, prima instanţă a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele şi în mod obiectiv circumstanţele cauzei penale şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenţei, utilităţii şi veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăţia inculpatului Gratii Ion în faptele incriminate şi făcând o încadrare juridică justă a acţiunilor lui Gratii Ion în baza art.190 alin. (1) Cod penal penal pe cazul de escrocherie în privinţa lui Marcov Irina, totodată corect a apreciat măsura de pedeapsă sub formă de închisoare, ţinând cont de circumstanţele cauzei penale, persoana vinovată si urmările survenite. Astfel, instanţa de apel a verificat următoarele probe cercetate care au stat la baza soluţiei adoptate: declarațiile părții vătămate Marcov Irina, declarațiile martorului Vlas Vasile, procesul-verbal de examinare a telefonului mobil model ,,Samsung A5” a părții vătămate Marcov Irina din 12.03.2019, procesul-verbal de examinare a obiectelor din 28.03.2019, procesul-verbal de ridicare din 28.05.2019 şi anexele lui, precum şi celelalte materiale ale cauzei penale, cercetate în şedinţa primei instanţe. Instanţa de apel a menţionat că, inculpatul Gratii Ion nu a participat la şedinţa de judecată în prima instanţă şi s-a sustras de la judecare cauzei penale, fiind anunțat în căutare prin încheierea din 09 decembrie 2019 şi continuată judecare cauzei penale, acesta fiind reținut la 12 februarie 2020. La fel, instanţa de apel a indicat că, în şedinţa de judecată în instanţa de apel, partea vătămată a susținut declarațiile făcute în prima instanţă. Suplimentar, a menţionat că este de acord cu sentinţa, banii i-au fost restituiți şi pretenții faţă de Gratii Ion nu are. În şedinţa de judecată în instanţa de apel, inculpatul Gratii Ion a susținut declarațiile sale făcute la faza de urmărire penală şi a indicat că a primit banii în sumă 100 euro şi 500 lei de la Marcov Irina pentru cheltuieli de deplasare, menționând că s-a angajat să se intereseze referitor la evacuare şi a făcut acest lucru. Nu s-a prezentat ca angajat al gărilor auto. Instanţa de apel a stabilit că, prima instanţă a determinat just necesitatea stabilirii lui Gratii Ion a pedepsei penale sub formă de închisoare, care corespunde în raport de proporționalitate cu fapta imputată, vinovăţia şi consecințele infracţiunii. Instanţa de apel a respins argumentele inculpatului referitor la lipsa faptului infracţiunii de escrocherie din motiv că Marcov Irina a primit înapoi banii în sumă de 2500 lei, că nu are careva pretenții şi pronunţarea unei sentințe de achitare, deoarece vinovăţia inculpatului a fost demonstrată prin cumulul de probe acumulate şi cercetate în şedinţa de judecată, iar inculpatul nu a prezentat înscrisuri sau alte probe materiale care ar combate cele din dosarul penal. Însăși esența faptei sesizate de Marcov Irina indică la prezența indicilor de escrocherie, dar nu a lipsei infracţiunii cum afirmă inculpatul. Reieșind din probele administrate, instanţa de apel a evidențiat că, după ce Marcov Irina a discutat personal cu reprezentații gării auto de la Chişinău, s- a convins că a fost înșelată de Gratii Ion, de aceia a solicitat înapoi banii. Or, din 21 start, Gratii Ion știa cu certitudine că nu v-a realiza obligațiunile asumate de prelungire a contractului de locaţiune. Banii au fost restituiți mai mult la insistența lui Vlas Vasile, care este nașul său de cununie, dar nu a lui Marcov Irina, or, acesteia îi invoca diferite pretexte numai să nu-i restituie banii. Astfel, instanţa de apel a concluzionat că, a fost stabilit cert faptul că Gratii Ion din interes material, prin inducerea în eroare, prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, determinată de comportamentul dolosiv sau viclean, prezentându-se ca angajat al S.R.L. „Gările Auto Moderne” şi comunicând că în curând S.R.L. „MarcgheoAutoNord” urmează să realizeze contractul de locaţiune anterior încheiat cu Î.S. „Gările şi Stațiile Auto” în baza căruia este arendat spațiul în incinta Gării Auto din mun. Bălţi, unde Marcov Irina îşi desfășoară activitatea de instruire auto a candidaților pentru obținerea permiselor de conducere, sub pretextul că v-a grăbi, facilita încheierea unui nou contract de locaţiune cu S.R.L. „Gările Auto Moderne”, a însușit de la Marcov Irina 2500 lei, cauzându-i ultimei o pagubă materială considerabilă. Instanţa de apel a reținut că, declarațiile părții vătămate Marcov Irina şi- au găsit confirmare în starea de lucruri prezentă în materialele cauzei penale, fiind confirmate şi de martorul Vlas Vasile care fiind audiat a fost preîntâmpinat de răspunderea penală pe care o poartă în cazul unor declaraţii mincinoase, astfel nefiind temeiuri de a se îndoi în declarațiile lor. Faptele expuse de inculpatul Gratii Ion în declarațiile sale şi în cererea de apel, au fost apreciate de instanţa de apel ca fiind contrare materialelor cauzei și drept o expunere a poziției de apărare a inculpatului. Cu referire la stabilirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului Gratii Ion, instanța de apel a constatat că prima instanță a ținut cont de prevederile art. 2, 7, 61 alin. (2), 75 – 78, art. 190 alin. (1), 190 alin. (1) și 190 alin. (5) Cod penal şi aplicându-le corespunzător i-a stabilit o pedeapsă echitabilă, legală şi individualizată sub formă de închisoare cu executarea reală, izolarea ultimului de societate fiind necesară în raport cu acţiunile comise, pericolul social al faptelor şi personalitatea inculpatului. La stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță a ținut cont de de gravitatea şi motivul infracțiunilor săvârșite - infracţiuni mai puţin grave și deosebit de gravă din capitolul infracțiunilor contra patrimoniului, personalitatea celui vinovat, prezența antecedentelor penale şi contravenționale, nerecunoaşterea vinovăției, nerestituirea în totalitate a daunelor materiale, circumstanţelor atenuante - restituirea parţială a pagubei materiale, poziția părţilor vătămate, prezența circumstanţelor agravante - săvârşirea infracţiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracţiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză, modul şi condiţiile acesteia de viaţă şi influența pedepsei asupra corectării şi reeducării lui. De asemenea, instanța de apel a menționat că, prima instanţă a luat în considerație comportamentul inculpatului în cadrul cauzei penale, influența pedepsei asupra corectării şi reeducării lui şi de posibilitatea corectării acestuia în condiţiile stabilirii unei pedepse penale de închisoare. S-a luat în consideraţie poziția diversă a inculpatului referitor la faptele infracționale. 22 Instanța de apel a evidențiat că, fiind anterior condamnat pentru alte infracțiuni şi contravenții, inculpatul Gratii Ion nu şi-a făcut concluzii, n-a apreciat încrederea acordată şi din nou a sfidat legile statului, săvârșind din nou infracțiuni intenționate de escrocherie. Mai mult, potrivit revendicării forma nr. 246 a lui Gratii Ion rezultă o activitate infracțională anterioară (art. 2641, art. 190, art. 287, art. 186, art. 326 Cod penal, etc.), inclusiv escrocherii. Cazierul contravențional, la fel indicând la săvârșirea diverselor contravenții de către inculpat (30 contravenții). Referitor la cererea inculpatului Gratii Ion depusă la 15 noiembrie 2021, înregistrată la Curtea de Apel Bălţi la 17 noiembrie 2021 cu nr. 17525, instanța de apel a respins-o, motivând că aceasta a fost depusă la faza replicilor şi ultimului cuvânt, cînd nu mai pot fi depuse şi examinate asemenea cereri, așa cum s-a încheiat cercetarea judecătorească pe cazul penal, pe parcursul procesului penal în instanţa de apel, inculpatul Gratii Ion a avut suficient timp (10 martie 2020-30 noiembrie 2021) şi mijloace (asigurarea cu avocat, nenumărate ședințe de judecată, posibilitatea de adresa cereri şi demersuri în ședințele de judecată, inclusiv scrise prin intermediul poștei, avocatului etc.) să-şi exercite dreptul său de a depune cereri şi a solicita examinarea lor, dar nu s-a folosit de acest drept la faza respectivă a procesului penal.

Inculpatul Gratii Ion în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea deciziei şi restituirea cauzei penale pentru examinare în aceeași instanță, în alt complet de judecată, pentru examinare sub toate aspectele a motivelor de apel expuse în cererile de apel. În argumentarea recursului, cu referire la episodul cu partea vătămată Bujor Ghenadie, inculpatul menționează că, acțiunile acestuia eronat au fost încadrate în baza art. 190 alin. (1) Cod penal. Atât organul de urmărire penală cât și instanțele de fond nu au ținut cont de contradicțiile din declarațiile părții vătămate și a martorului Derenco Iulia, fapt care exclude recunoașterea acestora în calitate de probă obiectivă, convingătoare şi pertinentă. Susține că, suma de 6 mii lei nu a aparținut lui Bujor Ghenadie, și acesta nu este în drept să ceară restituirea acesteia de la inculpat, dânsul explicând pentru ce acțiuni a primit această sumă de la Derenco Iulia. Inculpatul a declarat pentru ce și în legătură cu ce a primit de la Derenco Iulia și nu de la Bujor Ghenadie sumele de 1500 dolari și 6 mii lei, iar faptul că Bujor Ghenadie i-ar fi transmis acestuia careva mijloace financiare ce îi aparțineau nu a fost confirmat prin careva probe, acesta declarând că i-a transmis 1800 euro, sau 1800 dolari, sau 1500 euro, pentru a soluționa întrebarea cu încetarea urmăririi penale și restituirea permisului de conducere. Or, acesta nici nu a deținut permis de conducere deoarece anterior prin sentință în anul 2016 a fost privat de dreptul de a conduce, fapt confirmat prin sentința din 19 martie 2018, prin care a fost condamnat în baza art.2641 alin. (4) Cod penal — conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate de o persoană care nu deţine permis de conducere. La fel, a indică inculpatul că, Derenco Iulia și Bujor Ghenadie au avut scopul de a obține ilegal mijloace financiare de la dânsul, ultimul fiind 23 predispus de a săvârși astfel de acțiuni mincinoase, de escrocherie, fiind anterior supus răspunderii penale în baza art. 190 alin. (2) Cod penal. Mai mult, a fost șantajat de primii, fapt ce se confirmă şi prin declarațiile acestora referitor la o recipisă care ar fi fost scrisă de dânsul pe numele lui Bujor Ghenadie, dat fiind faptul, că era șantajat cu dosar penal şi tragerea la răspundere penală. Astfel, la 11 octombrie 2018, la insistența lui Bujor Ghenadie, care i-a promis că va retragere plângerile sale de la organele de drept, a scris o recipisă, precum că se obligă să restituie datoria în sumă de 55 mii lei. Inculpatul evidențiază că, divergențele în declarații, invocate de dânsul în instanța de apel au fost apreciate subiectiv drept caracteristice persoanei umane, din motiv că s-a scurs mult timp. Aceste divergențe urmau a fi interpretate în favoarea sa în temeiul art. 8 Cod de procedură penală. Cu referire la episodul cu partea vătămată Marcov Irina, inculpatul menţionează că, la adoptarea sentinței din 24 decembrie 2019, prima instanţă şi ulterior instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că dânsul a relatat că a primit banii de la Marcov Irina pentru aflarea unei informații şi cheltuieli de drum şi nicidecum pentru facilitarea prelungirii unui contract, din motive obiective ce nu au depins de voința acestuia nu a putut să-i restituie banii la prima solicitare, însă ulterior i-a restituit acești bani. Menţionează inculpatul că, instanţele de fond nu au elucidate pe deplin circumstanţele cauzei şi nu au apreciat corespunzător divergențele existente între declarațiile sale şi a Irinei Marcov. Instanţele de fond nu au elucidat dacă s-a prezentat sau nu ca colaborator al SRL „Gările Auto Moderne”, dacă a promis acesteia în realitate facilitarea prelungirii contractului de care era interesată Marcov Irina sau încheierea unui nou contract cum se indică în actul de învinuire. Susţine că, Marcov Irina a întreprins acţiuni de aflare a informațiilor şi prin alte modalități, căuta careva persoane care ar putea să o ajute (declarațiile acesteia şi a martorului Vlas Vasile) şi corespunzător îşi dădea seama, că va suporta careva cheltuieli suplimentare. Astfel, divergențele indicate de dânsul urmau a fi apreciate de instanţele de fond prin prisma art. 8 Cod de procedură penală. Inculpatul menţionează că, potrivit art. 190 alin. (1) Cod penal, acţiunea, pentru a fi recunoscută infracțională, urma să producă daune considerabile, iar nici în plângerea depusă la organul de urmărire penală cît şi în instanţele de fond, nu s-a stabilit dacă dauna pretinsă de către Marcov Irina odată cu depunerea plângerii, i-ar fi cauzat daune considerabile şi dacă da, atunci din care considerente. Consideră inculpatul că, încă la etapa de urmărire penală urma a fi dispusă neînceperea urmăririi penale deoarece fapta era lipsită de importanţă, existând alte căi legale de restituire a banilor. Indică inculpatul că, instanţa de apel a lăsat fără apreciere motivele invocate în cererea de apel la acest capăt de acuzare, practic a citat doar declarațiile părții vătămate şi ale martorului la acest episod, concluzionând neîntemeiat, că acţiunile mele constituie o infracţiune de escrocherie, fapt care nu corespunde realității şi probelor administrate. 24 Cu referire la episodul cu părţile vătămate: SRL ”Heliant-Prod”, SRL „Busido- Grup” şi cet. Munteanu Dumitru, inculpatul menţionează că, în cazul dat, fiecărui episod urma a i se da o încadrare juridică separată, fapt care ar fi evitat calificarea acţiunilor în baza alin.(5) art.190 Cod penal. Asupra faptului dat s-a expus şi Colegiul Penal al Curţii Supreme de Justiţie prin decizia din 02 iunie 2020, prin care cauza penală a fost restituită la o nouă rejudecare în instanţa de apel. Inculpatul consideră că, cererea de apel declarată pe capetele date de acuzare urma a fi admisă integral, cu casarea integrală a sentinței din 30 iunie 2017 a Judecătoriei Bălţi (sediul Central), cu dispunerea achitării sale, pe motivul lipsei în acţiuni a elementelor infracţiunii incriminate. Astfel, susține inculpatul că, instanţa de recurs a indicat că instanţa de apel neîntemeiat a respins argumentul apărării precum că între Gratii Ion şi SRL „Heliant Prod” există relaţii civile, pe motiv că deja există o hotărâre a instanţei de judecată irevocabilă în ordine civilă (30 iulie 2013), prin care s-a dispus încasarea de la SRL „Grand Expo” a sumei de 130 000 lei, cât şi a altor sume băneşti, fiind executate fapt probat prin facturile fiscale JV7085817 şi JV7085818 din 23 martie 2016, anexate la materialele cauzei penale. Prin urmare, dânsul urma a fi achitat du sub învinuirea înaintată La fel, indică faptul că, instanţa de recurs a menţionat că instanţa de apel neîntemeiat a respins argumentul inculpatului precum că între Gratii Ion şi SRL ,,Heliant Prod” există relaţii civile, pe motiv, că există deja o hotărâre a instanţei de judecată irevocabilă în ordine civilă şi prin respectiva decizie s-a încasat de la „Grand Expo” datoria de 130 000 lei, suma care se pretinde de la Gratii Ion, fapt care este confirmat prin cererea SRL ,,Agrosuport”, succesor al SRL ,,Heliant Prod” (f.d. 76, voi. IV), anexată la materialele cauzei. Or, instanţa de apel ajungând la soluţia indicată mai sus, nu a verificat sub toate aspectele dacă suntem sau nu în prezența principiului puterii lucrului judecat, or, acest fapt ar împiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având aceleaşi obiect, aceeaşi cauză şi fiind purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerea între două hotărâri judecătoreşti, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces. Inculpatul indică și la faptul că, instanţa de apel la rejudecarea apelului, nu a ţinut cont de erorile constatate de instanţa de recurs şi repetat nu s-a expus asupra tuturor motivelor de apel invocate şi a celora expuse în recursul ordinar. Or, instanţa de apel, nu a ţinut cont şi de faptul că Instanţa de recurs a specificat că prima urma să privească separat fiecare faptă incriminată lui Gratii Ion, care urmau a fi calificate reieșind din mărimea prejudiciului cauzat fiecărei dintre părţi. În opinia inculpatului, fapta incriminată acestuia cu referire la SRL „Heliant Prod” putea fi incriminată doar în baza alin. (4) art.190 Cod penal, dat fiind faptul că nu are nici o legătură cu celelalte două capete de acuzare (SRL „Busido- Grup” şi Munteanu Dumitru). Deci, instanţa de apel nu s-a expus asupra faptului, că compania SRL „Agrosuport” nu are careva pretenții faţă de Gratii Ion, deoarece datoria a fost stinsă conform facturilor menţionate supra. Astfel, instanţa de apel repetat a dat o apreciere eronată probelor la acest capăt 25 de acuzare. Cu referire la episodul cu SRL „Busido-Grup”, inculpatul menţionează că, instanţele de fond au ignorat argumentele sale cu privire la faptul că urmărirea penală a fost pornită la plângerea unei persoane neîmputernicită în acest sens, înaintând critici asupra procurii eliberate de către administratorul întreprinderii pe numele lui Benderschi Constantin. Or, nu putea fi eliberată o procură pentru reprezentarea intereselor în această cauză penală lui Benderschi Constantin, cu 7 zile înainte de pornirea urmăririi penale şi nu se putea cunoaște numărul cauzei penale până a fi depusă plângerea la organele de drept. Inculpatul menţionează că, fiind audiat administratorul SRL „Busido-Grup”, Ciumacenco Leonid a menţionat, că nu are careva pretenții faţă de mine la prezenta cauză şi a relatat în ce circumstanţe a eliberat procura pe numele lui Benderschii Constantin şi că eliberarea procurii a fost făcută la insistența ultimului. Totodată Ciumacenco Leonid a menţionat, că în organele de drept privitor la careva acţiuni ale lui Gratii Ion nu s-a adresat. Aceste argumente fiind ignorate de către instanţa de apel. Cu referire la episodul cu cet. Munteanu Dumitru, inculpatul menţionează că, între dânșii a existat o înțelegere de a activa în comun cu investirea banilor pentru dezvoltarea afacerii care nu a produs rezultatele mizate. Drept urmare, i-a restituit lui Munteanu Dumitru suma de 50 mii lei din cei 90 mii lei pe care ultimul i-a dat pentru dezvoltarea afacerii. Inculpatul nu a negat datoria de 40 mii lei, restituirea căreia şi înțelegerea respectivă a fost discutată în comun cu Munteanu Dumitru. Inculpatul susține că, învinuirea înaintată inculpatului pe acest episod priveşte faptul precum că a primit de la Munteanu Dumitru suma de 90 mii lei, însă se afirmă că i-a cauzat un prejudiciu doar de 40 mii lei. În opinia inculpatului, dânsul împreună cu Munteanu Dumitru s-au supus riscului suportării unor cheltuieli necontrolate, odată ce înțelegerea lor nu a fost întocmită corespunzător, în baza unor acte ce ulterior ar genera obligaţiuni şi drepturi, executarea cărora să fie reglementată reciproc. În continuare, inculpatul indică faptul că, Munteanu Dumitru nu a fost audiat în instanţa de apel, circumstanţele enunţate nefiind verificat şi astfel nu pot sta la baza învinuirii acestuia de săvârșirea unei escrocherii în privinţa lui Munteanu Dumitru. În concluzie, inculpatul menţionează că, chiar dacă ar fi săvârșit faptele imputate dânsului, acestea urmau a fi calificate separat în baza art. 190 alin. (4) Cod penal - în cazul SRL „Heliant Prod”; conform art. 190 alin. (4) Cod penal - în cazul SRL „Busido-Grup” şi conform art. 190 alin.(1) Cod penal - în cazul lui Munteanu Dumitru. Inculpatul evidențiază că, calificarea corectă a acestor capete de acuzare neîntemeiată, a fost ignorată, chiar dacă instanţa de recurs prin decizia din 02 iunie 2020 a specificat necesitatea privirii separate a faptelor incriminate dânsului, calificarea urmând să reiasă din mărime prejudiciului cauzat fiecăreia din părţi. Or, faptul dat, la moment împiedică aplicarea prevederilor Legii (nr.243 din 24 decembrie 2021) privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea Independenței Republici Moldova, care a intrat în 26 vigoare la 31 decembrie 2021.

Procurorul a depus referință la recursul ordinar declarat de către inculpatul Gratii Ion, pledând pentru dispunerea inadmisibilității acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.

Judecând recursul ordinar declarate și verificând argumentele invocate în raport cu circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În conformitate cu art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate în ședința instanței de apel sau se poate proceda la cercetarea suplimentară a probelor administrate de prima instanță. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate. Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs. Astfel, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanţele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluţia, când motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii, când acesta este expus neclar, când instanţa de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanţa de recurs este în drept să judece şi în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația inculpatului. Instanţa de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reţinute prin hotărârea atacată şi dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispoziţiilor de drept formal şi material. 27 După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarate în speță, aceasta se întemeiază pe temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în recurs și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal constată că criticile aduse de către titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, deoarece cu privire la verificarea legalităţii şi temeiniciei sentinţei Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 30 iunie 2017, la o nouă rundă a procedurii de judecare a cauzei în ordine de apel, nu au fost respectate pe deplin prevederile procesual penale cu privire la rejudecarea cauzei, iar cu privire la verificarea legalităţii şi temeiniciei sentinței Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 04 decembrie 2019 şi a sentinţei Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 24 decembrie 2019, instanţa de apel a oferit o motivare insuficientă asupra soluţiei adoptate şi asupra argumentelor invocate în apelul inculpatului Gratii Ion. În acest context instanța de recurs menționează, că potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate. Colegiul penal notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură. Totodată, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că potrivit art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile 28 instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului. În conformitate cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, întrucât decizia contestată nu conține motive clare pe care se întemeiază soluția pronunțată. Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanţele de fond şi cea de apel au comis următoarele erori de drept. 12.1. Cu privire la verificarea legalităţii şi temeiniciei sentinței Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 30 iunie 2017: În conexiunea celor menționate mai sus, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că potrivit sentinței, Gratii Ion a fost condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii de răspundere materială pe un termen de 3 (trei) ani. Acţiunile civile au fost admise în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se expună instanţa civilă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2019, a fost admis apelul declarat de către inculpatul Gratii Ion, casată parţial sentinţa Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 30 iunie 2017, din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, cu pronunţarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care Gratii Ion a fost condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii de răspundere materială pe un termen de 3 ani. În rest dispozițiile sentinței au fost menţinute. Motivul care a stat la baza soluției privind casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, este faptul că prima instanță incorect a apreciat probele cauzei, și totodată, prin Legea nr. 179/26.07.2018, pentru modificarea unor acte legislative, publicată în Monitorul Oficial al R. Moldova, 309-320/498, 17.08.2018, la art. 190 Cod penal, în dispoziția alineatului (1), textul „înșelăciune sau abuz de încredere” s-a substituit cu textul „inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile”; în dispoziția alineatului (2), litera c) s-a exclus. De asemenea, instanța de apel a mai reținut că prin Legea nr. 207 din 29 iulie 2016, în vigoare din 07 noiembrie 2016, au fost operate modificări asupra art. 126 Cod penal, potrivit căruia se stabilesc cuantumurile prejudiciilor cauzate în urma infracțiunilor. 29 Instanţa de apel a reținut că, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 868 din 22.11.2012 privind aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2012, salariul mediu pe economie a fost stabilit în sumă de 3550 lei. Ulterior, în primul set de proceduri, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 02 iunie 2020, decizia instanței de apel a fost casată total cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Astfel, în decizia instanței de recurs de remitere a cauzei la rejudecare au fost date indicații clare, în privința cărora instanța de apel la o nouă rejudecare urma să se expună și să țină cont, însă contrar acestor indicații, aspectele evidențiate au fost lăsate fără soluționare sau examinate superficial. În acest sens, conform deciziei instanței de recurs ordinar de remitere a cauzei spre rejudecare, potrivit calculelor efectuate, pentru a-i incrimina lui Gratii Ion escrocheria în proporții deosebit de mari, valoarea sumei însușite urma să depășească suma de 142 000 lei, iar după cum s-a constatat, inculpatul le-a cauzat părților vătămate o daună materială în sumă de 130 000 lei, adică această sumă nu constituie proporții deosebit de mari, dar constituie proporții mari. Astfel, instanţa de recurs a indicat că, instanţa de apel, constatând comiterea infracțiunii de escrocherie de către Gratii Ion, a considerat a fi corectă calificarea acțiunilor acestuia în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, pronunțând astfel o decizie contradictorie. După cum rezultă din decizia instanței de recurs de remitere a cauzei la rejudecare au fost date indicații precum că, instanţa de apel menținând încadrarea juridică a acţiunilor inculpatului în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, nu a constatat şi indicat suma totală a prejudiciului cauzat părţilor vătămate. Or, în caz contrar fiecare faptă incriminată lui Gratii Ion, privită separat, urma a fi calificată reieșind din mărimea prejudiciului cauzat fiecăreia dintre părţi. În decizia recurată suma prejudiciului total cauzat este indicat, însă instanța a lăsat fără careva răspuns argumentele privind încadrarea separată a fiecărui episod în cazul stabilirii vinovăției de săvârșire a infracțiunii de escrocherie. În acest sens este necesară stabilirea faptului dacă acțiunile constituie o infracțiune unică sau prelungită, instanța de apel urma să motiveze soluția sa și sub acest aspect, reieșind din practica judiciară existentă și potrivit indicațiilor de rejudecare a instanței de recurs. Colegiul penal lărgit menționează că la rejudecare instanţa de recurs a menționat că, instanța de apel neîntemeiat a respins argumentul inculpatului precum că între Gratii Ion și SRL ,,Heliant Prod” există relații civile, fără a ține cont de faptul că există deja o hotărâre a instanţei de judecată irevocabilă în ordine civilă şi prin respectiva decizie s-a încasat de la ,,Grand Expo” datoria de 130 000 lei, suma care se pretinde de la Gratii Ion, fapt care este confirmat prin cererea SRL ,,Agrosuport”, succesor al SRL ,,Heliant Prod” (f.d. 76, vol. IV), anexată la materialele cauzei. Or, instanța de apel ajungând la soluţia de condamnare, în mod repetat și nejustificat nu a verificat sub toate aspectele prezența principiului puterii lucrului judecat, or, acest fapt ar împiedica nu 30 numai judecarea din nou a unui proces finalizat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioara, dată în alt proces. În acest sens instanța de recurs în primul set de proceduri a concluzionat că, atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au pătruns în esența problemei de fapt şi de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanțe și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate, fără a verifica fiecare probă în parte sub aspectul procedurii penale cât și coroborarea acestora. În continuare, instanța de apel, rejudecând cauza, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălţi din 30 noiembrie 2021, a respins apelurile inculpatului împotriva sentințelor Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 04 decembrie 2019 şi 24 decembrie 2019 şi a admis din alte motive apelul inculpatului Gratii Ion declarat împotriva sentinței Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 30 iunie 2017, cu casarea parţială a sentinței şi adoptarea unei noi soluții după cum a fost menţionat în pct. 9 al prezentei decizii. Or, casarea parţială a sentinței fără indicarea aspectului casării (latura penală sau civilă) încadrează această dispoziție în aria neclarității. Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel, preluând starea de fapt descrisă de prima instanţă, a stabilit că prima instanţă a admis unele erori materiale la descrierea faptei infracționale, şi anume la descrierea proporțiilor în două capete de învinuire incluse în infracţiunea de escrocherie, însă care nu schimbă caracterul infracțional al faptei şi calificarea juridică. Astfel, au fost constatate erori la descrierea faptei în privinţa SRL „Heliand-Prod” şi SRL „Busido Grup ” a fost indicat proporţii „deosebit de mari” pe cînd urmau a fi indicate „proporţii mari”. Doar cumulate, aceste două „proporţii mari” constituie proporții „deosebit de mari”, cum corect s-a indicat în învinuire la suma de 300000 lei. La acest capitol se evidențiază că instanţa de apel a constatat că „În total, în perioada de timp iulie 2011-18 septembrie 2012, Gratii Ion ilegal a însușit bunuri ale altor persoane prin înșelăciune şi abuz de încredere în sumă totală de 300 000 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari. Prin acţiunile sale, Gratii Ion xxxxxxx a comis infracţiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, escrocherie - adică, dobândirea ilegală a bunurilor altei persoane prin înșelăciune si abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari”. La acest capitol, Colegiul penal lărgit accentuează că, prezenta cauză penală se află în a două rundă a procedurilor de apel şi prin decizia anterioară a instanței de recurs ordinar, au fost evidențiate aspectele referitor la faptul că instanța de apel nu a verificat toate circumstanțele dacă în speță persistă principiul puterii lucrului judecat, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, aspecte care au fost trecute cu vederea de către instanța de apel investită cu rejudecarea cauzei în ordine de apel, repetând aceleași erori evidențiate anterior de către instanța superioară. 31 Sub un alt aspect, Colegiul penal lărgit evidențiază că, instanța de apel, rejudecând cauza şi constatând vinovăția inculpatului Gratii Ion în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, a dispus inclusiv încetarea procesului civil cu privire la acţiunea civilă înaintată de SRL „”Heliant Prod” faţă de Gratii Ion, însă în conținutul deciziei, contradictoriu a constatat că „…instanţa de fond…s-a expus întemeiat asupra acţiunilor civile” (acţiuni civile admise în principiu). Mai mult, Colegiul penal lărgit evidențiază că, instanţa de apel nu a apreciat în nici un fel hotărârea Judecătoriei Bălţi din 30 iulie 2013 prin care la cererea cu privire la încasarea datoriei, penalităţii, dobînzii de întîrziere şi a taxei de stat, a fost încasat de la SRL „Grand Expo” în beneficiul SRL „Heliant Prod” suma în mărime de 130 000 lei, relevant fiind că, aceasta urma a fi apreciată în raport cu prescripția de drept că o hotărâre civilă irevocabilă, are putere de lucru judecat, cât și a jurisprudenței CtEDO privind art. 6§1 al Convenției, că puterea de lucru judecat (res judicata) presupune că hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă ce exprimă adevărul şi că nu trebuie contrazisă de o alta hotărâre (obligativitatea) (cauza Caracas c. României, cererea nr. 78037/01), că instanţele sunt obligate să țină cont de constatările din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situaţiei soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6§1 al CEDO, dezlegarea asupra unei probleme de drept date printr-o hotărâre irevocabilă este de natură să clarifice din acel moment acea problemă, creând speranța legitimă că ea nu va mai fi negată de o altă instanţă de judecată într-o procedură ulterioară, statuarea în sens contrar fiind posibilă, prin prisma respectării prevederilor art. 6 din CEDO, numai în măsura în care ar fi posibil un reviriment jurisprudențial justificat de o nouă interpretare a Legii (cauzele Tudor Tudor c. României, Stefall şi Stef c. României, Unedic c. Franţei), că respectarea principiului securităţii raporturilor juridice nu permite de a reveni asupra soluției ce are un caracter final şi irevocabil, or, adoptarea unei soluții contrare celei expuse prin hotărârile judecătoreşti irevocabile ar echivala cu revenirea asupra unui punct al litigiului, ce a fost deja tranșat şi care a făcut obiectul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, nefiind identificat niciun motiv plauzibil ce ar permite de a proceda astfel şi de a goli de substanță hotărârea judecătorească irevocabilă (cauza Lungu şi alții c. României). În aspectul vizat, Curtea Constituțională a Republicii Moldova, în Hotărârea nr. 4 din 01.03.2016, a relevat că unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, inter alia, ca atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție. Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judecata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti. Conturat astfel, principiul securităţii juridice presupune ca statul să depună diligență pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe şi să interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeaşi problemă. Astfel, instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege şi a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluţia, trecând cu vederea argumentele apelului avansat. 32 12.2. Cu privire la verificarea legalităţii şi temeiniciei sentinței Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 04 decembrie 2019: În primul rând, Colegiul penal lărgit ține să menționeze, că potrivit rechizitoriului Gratii Ion a fost învinuit de aceea că el, în perioada lunilor iunie- septembrie 2017, aflându-se pe teritoriul mun. Bălţi, acţionând din interes material, sub pretextul acordării ajutorului în încetarea urmăririi penale cu restituirea permisului de conducere ridicat de către organele de drept şi alte pretexte cum ar fi acordarea ajutorului în perfectarea permisului de conducere din regiunea transnistreană şi punerea la evidență a mijlocului de transport, prin înșelăciune şi abuz de încredere faţă de cet. Bujor Ghenadie, ilegal a dobândit de la acesta bani în sumă de 1500 euro, 150 dolari SUA şi 6000 lei MD, ce conform ratei de schimb valutar constituie 36400 lei, astfel cauzând părții vătămate o daună materială în proporții considerabile. Prin acţiunile sale intenționate, cet. Gratii Ion a săvârșit infracţiunea prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal – dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Ulterior, potrivit ordonanței de modificare a învinuirii din 11septembrie 2018 (f.d. 80, vol. VI) Gratii Ion a fost învinuit de aceea că el, în perioada lunilor iunie-septembrie 2017, aflându-se pe teritoriul mun. Bălţi, acţionând din interes material, inducându-l în eroare pe numitul Ghenadie Bujor, privind posibilitatea acordării ajutorului în încetarea urmăririi penale cu restituirea permisului de conducere ridicat de către organele de drept şi alte şi alte pretexte cum ar fi acordarea ajutorului în perfectarea permisului de conducere din regiunea transnistreană şi punerea la evidență a mijlocului de transport, adică prezentând ca adevărate unele fapte mincinoase, în privinţa naturii, calităților substanțiale ale obiectului – posibilitatea de a soluționa astfel de chestiuni, prin comportamentul viclean exprimat faţă de partea vătămată, ilegal a dobândit de la acesta bani în sumă de 1500 euro, 150 dolari SUA şi 6000 lei MDL, ce conform ratei de schimb valutar constituie 36400 lei, pe care i-a însușit, acţiuni care au produs daune considerabile. Prin acţiunile sale intenționate, Gratii Ion a săvârșit infracţiunea prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal – adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privinţa naturii, calităților substanțiale ale obiectului, dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul viclean care a produs daune considerabile. În acest context, Colegiul penal lărgit remarcă faptul, că organul de urmărire penală a încadrat faptele inculpatului Gratii Ion potrivit conținutului legal al art. 190 Cod penal, în redacția modificărilor operate prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, în vigoare din 17 august 2018, cu toate că faptele imputate inculpatului Gratii Ion au avut loc în perioada anului 2017, infracțiunea de escrocherie fiind consumată sub acțiunea legii de până la aceste modificări, când escrocheria era definită ca „dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere”. Totodată, Colegiul penal lărgit evidențiază modificările operate la art. 190 Cod penal prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, prin care - la articolul 190: în dispoziţia alineatului (2) litera c) se exclude. 33 La fel, instanța de recurs reține prevederile art. 8 Cod penal, potrivit cărora caracterul infracțional al faptei şi pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a constatat că, Gratii Ion în perioada lunilor iunie-septembrie 2017, aflându-se pe teritoriul mun. Bălţi, acţionând din interes material, sub pretextul acordării ajutorului în încetarea urmăririi penale cu restituirea permisului de conducere ridicat de către organele de drept şi alte pretexte cum ar fi acordarea ajutorului în perfectarea permisului de conducere din regiunea transnistreană şi punerea la evidență a mijlocului de transport, prin înșelăciune şi abuz de încredere faţă de cet. Bujor Ghenadie, ilegal a dobândit de la acesta bani în sumă de 1500 euro, 150 dolari SUA şi 6000 lei MD, ce conform ratei de schimb valutar constituie 36400 lei, astfel cauzând părții vătămate o daună materială în proporții considerabile. Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că, prima instanţă constatând vinovăţia inculpatului Gratii Ion, a preluat, cu excepția încadrării juridice a acţiunilor, formularea învinuirii care i s-a incriminat prin rechizitoriu. Cu referire la sentința primei instanțe, Colegiul penal menționează că aceasta a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 384 alin. (3), 385 alin. (1), pct. 1)-4), 394 alin. (1), pct. 1), 2), 4), 5) Cod de procedură penală, conform cărora sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. La adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. Partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe, în cazul când o parte a acuzației este considerată neîntemeiată - temeiurile pentru aceasta. Potrivit practicii judiciare, una din condiţiile adoptării unei sentințe legale este corespunderea părții descriptive a ei cu circumstanţele constatate în şedinţa de judecată. La întocmirea ei, instanţa trebuie să îndeplinească cerinţele art. 394 Cod de procedură penală şi să soluţioneze toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală, în aceeaşi consecutivitate. Partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă: - descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicând-se: locul, timpul, modul săvîrşirii ei, forma şi gradul de vinovăție, motivele şi consecințele infracţiunii; - încadrarea juridică a faptei inculpatului, motivele pentru modificarea învinuirii. Recunoscându-l vinovat pe inculpat de săvârşirea infracţiunii după semnele ce urmează a fi apreciate (de exemplu: deosebită cruzime, vădită lipsă de respect, urmări grave, încălcarea esenţială a drepturilor şi altele), instanţa este obligată ca, în partea descriptivă a sentinței, să precizeze circumstanţele ce 34 au servit ca motiv de a concluziona prezența unuia sau mai multor astfel de indici de calificare. Totodată, art. 325 Cod de procedură penală obligă instanţele să judece cauza numai în privinţa persoanei puse sub învinuire şi numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, modificarea învinuirii admițându-se numai dacă prin aceasta nu se agravează situația inculpatului şi nu se lezează dreptul lui la apărare, iar modificarea învinuirii în sensul agravării situației inculpatului se admite numai în cazurile şi în condițiile prevăzute de art. 326 Cod de procedură penală. Având în vedere cele relatate, Colegiul penal lărgit recapitulând textul sentinței, constată că în partea descriptivă lipsește constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune prevăzute la art. 190 alin. (1) Cod penal. Mai mult, prima instanţă nu a respectat prevederile legale sus enunţate şi nu a indicat motivele pentru modificarea învinuirii, lăsând în acest sens o incertitudine asupra faptului care din învinuiri au fost puse la baza sentinței, cea înaintată prin rechizitoriu ori învinuirea modificată prin ordonanța de modificare a învinuirii din 11septembrie 2018. La acest capitol, Colegiul penal lărgit evidențiază că, în materia penală, o informare precisă și completă cu privire la acuzațiile aduse unei persoane constituie o condiție esențială a echității procedurii. Dreptul de a fi informat cu privire la natura și cauza acuzației trebuie analizat în lumina dreptului inculpatului de a-și pregăti o apărare eficientă pentru a răspunde coerent, prompt și adecvat acuzației înaintate. În continuare, Colegiul penal lărgit reţine că, instanța de apel fiind investită cu atribuții de judecare a fondului cauzei, urma să cerceteze minuțios chestiunile de fapt și de drept asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel, însă contrar acestor cerințe legale, instanța de apel a omis să se pronunțe în mod întemeiat asupra chestiunilor enunțate supra, admițând la rândul său erori judiciare, care nu pot fi corectate de către instanța de recurs decât doar prin dispunerea rejudecării cauzei. Având în vedere dezideratele expuse, Colegiul penal lărgit atestă că menținând sentința primei instanțe, instanța de apel deşi în partea descriptivă a deciziei a menţionat că „S-a stabilit cert, că Gratii Ion din interes material, prin abuz de încredere şi înșelăciune, sub pretextul acordării ajutorului în încetarea urmăririi penale cu restituirea permisului de conducere ridicat de organele de drept, perfectarea permisului de conducere în regiunea transnistreană şi punerea la evidență a unui mijloc de transport, a însușit de la Bujor Ghenadi bani, cauzându-i ultimului o pagubă materială considerabilă” nu a argumentat suficient motivele care i-au fundamentat concluzia, fapt ce a afectat constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune prevăzute la art. 190 alin. (1) Cod penal. Astfel, preluând integral argumentele formulate de către prima instanță, care i-au stabilit convingerea în sensul vinovăției inculpatului în săvârşirea infracţiunii imputate, instanţa de apel a adoptat o decizie afectată de 35 insuficiență în partea motivării soluţiei cu privire la legalitatea şi temeinicia sentinței Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 04 decembrie 2019. La caz, Colegiul penal lărgit reține că instanțele de fond nu au respectat exigențele legale, deoarece nu au verificat și analizat corespunderea circumstanțelor de fapt stabilite cu circumstanțele de drept indicate în rechizitoriu şi ordonanța de modificare a învinuirii, fapt ce contravine prevederilor art. 6 § 1 al Convenției Europene stipulează că „... orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa”. Colegiul penal lărgit ține să menționeze faptul că în hotărârea Curții Europene din 12 aprilie 2011, cauza Adrian Constantin vs. România, Curtea a subliniat că, „...rolul fundamental pe care îl are rechizitoriul, ca act de acuzare, reamintind faptul că paragraful 3 al articolului 6 din Convenție recunoaște dreptul acuzatului de a fi informat oficial nu numai cu privire la învinuirile ce i se aduc, ci și cu privire la încadrarea juridică a faptelor sale. Informarea precisă și completă reprezintă o condiție esențială pentru a se asigura echitatea procedurilor.” Subsecvent, analizând conţinutul sentinței şi a deciziei contestate, Colegiul penal lărgit constată o motivare insuficientă de către instanţele de font în latura civilă a cauzei. Or, deşi potrivit materialelor cauzei, obiectul material al infracţiunii reprezintă mijloace băneşti atât în valută națională, cît şi valută străină (euro şi dolar SUA), instanţele de fond au încasat de la inculpat în beneficiul părții vătămate prejudiciul material în mărime de 36 400 lei, lăsând neelucidate motivele acestei soluții. Mai mult, instanţa de apel nu a dat răspuns la argumentele apelului privind neclaritatea în ce priveşte sumele de bani, pe care Bujor Ghenadie le-ar fi transmis lui Gratii Ion şi divergențele declaraţiilor acestuia pe parcursul desfășurării cauzei penale. Or, instanţa de apel a reținut că, Bujor Ghenadie fiind audiat în şedinţa de judecată a instanţei de fond a declarat că „…i-a mai transmis 1800 euro pentru soluţionarea cauzei penale şi întoarcerea permisului de conducere”, iar în instanţa de apel a declarat că „…susține declarațiile date în instanţa de fond. Suplimentar a mai declarat, că i-a transmis lui Gratii Ion în prezența directorului 1800 dolari în bancnote a câte 100, deoarece euro nu avea...”. Totodată, a reținut declarațiile martorului Derenco Iulia precum că „i-a dat lui Bujor Ghenadi suma de 1800 dolari, care la acel moment conform cursului valutar constituia 1500 euro”. Ținând cont de cele sus-expuse, Colegiul penal lărgit atrage atenția asupra faptului că, instanţa de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate lui Gratii Ion, să verifice şi să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenţei, utilităţii şi veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor şi în concluziile sale să prezinte raționamentele care au stat la baza soluției pronunțate. Rezumând cele menționate, Colegiul penal lărgit atestă o motivare insuficientă efectuată de instanța de apel în partea verificării legalităţii şi temeiniciei sentinței Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 04 decembrie 2019, 36 fapt ce se apreciază ca un viciu de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal de a casa decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel. 12.3. Cu privire la verificarea legalităţii şi temeiniciei sentinței Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 24 decembrie 2019: Într-un prim aspect instanţa de recurs accentuează că pentru a fi angajată răspunderea penală, şi, implicit, aplicată o sancțiune pentru această, orice faptă infracțională urmează a fi încadrată potrivit unei norme juridico-penale din cadrul unui articol, aliniat, literă din legea penală. Conform art. 113 Cod penal se consideră calificare a infracţiunii determinarea şi constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite şi semnele componenței infracţiunii, prevăzute de norma penală, şi ea se efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează urmărirea penală şi de către judecători. În contextul celor expuse, Colegiul reține că, Gratii Ion a fost pus sub învinuire şi trimis în instanţă pentru faptul că el, într-o zi din luna ianuarie 2019, aflându-se pe teritoriul gării auto din mun. Bălţi, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane şi dându-şi seama de caracterul prejudiciabil al acţiunilor sale, prevăzând urmările lor şi dorind în mod conștient survenirea acestor urmări, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, prin inducerea în eroare a cet. Marcov Irina, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, determinată de comportamentul dolosiv sau viclean, prezentându-se ca angajat al S.R.L. „Gările Auto Moderne” şi comunicându-i că în curând S.R.L. „Marcgheo Auto Nord” urmează să realizeze contractul de locaţiune anterior încheiat cu Î.S. „Gările şi Stațiile Auto”, în baza căruia este arendat spațiul în incinta Gării Auto din mun. Bălţi, unde ea î-şi desfășoară activitatea de instruire auto a candidaților pentru obținerea permiselor de conducere, a dobândit de la ultima bani în sumă de 2500 lei, sub pretextul că v- a grăbi, facilita încheierea unui nou contract de locaţiune cu S.R.L. „Gările Auto Moderne”, cauzându-i astfel părții vătămate Marcov Irina daune materiale în proporții considerabile în sumă totală de 2500 lei. Starea de fapt şi de drept descrisă în rechizitoriu a fost preluată de prima instanţă, ultima constatând că Gratii Ion este pasibil răspunderii şi pedepsei penale în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, determinat de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile. În continuare, analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în recurs și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal constată că, recurentul a avansat atât în cererea de apel cât şi în recurs argumente precum că „nici în plângerea depusă la 12 martie 2019, nici în cadrul audierii în instanţa de fond la 09 decembrie 2019, nici în cadrul audierii acesteia în instanţa de apel, nu s-a stabilit, dacă dauna pretinsă de către Marcov Irina odată cu depunerea plângerii, i-ar fi cauzat daune considerabile şi dacă da, atunci din careva considerente”. (f.d. 76, vol. VII) 37 La acest capitol, Colegiul penal lărgit reţine că, din lecturarea textului deciziei, rezultă că instanţa de apel nu a dat răspuns la argumentele inculpatului în acest sens. Mai mult, instanţa de apel a reținut că partea vătămată în şedinţa de judecată a instanţei de fond a declarat că „…i-a restituit toată suma de 2500 lei, de aceia careva pretenții faţă de inculpat nu are…”, iar în instanţa de apel a declarat că „susține declarațiile date în instanţa de fond. Suplimentar a mai declarat că este de acord cu sentinţa instanţei de fond. Banii i- au fost restituiți şi pretenții faţă de Gratii Ion nu are”. Subsidiar, Colegiul penal lărgit amintește că, în acord cu art. 126 alin. (2) Cod penal, la calificarea infracţiunii de escrocherie, săvârșite cu cauzarea de daune în proporții considerabile, este necesar să se țină cont de faptul că caracterul considerabil al daunei cauzate se stabileşte luându-se în consideraţie valoarea, cantitatea şi însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială şi venitul acesteia, existenţa persoanelor întreținute de ea, alte circumstanţe care influențează esenţial starea materială a victimei. Potrivit doctrinei juridice, printre „alte circumstanţe care influențează esenţial asupra stării materiale a victimei” pot fi enumerate venitul membrilor familiei; starea de sănătate a victimei şi a membrilor familiei ei apți de muncă; angajarea sau neangajarea victimei la o muncă permanentă sau provizorie. Aşadar, urmările prejudiciabile calificate ca „daune considerabile” a infracţiunii prevăzută de 190 alin. (1) Cod penal au un caracter estimativ. „Daunele considerabile” nu sunt formalizate prin prevederi legale, așa cum este cazul „proporții mari” sau al „proporțiilor deosebit de mari”, ori al „proporțiilor mici”. Prin urmare, instanţa de recurs notează că sarcina de a prezenta în cadrul şedinţei de judecată probe pertinente şi admisibile, care ar confirma prejudiciul considerabil cauzat părții vătămate îi revine părții acuzării, în conformitate cu pct. (1) alin. (1) art. 53 Cod de procedură penală. Reieșind din prevederile art. 93 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, declarațiile părții vătămate sunt un mijloc de probă de aceiași valoare ca şi declarațiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, a părţilor civile ori civilmente responsabile, martorului. Ca probe, acestea se supun aprecierii de către organul de urmărire penală ori de către judecător în modul prevăzut de art.101 Cod de procedură penală. Din materialele cauzei, Colegiul penal lărgit conchide că, partea vătămată fiind audiată în cadrul şedinţei de judecată în prima instanţă a declarat că: „banii mi s-au întors în vara anului 2019…La moment faţă de inculpatul Gratii careva pretenții nu am” (f.d. 148, vol. V). Totodată, în instanţa de apel a declarat că „…confirm că banii mi-au fost restituiți la data care a indicat-o inculpatul. Am declarat şi declar că careva pretenții faţă de Gratii I. nu am…”(f.d. 216 - verso, vol. VI). Totodată, instanţa de recurs constată că, în cadrul cercetării judecătoreşti, acuzatorul de stat nu a prezentat alte probe ce ar dovedi cauzarea părții vătămate a daunei în proporții considerabile, iar în instanţa de apel nu a fost audiată partea vătămată, pentru a concretiza dacă dauna cauzată este considerabilă sau esenţială, iar în cadrul audierii părții vătămate în instanţa de judecată, acest aspect nu a fost elucidat complet. 38 Prin urmare, Colegiul penal lărgit notează că, sarcina de a prezenta în cadrul şedinţei de judecată probe pertinente şi admisibile, care ar confirma prejudiciul considerabil cauzat părții vătămate îi revine părții acuzării, în conformitate cu pct. (1) alin. (1) art. 53 Cod de procedură penală. Reieșind din prevederile art. 93 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală. Raportând cele menţionate, la cauza dată Colegiul penal lărgit consideră că, instanţa de apel, fiind sesizată în cadrul susținerilor verbale cu aspectele menţionate supra (f.d. 76, vol. VII) nu s-a pronunțat asupra acestora, fapt ce echivalează cu eroare de drept, or decizia în partea verificării legalităţii şi temeiniciei sentinței Judecătoriei Bălţi (sediul Central) din 24 decembrie 2019 nu poate fi considerată ca fiind una motivată, fapt ce se apreciază ca un viciu de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal de a casa decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel. Recapitulând cele menţionate, Colegiul penal lărgit amintește că, potrivit art. 1 alin. (2) şi (3) Cod de procedură penală, „Procesul penal are ca scop protejarea persoanei, societăţii şi statului de infracţiuni, precum şi protejarea persoanei şi societăţii de faptele ilegale ale persoanelor cu funcţii de răspundere în activitatea lor legată de cercetarea infracțiunilor presupuse sau săvârșite, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală şi condamnată”. „Organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti în cursul procesului sunt obligate să activeze în așa mod încât nici o persoană să nu fie neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată”. Împrejurările expuse atestă în mod evident că primele instanţe şi cea de apel nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluţia, motivarea soluţiei contrazicând dispozitivul hotărârii, că instanţa de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, fapt ce se încadrează în temeiul pentru recurs prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, în cadrul căreia urmează a fi apreciate toate probele în cumul, la justa lor valoare pentru adoptarea unei soluții corecte, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs. Totodată, Colegiul penal lărgit conchide că recursul declarat de inculpatul Gratii Ion, urmează a fi admis de asemenea din motivul oferirii de către instanța de apel a unei motivări insuficiente asupra argumentelor invocate în apelurile ultimului, fără a ține cont de practica judiciară constantă și jurisprudența CtEDO la acest capitol, în cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmând să examineze cauza inclusiv și în această parte complet, obiectiv și multilateral, ținând cont de principiul contradictorialității, conform art. 24, 314 Cod de procedură penală, precum și de motivele invocate, în vederea asigurării dreptului acestuia la un proces echitabil, cu oferirea răspunsurilor asupra tuturor argumentelor avansate în cererile de apel. La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o 39 apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93, 95, 101 Cod de procedură penală, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Gratii Ion xxxxxxx, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie 2021, în propria cauză penală și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia motivată pronunțată la 15 iulie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Toma Nadejda Ţurcan Anatolie Cobzac Elena Plămădeală Ghenadie 40