1ra-490-2015 — Art.187 alin.2 lit.f CP

Dosarul nr.1ra-490/15 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 19 mai 2015 mun.Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun, judecînd, fără citarea părţilor, recursul ordinar prin care se solicită casarea sentinţei Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 03 iulie 2014 şi deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, declarat de inculpatul Nicolaev Valentin Serghei, născut la 30 noiembrie 1978, originar şi domiciliat în mun.Chişinău, com.Stăuceni, str.Studenţilor 7, ap.5. Termenul examinării cauzei: 1. Prima instanţă: 02.04.2014 - 03.07.2014, 2. Instanţa de apel: 01.09.2014 - 11.12.2014, 3. Instanţa de recurs: 19.03.2015 - 19.05.2015.

CONSTATĂ: 1. Prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 03 iulie 2014, Nicolaev Valentin a fost recunoscut vinovat şi condamnat în baza art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal la 6 ani închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Acţiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Nicolaev Valentin în beneficiul lui Iftodi Aliona a prejudiciului material în sumă de 1700 lei.

2. Potrivit sentinţei s-a constatat că Nicolaev Valentin, la 03 martie 2014, în jurul orei 17.40, aflîndu-se în rutiera nr.184, ce se deplasa pe str.Calea Moşilor, mun.Chişinău, avînd intenţia de a sustrage bunurile altei persoane, în mod deschis, a sustras din geanta cet.Iftodi Aliona portmoneul din piele artificială de culoare cafenie, în care se aflau bani în sumă de 200 lei, o cruciuliţă din aur, un pandativ din aur cu simbolul zodiacal „Capricorn”, două carduri bancare, buletinul de identitate cu supliment şi permisul de conducere pe numele lui Iftodi Aliona, după care cu bunurile sustrase s-a ascuns de la locul comiterii infracţiunii, cauzîndu-i părţii vătămate o daună materială în proporţii considerabile în sumă totală de 1700 lei.

3. Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că cauza penală a fost fabricată, deoarece învinuirea a fost bazată doar pe presupuneri şi pe declaraţiile martorilor din partea acuzării; recunoaşterea persoanei a fost efectuată de pe fotografie şi imagini video care sînt neclare, instanţa nu a dat o apreciere corectă şi obiectivă declaraţiilor martorilor din partea apărării; nu este vinovat de cele incriminate, vinovăţia sa nefiind dovedită. 4. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat.

1 Verificînd în şedinţa de judecată probele administrate şi cercetate de prima instanţă, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenţei, concludenţei, utilităţii şi veridicităţii lor, instanţa de apel a ajuns la concluzia că acestea demonstrează vinovăţia lui V.Nicolaev în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal, fiind bazată pe declaraţiile părţii vătămate A.Iftodi, a martorului T.Gheorghiev şi actele cauzei - procesele-verbale de recunoaştere a persoanei după fotografie din 12.03.2014, de confruntare dintre partea vătămată şi inculpat din 18.03.2014, de percheziţie corporală a inculpatului din 13.03.2014, conţinutul cărora confirmă faptul săvîrşirii de către acesta a infracţiunii de jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane cu cauzarea de daune în proporţii considerabile.

Instanţa de apel a conchis că argumentele inculpatului, precum că vina lui nu şi- a găsit confirmare în prima instanţă, nu pot fi reţinute, deoarece vinovăţia acestuia a fost dovedită pe deplin prin declaraţiile părţii vătămate, care a indicat că anume V.Nicolaev i-a sustras bunurile, după săvîrşirea infracţiunii ultima s-a adresat imediat la poliţie şi 1-a recunoscut pe acesta după fotografie. La fel, instanţa de apel a menţionat că nu poate fi reţinut nici argumentul inculpatului, precum că la momentul comiterii infracţiunii el se afla la barul din str.Pădurii 18 A, mun.Chişinău, deoarece aceste declaraţii vin în contradicţie cu probele acumulate în cadrul cauze penale, şi anume descifrările convorbirilor telefonice, potrivit cărora inculpatul pe parcursul zilei de 03.03.2014 circula prin oraş, dintr-un sector în altul, ceia ce denotă faptul că acesta se deplasa cu un mijloc de transport.

Totodată, conform aceleiaşi descifrări s-a stabilit că utilizatorul acestui telefon, suna utilizatorul cu numărul de telefon nr.068880050, care conform materialelor cauzei îi aparţine lui S.Nicolaev, mama inculpatului, astfel acest fapt vine în contradicţie cu versiunea inculpatului, precum că telefonul mobil ridicat de la dînsul în timpul perchiziţiei, aparţinea prietenei sale – O.Afanasieva.

De asemenea, potrivit procesului-verbal de reţinere, s-a stabilit că inculpatul a fost reţinut la 13.03.2014, ora 10.00, iar O.Afanasieva - în aceiaşi zi, la ora 22.50 min. Mai mult ca atît, conform procesului-verbal de percheziţie la V.Nicolaev a fost depistat telefonul mobil de model „Samsung GT-1200M” cu IMEI- 356410055051974, care conform caracteristicilor tehnice conţine doar o singură cartelă SIM, iar conform procesului-verbal de reţinere a lui O.Afanasieva, în rezultatul percheziţiei corporale, la aceasta a fost depistat telefonul mobil de model „Samsung” fară număr de IMEI, cu două cartele SIM. Astfel, instanţa de apel a conchis că intenţia inculpatului de a duce în eroare instanţele de judecată este combătută prin şirul de probe enumerate mai sus, ce coroborează între ele şi careva divergenţe între declaraţiile părţii vătămate A.Iftodi, a martorului T.Gheorghiev, cît şi materialele cauzei, nu au fost reţinute.

În ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, instanţa de apel a conchis că este una legală, la aplicarea căreia prima instanţă a ţinut cont de persoana inculpatului, de circumstanţele care agravează sau atenuează pedeapsa, efectele lor prevăzute de art.7, 61, 76 Cod penal, stabilidu-i acestuia o pedeapsă în limitele sancţiunii normei penale în baza căreia a fost recunoscut vinovat, care va duce la corijarea şi reeducarea inculpatului.

5. Împotriva hotărîrilor judecătoreşti menţionate a declarat recurs ordinar inculpatul care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, cu referire la circumstanţele de fapt ale cauzei, solicită casarea acestora, 2 rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că fapta nu a fost săvîrşită de el, sentinţa a fost bazată pe presupuneri şi probe neverificate, cum ar fi declaraţiile părţii vătămate, a martorilor acuzării, precum şi procesul-verbal de recunoaştere după fotografie, invocînd repetat aceleaşi motive ca şi în apel, descrise la pct.3 al prezentei decizii. 6. Judecînd recursul ordinar declarat în raport cu actele cauzei şi motivele invocate, ţinînd cont de opinia procurorului expusă în referinţă, prin care solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală hotărîrile judecătoreşti pot fi supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanţa de fond şi de apel în cazurile stipulate în acest articol. Astfel, inculpatul, în recursul declarat nu a invocat vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, dar din conţinutul acestuia reiese că dînsul solicită să fie achitat, pe motiv că fapta nu a fost săvîrşită de el, temei prevăzut la pct.8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanţele de fond şi de apel în cazul în care nu au fost întrunite elementele infracţiunii.

Colegiul conchide că acest temei nu şi-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de către recurent. Astfel, sub aspectul situaţiei de ,,neîntrunire a elementelor infracţiunii”, se înţeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acţiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracţiuni, lipseşte latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Instanţele de fond, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, au examinat complet şi obiectiv probele administrate la dosar, şi anume: declaraţiile părţii vătămate A.Iftodi, a martorului T.Gheorghiev, cît şi materialele cauzei - procesele-verbale de recunoaştere a persoanei după fotografie din 12.03.2014, de confruntare între partea vătămată A.Iftodi şi inculpat, de reţinere şi percheziţie corporală a lui V.Nicolaev din 13.03.2014, descifrările convorbirilor telefonice de pe numărul de IMEI 35641005505197 din 25.02.2014, specificate detaliat atît în sentinţă şi decizia instanţei de apel, cît şi la pct.4 al prezentei decizii. Toate aceste probe au fost verificate sub aspectul pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii, conform cărora s-a constatat faptul că V.Nicolaev a săvîrşit infracţiunea imputată, fapt ce face ca concluzia despre condamnarea lui în baza art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal, să fie justă şi întemeiată.

Prezenţa în acţiunile inculpatului atît a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracţiunii imputate, cît şi a celor care caracterizează latura subiectivă a acestei infracţiuni, a fost demonstrată prin materialele cauzei acumulate în cadrul urmăririi penale şi examinate în cadrul şedinţelor judecătoreşti. Astfel, instanţele de fond just au apreciat critic declaraţiile inculpatului, potrivit cărora acesta a negat comiterea celor incriminate şi întemeiat au concluzionat asupra săvîrşirii de către el a sustragerii în mod deschis de la partea vătămată A.Iftodi a bunurilor în valoare totală de 1700 lei, cauzîndu-i acesteia o daună materială considerabilă. Argumentul recurentului, precum că instanţele de fond la pronunţarea hotărîrii lor au luat în consideraţie doar declaraţiile părţii vătămate şi a martorului 3 T.Gheorghiev, sînt neîntemeiate, deoarece se combat prin probele cercetate şi verificate în instanţele de judecată.

Totodată, instanţa de recurs atestă că aceste argumente au fost deja obiect de examinare în instanţa de apel, care corect a conchis că prin declaraţiile părţii vătămate şi martorului menţionat se confirmă vinovăţia inculpatului în cele incriminate. Prin urmare, argumentele recurentului, precum că nu este vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost condamnat, sînt neîntemeiate şi contravin materialelor din dosar, iar nerecunoaşterea vinovăţiei de către acesta nu echivalează cu achitarea sa, de vreme ce există probe pertinente şi concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăţia lui în săvîrşirea infracţiunii imputate.

La aplicarea pedepsei inculpatului, instanţele au ţinut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al infracţiunii comise, de persoana inculpatului, care anterior a fost condamnat, de circumstanţele atenuante şi agravante ale cauzei, aplicîndu-i acestuia o pedeapsă echitabilă, în strictă conformitate cu norma penală în baza căreia a fost condamnat. Decizia instanţei de apel cuprinde fondul apelului şi temeiurile de fapt şi de drept care au dus la respingerea apelului, precum şi motivele adoptării soluţiei, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Potrivit art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanţa de recurs respinge recursul ca inadmisibil, cu menţinerea hotărîrii atacate.

În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de inculpatul V.Nicolaev, şi, potrivit legii, se impune respingerea recursului ca inadmisibil, cu menţinerea hotărîrilor atacate. 7. Prin urmare, în conformitate cu prevederile art.434, 435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie DECIDE : Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpatul Nicolaev Valentin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, în propria lui cauză penală, cu menţinerea hotărîrii atacate. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 09 iunie 2015. Preşedinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu Liliana Catan Ion Guzun 4