1ra-376/2015 — Art. 183 alin. 1 CP

Prin sentinţa Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 26 decembrie 2013 Mîndru A.A. a fost achitat de sub învinuirea săvîrşirii infracţiunii prevăzute de art. 183 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întruneşte elementele infracţiunii.

De către organul de urmărire penală, Mîndru A.A. a fost învinuit de faptul, că deţinînd funcţia de şef de sectorul de construcţie montaj pe bază de contract la Societatea pe acţiuni de construcţii şi amenajări "Consam", în baza ordinului Directorului general a SA "Consam" nr. 58-c din 11 august 2010, fiind conform art. 124 Cod penal persoana căreia, în organizaţia comercială, i se acordă, permanent, prin numire, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor şi acţiunilor administrative, de dispoziţie şi organizatorico-economice, a comis încălcarea regulilor de protecţie a muncii în următoarele circumstanţe: La 19 martie 2011, aflîndu-se pe şantierul din str. Șoseaua Balcani 4/4, mun. Chişinău, ce aparţine SA "Consam", violînd prevederile art. 43 alin. (2) din Constituţie, care garantează dreptul salariaţilor la protecţia muncii, acţionând contrar prevederilor art. 9 alin. (1) al Legii securităţii şi sănătăţii în muncă care stipulează că angajatorul este obligat să asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor 1 sub toate aspectele ce ţin de activitatea desfăşurată şi a prevederilor pct. 7 alin. 23) al Instrucţiunii de serviciu a dirigintelui de şantier a SA "Consam", aprobată la 01 aprilie 2010 de către directorul SA 'Consam", potrivit căruia dirigintele de şantier trebuie să asigure starea bună şi exploatarea corectă a schelelor în conformitate cu normativele în vigoare, dîndu-şi seama de caracterul prejudiciabil al inacţiunii sale, neprevăzând posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deşi trebuia şi putea să o prevadă, nu a asigurat prezenţa unei schele corespunzătoare pentru efectuarea lucrărilor de astupare a rosturilor de pe pod, pentru lucrătorul Crîşmaru Vladimir, angajat la SA "Consam", prin ordinul directorului SA "Consam" nr. 106-c din 12 noiembrie 2010, care a fost atras la muncă în ziua dată, prin ordinul nr. 03/11 din 17 martie 2011, în rezultatul căror inacţiuni ultimul a căzut de pe scară, fiindu-i astfel cauzată conform raportului de expertiză medico-legale nr. 773/D din 30 martie 2012, vătămare corporală gravă. Conform raportului de expertiză a tehnicii securităţii muncii nr. 1025/12 din 26 mai 2012, conţinutul lucrărilor de pregătire a locului de lucru pentru muncitorii care urmau să efectueze şi respectiv au efectuat lucrări de astupare a rosturilor de pe podul uneia din încăperile etajului doi, pe şantierul de construcţie a blocului locativ cu două nivele de pe şos. Balcani, deservit de SC "Consam" SA şi efectuate la data de 19 martie 2011 nu corespund cerinţelor tehnicii securităţii muncii. Accidentul produs, soldat cu cauzarea vătămărilor corporale grave a angajatului SC "Consam" SA, Crîşmaru V., în opinia organului de urmărire penală, reprezintă accident de muncă grav. Între nerespectarea cerinţelor pct. 7 alin. 23) al Instrucţiunii de serviciu a dirigintelui de şantier a SA „Consam” aprobată la 01 aprilie 2010 de către directorul SA "Consam", şi producerea accidentului din 19 martie 2011, există legătură cauzală directă. Prin asigurarea cu schelă corespunzătoare pentru efectuarea lucrărilor menţionate şi prin supravegherea corespunzătoare a desfăşurării lucrărilor de către dirigintele de şantier Mîndru A.A., probabilitatea producerii accidentului putea fi redusă la minim. Acţiunile lui Mîndru A.A. au fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza art. 183 alin. (1) Cod penal, încălcarea regulilor de protecţie a muncii, adică, încălcarea de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială a tehnicii securităţii muncii, dacă această încălcare a provocat accidente cu oameni.

Sentinţa menţionată a fost contestată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care Mîndru A.A. să fie recunoscut vinovat în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 183 alin. (1) Cod Penal, cu încetarea procesului penal în temeiul art. 275 pct. 4) CPP. În motivarea apelului, procurorul a invocat constatarea greşită a instanţei de fond privind lipsa legăturii cauzale între încălcarea regulilor de protecţie a muncii şi urmările care au survenit, precum şi dezacordul cu modalitatea de apreciere de către instanţa de fond a probelor administrate la dosar, care în opinia părţii acuzării demonstrează vinovăţia lui Mîndru A.A. de cele imputate. 2

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2014, apelul declarat a fost admis, casată sentinţa, pronunţată o hotărîre nouă, potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care Mîndru A.A. a fost recunoscut vinovat în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 183 alin. (1) Cod penal. În baza art. 60 alin. (1) lit. (a) Cod penal, Mîndru A.A. a fost liberat de răspundere penală, în legătură cu expirarea termenului de prescripţie. În temeiul art. 225 alin. (4) Cod de procedură penală, a fost lăsată acţiunea civilă fără soluţionare, fapt ce nu împiedică persoana care a înaintat acţiunea civilă de a o intenta în ordinea procedurii civile. Instanţa de apel a constatat că, Mîndru A.A. deţinînd funcţia de şef de sectorul de construcţie montaj pe bază de contract la Societatea pe acţiuni de construcţii şi amenajări "Consam", în baza ordinului Directorului general a SA "Consam" nr. 58-c din 11 august 2010, fiind conform art. 124 Cod penal, persoana căreia, în organizaţia comercială, i se acordă, permanent, prin numire, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor şi acţiunilor administrative, de dispoziţie şi organizatorico-economice, a comis încălcarea regulilor de protecţie a muncii în următoarele circumstanţe: La 19 martie 2011, aflîndu-se pe şantierul din str. Soseau Balcani 4/4, mun. Chişinău, ce aparţine SA "Consam", violînd prevederile art. 43 alin. (2) din Constituţie, care garantează dreptul salariaţilor la protecţia muncii, acţionând contrar prevederilor art. 9 alin. (1) al Legii securităţii şi sănătăţii în muncă care stipulează că angajatorul este obligat să asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele ce ţin de activitatea desfăşurată şi a prevederilor pct. 7 alin. 23) al Instrucţiunii de serviciu a dirigintelui de şantier a SA "Consam" aprobată la 01 aprilie 2010 de către directorul SA “Consam”, potrivit căruia dirigintele de şantier trebuie să asigure starea bună şi exploatarea corectă a schelelor în conformitate cu normativele în vigoare, dîndu-şi seama de caracterul prejudiciabil al inacţiunii sale, neprevăzând posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deşi trebuia şi putea să o prevadă, nu a asigurat prezenţa unei schele corespunzătoare pentru efectuarea lucrărilor de astupare a rosturilor de pe pod, pentru lucrătorul Crîşmaru V., angajat la SA "Consam", prin ordinul directorului SA "Consam" nr. 106-c din 12 noiembrie 2010, care a fost atras la muncă în ziua dată, prin ordinul nr. 03/11 din 17 martie 2011, în rezultatul căror inacţiuni ultimul a căzut de pe scară, fiindu-i astfel cauzată, conform raportului de expertiză medico-legale nr. 773/D din 30 martie 2012, vătămare corporală gravă. Conform raportului de expertiză a tehnicii securităţii muncii nr. 1025/12 din 26 mai 2012, conţinutul lucrărilor de pregătire a locului de lucru pentru muncitorii care urmau să efectueze şi respectiv au efectuat lucrări de astupare a rosturilor de pe podul uneia din încăperile etajului doi pe şantierul de construcţie a blocului locativ cu două nivele de pe şos. Balcani, deservit de SC "Consam" SA şi efectuate la data de 19 martie 2011 nu corespund cerinţelor tehnicii securităţii muncii. Accidentul produs, soldat cu cauzarea vătămărilor corporale grave a angajatului SC "Consam" SA, Crîşmaru V., reprezintă accident de muncă grav. Între nerespectarea 3 cerinţelor pct. 7 alin. 23) al Instrucţiunii de serviciu a dirigintelui de şantier a SA „Consam" aprobată la 01 aprilie 2010 de către directorul SA "Consam", şi producerea incidentului din 19 martie 2011, există legătură cauzală directă. Prin asigurarea cu schelă corespunzătoare pentru efectuarea lucrărilor menţionate şi prin supravegherea corespunzătoare a desfăşurării lucrărilor de către dirigintele de şantier Mîndru A.A., probabilitatea producerii accidentului putea fi redusă la minim. Fapta constatată şi reţinută în sarcina inculpatului Mîndru A.A. a fost calificată de către instanţa de apel, în baza art. 183 alin. (1) Cod penal, încălcarea regulilor de protecţie a muncii, adică încălcarea de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială a tehnicii securităţii muncii, dacă această încălcare a provocat accidente cu oameni. Instanţa de apel, a stabilit că procesul-verbal nr. 15 din 14.04.2011 privind cercetarea accidentului de muncă, întocmit de Inspecţia Muncii şi pus la baza achitării inculpatului, nu corespunde circumstanţelor de fapt petrecute la 19 martie 2011. Astfel că, potrivit acestui proces-verbal, partea vătămată Crîşmaru V., ar fi rezemat o scară de peretele odăii, unde el efectua lucrările de curăţenie şi a urcat pe ea, treapta II-III, probabil să taie fire sub podul odăii, de unde a căzut jos pe podea, primind traume. Aceste circumstanţe sunt lipsite de suport probatoriu, or potrivit declaraţiilor părţii vătămate şi a martorului Antohi Vasile, colegul părţii vătămate care se afla la 2 m distanţă de partea vătămată în momentul producerii incidentului, au comunicat că „la data de 19.03.2011, Băbălău Igor care era brigadirul lor de dimineaţă le-a dat indicaţii ca ultimul împreună cu Crişmaru Vladimir să astupe rosturile de la etajul doi, să tăie firele din metal şi să facă curăţenie. Ei au primit indicaţia să astupe rosturile într-o odaie. Crişmaru Vladimir şi-a pus o capră din metal de aproximativ un metru înălţime şi a pus pe aceasta un panou din scânduri care un capăt l-a pus pe geam, iar al doilea capăt pe capra din metal. Crişmaru Vladimir avea două capre din metal, însă din cauza că era aproape de geam a luat panoul de pe o capră şi 1-a pus pe geam. Antohi Vasile, i-a adus două capre din alte odăi şi a făcut ca şi Crişmaru Vladimir, adică a pus două capre din metal şi le-a pus scânduri pe acestea ca să poată ajunge la pod şi să poată astupa rosturile. Crişmaru Vladimir lucra, astupa rosturile şi la un moment dat a auzit că a icnit şi s-a întors şi 1-a observat jos la podea. Era cu faţa în jos iar casca de culoare orange i-a sărit de pe cap. Văzînd aceasta a mers repede la şeful de şantier Anatol Mîndru şi i-a comunicat, iar acelae a chemat ambulanţa. Antohi Vasile după aproximativ 02 min., s-a întors înapoi în odaia în care se afla Crişmaru Vladimir şi a dus schele ca să nu vadă ambulanţa în altă odaie şi a pus foarfecele acestuia şi cineva din lucrători a adus o scară nu ţine minte probabil şi ultimul. Aceasta a făcut la indicaţia şefului de şantier Anatol Mîndru." In aceste circumstanţe este ilegală constatarea instanţei de fond referitoare la circumstanţele cauzei şi anume că partea vătămată s-a urcat pe scară şi nu pe 4 schele, precum şi faptul că ei urmau să efectueze lucrări de curăţenie şi nu de astupare a rosturilor de pe pod. Instanţa de apel a apreciat că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită în baza unei analize atente şi obiective a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în mod direct şi nemijlocit de către instanţa de apel, faptele reţinute în sarcina inculpatului fiind just încadrate juridic, încadrare ce corespunde situaţiei de fapt reţinute, fiind întrunite elementele tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracţiunii ce i se reţine în sarcină. Instanţa de apel a mai conchis că inculpatul atît la urmărirea penală cît şi în instanţa de judecată a înaintat o versiune inventată în scopul evitării răspunderii meritate şi ducerii instanţei în eroare. Însă este demonstrat cu certitudine prin probele expuse supra că anume el era responsabilul de calitatea lucrărilor efectuate pe şantierul nominalizat şi în ziua de 19.03.2011 zidarul Crişmaru V. a fost scos la lucru nu pentru a face curăţenie pe teritoriu de rînd cu ceilalţi angajaţi, ci pentru a astupa rosturile în încăpere. Anume Mîndru A.A. a dat indicaţiile privind efectuarea acestor lucrări şi anume Mîndru A.A. a fost anunţat primul de comiterea accidentului şi el a invitat ambulanţa, tot el a schimbat schela improvizată de partea vătămată cu o scară, urmărind scopul evitării consecinţelor de răspundere pentru încălcările comise şi de care era conştient de la bun început. Argumentul inculpatului precum că el nu a semnat obligaţiile de serviciu a şefului de sector şi că aceste obligaţii le-a prezentat pentru semnare după producerea accidentului, de asemenea nu au servit drept temei pentru menţinerea sentinţei de achitare, de către instanţa de apel. La momentul angajării lui Mîndru A.A. acesta avea semnată instrucţiunea responsabilului de lucrări pe şantierul dat (f.d. 96 v.l ), din care rezultă că el trebuia să răspundă atît de calitatea lucrului muncitorilor, cît şi de asigurarea lor cu schele, scări şi alte mijloace şi totodată de exploatarea lor corectă. Totodată, instanţa de apel a constatat, că în cauză a intervenit termenul de prescripţie prevăzut la articolul 60 alin.(l) lit. a) Cod penal, dat fiind, că infracţiunea a fost săvârşită la 19 martie 2011, adică din ziua săvîrşirii infracţiunii şi pînă la ziua pronunţării prezentei decizii au expirat 2 ani. Conform prevederilor din articolul 60 alin. (1) lit.a) Cod penal, inculpatul necesită a fi liberat de răspundere penală, deoarece din ziua săvârşirii infracţiunii prevăzută la articolul 183 alin.(l) Cod penal, clasificată conform articolului 16 Cod penal, ca fiind uşoară, au expirat 2 ani. Conform articolului 332 alin.(l) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei se constată temeiul prevăzut în art.275 pct.4), 285 alin.(l) Cod de procedură penală - a intervenit termenul de prescripţie, instanţa, prin sentinţă motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă. Astfel, instanţa de apel, a adoptat soluţia prevăzută la art. 391 alin.(l) pct.6) Cod de procedură penală: încetarea procesului penal din motivul că există circumstanţa care exclude tragerea la răspundere penală - prescripţia tragerii la răspundere penală. 5

Decizia instanţei de apel se contestă cu recurs ordinar, de către inculpat şi apărătorul său, Coptu Sergiu, care solicită casarea acesteia, cu menţinerea sentinţei, invocînd argumente identice cu cele menţionate în susținerile verbale depuse în instanţa de apel: dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor administrate la caz de către instanţa de apel, ca urmare fiind eronat recunoscut vinovat Mîndru A.A. de cele incriminate, precum şi: necercetarea şi neverificarea probelor de către instanţa de apel, lipsa în acţiunile inculpatului a elementelor componente, instanţa de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul, a depus referinţă privind opinia sa asupra recursului declarat prin care a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil. Din textul recursului declarat se evidenţiază că, recurentul îşi motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, temei ce nu se conţine în cele prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Judecând motivele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează, că acesta urmează a fi respins din următoarele considerente. Potrivit dispoziţiei art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanţa este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menţinerea hotărîrii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea condiţiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat atunci cînd hotărîrea atacată este legală, întemeiată şi motivată. Conform art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanţele de fond şi de apel în baza temeiurilor stipulate în acest articol. 7.1. Din textul recursului declarat, se constată că recurenţii invocă drept temeiuri de declarare a acestuia prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) şi 8) Cod de procedură penală, şi anume, menţionînd că: „instanţa de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel şi atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel au neglijat faptul că în acţiunile inculpatului lipsesc elementele componenţei de infracţiune”. Colegiul lărgit, verificînd argumentele recursului, în raport cu actele cauzei şi decizia instanţei de apel care este recurată, constată că instanţa de apel şi-a motivat decizia în conformitate cu exigenţele stipulate exhaustiv în art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt şi de drept care au dus, la caz, la admiterea apelului declarat de procuror. Aşadar, conform art. 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală, instanţa de apel, judecînd apelul, este obligată să verifice legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanţă, conform materialelor din dosar, iar rejudecarea cauzei de către instanţa de apel se desfăşoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanţă. Decizia instanţei de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt şi de drept 6 care au dus la admiterea sau respingerea apelului, precum şi motivele adoptării soluţiei respective. La fel, Colegiul lărgit reţine că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanţa de apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanţă şi conform materialelor din dosar, ajungînd la concluzia corectă că sentinţa urmează a fi casată, cu pronunţarea unei noi soluţii în acest aspect, care este expusă desfăşurat şi argumentat în pct. 4 din prezenta decizie. Or, în fapt, decizia instanţei de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, iar instanţa de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de procuror în apel, precum şi de partea apărării în susținerile verbale depuse în scris în instanţa de apel (f.d. 45-57, v.III), specificînd motivele pe care şi-a întemeiat soluţia adoptată, la caz, de admitere a apelului declarat de procuror, pronunţînd o nouă soluţie. Reieşind din cele expuse, instanţa de recurs apreciază drept vădit neîntemeiate criticile recurenţilor privitor la cele invocate precum că instanţa de apel a adoptat o decizie ilegală în privinţa lui Mîndru A.A. Totodată, menţionîndu-se că Colegiul penal al instanţei de apel a ajuns la concluzia corectă că probele cercetate, coroborînd între ele, formează un ansamblu probatoriu prin care evident se dovedeşte vinovăţia inculpatului Mîndru A.A. de săvîrşirea infracţiunii imputate. Asupra celor constatate se impune şi menţiunea că, chestiunea de apreciere a probelor dată de instanţa de apel, invocată de recurenţi în cererea de recurs, ţine de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competenţa instanţei de fond şi apel. Prin urmare, în lumina jurisprudenţei constante a Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie, se reţine că regula generală desprinsă din dispoziţiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar instanţa de recurs verifică erorile de drept comise de instanţele de fond şi de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reţinute în speţă. 7.2. În continuare, instanţa de recurs se va expune punctat asupra alegaţiilor recurenţilor prin prisma erorilor invocate de ultimii, reglementate de art. 427 Cod de procedură penală. Din textul recursului declarat, se constată că recurenţii critică decizia instanţei de apel pentru că: „instanţa de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel”, eroarea respectivă de drept fiind prevăzută de pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală. Pornind de la acest temei şi analizîndu-l în raport cu textul deciziei atacate, Colegiul lărgit constată că instanţa de apel şi-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt şi de drept care au dus, la caz, la admiterea apelului declarat de procuror şi adoptarea soluţiei expuse în pct. 4 din prezenta decizie. Cu referire la cele invocate de recurent precum că, instanţa de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul lărgit menţionează că 7 motivarea hotărârii este un proces de analiza şi sinteză a actelor şi lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amânunîit, atât timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu şi sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de faţă. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării recercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat şi a concluzionat corect ca aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza art. 183 alin. (1) Cod penal, potrivit căreia Mîndru A.A. a fost recunoscut vinovat. Mai mult, din materialele dosarului rezultă, că instanţa de apel la examinarea cauzei, a ţinut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuţios, dându-le o reapreciere proprie, justă, prin prisma pertinenţei, concludenţii, utilităţii şi veridicităţii lor, care în ansamblul lor au confirmat vinovăţia inculpatului Mîndru A.A. în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 183 alin. (1) Cod penal, şi anume, încălcarea regulilor de protecţie a muncii, adică, încălcarea de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială a tehnicii securităţii muncii, dacă această încălcare a provocat accidente cu oameni. La fel, Colegiul lărgit reţine că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanţa de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor administrate la caz, ajungînd la concluzia că sentinţa atacată urmează a fi casată, cu încadrarea acţiunilor inculpatului în baza art. 183 alin. (1) Cod penal. Or, în fapt, decizia instanţei de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală şi întemeiată, instanţa de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de procuror, inculpat şi apărătorul acestuia, specificând motivele pe care şi-a întemeiat soluţia adoptată, la caz, de admitere a apelului, casarea sentinţei, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care Mîndru A.A. a fost recunoscut vinovat de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 183 alin. (1) Cod penal, şi în baza art. 60 alin. (1) lit. (a) Cod penal a fost liberat de răspundere penală, în legătură cu expirarea termenului de prescripţie. 7.3. În continuare, Colegiul penal privitor la pretinsa încălcare a pct. 8) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, invocată de recurenţi relevă că potrivit dispoziţiei punctului respectiv: „hotărîrea instanţei de apel conţine o eroare de drept atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracţiunii”. Nici acest temei nu şi-a găsit confirmare la examinarea cauzei, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de către recurenţi. Sub aspectul situaţiei de „neîntrunire a elementelor infracţiunii”, se înţeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acţiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracţiuni, lipseşte latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). 8 La caz, se constată că instanţa de apel a cercetat toate probele administrate în cauză şi le-a dat o apreciere obiectivă, care în ansamblul, au confirmat vinovăţia inculpatului de cele imputate. Conţinutul probelor şi valoarea lor probatore a fost analizată minuţios în textul prezentei decizii şi temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe, instanţa de recurs nu a stabilit. Deşi inculpatul pe întreg procesul penal a avut o poziţie unică de nerecunoaştere a vinei în cele incriminate lui, însă instanţa de apel întemeiat a conchis că aceasta nu generează achitarea lui Mîndru A.A., or în cursul judecării cauzei în apel au fost prezentate probe care înlătură dubiul judiciar şi dovedesc cu certitudine vinovăţia lui în cele imputate. Versiunea inculpatului este combătută prin probe pertinente, concludente, utile şi veridice. Pe parcursul examinării cauzei în instanţele de judecată au fost stabilite cu certitudine că în acţiunile inculpatului se întrunesc elementele constitutive ale componenţei de infracţiune prevăzute de art. 183 alin. (1) Cod penal, încălcarea regulilor de protecţie a muncii, adică, încălcarea de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială a tehnicii securităţii muncii, dacă această încălcare a provocat accidente cu oameni. Astfel, în opinia Colegiului, instanţa de apel contrar concluziei instanţei de fond, întemeiat a constatat că, inculpatul întruneşte elementele subiectului special prevăzut la art. 124 Cod penal şi anume, persoana care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală, or prin persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală se înţelege persoana căreia, în organizaţia indicată sau într-o subdiviziune a acesteia, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor sau pionilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice. Or, dirijarea procesului de construcţie de pe şantierul din str. Șoseau Balcani 4/4, mun. Chişinău, ce aparţine SA „Consam", constituie exercitarea unor acţiuni administrative, de dispoziţie şi organizatorice. Această concluzie rezultă din obligaţiunile inculpatului (f.d. 56-58, v.I), funcţia căruia deşi se numea şef de sector de şantier, reieşind din atribuţiile funcţionale numite, de facto el exercita atribuţiile dirigintelui de şantier, fiind direct responsabil de asigurarea şi exploatarea corectă a schelelor în conformitate cu normativele în vigoare, neglijarea cărora au dus la cauzarea vătămărilor corporale grave părţii vătămate Crîşmaru V. Instanţa de fond a motivat achitarea lui Mîndru A.A., prin aceea că fapta sa nu întruneşte elementele infracţiunii, întrucât nu a fost stabilită legătura cauzală între încălcarea regulilor de protecţie a muncii şi urmările care au survenit. Insă Colegiul consideră că, instanţa de apel în mod just a considerat temeiul indicat de către instanţa de fond întru achitarea inculpatului ca neîntemeiat şi neconform circumstanţelor stabilite în cadrul cercetării judecătoreşti, deoarece potrivit concluziilor raportului de expertiză a tehnicii securităţii muncii nr. 1025/12 (f.d. 131-139, v.I), conţinutul lucrărilor de pregătire a locului de lucru pentru muncitorii care urmau să efectueze şi respectiv au efectuat lucrări de astupare a 9 rosturilor de pe podul uneia din încăperile etajului doi pe şantierul de construcţie a blocului locativ cu două nivele de pe şos. Balcani, deservit de SA „Consam" şi efectuate la data de 19.03.2011 nu corespundeau cerinţelor tehnicii securităţii muncii. Astfel, accidentul produs, soldat cu cauzarea vătămărilor corporale grave a angajatului SA „Consam", Crîşmaru V. reprezintă accident de muncă grav. Între nerespectarea cerinţelor pct. 7 alin. 23) al Instrucţiunii de serviciu a dirigintelui de şantier a SA „Consam" aprobată la 01 aprilie 2010 de către directorul SA „Consam", şi producerea accidentului din 19 martie 2011, există legătură cauzală directă. Mai mult ca atît, potrivit aceloraşi concluzii, prin asigurarea cu schelă corespunzătoare pentru efectuarea lucrărilor menţionate şi prin supravegherea corespunzătoare a desfăşurării lucrărilor de către dirigintele de şantier Mîndru A.A., probabilitatea producerii accidentului putea fi redusă la minim. De asemenea, Colegiul evidenţiază corectitudinea concluziei instanţei de apel, precum instanţa de fond eronat a stabilit că aprovizionarea tuturor suporterilor de desfăşurare a lucrului nu ţinea de competenţa şefului de sector, adică a inculpatului, constatare ce vine în contradicţie cu prevederile pct. 7 alin. 23) al Instrucţiunii de serviciu a dirigintelui de şantier a SA „Consam", aprobată la 01 aprilie 2010 de către directorul SA „Consam", şi semnată de către inculpat, potrivit căruia dirigintele de şantier sau şeful de sector, trebuie să asigure starea bună şi exploatarea corectă a schelelor în conformitate cu normativele în vigoare. Ca rezultat al neîndeplinirii acestor atribuţii şi au survenit urmărire prejudiciabile. Analizînd conţinutul deciziei, Colegiul consideră că, instanţa de apel în mod just a considerat că există temei pentru a da o nouă apreciere probelor şi ca urmare constatînd corect că, starea de fapt stabilită de prima instanţă nu concordă cu circumstanţele stabilite şi probele administrate, relevate în cuprinsul sentinţei. Colegiul constată că instanţa de apel corect a concluzionat precum la caz este prezentă o discordanță între cele reținute de instanța de fond și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții de cît cea pe care materialul probator o susține. Instanţa de apel a soluţionat cazul, examinînd toate probele în ansamblu, unele probe fiind motivat respinse, altele acceptate. La aprecierea probelor judecătorii sunt independenţi, nefiind legaţi de opinia altor persoane, iar dezacordul unei părţi, în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. Astfel, Colegiul menţionează că instanţa de apel, uzând de dreptul de a verifica legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin efectuarea atât a unei aprecieri proprii asupra veracităţii fiecărui mijloc de probă în parte, cât şi a unei aprecieri de ansamblu a concluziei finale dedusă din totalitatea probelor administrate, şi-a format o convingere intimă, proprie cu privire la starea de fapt, contrară cu cea constatată de prima instanţă, deducînd oportunitatea unei soluţii de recunoaştere a lui Mîndru A.A. vinovat de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 183 alin. (1) Cod penal. 10 Cu referire la argumentul recurentului, privind modalitatea de apreciere a probelor, instanţa de recurs constată că instanţa de apel, ţinînd cont de prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele prezentate de către părţi, a audiat inculpatul, partea vătămată, a cercetat probele administrate la dosar, dînd citire materialelor cauzei, verificîndu-le şi apreciindu-le just prin prisma pertinenţei, concludenţii, utilităţii şi veridicităţii lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, ca urmare corect a stabilit starea de fapt. Ca rezultat pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, Colegiul va menţine soluţia instanţei de apel în privinţa lui Mîndru A.A., ca o consecinţă directă a prezenţei probelor în sensul învinuirii înaintate. În concluzie, Colegiul atestă că, criticele recurenţilor referitoare la greşita condamnare a inculpatului, sub aspectul săvîrşirii infracţiunii prevăzute de art. 183 alin. (1) Cod penal, nu sunt întemeiate şi nu pot determina adoptarea unei soluţii contrare celei adoptate de instanţa de apel. Colegiul penal apreciază că situația de fapt a fost stabilită de instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat şi ca urmare anume instanța de apel este cea care a procedat la o corectă încadrare juridică, fiind stabilită o corectă determinare şi constatare juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrşite de inculpat şi semnele componenţei de infracţiune prevăzute de art. 183 alin. (1) Cod penal. Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracţiunii, inclusiv şi subiectul special, şi legătura cauzală dintre acţiunile inculpatului şi urmările prejudiciabile cauzate părţii vătămate. Ca urmare, Colegiul penal consideră că nu este incident cazul de casare prevăzut de dispoziţia art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, apreciind ca fiind neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de către recurenţi. 7.4. Privitor la criticele recurenţilor că instanţa de apel contrar prevederilor art. 414 alin. (6) Cod de procedură penală, nu a cercetat şi verificat în şedinţa de judecată probele, dar s-a bazat pe acestea la adoptarea hotărîrii instanţa de recurs relevă următoarele. Potrivit procesului verbal al şedinţei de judecată din data de 31 octombrie 2014 (f.d. 63-73, v.III), au fost verificate şi cercetare toate probele solicitate cît de procuror şi avocatul Railean A., atît şi de inculpat şi avocatul Coptu S. Instanţa de apel a cercetat toate probele administrate de prima instanţă, dîndu- le citire, la care apărarea nu a intervenit cu nici o obiecţie. Prin urmare, Colegiul lărgit apreciază criticile recurenţilor sub acest aspect, ca fiind vădit neîntemeiate, dat fiind că instanţa de apel, a respectat exigenţele prevăzute de art. 414 Cod de procedură penală şi a judecat, conform legii, cauza penală în privinţa lui Mîndru A.A., în fapt şi în drept. 7.5. În acest context, Colegiul penal concluzionează că argumentele invocate de către recurenţi în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce determină incontestabil concluzia de respingere a recursului ca inadmisibil, cu menţinerea hotărârii contestate. 11

În conformitate cu prevederile art. 434 - 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către inculpatul, Mîndru Anatolie şi apărătorul său, Coptu Sergiu, cu menţinerea deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe Mîndru Anatolie Andrei. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunţată integral la 28 aprilie 2015. Preşedinte Gordilă Nicolae Judecători Covalenco Elena Diaconu Iurie Guzun Ion Toma Nadejda 12