1ra-1522/2014 — Art.287 alin.1 CP

Prima instanţă: 11.03.2013 – 10.03.2014,

Instanţa de apel: 07.04.2014 – 23.06.2014,

Instanţa de recurs: 19.08.2014 – 18.11.2014. CONSTATĂ : 1.Prin sentinţa Judecătoriei Hînceşti din 10 martie 2014 s-a dispus încetarea procesului penal pornit în privinţa lui Moraru Victor Vasile în baza art. 287 al. (1) Cod penal pe motiv că fapta comisă de acesta constituie contravenţie. Procesul contravenţional în privinţa lui Moraru Victor a fost încetat în legătură cu expirarea termenului de prescripţie a răspunderii contravenţionale. 1.2 În sentința pronunțată instanța de judecată a indicat că inculpatul Moraru Victor a fost învinuit de către organul de urmărire penală de faptul că, exercitînd funcţia de comisar al Comisariatului de Poliţie Hînceşti, în baza ordinului MAI nr. 52 ef. din 09.03.2010, încălcînd prevederile Jurămîntului 1 efectivului de trupă, corpului de comandă al poliţiei şi al altor subunităţi ale organelor de interne, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 654 din 22.07.1991, pct. 6 lit. a), i), j), l), pct. 13, pct. 15 lit. a), h), m) şi pct. 16 lit. b) ale Codului de Etică şi Deontologie a Poliţistului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 481 din 10.05.2006, pct. 2 alin. (l), (5), (6), (7), (8), (9), pct. 3 şi pct. 4 alin. (8) ale Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 2 din 04.01.1996 şi pct. 51 alin.(l) al Regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 334 din 08.07.1991, la data de 03.11.2012, aproximativ pe la orele 21:00, aflîndu-se în incinta barului "MSM", situat în or. Hînceşti, str. Chişinăului 16, în public, în prezenţa mai multor persoane, aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică, intenţionat, manifestînd o obrăznicie deosebită în comportament, l-a numit cu diferite cuvinte necenzurate pe Vasile Munteanu şi l-a ameninţat pe acesta că îl va priva de libertate prin aplicarea unor măsuri legale de constrîngere. Tot Moraru Victor a fost învinuit de organul de urmărire penală și de faptul că la 04.11.2012, aproximativ pe la orele 00.45, aflîndu-se în incinta barului ”MSM”, situat în or. Hînceşti, str. Chişinăului 16, în public, în prezenţa mai multor persoane, aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică, intenţionat, manifestînd o obrăznicie deosebită în comportament, l-a bruscat şi i-a adresat cuvinte necenzurate angajatului MAI, Inspector principal a DISI, căpitan de poliţie, Dorin Cătănoi, care, acţionînd conform normelor legale, a încercat să curme actele huliganice şi i-a cerut lui Moraru V. să se liniştească, însă acesta nu s-a supus cerinţelor legale ale reprezentanţilor autorităţilor de drept. Instanța de judecată, analizând probele examinate în cadru ședinței de judecată a concluzionat, că fapta comisă de către inculpatul Moraru Victor nu întruneşte elementele constituitive ale componenţei de infracţiune prevăzute de art. 287 al.(l) Cod Penal, pentru comiterea căreia acesta a fost diferit justiţiei, însă acţiunile acestuia urmează a fi calificate ca huliganism contravenţional. În motivarea soluției sale instanța de judecată a menționat, că în urma examinării probelor în cadrul cercetării judecătorești prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, cu certitudine s-a constatat faptul că la 03-04.11.2012, aproximativ în jurul orelor 20-21 şi respectiv 23- 24, inculpatul Moraru V., fiind însoţit de către colaboratorii CPR Hânceşti Bleah Nicolae, Bleah Constantin şi Vizir Sergiu, s-au aflat cu întrerupere în incinta localului "MSM", situat în or. Hânceşti. Pe parcursul aflării inculpatului Moraru V. în incinta localului respectiv, între acesta şi partea vătămată Munteanu Vasile a avut loc o altercație verbală, în cadrul căreia inculpatul i-a adresat ultimului expresii înjositoare, cum ar fi „mizerie”, „m..zi”, „p…t”. 2 Instanța de judecată a indicat că aceste fapte au fost relatate în cadrul cercetării judecătorești sub jurămînt de către partea vătămată Munteanu Vasile și confirmate de către martorul Botnaru Alexandru, care a declarat că partea vătămată Munteanu Vasile, în seara respectivă i-ar fi comunicat, că a fost numit cu cuvinte injurioase de către inculpat. Instanța de fond a mai concluzionat că, deși martorii Bleah C. şi Bleah N. au declarat că nu ar fi auzit ca Moraru V. să-i adreseze părții vătămate Munteanu V, careva cuvinte necenzurate sau injurioase, totuși martorii indicați nu au negat cu vehemenţă aceste fapte, declarînd că nu au auzit, se prea poate din motiv că au ieşit afară din local, pentru a discuta la telefon sau că ar fi comunicat în acest timp cu alte persoane din local. De asemenea instanța de fond a respins versiunea inculpatului, care a declarat, că aflîndu-se în local, la adresarea lui Munteanu V. către el cu rugămintea de a-l ajuta în soluţionarea unei probleme de serviciu, el i-a răspuns că "nu se ocupă cu mizerii", ceea ce în opinia inculpatului nu constituie o injurie, deoarece consideră prin acțiunile sale Moraru V. a adus atingere dreptului părții vătămate la inviolabilitatea onoarei și demnității acesteia. Totodată instanţa de judecată în sentință a indicat, că în cadrul cercetării judecătoreşti cu certitudine a fost constatat faptul, că ”expresiile adresate părţii vătămate, de fapt, nu au fost rostite pentru a fi făcute auzite publiclui prezent în local, mai mult majoritatea persoanelor audiate în cadrul cercetării judecătoreşti au declarat că, în general, nici nu le-au auzit”, iar situaţia examinată ”nu a periclitat activitatea localului, nu a fost însoţită de acțiuni de agresivitate sau aplicare de violenţă”. Alte persoane aflate în local nu au fost afectate şi nici nu au fost deranjate prin careva acţiuni din partea inculpatului, fapt confirmat de alți martorii audiaţi în procesul judiciar. În aceste circumstanţe instanţa a concluzionat că acţiunile lui Moraru Victor din 03.11.2012 nu întrunesc semnele calificative ale infracțiunii prevăzute art. 287 al. (l) Cod penal, însă sunt întrunite elementele de acostare jignitoare a persoanei fizice, de aceea au fost calificate de către instanța de fond ca faptă contravenţională prevăzută ce art. 354 Cod contravețional, adică huliganism nu prea grav. Instanța de fond, cu referire la al doilea episod al învinuirilor aduse lui Moraru V. a mai indicat, că în urma analizei minuțioase a probelor examinate în cadrul cercetării judiciare din punct de vedere al pertinenței, concudenții, utilității, precum și a coroborării lor, a constatat că nu şi-au găsit confirmare faptul comiterii de către Moraru Victor a faptei penale imputate şi anume a acțiunilor intenţionate, care încalcă grosolan ordinea publică, însoţite de aplicarea violenţei asupra reprezentanţilor autorităţilor, care curmă actele huliganice, precum şi acţiunile ce se deosebesc prin obrăznicie deosebită. 3 În acest sens instanța de fond a indicat că toţi martorii audiaţi în cadrul cercetării judecătoreşti, inclusiv angajata barului Tacu Irina și coproprietarul localului Botnaru Alexandru, au declarat instanţei că ”în acea seară activitatea localului nu a fost periclitată în nici un caz urmare a acţiunilor inculpatului Moraru V., că ei nu au observat în general în local careva situaţii de conflict cu implicarea acestuia, şi nici nu au alertat poliţia sau alte organe de menţinere a ordinii publice prin intermediul butonului de alarmă deţinut în local, pentru a interveni întru curmarea cărorva acţiuni ale inculpatului”. Instanţa de fond a subliniat că aceste declarații o dată în plus vin să confirme concluzia, că în cadrul cercetării judecătorești n-au fost prezentate de către acuzare probe care ar dovedi faptul că partea vătămată Catanoi D. se afla la locul faptei în legătură cu parvenirea către MAI a unui anunț telefonic privind acțiunile ilegale ale lui Moraru V.. În susţinerea acestor concluzii instanţa a menţionat că înregistrările video de la locul faptei nu conţin imprimate careva acţiuni evidente ale inculpatului de încălcare a ordinii publice sau acte de violenţă din partea lui Moraru V. în privinţa colaboratorilor MAI sau a altor persoane. În acest sens instanţa invocă şi declaraţiile martorilor Tacu I. şi Bunduchi A., care au declarat că Moraru Victor în prezenţa lor nu le-a adresat cuvinte necenzurate colaboratorilor MAI şi nici altor persoane din local, mai mult decît atît, inculpatul nu a avut nici posibilitatea să-i bruscheze, deoarece era imobilizat de ultimii. Instanța de fond a mai reținut, că nu a fost probat în modul stabilit de lege faptul "aplicării violenței asupra reprezentanţilor autorităţilor care curmă actele huliganice", deoarece nici la materialele cauzei şi nici în cadrul cercetării judecătoreşti nu au fost prezentate probe ce ar confirma aplicarea forţei fizice în privinţa părţii vătămate Cătănoi Dorin. Instanța de fond a menționat că potrivit doctrinei penale și practicii judiciare stabilite se consideră huliganism însoţit de aplicarea violenţei asupra persoanelor acţiunile în urma cărora a avut loc cauzarea intenționată sau din imprudenţă a vătămărilor corporale neînsemnate, uşoare sau medii. În acest sens instanţa de fond a conchis că acuzarea nu a prezentat vreun raport de expertiză medico-legală în care să fie reflectată existenţa a careva vătămări corporale reale, depistate la partea vătămată Cătănoi D. şi care să fi fost în legătură de cauzalitate cu acțiunile inculpatului Moraru V. Cu referire la partea din învinuirea formulată în privinţa inculpatului Moraru V. privind pretinsa încălcare a "prevederilor Jurămîntului efectivului de trupă, corpului de comandă al poliţiei şi a altor subunităţi ale organelor de interne, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr.654 din 22.07.1991, pct. 6 lit. a), i), j), l), pct. 13, pct. 15 lit. a), h), m) şi pct. 16 lit. b) ale Codului de Etică şi Deontologie al Poliţistului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 481 din 10.05.2006, pct. 2 alin. (l), (5), (6), (7), (8), (9), pct. 3 şi pct. 4 alin. (8) ale 4 Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.2 din 04.01.1996 şi pct. 51 alin. (l) al Regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor interne aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.334 din 08.07.1991", instanţa de fond a conchis că acestea sunt acte normative ce reglementează relaţiile ce ţin de activitatea profesională a lui Moraru Victor și nu constituie obiectul juridic şi respectiv nici nu sunt parte componentă a infracţiunii de huliganism imputate acestuia. Comportamentul lui V. Moraru sub aspectul respectării Codului de Etică şi Deontologie al Poliţistului, Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, Regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor interne a constituit obiectul unei anchete de serviciu, pe marginea căreia, la 20.12.2012 a fost emis ordinul ministrului de interne cu privire la sancţionarea disciplinară a inculpatului, act administrativ care la momentul actual constituie obiectul unei cauze civile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. Reiterînd concluziile sale instanţa de fond a subliniat că în cadrul cercetării judecătoreşti şi-a găsit confirmare doar una din acţiunile imputate inculpatului Moraru V. şi anume faptul că ultimul la 03.11.2012, aflîndu-se în loc public, în prezenţa mai multor persoane, intenţionat l-a numit cu cuvinte necenzurate pe partea vătămată Vasile Munteanu, acţiuni ce urmează a fi încadrate în baza prevederilor art. 354 Cod contravenţional. 2. Apel împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 10 martie 2014 a declarat procurorul Ovidiu Scutelnic, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîrii prin care Moraru V. să fie recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 al. (1) Cod penal cu stabilirea unei pedepse sub formă de amendă în mărime de 300 u.c. 2.1. În apelul depus procurorul a indicat, că soluția instanței de judecată nu este motivată, deoarece în sentință n-a fost făcută o analiză amplă a probelor prezentate de către partea acuzării și nu le-a dat o apreciere cuvenită, considerînd că acuzarea a prezentat suficiente probe pentru condamnarea lui Moraru V.. 3. Inculpatul Moraru V. de asemenea a depus apel împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești, solicitînd casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a sa, considerînd că în acțiunile lui nu sunt întrunite elementele infracțiunii de care este învinuit şi nici elementele contravenţiei prevăzute de art. 354 Cod contravenţional. 3.1. În motivarea apelului său inculpatul Moraru V. a indicat că, în viziunea sa, la constatarea faptelor incriminate lui, prin hotărârea atacată n-au fost respectate dispoziţiile de drept material, deoarece acţiunile acestuia nu întrunesc elementele contravenţiei prevăzute de art. 354 Cod contravenţional, lipsind careva probe care ar confirma săvîrșirea de către el a acțiunilor de 5 adresare intenționată părții vătămate Munteanu Vasile a cuvintelor necenzurate. Apelantul a solicitat ca instanța să dea o apreciere obiectivă declaraţiilor martorului Botnaru Alexandru, care în cadrul cercetării judecătoreşti a declarat că Munteanu Vasile nu i-a explicat în ce mod a fost înjurat, ci i-a spus că a rămas nemulţumit de replicile care i le-a făcut Moraru Victor (vol.l f.d.201-204), deoarece consideră că instanţa de fond a denaturat declaraţiile martorului Botnaru Alexandru, indicînd în sentința atacată, că martorul ar fi declarat că Munteanu Vasile, în seara respectivă, i-ar fi comunicat că a fost numit cu cuvinte injurioase de către inculpat. În apelul său Moraru V. de asemenea a solicitat să fie dată o apreciere obiectivă declaraţiilor părţii vătămate Munteanu Vasile, care fiind audiat în cadrul cercetării judecătoreşti n-a făcut declaraţii că Moraru Victor l-ar fi numit „p...t" sau „mizerie”( vol.l f.d.161, 162), deoarece și în acest caz instanţa de fond a denaturat declaraţiile acestui martor. A solicitat inculpatul Moraru V. să fie dată şi o apreciere obiectivă declaraţiilor martorilor Bleah Nicolae şi Bleah Constantin, deoarece instanţa de fond, în opinia apelantului, a denaturat şi declaraţiile acestor martori, deoarece aceştea n-au făcut declaraţii că i-ar fi lăsat singuri să discute pe Moraru Victor şi Munteanu Vasile careva timp, ieşind afară din local sau că au discutat cu alte persoane. Apelantul de asemenea a atras atenția asupra faptului că referitor la acelaşi fapt instanța de fond face concluzii contrare. Astfel, instanța, concluzionînd că inculpatul Moraru Victor la 03.11.2012 aflîndu-se în loc public, în prezenţa mai multor persoane, intenţionat l-a numit cu cuvinte necenzurate pe Vasile Munteanu, iar cu cîteva rînduri mai jos indică că expresiile adresate părţii vătămate, de fapt, nu au fost rostite pentru a fi auzite publicului prezent în local, mai mult, majoritatea persoanelor audiate în cadrul cercetării judecătoreşti au declarat că, în general, nici nu le-au auzit. În acest fel, în viziunea apelantului, reieşind din cele două constatări ale instanţei de fond, care se exclud reciproc una pe alta, este evident, că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia instanţei de a-l recunoaşte pe Moraru Victor culpabil de comiterea contravenţei prevăzute de art. 354 Cod contravenţional. Mai mult decît atît, apelantul insistă că, contrar faptului că în ședința de judecată a fost constatat că Moraru Victor nu l-a oprit pe Munteanu Vasile din drum ( nu l-a acostat) şi nu i-ar fi adresat acestuia cuvinte injurioase, instanța a stabilit că Moraru Victor a comis o contravenţie.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 23 iunie 2014 au fost respinse apelurile declarate de către procurorul Ovidiu Scutelnic 6 și a inculpatului Moraru Victor și menținută sentința Judecătoriei Hîncești din 10 martie 2014 fără modificări. 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a indicat că instanța de fond la examinarea cauzei a stabilit corect circumstanțele de fapt și de drept aplicabile speței, dînd o apreciere cuvenită probelor din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității lor, precum și din punct de vedere al coroborării lor, pronunţînd în așa mod o sentință legală și întemeiată.

Împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2014 a declarat recurs ordinar inculpatul Moraru Victor, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîrii prin care el urmează a fi achitat, deoarece fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii de săvîrșirea căreia este învinuit. Fapta lui nu întrunește nici elementele contravenției pentru săvîrșirea căreia a fost recunoscut vinovat. 5.1. În motivarea recursului său inculpatul a invocat prevederile art. 427 al.(1) p. 6) și p.8) Cod de procedură penală, considerînd că instanța de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției contravine dispozitivului hotărîrii, instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; precum și nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Astfel, inculpatul a atras atenția asupra faptului că în dispozitivul deciziei din 23 iunie 2014 este indicată o dată incorectă a sentinței Judecătoriei Hîncești și anume 26 decembrie 2013 ( și nu 10 martie 2013); în partea de motivare a deciziei a fost inclusă sintagma ”este una neîntemeiată” după textul prin care instanța de apel concluzionează că sentința este una legală și întemeiată. Recurentul de asemenea a indicat și asupra faptului că instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor invocate în apel cu privire la contradicțiile evidente din textul sentinței, precum și asupra denaturării de către instanța de judecată a declarațiilor unor martori, a căror depoziții expuse în mod denaturat au fost puse la baza sentinței. Recurentul a reiterat considerentele expuse în apel cu privire la aceea că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii de care a fost învinuit, deoarece acuzarea nu a prezentat careva probe pertinente în acest sens, precum și cu privire la faptul că fapta lui nu constituie o contravenție.

Recurs ordinar a depus și procurorul în procuratura de nivelul Curţii de Apel Chişinău Pavel Guţan, care a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2014, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecată. 6.1. În motivarea recursului său procurorul a invocat temeiurile prevăzute de ar. 427 al.(1) p. 6) şi 12) Cod de procedură penală, considerînd că instanța de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel 7 sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluției contravine dispozitivului hotărîrii, precum şi că faptei săvîrşite i s-a dat o încadrare greşită, toate fiind valabile în cauza penală supusă recursului. În recursul depus procurorul aduce critici modului de întocmire a sentinţei de către instanţa de fond, considerînd că aceasta a fost întocmită cu derogări de la normele procedurale în ce priveşte descrierea faptelor constatate cu delimitarea lor în timp, iar instanţa de apel nu a corectat aceste erori. De asemenea procurorul în recursul său a indicat asupra faptului că de către acuzare au fost prezentate suficiente probe pentru condamnarea inculpatului Moraru V., care, însă, n-au fost verificate minuţios de către instanţa de apel, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, astfel fiind pronunţată, în opinia recurentului, o hotărîre neîntemeiată.

Judecînd recursurile, în raport cu materialele cauzei Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia că recursul declarat de către procuror în cauză urmează a fi respins, iar recursul inculpatului urmează a fi admis din următoarele considerente. Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece şi în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situaţia condamnatului. Raportînd prevederile legale enunţate la materialele cauzei aflate în examinare, Colegiul constată că în susţinerea recursului, procurorul invocă temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală şi anume pct. 6) – hotărîrile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanţele de fond şi de apel, în cazul în care instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii şi pct.12) – faptei săvîrşite i s-a dat o încadrare greşită, considerînd că ele toate sunt valabile în prezenta cauză penală. În susţinerea recursului său inculpatul Moraru Victor a invocat tot temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală: instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii, instanţa a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluţia instanţei, dar şi temeiul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală care prevede că „hotărîrile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanţele de fond şi de apel cînd nu au fost întrunite elementele infracţiunii”. 8 Din analiza materialelor cauzei, reieşind din argumentele aduse de către recurenţi în susţinerea temeiniciei cerinţelor sale, Colegiul conchide că, erorile de drept invocate de către inculpat în recursul său sunt prezente în cauză, iar argumentele procurorului, avînd drept scop menţinerea acuzaţiilor aduse inculpatului, nu şi-au găsit confirmarea, recursul acestuia urmînd a fi respins. Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, instanţa de recurs, judecînd recursul şi constatînd existenţa temeiurilor prevăzute la art. 390 Cod de procedură penală, poate pronunţa o hotărîre de achitare. Faptul că legislatorul a prevăzut posibilitatea pronunţării de către instanţele de judecată de orice nivel a unei hotărîri de achitare este în deplină concordanţă cu unul din principiile generale ale procesului penal, şi anume prezumpţia de nevinovăţie, stipulat în art. 8 Cod de procedură penală, care prevede că persoana acuzată de săvîrşirea unei infracţiuni este prezumată nevinovată atîta timp cît vinovăţia sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanţiile necesare apărării sale, şi nu va fi constatată printr-o hotărîre judecătorească de condamnare definitivă. Nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăţia sa, iar concluziile despre vinovăţia persoanei de săvîrşirea infracţiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condiţiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului. Reieşind din aceste prevederi legale, care sunt principii unanim recunoscute, inclusiv de tratatele internaţionale în domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte, jurisprudenţa naţională a stabilit o practică judiciară potrivit căreia vinovăţia persoanei în săvîrşirea faptei se consideră dovedită numai în cazul, cînd instanţa de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumţiei nevinovăţiei, cercetînd nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi înlăturate, fiind interpretate în favoarea inculpatului şi în limita unei proceduri legale, a dat răspunsuri la toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală. În această ordine de idei Colegiul menţionează şi prevederile art. 389 alin. (1) Cod de procedură penală, care stabilesc că, sentinţa de condamnare se adoptă numai în condiţia în care, în urma cercetării judecătoreşti, vinovăţia inculpatului în săvîrşirea infracţiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanţa de judecată, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sentinţa de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri sau, în mod exclusiv ori în principal, pe declaraţiile martorilor depuse în timpul urmăririi penale şi citite în instanţa de judecată în absenţa lor. 9 Jurisprudenţa Curţii Europeane a menţionat în cauza „Prince Hans- Adam II de Liechttenstein vs. Allemagne din 12.07.2001”, că statele semnatare şi-au asumat obligaţii de natură să asigure ca drepturile garantate de Convenţie să fie concrete şi efective, nu teoretice şi iluzorii, iar cele cuprinse în art. 6 au tocmai acest scop: efectivitatea dreptului la un proces echitabil, impunîndu-se statelor o obligaţie de rezultat: adoptarea în ordinea juridică internă a măsurilor corespunzătoare şi a mijloacelor necesare realizării acestei obligaţii. La adoptarea sentinţei, potrivit prevederilor art. 385 alin.(1) p.1-4) Cod de procedură penală instanţa de judecată trebuie să soluţioneze următoarele chestiuni în următoarea consecutivitate: 1) dacă a avut loc fapta de săvîrşirea căreia este învinuit inculpatul; 2) dacă această faptă a fost săvîrşită de inculpat; 3) dacă fapta întruneşte elementele infracţiunii şi de care anume lege penală este prevăzută ea; 4) dacă inculpatul este vinovat de săvîrşirea acestei infracţiuni. Articolul 390 alin.(1) p. 3) Cod de procedură penală prevede că sentinţa de achitare se adoptă dacă fapta inculpatului nu întruneşte elementele infracţiunii. În conformitate cu art. 51 alin.(1) Cod de procedură penală temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă săvîrşită, iar componenţa infracţiunii, stipulată în legea penală, reprezintă temeiul juridic al răspunderii penale. Alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că răspunderii penale este supusă numai persoana vinovată de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de legea penală. Se consideră componenţă a infracţiunii, potrivit art. 52 alin. (1) Cod de procedură penală, totalitatea semnelor obiective şi subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept infracţiune concretă. Alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că componenţa infracţiunii reprezintă baza juridică pentru calificarea infracţiunii potrivit unui articol concret din prezentul cod. Potrivit art. 113 Cod penal, calificarea oficială a infracţiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează urmărirea penală şi de către judecători, iar noţiunea de calificare a infracţiunii cuprinde determinarea şi constatarea juridică a corespondenţei exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrşite şi semnele componenţei infracţiunii, prevăzute de norma penală. Colegiul lărgit subliniază că potrivit doctrinei şi practici judiciare, temeiul „nu sînt întrunite elementele infracţiunii” este prezent atunci, cînd instanţa care a judecat cauza, a comis o eroare de drept, cum ar fi situaţia prin care în hotărîrea judecătorească s-a făcut referire la săvîrşirea infracţiunii, dar 10 nu au fost stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale infracţiunii respective. În cazul supus analizei temeiul dat a fost constatat cu certitudine şi prin urmare, Colegiul conchide că se impune necesitatea casării hotărîrilor pronunţate de către instanţa de fond şi de apel în cauza dată, deoarece ambele instanțe au comis erori de drept care condiționează intervenția instanței de recurs. Astfel, potrivit materialelor cauzei Colegiul constată că inculpatul Moraru Victor a fost învinuit de către organul de urmărire penală de faptul că, exercitînd funcţia de comisar al Comisariatului de Poliţie Hînceşti, în baza ordinului MAI nr. 52 ef. din 09.03.2010, încălcînd prevederile Jurămîntului efectivului de trupă, corpului de comandă al poliţiei şi al altor subunităţi ale organelor de interne, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr.654 din 22.07.1991, pct. 6 lit. a), i), j), l), pct. 13, pct. 15 lit. a), h), m) şi pct. 16 lit. b) ale Codului de Etică şi Deontologie a Poliţistului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 481 din 10.05.2006, pct. 2 alin. (l), (5), (6), (7), (8), (9), pct. 3 şi pct. 4 alin.(8) ale Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 2 din 04.01.1996 şi pct. 51 alin.(l) al Regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 334 din 08.07.1991, la data de 03.11.2012, aproximativ pe la orele 21:00, aflîndu-se în incinta barului "MSM", situat în or. Hînceşti, str. Chişinăului 16, în public, în prezenţa mai multor persoane, aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică, intenţionat, manifestînd o obrăznicie deosebită în comportament, l-a numit cu diferite cuvinte necenzurate pe Vasile Munteanu şi l-a ameninţat pe acesta că îl va priva de libertate prin aplicarea unor măsuri legale de constrîngere. Tot Moraru Victor a fost învinuit de organul de urmărire penală și de faptul că la 04.11.2012, aproximativ pe la orele 00.45, aflîndu-se în incinta barului ”MSM”, situat în or. Hînceşti, str. Chişinăului 16, în public, în prezenţa mai multor persoane, aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică, intenţionat, manifestînd o obrăznicie deosebită în comportament, l-a bruscat şi i-a adresat cuvinte necenzurate angajatului MAI, Inspector principal a DISI, căpitan de poliţie, Dorin Cătănoi, care, acţionînd conform normelor legale, a încercat să curme actele huliganice şi i-a cerut lui Moraru V. să se liniştească, însă acesta nu s-a supus cerinţelor legale ale reprezentanţilor autorităţilor de drept. Colegiul constată că instanța de fond, în urma examinării probelor în cadrul cercetării judecătorești, a considerat că a fost cu certitudine stabilite următoarele fapte : în seara zilei de 03.11.2012, aproximativ în jurul orelor 20-21 şi 23-24 inculpatul Moraru M , aflîndu-se în barul „MSM” din or. Hînceşti şi fiind însoţit de către colaboratorii CPR Hînceşti Bleah Nicolae, Bleah Constantin şi Vizir Sergiu, „între acesta şi partea vătămată Munteanu 11 Vasile a avut loc o altercaţie verbală, în cadrul căreia inculpatul i-a adresat ultimului expresii înjositoare, cum ar fi „mizerie”, „m..zi”,”p..t”, fapt confirmat de către Munteanu Vasile în cadrul cercetării judecătoreşti sub jurămînt”. Astfel, acțiunile inculpatului, în baza celor constatate, au fost încadrate de către instanța de fond ca faptă contravenţională prevăzută de art. 354 Cod contravețional, adică huliganism nu prea grav, instanța considerînd că acţiunile lui Moraru Victor din 03.11.2012 nu întrunesc semnele calificative ale infracțiunii prevăzute art. 287 al. (l) Cod penal, însă sunt întrunite elementele de acostare jignitoare a persoanei fizice. Colegiul reține că instanța de fond a ajuns la concluzia că celelalte învinuiri aduse inculpatului Moraru V. nu și-au găsit confirmarea în cadrul examinării cauzei, nefiind acumulate careva probe ale vinovăției acestuia, astfel statuînd că acțiunile inculpatului Moraru V. în această parte nu întrunesc elementele infracțiunii de care a fost învinuit. În urma unei analize multilaterale a materialelor cauzei, Colegiul stabilește, că în partea descriptivă a deciziei instanței de apel aceasta indică ca fiind constatate și dovedite faptele așa cum acestea sunt expuse în rechizitoriu, iar ulterior în textul deciziei enunță soluția de menținere a sentinței, prin care vinovăţia lui Moraru V. în săvîrşirea infracţiunilor incriminate nu a fost constatată și dovedită. Colegiul constată că în dispozitivul deciziei din 23.06.2014 este indicată o dată incorectă a sentinței Judecătoriei Hîncești și anume 26 decembrie 2013 (și nu 10 martie 2013); în partea de motivare a deciziei a fost inclusă sintagma ”este una neîntemeiată” după textul prin care instanța de apel concluzionează că sentința este una legală și întemeiată. Colegiul de asemenea menționează că instanța de apel, contrar prevederilor art. 414 Cod de procedură penală a pus la baza deciziei sale probe, care nu au fost verificate în cadrul examinării cauzei în apel, acest fapt reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată potrivit căruia declarațiile martorilor n-au fost citite și consemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată (f. d. 97-101 vol. 2). Reieșind din cele expuse instanța de recurs constată că argumentele inculpatului Moraru V., expuse în recursul acestuia, și-au găsit confirmarea, deoarece decizia instanței de apel conține erori de drept, care duc în mod incontestabil la casarea acesteia, fiind constatate temeiurile legale pentru aceasta, prevăzute de art. 427 al.(1) p.6) Cod de procedură penală. Totodată Colegiul consideră că sentința instanței de fond de asemenea urmează a fi casată din următoarele considerente. După cum este indicat supra Colegiul a constatat că învinuirile aduse inculpatului Moraru V. constau din două episoade : primul se referă la pretinsele acțiuni hiliganice în privința părții vătămate Munteanu Vasile, iar al 12 doilea se referă la pretinsele acțiuni huliganice în privința colaboratorului de poliție Catanoi D. Colegiul consideră că în cadrul examinării cauzei n-au fost administrate probe pertinente, concludente, utile şi suficiente, care ar fi confirmat învinuirile aduse inculpatului, fiind cu certitudine constatat doar faptul că inculpatul Moraru V. în seara de 03 spre 04 noiembrie 2012 s-a aflat în incinta barului „MSM”, situat în or. Hînceşti str. Chişinăulu 16. Careva probe că inculpatul Moraru V. a întreprins acţiuni ilegale în acest local n-au fost administrate, de aceea inculpatul Moraru V. urmează a fi achitat de sub învinuirea de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 287 al.(1) Cod penal, deoarece fapta lui nu întruneşte elementele acestei infracţiuni. Colegiul menționează că instanța de fond, constatînd faptul comiterii de către inculpatul Moraru V. a contravenței prevăzute de art. 354 Cod contravețional, adică a huliganismului nu prea grav, și-a bazat soluția pe următoarele probe: declarațiile părții vătămate Vasile Munteanu și declarațiile martorului Botnaru Alexandru. Colegiul consideră că sunt întemeiate și legale argumentele recurentului Moraru V. cu privire la faptul că declarațiile părții vătămate urmează a fi apreciate în cumul cu alte probe. În acest sens instanța de recurs reține că declarațiile martorului Botnaru Alexandru au fost făcute din cuvintele părții vătămate Munteanu Vasile, deoarece martorul Botnaru A. n-a fost martor ocular al celor relatate. Practic, martorul Botnaru A. nu confirmă declarațiile părții vătămate, dar pur și simplu le repetă. În acest sens Colegiul menționează că în cadrul cercetării judecătorești au fost interogați martorii oculari al celor întîmplate: Bleah N., Bleah C. şi Tacu I. precum şi colaboratorii localului, care au declarat că nu au auzit cuvinte injurioase spuse în adresa lui Munteanu Vasile de către inculpatul Moraru V. Argumentele instanței de fond cu privire la neadmiterea acestor declarații în calitate de probe sunt apreciate de către Colegiu ca fiind declarative și contradictorii. Astfel, instanța de fond a indicat în sentință că martorii Bleah N., Bleah C. ”nu au negat cu vehemenţă aceasta, ci au declarat că nu au auzit, se prea poate din motiv că au ieşit afară din local, pentru a discuta la telefon, sau ar fi comunicat în acest timp şi cu alte persoane din local”. Colegiul consideră că argumentele recurentului în această privință sunt întemeiate, deoarece martorii Bleah N., Bleah C. n-au declarat, că i-ar fi lăsat singuri să discute pe Moraru Victor cu Munteanu Vasile careva timp, ieşind afară din local sau că au discutat cu alte persoane în timp ce Munteanu Vasile s-a apropiat de masa, unde se afla inculpatul Moraru V. 13 Colegiul de asemenea reține că, fiind audiat în cadrul cercetării judecătorești, partea vătămată Munteanu Vasile n-a declarat că Moraru Victor l-ar fi numit „p...t" sau „mizerie”( vol.l f.d.161, 162), cu toate acestea în sentință sunt indicate anume aceste declarații. Mai mult decît atît, Colegiul reține că potrivit declarațiilor martorilor, părții vătămate și a inculpatului, anume partea vătămată s-a apropiat de masa inculpatului Moraru V., deşi ultimul nu l-a invitat și n-a dorit să discute cu partea vătămată. În şedinţa de judecată partea vătămată Munteanu Vasile a declarat că „nu i-a plăcut atîrnarea” lui Moraru V. faţă de el. Astfel, Colegiul conchide că declarațiile părții vătămate Munteanu V. cu privire la faptul că inculpatul Moraru V. i-a adresat cuvinte injurioase nu se confirmă prin alte probe pertinente, concludente și utile. În aceste condiții Colegiul consideră că declarațiile părții vătămate nu sunt suficiente pentru a dovedi vinovăția inculpatului de săvîrșirea infracțiunii imputate, precum și de săvîrșirea contravenției prevăzute de art. 354 Cod contravențional. Colegiul de asemenea consideră că învinuirea pe episodul al doilea adus inculpatului Moraru Victor nu și-a găsit confirmarea prin probele examinate. În acest sens Colegiul subliniază că învinuirea adusă inculpatului Moraru V. constă în următoarele: că la 04.11.2012, aproximativ pe la orele 00.45, aflîndu-se în incinta barului ”MSM”, situat în or. Hînceşti, str. Chişinăului 16, în public, în prezenţa mai multor persoane, aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică, intenţionat, manifestînd o obrăznicie deosebită în comportament, l-a bruscat şi i-a adresat cuvinte necenzurate angajatului MAI, Inspector principal a DISI, căpitan de poliţie, Dorin Cătănoi, care, acţionînd conform normelor legale, a încercat să curme actele huliganice şi i-a cerut lui Moraru V. să se liniştească, însă acesta nu s-a supus cerinţelor legale ale reprezentanţilor autorităţilor de drept. Colegiul statuiază în cazul examinat că circumstanțele expuse în învinuire nu au fost constatate, nefiind acumulate careva probe în acest sens. Astfel, Colegiul conchide că nu a fost constatate următoarele: 1) că inculpatul la momentul aflării lui Cătănoi D. în localul ”MSM”, situat în or. Hînceşti, str. Chişinăului 16, întreprindea careva acțiuni huliganice, deoarece chiar în textul rechizitoriului este clar indicat că pretinsele acțiunii în privința lui Munteanu Vasile au avut loc cu cîteva ore înainte şi anume la orele 21.00 (f. d. 74 vol.1); 2) că colaboratorul de poliţie Cătănoi D. curma acțiunile huliganice ale lui Moraru V.; 3) că colaboratorul de poliţie Cătănoi D. acționa conform normelor legale, deoarece legalitatea prezenței lui în localul indicat nu este confirmată prin careva probe. 14 Din înregistrarea video anexată în calitate de corp delict la materialele cauzei Colegiul constată că la momentul înfăptuirii filmărilor partea vătămată Munteanu V. nu se afla în local, inculpatul se afla la masă, Cătănoi D. și colegul său Beschier R. l-au filmat un timp pe inculpatul Moraru V., apoi s-au apropiat și au solicitat să se prezinte, declarînd că acționează la indicația viceministrului. Inculpatul Moraru V. a refuzat să se legitimeze pe motiv că nu a făcut ceva ilegal și a dorit să plece, însă Cătănoi D. și colegul său Beschier R. încercau să-l împiedice să părăsească localul, aplicînd forța fizică. Colegiul menționează că toate aceste circumstanțe sunt confirmate de către martorii oculari : Botnaru A., Vizir S. Bunduchi A. şi Tacu I., care se aflau în incinta localului, martori, care au fost interogați în cadrul cercetării judecătorești. Colegiul, cu referire la argumentele procurorului din recursul său, consideră că acestea sunt neîntemeiate, deoarece sunt bazate pe o apreciere unilaterală acuzatorie a probelor, fără a ține cont de toate circumstanțele cauzei, în esența sa fiind contrare principiilor generale ale dreptului, care prevăd că acuzatorul de stat are obligația să stabilească toate circumstanțele cauzei, atît de acuzare, cît și care ar dovedi nevinovăția persoanei, aducînd învinuirea numai în cazul, cînd consideră că vinovăția persoanei este confirmată prin probe pertinente, concludente, utile , veridice și, nu în ultimul rînd, suficiente. Colegiul reiterează că în conformitate cu prevederile art. 101 alin.(1) Cod de procedură penală urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenţei, concludenţii, utilităţii şi veridicităţii ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită pentru organul de urmărire penală sau instanţa de judecată (alin. (3), iar instanţa de judecată este obligată să pună la baza hotărîrii sale numai acele probe la a căror cercetare au avut acces toate părţile în egală măsură şi să motiveze în hotărîre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Reieşind din cele expuse, Colegiul penal concluzionează, că instanţa de fond și cea de apel nu au apreciat fiecare probă, conform art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, au interpretat eronat probatoriul administrat în cauză, iar în final, inculpatul a fost neîntemeiat recunoscut vinovat de săvîrșirea unei contravenții. Potrivit legislației procesuale în vigoare, instanţa de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reţinute prin hotărîrile atacate şi dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispoziţiilor de drept formal şi material. Sub acest aspect, instanţa de recurs menţionează, că argumentele invocate de către inculpatul Moraru V., şi-au găsit confirmare şi se atestă că, 15 instanţele de judecată nu au constatat şi apreciat circumstanţele de fapt şi de drept privind infracţiunea incriminată inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală şi de drept material, de aceea în privința inculpatului urmează a fi pronunța o hotărîre de achitare. Colegiul consideră că casarea hotărîrilor de condamnare a inculpatului cu pronunţarea unei hotărîri de achitare, fără dispunerea rejudecării cauzei, corespunde şi jurisprudenţei CEDO, deoarece încălcările legislaţiei procesual penale comise de către autorităţile de stat la examinarea cauzei date, nu pot fi imputate acuzatului. Astfel, în hotărîrea Ştefan vs Romînia din 6 aprilie 2010, CEDO a menţionat că procurorul avea obligaţia de a reflecta pretinsele erori înainte de pronunţarea unei hotărîri definitive, CEDO consideră că Statul este cel care trebuie să îşi asume erorile comise de parchet sau de instanţa de judecată şi că acele erori nu trebuie reparate în detrimentul persoanei vizate în procedura în cauză. Mai mult ca atît, conform unei jurisprudenţe constante a CEDO, retrimiterea cauzelor la rejudecare este în mod obişnuit dispus ca rezultat a erorilor comise de instanţele de judecată, repetarea unor asemenea retrimiteri în cadrul unuia şi aceluiaşi proces, dezvăluie o deficienţă gravă a sistemului judecătoresc, ceea ce afectează dreptul persoanei la un proces echitabil într-un termen rezonabil, drept garantat de art. 6 alin. (1) din Convenţie ( hotărîrea Cravcenco v. Moldova, § 50, din 15 ianuarie 2008). Colegiul penal consideră că, în ce priveşte partea din învinuirea formulată în privinţa inculpatului Moraru V. despre pretinsa încălcare a "prevederilor Jurămîntului efectivului de trupă, corpului de comandă al poliţiei şi a altor subunităţi ale organelor de interne, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr.654 din 22.07.1991, pct.6 lit. a),i), j), 1), pct. 13, pct. 15 lit. a),h),m) şi pct. 16 lit. b) ale Codului de Etică şi Deontologie al Poliţistului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.481 din 10.05.2006, pct. 2 alin. (l), (5), (6), (7), (8), (9), pct. 3 şi pct. 4 alin. (8) ale Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.2 din 04.01.1996 şi pct. 51 alin. (l) al Regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor interne aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.334 din 08.07.1991", este necesar de subliniat că aceste încălcări sunt reglementate prin actele normative sus-enunțate, care se referă la relaţiile ce ţin de activitatea profesională a lui Moraru Victor și ele nu constituie obiectul juridic şi, respectiv, nu sunt parte componentă a infracţiunii de huliganism imputate acestuia. Comportamentul inculpatului V. Moraru sub aspectul respectării Codului de Etică şi Deontologie al Poliţistului, Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, Regulamentului cu privire la serviciul în organele 16 afacerilor interne poate constitui obiectul unei anchete de serviciu, pe marginea căreia acesta poate fi supus sancţiunii disciplinare. Actele emise în acest sens în privința inculpatului sunt acte administrative care pot constitui obiectul unei cauze civile de contencios administrativ, de aceea Colegiul consideră că nu urmează a fi constatate sau apreciate de către instanța de fond la examinarea dosarului penal. Ţinînd cont de cele enunţate, Colegiul lărgit respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curţii de Apel Chişinău, Guţan Pavel, admite recursul inculpatului Moraru Victor şi casează total sentinţa primei instanţe şi decizia instanţei de apel în privinţa lui Moraru Victor, cu achitarea acestuia de sub învinuirea adusă de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 287 alin.(1) Cod penal, în temeiul pct. 3) al alin. (1) al art. 390 Cod de procedură penală, adică din motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii. 7.1. În conformitate cu art. 434, art.435 alin.(1) pct.2) lit.b) Cod de procedură penală, Colegiul lărgit, DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curţii de Apel Chişinău, Guţan Pavel. Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Moraru Victor, casează total sentinţa Judecătoriei Hîncești din 10 martie 2014 şi decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 23 iunie 2014, şi dispune achitarea lui Moraru Victor Vasile de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(1) Cod Penal, pe motiv că fapta lui nu întruneşte elementele infracţiunii. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 30 decembrie 2014. Preşedinte: Petru Ursache Judecători: Nadejda Toma Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Constantin Alerguş 17