1ra-1512/14 — Art. 187 alin. 2 lit. b. e, f Cod penal

Prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 15 mai 2013, Ciobanu Veaceslav şi Dobrota Dumitru au fost achitaţi de sub învinuirea comiterii infracţiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, din motivul lipsei faptei infracţiunii. Ciobanu Veaceslav a fost condamnat în baza art. 312 alin. (2), 90 Cod penal la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an. Prin aceiaşi sentinţă a fost condamnat şi Cazacu Constantin, dar în privinţa lui hotărîrile judecătoreşti nu se contestă.

În fapt, instanţa a constatat că Dobrota D. şi Ciobanu V. sunt învinuiţi că la 16.02.2011, aproximativ ora 20.00, prin înţelegere prealabilă şi cu Cazacu C., aflîndu-se pe str. Izmail , mun. Chişinău, l-au întîlnit pe Burduja Vitalie, cu care au servit băuturi alcoolice în magazinul alimentar "Florentina Aura" din str. Izmail 103, mun. Chişinău. La ieşire l-au condus în spatele magazinului şi, aplicînd violenţa fizică, i-au cauzat leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătăţii. După, au sustras deschis de la el bunuri în sumă de 661 lei. Ciobanu Veaceslav, la 08 iunie 2010, fiind audiat în calitate de martor în cadrul dosarului 2010021085, pornit în baza art. 151 alin. (2) lit. c), d) Cod penal în privinţa lui Bahnari G. şi Palesica A., a fost preîntîmpinat de răspundere penală conform art. 312 Cod penal pentru declaraţia mincinoasă, a declarat că la 03 iunie 2010, aproximativ orele 23:00, împreună cu prietena Sărăteanu A., stînd în barul "Popas", au întîlnit un prieten pe nume Gheorghe. Din bar toţi trei s-au întors acasă, unde au servit bere. În jurul orelor 01:00 - 02:00 au ieşit afară pentru a mai cumpăra bere. În faţa blocului de pe str. Gh. Madan 44/2, mun. Chişinău, Bahnari G. şi Palesica A. loveau o persoană necunoscută, în regiunea capului, care stătea întinsă la pămînt. El împreună cu Sărăteanu A. şi prietenul Gheorghe au mers la magazin nespunînd nimic. După ce au procurat bere s-au întors şi au văzut cum Banari G. şi Palesica A. continuau să lovească fără milă persoana necunoscută, care era la pămînt. El 1-a luat într-o parte pe Palesica A. şi le-a explicat că nu este normal ceea ce au făcut, iar ei nu reacţionau la cele spuse. Sărăteanu A. 1-a izbit pe Bahnari G. Văzînd aceasta, i-a petrecut pe Bahnari G.şi pe Palesica A. pînă la scara blocului în care locuiesc. La 30.09.2011 în şedinţa de judecată pe cauza penală de învinuirea lui Palesica A. şi Bahnari G. în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, Ciobanu V. fiind preîntîmpinat de răspundere penală conform art. 312 Cod penal, pentru declaraţia mincinoasă, intenţionat, urmărind scopul de a duce în eroare instanţa de judecată, şi-a schimbat declaraţiile depuse la urmărirea penală, comunicînd că depoziţiile date în calitate martor din data de 08.06.2010 pe cauza penală nr. 2010021085 nu le susţine, deoarece nu a văzut ca Bahnari G. şi Palesica A. să bată pe cineva, iar declaraţiile le- a semnat fără a le citi. Instanţa a concluzionat a-i achita pe Ciobanu V. şi Dobrota D. privind învinuirea în baza art.187 alin. (2) Cod penal, din motivul lipsei faptei infracţiunii. 2 Totodată, a reţinut că probele administrate în cadrul şedinţei de judecată nu stabilesc că acţiunile inculpaţilor ar fi întrunit elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b),e),f) Cod penal. Instanţa a mai statuat că sentinţa nu poate fi bazată pe presupuneri şi inculpaţii urmează a fi achitaţi din lipsa existenţei faptei infracţiunii. La fel, instanţa a reţinut că vinovăţia inculpatului Ciobanu V. este dovedită prin probele administrate pe caz şi a calificat acţiunile lui în baza art. 312 alin. (2) Cod penal, ca prezentarea cu bună-ştiinţă a declaraţiei mincinoase de către martor, săvîrşită în cadrul judecări cauzei legate de învinuirea de săvîrşirea a unei infracţiuni deosebit de grave.

Procurorul a declarat apel, solicitînd casarea parţială a sentinţei, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care Dobrota D. să fie condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f), 85 Cod penal la 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii legate de de răspundere materială pe un termen de 2 ani. Ciobanu V. - în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f), 312 alin. (2) lit. a), 84 Cod penal la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii publice pe un termen de 2 ani. Apelantul a invocat că Ciobanu V. a săvîrşit infracţiunea prevăzută de art. 312 alin. (2) lit.a) Cod penal, adică, prezentarea cu bună-ştiinţă a declaraţiilor mincinoase de către martor în cadrul judecării cauzei penale, legate de învinuirea de săvîrşire a unei infracţiuni deosebit de grave. Instanţa de fond incorect a apreciat probele administrate, nu a luat în consideraţie pe deplin declaraţiile părţii vătămate Burduja V., iar ca rezultat a dispus achitarea inculpaţilor în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) şi f) Cod penal neîntemeiat. Instanţei i-au fost prezentate probe suficiente, pertinente şi concludente, care coroborează între ele, potrivit cărora acţiunile inculpaţilor au fost calificate corect, conform semnelor constitutive ale componenţelor de infracţiuni prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) şi 312 alin. (2) lit. a) Cod penal. La înaintarea învinuirii careva dubii nu au existat, astfel, aceştea urmează a fi condamnaţi pe faptul infracţiunilor incriminate, conform limitelor de pedepse stabilite de lege. Deşi instanţa de fond l-a condamnat parţial pe Ciobanu V., i-a stabilit acestuia o pedeapsă prea blinda.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2014, apelul a fost admis, casată sentinţa şi pronunţată o nouă hotărîre. Dobrota Dumitru a fost condamnat în baza art.187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal la 3 ani închisoare. Conform art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentinţe, prin adăugirea pedepsei aplicate prin sentinţa Judecătoriei Cahul din 28 decembrie 2009, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reţinere, deducîndu-se durata arestului preventiv de la 10 mai 2011 pînă la 20 iunie 2011. Ciobanu Veaceslav a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal la 3 ani închisoare şi în baza art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal la 2 ani închisoare. 3 Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracţiuni, prin cumulul parţial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reţinere, deducîndu-se durata arestului preventiv de la 28 aprilie 2011 pînă la 27 mai 2012. Instanţa de apel a constatat că inculpaţii Cazacu C., Dobrota D. şi Ciobanu V., la 16 februarie 2011, aproximativ orele 20.00, prin înţelegere prealabila, repartizând rolurile între ei, aflându-se pe str. Ismail 103, mun. Chişinău, l-au întâlnit pe Burduja V., cu care au servit băuturi alcoolice în magazinul alimentar „Florentina Aura" din str. Ismail 103, mun. Chişinău. La ieşire l-au condus în spatele magazinului şi, aplicând violenţa fizică, i-au provocat leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătăţii. După, au sustras deschis de la el bunuri în sumă de 661 lei. Inculpatul Ciobanu V., la 30 septembrie 2011, fiind audiat în calitate de martor de către instanţa de fond în cadrul dosarului penal în privinţa lui Bahnari G. şi Palesica A., de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 151 lin. (4) Cod penal, sub jurământ şi avertizare de răspundere penală conform art. 312 Cod penal, şi-a modificat declaraţiile incriminatoare făcute la urmărirea penală, declarând că nu văzut ca Bahnari G. şi Palesica A. să bată pe cineva, declaraţiile de la urmărirea penală le-a semnat fără a le citi, urmărind scopul de a duce în eroare instanţa de judecată şi a exonerării lui Bahnari G. şi Palesica A. de la răspunderea şi pedeapsa penală pentru comiterea unei infracţiuni deosebit de grave. Instanţa a reţinut că Dobota D. nu a recunosut vina, declarînd că partea vătămată fugit lîsînd scurta, pe care a îmbrăcat-o Cazacu C. că-i era frig, verificînd ce era prin buzunare. Ciobanu V. a declarat că nu recunoaşte vina pe art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, doar art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal. Cazacu C. i-a cerut părţii vătămate să scoată totul din buzunare şi l-a ameninţat luîndu-i telefonul, iar Dobrota D. l-a lovit cu piciorul luîndu-i scurta. Vina inculpaţilor este demonstrată integral şi prin probele administrate. Astfel, inculpatul Cazacu C. a relatat în instanţa de fond că între el şi partea vătămată a apărut un conflict, s-au luat la bătaie, ultimul a lăsat scurta şi a fugit. La urmărirea penală el a indicat că Ciobanu V. l-a impus pe Burduja V. să scoată toate lucrurile din buzunare. Erau prezenţi toţi trei inculpaţi. După ce Ciobanu V. i-a transmis lui telefonul mobil şi căştile luate de la partea vătămată, a plecat spre oprire. Apoi a fost ajuns de Ciobanu şi Dobrota, care ţinea în mînă scurta părţii vătămate. Ulterior, a transmis telefonul mobil unui taximetrist pentru serviciile acordate. Partea vătămată a declarat în şedinţa instanţei de fond că inculpaţii i-au propus să meargă după magazin ceea ce a şi făcut. De frică el le-a spus că cheamă poliţia. Unul din inculpaţi a zis că el este poliţia şi să scoată tot ce are în buzunare. A scos telefonul mobil şi 60 lei transmiţîndu-le lui Cazacu C. Dupa, unul din inculpaţi i-a spus să dezbrace şi scurta primind o lovitură cu piciorul. După cele întîmplate, cineva din inculpaţi l-a telefonat şi i-au spus să schimbe declaraţiile şi să indice doar la două şi nu la trei persoane. Martorul Triboi V. a declarat că în seara jafului i-a văzut împreună pe inculpaţi cu partea vătămată şi a auzit cum aceştia discutau pe un ton ridicat. După aceasta a 4 văzut în mîna lui Cazacu C. telefonul mobil şi scurta lui Burduja V., şi cum primul a transmis lui Dobrota D. scurta părţii vătămate. Martorul Sîrbu S. a declarat că el se află în relaţii normale cu inculpaţii. De la Cazacu C. a aflat că telefonul mobil „Unite 3G" a fost luat de către el, împreună cu Slavic şi Dima, de la o persoană. Sunt pertinente şi procesele verbale de recunoaştere de către partea vătămată a inculpaţilor după fotografie, procesul verbal de recunoaştere a obiectului, raportul de expertiză medico-legală nr.862/D, procesele verbale de confruntare dintre partea vătămată şi inculpaţi, procesul verbal de ridicare a scurtei de la Ilarionova A., din dulapul unde Drobota D. îşi păstra bunurile. Instanţa a încadrat acţiunile inculpaţilor în baza de art.187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal ca jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei personae, săvîrşită de mai multe persoane, cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătatea persoanei şi cu cauzarea de daune în proporţii considerabile. Totodată, a calificat acţiunile inculpatului Ciobanu V. şi în baza art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, ca declaraţie mincinoasă, adică prezentarea cu bună ştiinţă a declaraţiei mincinoase de către martor în cadrul judecării cauzei penale, legate de învinuirea de săvîrşire a unei infracţiuni deosebit de grave. Instanţa de apel a relevat că nu pot fi preluate argumentele din sentinţă precum că nici o persoană nu a indicat concret la implicarea tuturor inculpaţilor în comiterea jafului în privinţa lui Burdujan V., or ele contravin probelor nominalizate. Faptul prezenţei tuturor inculpaţilor la momentul deposedării de bunuri a părţii vătămate, fără ca vre-unul din inculpaţi să intervină în scopul curmării acţiunilor de posedare, dovedesc existenţa circumstanţei agravante a componenţei de infracţiune „săvârşită de două sau mai multe persoane", inculpaţii acţionând între ei cu o înţelegere prealabilă. Mai mult, însăşi inculpaţii la etapa urmăririi penale au indicat cine şi cum a acţionat în privinţa părţii vătămate, incriminându-se unul pe altul. Deasemenea, prezenţa pe corpul părţii vătămate a leziunilor corporale fără cauzarea prejudiciului sănătăţii, dovedesc existenţa „aplicării violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei”. La stabilirea pedepsei inculpaţilor, instanţa a ţinut cont că ei au comis o infracţiune gravă, iar Ciobanu V. şi una mai puţin gravă, că Dobota D. şi Ciobanu V. au antecedente penale, că Ciobanu V. a recunoscut vina pe un capăt de învinuire, iar Cazacu C. întreţine un copil minor.

Avocatul Cristina Iachimov a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea hotărîrilor adoptate şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul Dobrota D. să fie achitat, pe motiv că faptele nu corespund infracţiunii imputate. Recurentul a menţionat că instanţa de fond a dat o apreciere corectă tuturor faptelor. Partea vătămată a suferit un stres din cele întîmplate şi din considerentul dat, dorind să-i pedepsească pe toţi, a afirmat că a fost jefuit de cei trei. Materialele dosarului demonstrează nevinovăţia inculpatului În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 Cod de procedură penală 5 5.1. Avocatul Tatiana Miliş la fel a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei instanţei de apel în partea condamnării inculpatului Dobrota D. în baza art.187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, cu menţinerea fără modificări a sentinţei. Recurentul a indicat că în instanţa de apel nu au fost prezentate probe pertinente şi concludente de procuror. Dobrota D. nu a sustras careva bunuri şi nu i-a aplicat părţii vătămate careva lovituri, fapt stabilit în cadrul cercetării judecătoreşti. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală. 5.2.A declarat recurs ordinar şi avocatul A. Munteanu, în numele inculpatului Ciobanu V., în care solicită casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea sentinţei. Recurentul a indicat că decizia este bazată pe presupuneri. Probele invocate de instanţa de apel nu se încadrează în noţiunile de probe concludente pertinente şi utile şi nu coroborează între ele. Atît la urmărirea penală, cît şi în cadrul examinării cauzei, vinovăţia inculpatului nu şi-a găsit confirmare. Decizia instanţei de apel este bazată doar pe declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor. Declaraţiile părţii vătămate sunt neveridice, aceasta se află la evidenţa medicului psihiatru, fiind în imposibilitatea de a recepţiona corect evenimentele din 16.02.2011. Ciobanu V. nu a sustras bunurile, nu a aplicat lovituri şi nu a cauzat vătămări corporale, nu a fost prezent la momentul deposedării părţii vătămate de bunuri. Organul de urmărire penală nu a aplicat măsuri de protecţie martorului în cauza penală nr.2010021085. Aceste circumstanţe nu au fost luate în calcul şi apreciate de către instanţa de apel prin prisma art. 75 alin. (1) Cod penal, aplicîndu-i pedeapsa în baza art. 312 alin. 2) lit. a) Cod penal contrar prevederilor legale. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) Cod de procedură penală – instanţa de apel a admis o eroare gravă de fapt, acţiunile inculpatului nu întrunesc elementele infracţiunii prevăzute la art.187 alin (2) lit. b), e), f) Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului în baza art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor respective pe baza materialului din dosarul cauzei şi motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanţele de fond şi de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanţa de recurs, se pronunţă doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conţină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 şi argumentarea ilegalităţii hotărîrii atacate în acest sens. Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existenţa sau inexistenţa lor, prin neluarea 6 în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conţinutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greşită a probelor. Însă, în pofida prevederilor enunţate, în recursul avocatului Iachimov Cristina nu este invocat niciun temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept şi argumentarea ilegalităţii hotărîrilor contestate în acest sens (pct. 5 din decizie). Recursul avocatului Tatiana Miliş este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care prevede mai multe temeiuri pentru recursul ordinar - că nu au fost întrunite elementele infracţiunii sau instanţa a pronunţat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepţia cazurilor reîncadrării juridice a acţiunilor lui în baza unei legi mai blînde Totodată, în acest recurs nu sunt indicate erorile concrete de drept şi care ar fi esenţa circumstanţelor că nu au fost întrunite elementele infracţiunii sau că instanţa a pronunţat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepţia cazurilor reîncadrării juridice a acţiunilor lui în baza unei legi mai blînde, lipsînd şi argumentarea ilegalităţii hotărîrilor atacate în aspectul vizat (pct. 5.1 din decizie). La fel, se reţine că recursul avocatei Angela Munteanu este bazat, inclusiv, pe temeiul din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanţa a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluţia instanţei. Dar, în respectivul recurs nu-i menţionat care este esenţa circumstanţelor că instanţa a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluţia instanţei, raportată la exigenţile art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, omiţîndu-se totalmente motivarea ilegalităţii deciziei contestate în acest sens, cu indicarea unor concrete erori de drept la compartimentul dat (pct. 5.2 din decizie). Rezultă, că recursurile nominalizate nu întrunesc condiţiile legale de conţinut în partea vizată, iar instanţa de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanţe în fapt şi în drept, care ar justifica acest recurs. Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanţa judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării şi nu exprimă alte interese decît interesele legii. În al doilea rînd, conform art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) şi 10) Cod de procedură penală, hotărîrile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanţele de fond şi de apel, inclusiv şi în temeiurile cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, cînd nu au fost întrunite elementele infracţiunii şi cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanţa de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reţinute prin hotărîrea atacată şi dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispoziţiilor de drept formal şi material. În sensul vizat şi cu privire la argumentele invocate în recursurile ordinare (pct. 5 - 5.2 din decizie), în care nici nu se conţin referiri la erori de drept concret definite, se atestă că împrejurările menţionate în partea descriptivă a hotărîrii instanţei de apel, 7 inclusiv cele reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanţa a constatat şi apreciat circumstanţele de fapt şi de drept privind învinuirea înaintată inculpaţilor şi încadrarea juridică justă a acţiunilor lor infracţionale în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală şi prescripţiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, cum ar fi declaraţiile inculpaţilor, părţii vătămate, martorilor Triboi V. şi Sîrbu S., procesele verbale de recunoaştere a inculpaţilor după fotografie, procesul verbal de recunoaştere a obiectului – telefonului sustras, raportul de expertiză medico-legală nr. 862/D prin are s-a concluzionat că leziunile corporale fără cauzarea prejudiciului sănătăţii depistate la Burduja V. fost cauzate prin acţiune traumatică în condiţiile explicate de acesta, procesele verbale de confruntare dintre partea vătămată şi inculpaţi, procesul verbal de ridicare a telefonului de la Ilarionova A., din dulapul unde Dobrota D. îşi păstra bunurile, fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenţei, concludenţii, utilităţii şi veridicităţii ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, pronunţîndu-se argumentat asupra tuturor circumstanţelor pe caz şi motivelor din apelurile de pe rol. La stabilirea pedepsei inculpaţilor, instanţa a ţinut cont de prevederile art. 61 şi 75 Cod penal, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvîrşirea unei infracţiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele şi în strictă conformitate cu dispoziţiile legii. La stabilirea categoriei şi termenului pedepsei, instanţa de judecată ţine cont de gravitatea infracţiunii săvîrşite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influenţa pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului, precum şi de condiţiile de viaţă ale familiei acestuia. Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată şi aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale. Mai mult, potrivit argumentelor invocate la pct. 5 - 5.2 din decizie, recursurile ordinare sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanţa de apel a apreciat circumstanţele cauzei, inclusiv în latura pedepsei. Însă, pornind de la relevanţele art. 27, 414 alin. (1) şi (2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanţa de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanţă, conform materialelor din cauza penală şi în baza oricăror probe noi prezentate instanţei de apel, şi poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanţei de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanţelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei, în alt sens decîtcel pe care îl propune apărarea, este o competenţă şi prerogativă legală a acestei instanţe, care nu este un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală şi, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile ordinare este lipsită de orice suport legal. Pe lîngă aceasta se atestă că conform procesului verbal al şedinţei instanţei de apel, în pofida principiului contradictorialităţii procesului penal prevăzut la art. 24 Cod de procedură penală, apărarea nu a solicitat instanţei de apel audierea părţii vătămate, nu a fost împotriva judecarea cauzei în lipsa ultimului, invocat cercetarea şi 8 verificarea în genere a cărorva probe concrete în susţinerea apelurilor declarate. Or, din acest act procedural rezultă că probele administrate pe caz, inclusiv cele cercetate în şedinţa instanţei de fond, au fost verificate prin citirea lor în şedinţa de judecată a instanţei de apel, fiind consemnate în procesul-verbal, în conformitate cu prevederile art. 414 alin. (2) şi (5) Cod de procedură penală. Totodată, asupra acestui proces verbal apărarea nu a formulat obiecţii în corespundere cu prescripţiile art. 336 alin. (6) Cod de procedură penală, deci acesta este corect şi obiectiv (v. 3, f.d. 217-222). Astfel, circumstanţele enunţate denotă în mod concludent că instanţa de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenţi, că decizia atacată conţine motive clare şi legale pe care se întemeiază soluţia, că acţiunile inculpaţilor întrunesc elementele infracţiunii incriminate, că pedeapsa aplicată inculpaţilor a fost individualizată conform prevederilor legale, că recursurile ordinare sunt şi vădit neîntemeiate. Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) şi 4) Cod de procedură penală, instanţa de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplineşte cerinţele legale de conţinut şi este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol nu îndeplinesc condiţiile legale de conţinut şi sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1) şi 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocaţii Cristina Iachimov, Tatiana Miliş şi Angela Munteanu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2014, în privinţa inculpaţilor Ciobanu Veaceslav Nicolae şi Dobrota Dumitru Dumitru, pe motiv că nu îndeplinesc cerinţele legale de conţinut şi sunt vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunţată la 10 decembrie 2014. Preşedinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Liliana Catan 9 Dosarul nr. 1ra-1512/14 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE DISPOZITIV 12 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2014, declarate de avocaţii Cristina Iachimov, Tatiana Miliş şi Angela Munteanu, în numele inculpaţilor Ciobanu Veaceslav Nicolae, născut la 26 februarie 1979, originar şi locuitor al s. Ţărăncuţa, r-nul Cantemir, cetăţean al R. Moldova, anterior condamnat: 1) prin sentinţa Judecătoriei Cantemir din 06 iunie 1997, în baza art. 102 alin.3, 103/1 alin.1, 120 alin. 2, 39 Cod penal (1961) la 12 ani privaţiune de libertate; 2) prin sentinţa Judecătoriei Cantemir din 25 noiembrie 1997, în baza art. 119 alin.3, 39 Cod penal (1961) la 5 ani privaţiune de libertate; 3) prin sentinţa Judecătoriei Cahul din 31 octombrie 2005, în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d), 85 Cod penal la 5 ani închisoare; Dobrota Dumitru Dumitru, născut la 25 august 1985, originar şi locuitor al s. Ţărăncuţa, r- nul Cantemir, cetăţean al R. Moldova, anterior condamnat: 1) prin sentinţa Judecătoriei Cahul din 28 decembrie 2009, în baza art. 191 alin. (2) lit. c), d), 90 Cod penal la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii de răspundere material pe un termen de 2 ani. 10 În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1) şi 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocaţii Cristina Iachimov, Tatiana Miliş şi Angela Munteanu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2014, în privinţa inculpaţilor Ciobanu Veaceslav Nicolae şi Dobrota Dumitru Dumitru, pe motiv că nu îndeplinesc cerinţele legale de conţinut şi sunt vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată va fi pronunţată la 03 decembrie 2014. Preşedinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Liliana Catan 11