1ra-772/14 — Art. 361 alin. 1 şi 27,190 alin. 5 Cod penal

Prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 19 iulie 2013, Bîtcă Eugeniu a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 361 alin. (1) şi 27,190 alin. (5) Cod penal, din motiv că nu s-a constat existenţa faptei infracţiunii.

În fapt, instanţa de fond a constatat că Bîtcă Eugeniu este învinuit că, avînd scopul şi intenţia de a dobîndi ilicit bunurile Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A, dîndu-şi seama de caracterul prejudiciabil al acţiunilor sale, prevăzînd urmările lor şi admiţînd în mod conştient survenirea acestora, la 29.12.2010, în jurul orelor 1700, s-a prezentat în or. Călăraşi la reprezentanţa Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A, unde prin înşelăciune şi abuz de încredere şi-a asigurat autoturismul de model BMW X3 cu n/î K CF 777, cu data din urmă adică cu data de 28.12.2010, 1 ducînd în eroare pe inspectorul de asigurări Drăgancea Petru, precum că la momentul întocmirii contractului de asigurare a vehiculelor terestre (autocasco) este data de 28.12.2010. Ulterior, Bîtcă Eugeniu continudu-şi acţiunile sale criminale, deţinînd deja poliţa de asigurare facultativă a vehiculelor terestre Carte Verde cu nr. MD/03 CA/03171767 din 28.12.2010, în care au fost introduse date false referitor la data întocmirii, urmărind drept scop folosirea poliţei de asigurare, pentru a obţine ilegal contravaloarea daunei pricinuite automobilului de model BMW X3, n/î K CF 777, la 31.12.2010 s-a adresat cu cerere la Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A, cu sediul în mun. Chişinău, str. Alexandru cel Bun, 51, urmărind drept scop primirea despăgubirilor „CASCO" pentru deteriorarea tehnică a automobilului de model BMW X3 cu n/î K CF 777, care la data de 29.12.2010, ora 01:00, a fost deteriorat în urma incendiului ce a avut loc în or. Durleşti, str. Chimiştilor, 5-7. Conform calculelor, suma de despăgubiri constituie 194.737. Astfel, Bîtcă Eugeniu prin înşelăciune şi abuz de încredere a făcut ca contractul CASCC să fie înregistrat neautentic cu o zi în urmă, folosind un document fals (Cartea Verde) şi urmărind scopul de a însuşi prima de asigurare CASCA de la CA Grawe Carat Asigurări, a atentat la suma de 194.737 lei, creînd un pericol real de a cauza o daună în proporţii deosebit de mari Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A, în sumă de 194.737 lei, însă din motive independente de voinţa făptuitorului, aceasta nu şi-a produs efectul. Instanţa a reţinut că inculpatul nu a recunoscut vina şi a declarat că la 28 decembrie 2010, fiind în or. Călăraşi, a mers la compania de asigurări. Acolo au cerut documentele de pe maşină, au întocmit actele necesare, i-au indicat unde să semneze, i-au calculat prima de asigurare şi după ce a achitat-o, i-a fost eliberat un exemplar al contractului de asigurare şi bonul de plată. Totodată, persoana responsabilă de fotografierea automobilului nu a făcut careva poze motivînd că nu dispune la moment de aparatul foto. Martorul Dragancea Petru a declarat că în timpul completării contractului de asigurare a întrebat în glas tare ce dată este astăzi. Din cei aflaţi în oficiu Bîtcă Eugeniu primul a spus că este 28.12.2010. Restul au tăcut, deoarece erau ocupaţi. El a completat contractul mai departe, fără a-şi da seama că este data de 29.12.2010. Dat fiind că deja era târziu, aproximativ orele 16.30 şi ziua de lucru se finisa, soţia Dragancea Zinaida îl aştepta pentru a merge acasă, el a rugat pe colegul de serviciu Rău Vasile să întocmească asigurarea CASCO pe automobil numele lui Bîtcă Eugeniu, din numele lui. Rău V. a început să întocmească contractul CASCO şi iarăşi a întrebat ce dată este astăzi, la ce Bîtcă Eugeniu din nou a repetat că este 28.12.2010. Rău V. a întocmit contractul din numele lui Dragancea Petru, după care ultimiul a verificat conţinutul acestuia şi 1-a semnat. Cercetarea şi fotografierea automobilului nu a fost făcută, fiindcă Rău V., şeful reprezentanţei Călăraşi, nu dispunea de aparatul de fotografiat. Personal nu a verificat automobilul înainte de întocmirea actelor de asigurare, aşa cum prevede regulamentul intern. Peste aproximativ 2-3 zile a aflat de la Rău V. că automobilul de model BMW X3, ce aparţine lui Bîtcă Eugen, a fost incendiat la 29.12.2010, ora 01.30 min, iar ultimul s-a adresat la compania Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A., pentru restituirea despăgubirii pe automobilul asigurat. 2 Martorul Rău Vasile a declarat că Dragancea Petru a solicitat actele pe automobil de la Bîtcă Eugen. Acesta a prezentat paşaportul tehnic a automobilului BMW X3, cu n/î K CF 777, iar el a făcut o copie. La începutul întocmirii contractului pentru Cartea verde Dragancea Petru a întrebat în glas pe cei aflaţi în oficiu - Rău V., Mereacre I., Mălai S. şi Sapojnic E., ce dată e astăzi, la ce Bîtcă Eugen a comunicat că este 28.12.2010. Dragancea Petru a început să întocmească contractul de Carte verde, iar el, la rugămintea ultimului, a început să întocmească contractul de asigurare benevolă CASCO, tot cu data de 28.12.2010 şi nu cu data de 29.12.2010, care era de fapt, deoarece se aflau la finele zilei de lucru şi se grăbeau acasă. Conform instrucţiei, înainte de întocmirea contractului CASCO este prevăzută examinarea şi fotografierea automobilului ce urmează a fi asigurat, pentru a stabili starea lui. Automobilul nu a fost fotografiat fiindcă afară era întuneric şi aparatul foto nu era la el. După întocmirea contractelor CASCO şi CARTE VERDE ambele au fost semnate de Dragancea Petru şi Bîtcă Eugen, ultimul a achitat suma de 842 de euro, fiindcă nu dispunea de lei, după care lui Bîtcă Eugen i-au fost înmînate ambele contracte. La 31.12.2010 a fost informat de lucrătorii secţiei daune, că automobilul BMW X3, ce aparţine lui Bîtcă Eugen, a fost incendiat pe 29.12.2010, ora 01.30 min, iar ultimul s-a adresat la compania Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A., pentru despăgubirii. Instanţa a concluzionat că inculpatului nu-i poate fi imputată deţinerea sau folosirea documentelor oficiale false, or nu au fost aduse probe pertinente că ultimul cunoştea despre faptul că contractul de asigurare este unul fals. Totodată, a respins afirmaţiile martorilor că inculpatul intenţionat a indicat data anterioară în timpul întocmirea contractului de asigurare, or este puţin probabil că inculpatul s-a bazat doar pe faptul că se va prezenta la biroul de asigurări, va indica data dorită de el şi nimeni nu va atrage atenţia că data este greşită. Astfel, intenţia directă a inculpatului în falsificarea contractului de asigurare CASCO nu a fost una reală şi el nu a întreprins careva acţiuni concrete privind falsificarea contractului de asigurare CASCO din 28.12.2010. Nu este dovedit nici faptul comiterii infracţiunii prevăzute de 27,190 alin. (5) Cod penal, prin înşelăciune, or inculpatul a achitat în mărime integrală prima de asigurare de 843 euro în temeiul contractului perfectat legal de către agentul de asigurări. Nu pot fi acceptate declaraţiile martorilor Dragancea Petru şi Rău Vasile, or, conform Legii cu privire la asigurări, în calitate de agent de asigurări, ei aveau obligaţia să verifice cu diligenţă datele înscrise în contractul de asigurare, să indice ei data concretă a întocmirii contractului dar nu asiguratul. Acuzatorul nu a prezentat registru de înregistrare a contractelor, care ar dovedi data real inclusă în contract, iar martorul Sapojnicova E. a relatat că contractele se înregistrează în registru cu data întocmirii. Martorul Mereacre I. a declarat că a auzit cînd Dragancea Petru a întrebat ce dată este azi, dar a răspuns doar inculpatul că este 28.12.2010. De facto însă era 29.12.2010, fiindcă în acea zi angajaţii companiei au sfinţit sediul. Lipsesc probe că inculpatul ar fi acţionat cu înşelăciune şi că ar fi exercitat careva presiuni asupra agentului de asigurări pentru ca acesta să indice o dată greşită în contractul de asigurare. 3 Acţiunile lui Bîtcă Eugeniu îndreptate spre încheierea contractului de asigurare CASCO nu prezintă un caracter infracţional, obligaţia de a indica datele juste şi corespunzătoare realităţii în contractul de asigurare a vehiculelor ţine doar de competenţa agentului de asigurare, iar despăgubirea de asigurare a fost solicitată de inculpat în temeiul unui contract încheiat legal. Contractul CASCO pînă în prezent este valabil, nefiind contestat, nefiind sancţionaţi nici angajaţii companiei, care au semnat acest contract, astfel partea vătămată recunoaşte indirect valabilitatea contractului de asigurare încheiat la 28.12.201 cu inculpatul.

Procurorul a declarat apel, în care a solicitat casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 27, 190 alin. (5), 361 alin. (1) 84 Cod penal la 10 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii legate de gestionarea mijloacelor băneşti pe un termen de 5 ani. Apelantul a invocat că vina inculpatului este probată prin declaraţiile martorilor Purcica Sergiu, Dragancea Petru, Dragancea Zinaida, Sapojnicov Elena şi Mereacre Ion, conform căror inculpatul s-a prezentat la reprezentanţa Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A. din oraşul Călăraşi şi a întocmit contractul „Casco" la 29.12.2010, dar nu la 28.12.2010, deoarece la 29.12.2010 a fost efectuată procedura de sfinţire a reprezentanţei CA „Grawe Carat Asigurări” şi anume după ce s-a finisat ceremonia a venit inculpatul. Descifrările telefonice demonstrează că inculpatul s-a prezentat în or. Călăraş la 29.12.2010. Poziţia inculpatului că s-a deplasat în or. Călăraş cu automobilul de model BMW X3, de culoare neagră este combătută de martorul Mălai Sergiu, care a indicat că s-a deplasat în or. Călăraşi împreună cu Bîtcă Eugeniu, cu un automobil de culoare albastră, iar automobilul de model BMW X3, care a fost incendiat la „28.12.2010” în sectorul Buiucani, mun. Chişinău, era de culoare neagră. 3.1 A declarat apel şi partea vătămată Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A., în care a solicitat casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat conform învinuirii formulate. Apelantul a invocat că instanţa de fond incorect a apreciat declaraţiile martorilor Dragancea P., Rău V., Drăgancea Z., Sapojnic E., Meriacri I., Malai S. Indicarea în contractul de asigurare a unei date retroactive din greşeala inspectorului Dragancea P. şi neobservată de cei prezenţi, după ceremonia de sfinţire a sediului, explică cauzele producerii acestei greşeli şi neatenţei. Mai mult, angajaţii Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A., care nu şi- au onorat obligaţiunile de serviciu la întocmirea contractului de asigurare cu pricina au fost sancţionaţi disciplinar, în termeni legali, după comiterea abaterii disciplinare. Instanţa de fond n-a dat apreciere descifrărilor telefonice de pe numărul 069090030, care aparţin lui Bîtcă E., şi anume că la 29.12.2010 au fost făcute apeluri telefonice pe itinerarul de antene GSM Chişinău – Călăraşi – Chişinău.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate. 4 Instanţa de apel a reţinut că nici una din probele administrate nu confirmă vina inculpatului în comiterea infracţiunilor incriminate şi nu s-a constatat că ultimul a deţinut şi a folosit documente oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii şi a avut ca scop de a dobândi ilicit bunurile altei persoane prin înşelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporţii deosebit de mari. Ziua în care a fost întocmit contractul, ca şi orice altă zi, este un fapt real, bine cunoscut de toată lumea, nu este ceva ascuns şi în astfel de împrejurări colaboratorii companiei, chiar dacă nu cunoşteau ce dată este , puteau lesne să se uite în calendar, or orice om are acces liber la aceasta şi nu este un secret. Declaraţiile martorilor Dragancea Petru, Malai Sergiu, Mereacre Ion, Rău Vasile, Sapojnic Elena nu demonstrează vina inculpatului, deoarece ei nu indică că el ar fi comis careva fapte care ar constitui infracţiunile imputate. De asemenea nu s-a constatat că inculpatul a deţinut şi a folosit documente oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii şi a avut ca scop de a dobândi ilicit bunurile altei persoane prin înşelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporţii deosebit de mari. Mai mult, s-a stabilit că contractul de asigurare a fost întocmit de către agenţii de asigurări Rău Vasile şi Dragancea Petru şi tot dînşii au fost responsabili de corectitudinea datelor la întocmirea acestuia, inclusiv data întocmirii. Nu pot fi acceptate declaraţiile martorilor Dragancea Petru şi Rău Vasile, or, conform Legii cu privire la asigurări, în calitate de agent de asigurări, ei aveau obligaţia să verifice cu diligenţă datele înscrise în contractul de asigurare, să indice ei data concretă a întocmirii contractului dar nu asiguratul. Nu pot servi ca probe care ar demonstra vinovăţia inculpatului nici cererea de asigurare a automobilului din 28.12.2010, poliţa de asigurare a vehiculelor din 28.11.2010, procesul-verbal de examinare a documentelor din 13.10.2011, procesul- verbal de examinare a descifrărilor telefonice din 30.11.2011. Dimpotrivă, aceste probe confirmă integral că documentele cu privire la asigurarea maşinii au fost întocmite pe 28.12.2010, şi nu la 29.12.2010. Or, documentele sunt nişte probe obiective şi nu subiective, care ar depinde, la diferite etape, de părerea cuiva şi s-ar modifica în dependenţă de aceasta. Mai mult, aceste documente au fost întocmite de către colaboratorii Î.M.C.A „GRAWE CARAT" S.A. şi nu de către inculpat, astfel, faptele indicate în ordonanţa de punere sub învinuire şi rechizitoriu nici într-un caz nu-i pot fi imputate ultimului. La întocmirea documentelor au participat mai multe persoane şi toate au indicat data de 28.12.2010. Nici unul din cei prezenţi în oficiu companiei, inclusiv angajaţii ei, n-a spus că este data de 29.12.2010. Astfel, declaraţiile ulterioare ale acestor persoane, că documentele au fost întocmite la 29.12.2010 si nu la 28.12.2010 nu pot fi acceptate. Nu au fost prezentate careva probe care ar dovedi executarea de către inculpat a cărorva acţiuni care ar constituie latura obiectivă a componenţei de infracţiune prevăzută de art. 361 Codul penal. Or, contractul de asigurare a fost întocmit de către agenţii de asigurări Rău Vasile şi Dragancea Petru, tot dânşii au fost responsabili şi de corectitudinea datelor la întocmirea acestuia inclusiv şi data întocmirii contractului, astfel intenţia directă a 5 inculpatului Bîtcă Eugeniu în falsificarea contractului de asigurare CASCO nu a fost reală. Totodată, nu este prezent nici elementul de înşelăciune prevăzut în art. 27, 190 Cod penal, or inculpatul, la momentul întocmirii contractului de asigurare a vehiculelor terestre, a achitat în mărime integrală prima de asigurare de 843 euro, în temeiul contractului perfectat legal de către agentul de asigurări. Inculpatul nu a acţionat prin careva înşelăciuni şi nici nu a exercitat careva presiuni asupra agentului de asigurări pentru ca acesta să indice o dată greşită în contractul de asigurare. În obligaţiile agentului de asigurări este verificarea stării automobilului, fapt confirmat şi prin depoziţiile martorului Dragancea Petru, care a declarat că „personal nu a verificat automobilul înainte de întocmirea actelor de asigurare a acestuia, dacă este prezent automobilul, ce urmează a fi asigurat, aşa cum prevede regulamentul intern". Faptul că operatorul de telefonie mobilă Orange a fixat telefonul inculpatului cu nr. 069090030 în or. Călăraşi doar pe data de 29.12.2010, adică după ce maşina asigurată a fost deja incendiată, nu demonstrează în niciun fel vinovăţia acestuia de comiterea infracţiunilor incriminate. Or, şi la 27 şi 28 decembrie 2010, telefonul 069090030, a fost fixat doar în raza mun. Chişinău, în diferite locuri, iar inculpatul a declarat că telefonul său 1-a lăsat probabil acasă pe data de 28.-29.12.2010, deoarece acesta este folosit şi de membrii familiei, el fiind la Călăraşi în aceste zile.

Procurorul a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menţionate şi dispunerea rejudecării cauzei de către instanţa de apel. Recurentul a specificat că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra veridicităţii tuturor probelor şi a dat unora o interpretare eronată care nu corespunde circumstanţelor de fapt ale cauzei, iar la baza deciziei nominalizate au fost puse doar declaraţiile inculpatului şi interpretările eronate ale instanţei de apel. Interpretarea eronată a probelor se demonstrează prin, declaraţiile martorilor Dragancea Petru, Dragancea Zinaida, Malai Sergiu, Mereacre Ion, Rău Vasile, Sapojnic Elena, care au confirmat că inculpatul s-a prezentat la reprezentanţa C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A., din or. Călăraşi şi a întocmit contractul CASCO la 29.12.2010, dar nu la 28.12.2010. Faptele invocate de martori sunt demonstrate şi prin descifrările telefonice ridicate de la compania de telefonie mobilă, care la fel demonstrează, că Bîtcă Eugeniu nu s-a prezentat la Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A., din or. Călăraşi la 28.12.2010 dar la 29.12.2010, adică după ce maşina a fost incendiată. Urmare a declaraţiilor martorilor sus menţionaţi şi a descifrărilor telefonice ridicate de la compania „Orange”, ce aparţin telefonului inculpatului cu nr.069090030, organul de urmărire penală a demonstrat faptul, că inculpatul la 28.12.2013, nu a s-a deplasat la Călăraşi să încheie contractul, deoarece la 27 şi 28.12.2010, telefonul mobil al inculpatului a fost fixat doar în raza mun. Chişinău, în diferite locuri ale oraşului. Conform decifrărilor telefonice ridicate de la telefonul inculpatului, a fost demonstrat nu numai faptul că la 28.12.2010 inculpatul s-a aflat în mun. Chişinău, dar şi că el în perioada acelei zi s-a deplasat în diferite locuri ale mun. Chişinău, 6 astfel, afirmaţiile inculpatului precum că telefonul mobil 1-a uitat acasă, urmau a fi apreciate critic. Intenţia directă de a folosi documentele false pentru a obţine despăgubirea pe automobilul incendiat, prin înşelăciune şi abuz de încredere, se mai demonstrează şi prin ordonanţa IP Buiucani, din data de 12.01.2011, prin care a fost pornită urmărirea penală pe faptul incendierii la data de 29.12.2010 în jurul orei 0100, a automobilului de model BMW X3 cu n/î KCF 777, ce aparţine lui Bîtcă Eugeniu. Bîtcă Eugeniu nu a fost învinuit că a falsificat poliţa de asigurare casco. Învinuirea i-a fost înaintată în baza art. 361 alin. (l) Cod penal pentru deţinerea şi folosirea documentelor oficiale false, deoarece el cunoştea cu certitudine că poliţa de asigurare a fost întocmită la 29.12.2010 şi nu la 28.12.2010. Instanţa de apel a pus la baza decizie de achitare doar declaraţiile inculpatului, care nu sunt probate prin careva probe, iar probele acuzării care sunt concludente, veridice şi în ansamblu coroborează între ele le-a dat o apreciere critică. Instanţa de apel nu a verificat probele prezentate de către procuror care pe deplin dovedesc vina inculpatului şi a pronunţat o decizie ilegală şi neîntemeiată. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia şi motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii. 5.1 A declarat recurs ordinar şi partea vătămată Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A., în care solicită casarea deciziei menţionate şi dispunerea rejudecării cauzei de către instanţa de apel. Recurentul a indicat că instanţele au neglijat faptele imputate în învinuire, de ducere în eroare a inspectorului de asigurări Dragancea Petru. Aprecierea critică a afirmaţiilor martorilor Dragancea Petru şi Rău Vasile este nefondată. Prezentarea registrului de contracte nu are cum să dovedească data reală a încheierii contractului de asigurare, deoarece înscrisurile cu privire la data indicată în actele de asigurare, inclusiv şi registrul contractelor de asigurare, au fost înscrise greşit (retroactiv), drept urmare a acţiunilor de înşelăciune şi abuz de încredere comise de inculpatul. Greşeala comisă de inspectorul Dragancea Petru şi neobservată de cei prezenţi s-a comis şi din cauza că „asigurarea" s-a efectuat la sfîrşitul zilei de lucru, iar starea psiho-fizică a angajaţilor la sfîrşitul orelor de muncă la fel influenţează negativ asupra atenţiei şi spiritului de observaţie. Mai mult, Bîtcă Eugeniu şi-a ajustat circumstanţele în favoarea sa prin faptul că şi-a făcut asigurare prin cunoştinţe, folosindu-se de Mălai Serghei, care era prieten cu agentul Dragancea Petru. Motivarea sentinţei, că Contractul Casco încheiat între Bîtcă Eugeniu şi Î.M. CA. „GRAWE CARAT Asigurări" S.A. pînă în prezent este valabil, nefiind contestat, este expusă subiectiv şi tendenţios, în timpul dezbaterilor judiciare şi urmăririi penale acest subiect nu a fost abordat de nici unul din participanţi, iar în materialele cauzei penale nu există şi nu a fost examinată nici o probă - înscris sau 7 document, care ar confirma acest lucru, precum şi întrebări din oficiu din partea instanţei de judecată sau participanţilor n-au parvenit. Angajaţii Î.M. CA. „GRAWE CARAT Asigurări" S.A. care nu şi-au onorat obligaţiunile de serviciu la întocmirea contractului de asigurare cu pricina au fost sancţionaţi disciplinar, cu toate acestea, nu se diminuează intenţia criminală a lui Bîtcă Eugeniu. Descifrările telefonice, contrazic declaraţiile inculpatului că la 27-28 decembrie 2010 s-a aflat în or. Călăraşi. După adoptarea deciziei instanţei de apel a fost cunoscut faptul prezenţei unei recipisă prin care Bîtcă Eugeniu se obligă să-i plătească 3500 Euro lui Malai Serghei în cazul în care v-a încasa 14000 euro în urma despăgubirii de asigurare. Recipisa fost semnată de Cristal Leonid. Deci, apare necesitatea rejudecării cauzei şi audierea lui Leonid Cristal. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor respective pe baza materialului din dosarul cauzei şi motivelor invocate, ţinînd seama de opinia părţilor expusă în referinţă, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanţele de fond şi de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanţa de recurs, se pronunţă doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conţină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 şi argumentarea ilegalităţii hotărîrii atacate în acest sens. Sub acest aspect se reţine că recursul ordinar al procurorului fondat în drept pe temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cum ar fi că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel și că motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii (pct. 5 din decizie). Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunţate, nu este specificat asupra căror motive concrete, invocate în apel, nu s-ar fi pronunţat instanţa de apel, în raport cu circumstanţele invocate în descriptivul deciziei contestate, inclusiv cele indicate în pct. 4 din prezenta decizie şi care ar fi esenţa circumstanţelor că motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii, omiţîndu-se totalmente motivarea ilegalităţii hotărîrilor contestate în acest sens, cu indicarea unor concrete erori de drept în aspectul vizat. Pe lîngă aceasta, recursul părţii vătămate este bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede următoarele temeiuri pentru declararea recursului ordinar - instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii, acesta este expus neclar şi instanţa a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluţia instanţei (pct. 5.1 din decizie). 8 Dar, ignorînd prescripţiile normelor reiterate, recurentul nu a specificat asupra căror motive concrete din apel nu s-ar fi pronunţat instanţa de apel, care ar fi erorile concrete de drept şi esenţa circumstanţelor că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, că motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii, că acesta este expus neclar, că instanţa a admis o eroare gravă de fapt, raportată la exigenţile art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, care a afectat soluţia instanţei, fiind omisă în totalitate şi argumentarea ilegalităţii hotărîrii atacate în acest sens. Rezultă, că recursurile de pe rol nu întrunesc condiţiile legale de conţinut în partea vizată, iar instanţa de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al procurorului şi al părţii vătămate cu circumstanţe în fapt şi în drept, care ar justifica acest recurs şi care ar agrava siruaţia persoanei achitate. Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanţa judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării şi nu exprimă alte interese decît interesele legii. În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărîrile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanţele de fond şi de apel, inclusiv şi în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia. Instanţa de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reţinute prin hotărîrea atacată şi dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispoziţiilor de drept formal şi material. În această ordine de idei şi cu referire la argumentul regăsit în recursurile ordinare că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, dar în care nici nu se conţin referiri la erori de drept concret definite în acest sens, se atestă că împrejurările menţionate în partea descriptivă a hotărîrilor instanţelor de fond şi de apel, inclusiv cele reproduse în pct. 2 şi 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că ambele instanţe au constatat şi apreciat circumstanţele de fapt şi de drept privind achitarea inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală şi prescripţiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, cum ar fi şi declaraţiile martorilor Dragancea P., Dragancea Z., Malai S., Mereacre I., Rău V., Sapojnic E., şi probele scrise – contractele, facturile şi chitanţele de asigurare întocmite de angajaţii părţii vătămate cu data de 28.12.2010, pronunţîndu-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel şi recursul procurorului (pct. 2 -5 din decizie). Mai mult, recursurile declarate sunt întemeiate pe critica modului în care instanţele au estimat circumstanţele cauzei. Însă, pornind de la relevanţele art. 27, 414 alin. (1) şi (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanţa de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanţă, conform materialelor din cauza penală şi în baza oricăror probe noi prezentate instanţei de apel, şi poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanţelor de fond şi de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanţelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune procurorul şi partea vătămată este o competenţă şi prerogativă legală a acestor instanţe, care nu 9 este temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală şi, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, este lipsită de orice suport legal. Pe lîngă aceasta, conform art. 24 alin. (2), (4), 26 alin. (3), 436 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, instanţa judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării şi nu exprimă alte interese decît interesele legii. Părţile în procesul penal îşi aleg poziţia, modul şi mijloacele de susţinere a ei de sine stătător, fiind independente de instanţă, de alte organe ori persoane. Sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului. Procedura de rejudecare a cauzei după casarea hotărîrii în recurs se desfăşoară conform regulilor generale pentru examinarea ei. Potrivit jurisprudenţei naţionale şi a CtEDO, avînd în vedere dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instanţa de apel nu este în drept să pronunţe o hotărîre de condamnare bazîndu-se exclusiv pe dosarul din prima instanţă în temeiul căruia inculpatul fusese achitat. Instanţa de apel urmează să procedeze la o nouă audiere a anumitor martori ai acuzării solicitaţi de părţi (hotărîrile CtEDO Popovici vs. Moldova din 27.11.2007, §72, şi Dănila vs. România din 8.03.2007, §62-63). Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care depoziţiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanţial condamnarea învinuitului (hotărîrea CţEDO Spînu vs. România din 29.04.2008, §60). În baza principiului contradictorialităţii în procesul penal, principiu unanim recunoscut şi susţinut de jurisprudenţa CtEDO, sarcina probaţiunii în şedinţele de judecată în prima instanţă şi în instanţa de apel îi revine acuzatorului de stat, fiindcă funcţia acuzării este pusă pe seama procurorului. CtEDO, în hotărîrea Capean vs. Belgia din 13.01.2005, a constatat că, în domeniul penal, problema administrării probelor trebuie să fie abordată din punctul de vedere al articolului 6 §2 şi e obligatoriu, inter alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării. Nerespectarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi încălcarea prevederilor art. 24 şi 26 din Codul de procedură penală, care îl obligă pe acuzatorul de stat, după o hotărîre de achitare pronunţată de prima instanţa, să prezinte în şedinţa de judecată anumite probe în susţinerea acuzaţiilor penale aduse inculpatului, urmează să fie apreciată ca nesusţinere a acuzaţiilor penale în privinţa inculpatului, în cadrul examinării apelului declarat împotriva sentinţei de achitare. Ignorarea acestei jurisprudenţe lezează dreptul inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de art.6 din CEDO. Însă, în pofida normelor specificate, a principiului contradictorialităţii în procesul penal şi a jurisprudenţei nominalizate, se observă că, conform procesului- verbal al şedinţei de judecată a instanţei de apel, în cadrul rejudecării cauzei potrivit regulilor generale după achitarea inculpatului, procurorul nu a solicitat să fie cercetate direct şi nemijlocit probele concrete şi decisive ale acuzării, inclusiv probele scrise, cît şi cele pe care şi-a fondat ulterior recursul ordinar, în faţa instanţei de apel fiind audiaţi la iniţiativa procurorului doar martorii Rău V., Malai S. şi Dragancea P., declaraţiile căror au fost apreciate de instanţe şi puse la baza sentinţei de achitare a inculpatului, nefiind relevante în aspectul învinuirii formulate (v. 2, f. d. 127). 10 Este adevărat că instanţa de apel a dat citirii probelor scrise, examinate de prima instanţă, consemnîndu-le în procesul verbal al şedinţei de judecată şi a audiat inculpaţii, dar din propria iniţiativă. Sub acest aspect, instanţa de recurs nu atestă încălcarea principiului contradictorialităţii procesului penal, deoarece instanţa de apel a pronunţat o hotărîre în favoarea inculpatului, iar potrivit art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanţa de apel este obligată să examineze aspectele de fapt şi de drept ale cauzei. Cele expuse denotă faptul că procurorul s-a eschivat să-şi exercite în faţa instanţei de apel sarcina prezentării probelor, adică nu şi-a susţinut apelul şi volumul învinuirii înaintate inculpatului, care a fost anterior achitat de instanţa de fond, omiţînd legala posibilitate oferită de prevederile art. 414, 419 Cod de procedură penală, de a-şi dovedi motivele invocate în apel, iar instanţa de apel nu era în drept să pronunţe o hotărîre de condamnare bazîndu-se exclusiv pe dosarul din prima instanţă în temeiul căruia inculpatul fusese achitat. Totodată, prevederile art. 427 Cod de procedură penală oferă posibilitatea contestării prin intermediul recursului ordinar doar a hotărîrilor judecătoreşti, pentru a repara erorile de drept comise de instanţele de fond şi de apel, dar nu şi contestarea acţiunilor sau inacţiunilor procurorului care a participat la judecarea apelului în vederea redresării omisiunilor procesuale comise de el. În hotărîrea CtEDO din 06.04.2010, în cauza Ştefan vs. România, este clar specificat că procurorul are obligaţia de a reflecta pretinsele erori înainte de pronunţarea unei hotărîri definitive, iar statul este cel care trebuie să-şi asume erorile comise de procuror şi aceste erori nu trebuie reparate în detrimentul persoanei vizate în procedura în cauză. Astfel, soluţia dispunerii rejudecării cauzei pentru examinarea repetată a apelului procurorului potrivit regulilor primei instanţe, în vederea unei eventuale condamnări a persoanei achitate, în cazul în care procurorul nu a susţinut în apel învinuirea prin invocarea cercetării directe a probelor, ar fi una lipsită de orice suport legal. Circumstanţele enunţate denotă în mod concludent că instanţele de fond şi de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenţi, că hotărîrile contestate conţin motive clare şi legale pe care se întemeiază soluţia, că recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiat. Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) şi 4) Cod de procedură penală, instanţa de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplineşte condiţiile legale de conţinut şi este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol nu îndeplinesc condiţiile legale de conţinut şi sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a fi declarate inadmisibile. 7.În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 1), 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie, 11 DECIDE : inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procuror şi de partea vătămată Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A., împotriva sentinţei judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 19 iulie 2013 şi deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, în privinţa inculpatului Bîtcă Eugeniu Dumitru, deoarece nu îndeplinesc cerinţele legale de conţinut şi sunt vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunţată la 09 iulie 2014. Preşedinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Liliana Catan 12 Dosarul nr. 1ra-772/14 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 28 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de procuror şi de partea vătămată Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A., împotriva sentinţei judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 19 iulie 2013 şi deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, în privinţa inculpatului Bîtcă Eugeniu Dumitru, născut la 03 iulie 1974, originar şi locuitor al mun. Chişinău, or. Durleşti, str. Izvoarelor 39, cetăţean al R. Moldova, fără antecedente penale. În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 1), 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procuror şi de partea vătămată Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A. împotriva sentinţei judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 19 iulie 2013 şi deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, în privinţa inculpatului Bîtcă Eugeniu Dumitru, deoarece nu îndeplinesc cerinţele legale de conţinut şi sunt vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată va fi pronunţată la 18 iunie 2014. Preşedinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Liliana Catan 13