1ra-618/2014 — Art. 165 al. 2 CP

Instanţa de apel de la 10.01.2008 pînă la 13.03.2008;

Instanţa de recurs de la 15.06.2012 pînă la 14.08.2012;

Instanţa de recurs (în anulare)de la 01.10.2012 pînă la 24.12.2012;

Instanţa de recurs de la 25.01.2013 pînă la 26.03.2013;

Instanţa de apel de la 08.05.2013 pînă la 14.11.2013;

Instanţa de recurs de la 18.02.2014 pînă la 20.05.2014. Procedura de citare a fost legal executată. S-au prezentat: procurorul – Dumitru Graur, care a solicitat admiterea recursului procurorului; avocatul – Petru Bobu şi inculpata Petco Olga, care au pledat pentru respingerea recursului procurorului. Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, CONSTATĂ : 1. De către organul de urmărire penală, Petco Olga a fost învinuită de faptul că, în perioada lunii mai 2003, aflîndu-se în s. Ustia, r-nul Dubăsari, intenţionat, din interes material, prin înţelegere prealabilă cu o persoană de origine turcă pe nume „Şerif”, care i-a fost concubin, identitatea căruia nu a fost posibil de stabilit de către organul de urmărire penală, avînd scopul exploatării sexuale comerciale, cu consimţămîntul persoanei, au recrutat-o pe Mîrca Dora, prin înşelăciune şi abuz de poziţie de vulnerabilitate a acesteia, sub pretextul că va lucra în calitate de servitoare, pentru un salariu de 500 dolari SUA, la domiciliul prietenului concubinului său de origine turcă pe nume „Şhelciuc”, identitatea căruia nu a fost posibil de stabilit. Pentru atingerea scopului, Petco Olga la 05 iunie 2003, a primit de la ÎM „Şahinler”, din or. Chişinău două bilete la avion, pe numele ei şi a lui Mîrca Dora, care au fost achitate prin transfer de bani din Turcia de către „Şhelciuc” şi rezervate pe numele acestora. Primind biletele la avion, Petco O. împreună cu Mîrca D. au plecat la Aeroportul Internaţional Chişinău, unde, în aceiaşi zi, la orele 19 10, cu avionul CA „Turk Hava Yollari”, au zburat în or. Istanbul, Turcia. Ajungînd în Turcia, Petco O. şi Mîrca D. au fost întîlnite de bărbaţii de origine turcă „Şerif” şi „Şhelciuc”, care, întru atingerea scopului de a o exploata sexual pe Mîrca D., i-a confiscat documentele, adăpostind-o într-o vilă din or. Istanbul, unde, a fost exploatată sexual comercial pînă în luna mai 2005, cînd a fost salvată de poliţia turcă şi expulzată din ţară. 1 2. Prin sentinţa Judecătoriei Dubăsari din 21 decembrie 2007, Petco Olga a fost achitată de sub învinuirea de comitere a infracţiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii. 3. Împotriva sentinţei a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri de condamnare a inculpatei în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal. Procurorul a invocat, că instanţa contrar prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, greşit a apreciat probele acuzării (declaraţiile părţii vătămate Mîrca Dora), care atît la urmărirea penală, cît şi în instanţa de judecată au dat declaraţii consecvente şi consecutive, probe care coroborează cu probatoriul administrat în cauză, cum ar fi: plîngerea cet. Mîrca D., prin care solicită să fie trasă la răspundere Petco Olga care a traficat-o prin înşelăciune în scop de exploatare sexuală în Turcia; certificatul eliberat de Agenţia „Şahinler”, prin care se confirmă că la 05 iunie 2003 s-au eliberat bilete de avion în or. Istanbul, Turcia, pe numele cet. Mîrca Dora şi Betco Olga; procesul-verbal de examinare a obiectului, a două cupoane – audit pe numele lui Mîrca Dora şi Betco Olga şi două copii ale paşapoartelor tot pe numele acestora. În cadrul urmăririi penale, s-a stabilit că în anul 2003, Petco Olga a falsificat paşaportul său din familia „Petco” în „Betco”, precum şi anul naşterii din „1977” în „1979”, astfel, Betco Olga şi Petco Olga fiind una şi aceiaşi persoană; certificatul eliberat de către Centrul de Reabilitare din or. Chişinău, care confirmă declaraţiile părţii vătămate Mîrca Dora, că de la data de 07 iunie 2005 pînă la 25 iunie 2005, aceasta s-a aflat la examinare şi tratament în Centrul de Reabilitare al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, ca fiind victimă a traficului de fiinţe umane, fiind identificată de către Organizaţia Neguvernamentală din Odesa, Ucraina, cu denumirea „Вера, Надежда, Любовь”. 4. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de apel Chişinău din 13 martie 2008, s- a admis apelul declarat de procuror, casată sentinţa, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărîre, de condamnare a lui Petco Olga în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal la 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar pentru femei de tip închis. Pentru pronunţarea hotărîrii date, instanţa de apel a constatat, că instanţa de fond achitînd-o pe Petco Olga de sub învinuirea adusă în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, a dat o apreciere unilaterală şi incorectă probelor administrate şi neîntemeiat a respins probele care dovedesc vinovăţia inculpatei de săvîrşirea faptei imputate. 5. Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs ordinar avocatul Bobu Petru în interesele inculpatei Petco Olga, care invocînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 4), 6) şi 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2008 cu menţinerea sentinţei instanţei din fond. Recurentul a invocat, că judecarea apelului procurorului a avut loc fără participarea inculpatei, unde, instanţa s-a limitat la un certificat eliberat de Primărie, din care rezultă că inculpata este plecată peste hotarele ţării, la fel, examinarea apelului a avut loc şi în lipsa părţii vătămate Mîrca D. care nici nu a fost audiată, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia şi fapta acesteia nu întruneşte elementele infracţiunii. Recurs ordinar împotriva hotărîrii nominalizate în temeiul pct. 4), 6), 8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, a declarat şi inculpata Petco Olga pe motivul ilegalităţii acesteia, prin care solicită repunerea în termen a recursului, admiterea acestuia, casarea deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2 2008 cu menţinerea sentinţei, invocînd aceleaşi motive ca şi avocatul P. Bobu în recurs. 6. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2012, au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de avocatul Bobu Petru în interesele inculpatei Petco Olga şi de inculpata Petco Olga, cu menţinerea hotărîrii atacate. La adoptarea soluţiei date, instanţa de recurs a menţionat, că din materialele cauzei, rezultă că apelul acuzatorului de stat a fost judecat în lipsa inculpatei Petco Olga. Instanţa de apel a examinat cauza în lipsa persoanei achitate Petco O., avînd ca bază certificatul eliberat de Primăria s. Ustia, r-nul Dubăsari, cu nr. 571 din 11 martie 2008, anexat la materialele cauzei (f.d.136), precum că Petco Olga nu se află pe teritoriul s. Ustia, - domiciliu indicat în rechizitoriu şi în alte acte procesuale. Cu toate că în apel cauza a fost judecată în lipsa inculpatei, aceasta nu a fost anunţată în căutare şi nici nu i-a fost modificată măsura preventivă - obligaţiunea de a nu părăsi localitatea. La materialele cauzei (f.d. 144) este anexată înştiinţarea nr. la-195/08 din data de 27 mai 2008, care atestă că participanţilor la proces, inclusiv inculpatei Petco Olga (adresa: r-nul Dubăsari, s. Ustia) le-a fost adusă la cunoştinţă despre redactarea deciziei din 13 martie 2008. La 07 iulie 2008, instanţa de fond i-a trimis condamnatei Petco Olga la domiciliu copia sentinţei şi a deciziei (f.d. 146), care a fost pusă în executare, iar ulterior ea a fost anunţată în căutare internaţională, apoi reţinută în Turcia şi extrădată Republicii Moldova, procedura fiind începută în iulie 2011 (f.d. 151). Astfel, pentru inculpata Petco Olga, termenul de declarare a recursului (două luni) a curs din momentul înştiinţării în scris despre semnarea deciziei redactate, care, la momentul declarării recursului de către aceasta, deja expirase. Colegiul penal remarcă şi faptul că, după cum declară condamnata Petco O. în recursul său, ea a aflat despre condamnarea ei la 10 ani închisoare, în vara anului 2011. Recursul ordinar al inculpatei Petco O. este înregistrat la data de 26 aprilie 2012, iar din conţinutul acestuia rezultă că a fost scris după reţinerea lui Petco O., însă în materialele cauzei lipsesc date despre reţinerea acesteia. La materialele cauzei (f.d. 157), de asemenea este anexat mandatul avocatului Bobu Petru de la Biroul asociat de avocaţi „ULIM”, eliberat la 11 iulie 2011 în bază de contract pentru acordarea asistenţei juridice inculpatei Petco Olga în instanţa de recurs. La 15 iulie 2011, cu nr. 2340, avocatul ales P. Bobu a înregistrat la Judecătoria Dubăsari o cerere, prin care a solicitat de a-i oferi posibilitatea să ia cunoştinţă cu materialele cauzei, fiindu-i eliberată copia deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2008. Pe aceeaşi cerere, avocatul P. Bobu a făcut o înscriere, precum că a luat cunoştinţă de materialele cauzei şi a primit copia deciziei instanţei de apel la 01 august 2011, această informaţie nefiind confirmată prin ştampila instanţei. Instanţa de recurs a considerat că, în speţă, termenul de declarare a recursului pentru avocatul P. Bobu curge din data încheierii contractului de asistenţă juridică acordată condamnatei Petco O., adică, din 11 iulie 2011, care a expirat la 13 septembrie 2011. Calcularea termenului de declarare a recursului într-un alt mod, nu are temei, deoarece avocatul P. Bobu nu a participat la judecarea cauzei în ordine de apel. 3 Cu toate că în speţă termenul de declarare a recursului a expirat la 13 septembrie 2011, avocatul Petru Bobu a semnat recursul cu data de 23 septembrie 2011 şi înregistrat în instanţa de recurs la 27 septembrie 2011, cu nr. 4055, fără a invoca motivele omiterii termenului de recurs. Potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual şi nulitatea actului efectuat peste termen. Colegiul a concluzionat că, argumentele avocatului invocate în recurs, referitor la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, posibil ar putea fi temeinice, însă în situaţia cînd recursul a fost declarat peste termenul prevăzut de lege, acestea nu pot fi verificate, recursul urmînd a fi respins ca tardiv. 7. Avocatul Petru Bobu şi condamnata Petco Olga, în temeiul art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, au contestat cu recurs în anulare hotărîrile instanţei de apel şi de recurs, solicitînd casarea acestora, cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond, considerînd că hotărîrile adoptate de către instanţele de apel şi recurs sunt afectate de un viciu fundamental. În acest context, recurentul a indicat că instanţa de recurs greşit a conchis precum că recursul ordinar declarat de avocatul Bobu Petru în interesele inculpatei Petco Olga a fost depus peste termenul legal de 2 luni. Susţinînd această poziţie, recurentul a invocat, că la 11.07.2011, la BAA „ULIM” a apelat cet. M. Cotorobai, care a relatat că recent i-a devenit cunoscut faptul despre condamnarea nepoatei sale O. Petco, care se află peste hotarele ţării şi a solicitat asistenţă juridică în interesele acesteia. Tot în aceiaşi zi, M. Cotorobai împreună cu avocatul P. Bobu au încheiat contractul respectiv în interesele lui O. Petco, în baza căruia a fost eliberat un mandat. La 15 iulie 2011, avocatul Bobu Petru s-a deplasat la Judecătoria Dubăsari din s. Ustia, r-nul Criuleni, solicitînd în scris de a lua cunoştinţă cu materialele cauzei, eliberarea unor copii din dosar, inclusiv copia deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău, însă, nu din vina avocatului, acest lucru nu a fost efectuat în prima zi de adresare, fiind necesară încă o deplasare la 01 august 2011, dată la care a şi fost primită copia de pe decizia respectivă, iar recursul a fost declarat la 26.09.2011. La fel, recurentul nu este de acord cu concluzia instanţei de recurs referitor la faptul că pe cererea din 15 iulie 2011, prin care dînsul a solicitat în cancelaria Judecătoriei Dubăsari eliberarea copiei de pe decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2008, nu este aplicată ştampila instanţei în confirmarea înscrierea lui – “... că a luat cunoştinţă cu materialele cauzei şi a primit copia deciziei instanţei de apel la 01 august 2011 ". Or, aplicarea ştampilei, indică recurentul, nu depinde de avocat, fiindcă el nu este stăpîn pe ştampila cancelariei, iar aceste înscrieri, de regulă se fac pe verso copertei dosarului şi niciodată nu se aplică ştampilă. Astfel, faptul primirii copiei de pe decizia contestată a fost certificat pe cererea anexată la materialele cauzei de către şefa cancelariei, deci era dreptul ei de a aplica ştampila. Cît priveşte recursul declarat de condamnata O. Petco, acesta la fel nu poate fi considerat tardiv, deoarece ea nu a participat la examinarea cauzei în apel, copia deciziei adoptate la 13 martie 2008 de către instanţa de apel nu i-a fost înmînată după pronunţare (lipseşte avizul de recepţie), aceasta fiindu-i înmînată la 29 martie 2012 în 4 Aeroportul Chişinău, cînd a fost extrădată din Turcia, iar recursul a fost depus la 26 aprilie 2012. De asemenea, recurentul a invocat că la examinarea cauzei în ordine de apel, după o sentinţă de achitare, inculpata O. Petco n-a beneficiat de un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului. În acest sens, recurentul a invocat că apelul procurorului a fost examinat în lipsa inculpatei O. Petco, instanţa limitîndu-se doar la un certificat al Primăriei, din care rezultă că aceasta se afla peste hotarele ţării. La examinarea apelului declarat de procuror după o sentinţă de achitare, în şedinţa de judecată nu a participat şi nu a fost audiată nici partea vătămată D. Mîrca, nici inculpata şi nici martorul acuzării, astfel fiind ignorate recomandările Plenului Curţii Supreme de Justiţie, enunţate la pct. 14.4 în 1 lotărîrea nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, ceia ce contravine şi jurisprudenţei CEDO în cauza „Popovici vs. Moldova, Daniela vs. România”. Deşi, instanţa de apel în decizia sa a indicat că a „rejudecat cauza”, acest lucru nu s-a produs, or, în procesul-verbal al şedinţei de judecată (f.d. 138-140) a fost transcris doar discursul acuzatorului de stat, care, făcînd referire la probele acumulate, a convins instanţa despre vinovăţia acesteia, decizia în speţă fiind doar o reproducere a rechizitoriului.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 24 decembrie 2012 au fost admise recursurile în anulare, casată decizia Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2012, fiind dispusă rejudecarea cauzei în ordine de recurs de către Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie. Colegiul penal a statuat că în speţă, procesul penal urmează a fi redeschis cu scopul corectării unei erori judiciare fundamentale, care nu poate fi neutralizată sau corectată altfel decât prin casarea hotărîrii irevocabile, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanţa de recurs, fiind menţinută măsura preventivă - arestul preventiv în privinţa inculpatei Petco Olga .

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 26 martie 2013 au fot admise recursurile ordinare declarate de avocatul Petru Bobu şi condamnata Petco Olga, casată decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2008, în cauza penală privind-o pe Petco Olga Vasile cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeaşi instanţă de apel în alt complet de judecată. Totodată, Petco Olga urma a fi eliberată din penitenciar dacă nu executa pedeapsa închisorii în baza altor hotărîri judecătoreşti. Colegiul penal a statuat că, în apel cauza a fost judecată în lipsa inculpatei, aceasta nu a fost anunţată în căutare şi nici nu i-a fost modificată măsura preventivă – obligaţiunea de a nu părăsi localitatea. Astfel a fost constatată încălcarea prevederilor pct. 4) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, din motiv că judecata a avut loc fără participarea inculpatului, cînd aceasta era obligatorie potrivit legii. Concluzia dată se impune datorită faptului că în cazul în care instanţa de apel a decis judecarea cauzei în lipsa inculpatei din motiv că aceasta se ascunde de la prezentarea în instanţă, urma anterior să schimbe măsura preventivă, care era aplicată de către instanţa de fond (obligaţia de a nu părăsi localitate) şi să anunţe în căutare inculpata, după care să purceadă la judecarea cauzei în lipsa acesteia. 5

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 a fost respins ca nefondat apelul procurorului cu menţinerea sentinţei. Instanţa de apel a statuat că, dubiile apărute la probarea învinuirii lui Petco Olga, în cursul cercetării judecătoreşti nu au fost înlăturate, iar o sentinţă de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri sau în mod exclusiv numai pe declaraţiile părţii vătămate şi toate îndoielile care nu pot fi înlăturate vor fi interpretate în favoarea inculpatului. În această ordine de idei, instanţa de apel a concluzionat despre neconfirmarea învinuirii aduse, din care motiv sentinţa instanţei de fond a fost menţinută, iar apelul declarat de acuzatorul de stat respins ca neîntemeiat.

Procurorul făcînd trimiterea la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală a declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanţa de apel motivînd, că instanţa de fond şi cea de apel au dat o apreciere greşită a probelor prezentate de acuzare, nu au apreciat multilateral şi obiectiv probele administrate, care dovedesc cu certitudine vinovăţia inculpatei, iar instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor apelului.

Verificînd argumentele recursului în raport cu materialele cauzei şi motivelor invocate, Colegiul penal lărgit conchide respingerea acestuia ca inadmisibil din următoarele motive. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanţa de recurs, se pronunţă doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conţină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 şi argumentarea ilegalităţii hotărîrii atacate în acest sens. În această consecutivitate se reţine că, în recursul ordinar, procurorul a invocat în drept temei de casare a deciziei instanţei de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, precum că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului. Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunţate, nu este specificat asupra căror motive concrete din apelul procurorului nu s-ar fi pronunţat instanţa de apel, omiţîndu-se totalmente motivarea ilegalităţii deciziei contestate în acest sens, cu indicarea unor concrete erori în aspectul vizat. Rezultă, că recursul procurorului nu întruneşte condiţiile de conţinut, iar instanţa de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul acuzatorului de stat cu circumstanţe în fapt şi în drept, care ar agrava situaţia condamnatului şi care ar justifica acest recurs. Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanţa judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării şi nu exprimă alte interese decît interesele legii Recurentul mai invocă că, instanţa de apel incorect a apreciat probele prezentate de apelant care confirmă vinovăţia inculpatei în cele incriminate. Motivele aduse de către autorul recursului, referitor la dezacordul cu aprecierea probelor de către instanţa de apel, ţine de starea de fapt şi nu sunt prevăzute ca temei pentru recurs stipulate în art. 427 Cod de procedură penală. Colegiul remarcă faptul că, în speţă, conţinutul probelor şi valoarea lor probatorie este detaliat analizată în textele sentinţei şi deciziei. 6 Temei de a pune la îndoială veridicitatea probelor şi concluziilor instanţelor nu s- au stabilit. Totodată, Colegiul penal menţionează că, argumentele invocate în recursul procurorului au fost deja obiect de judecare în instanţa de apel, iar aceasta respectînd prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar careva noi argumente în recurs procurorul nu a indicat.

De asemenea, instanţa de recurs menţionează că, critica referitor la procedura de apreciere a probelor ţine de starea de fapt a cauzei, care este de competenţa instanţelor de fond şi apel. La etapa recursului ordinar instanţa de recurs nu efectuează un control asupra fondului cauzei, ci verifică aplicarea corectă a normelor de drept material şi de procedură faţă de faptele constatate de instanţa de fond ori, după caz, de instanţa de apel. Această verificare se efectuează numai în limita temeiurilor formulate în recurs. Dreptul instanţei de recurs de judecare şi în baza temeiurilor neinvocate în speţa examinată este inaplicabil, dat fiind că cererea de recurs a fost depusă în defavoarea persoanei achitate. În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar şi, potrivit legii, se impune respingerea recursului ca inadmisibil, cu menţinerea hotărîrii atacate.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie DECIDE : Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curţii de Apel Chişinău, Radu Sîli, împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, în privinţa lui Petco Olga Vasile, cu menţinerea hotărîrii atacate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunţată la 10 iunie 2014, ora 930. Preşedinte /semnătura/ Elena Covalenco Judecători /semnătura/ Ion Guzun /semnătura/ Liliana Catan /semnătura/ Ion Corolevschi /semnătura/ Dumitru Mardari 7