- Dosarul nr.
- 1r-arest-13/2013
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul penal
- Data
- 9 octombrie 2013
- Părțile
- Barbăneagră Andrei
- Pe scurt
- CP
1r-arest-13/2013 — Încheiere- măsură de arest
Dosarul nr. 1r-arest-13/2013 Republica Moldova DECIZIE 09 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în următoarea componenţă: preşedinte – Ursache Petru, judecători – Timofti Vladimir şi Nicolaev Ghenadie, cu participarea: procurorului – Suvac Nicolae, avocatului – Ghiţu Alexandru, a examinat în şedinţă publică recursul declarat de inculpatul Barbăneagră Andrei Grigore împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013 privind prelungirea menţinerii în stare de arest în privinţa lui Barbăneagră Andrei, în cauza penală a acestuia în baza art. 145 alin. (2) lit. b), i), j), k) şi art. 188 alin. (3) lit. c), d) Cod penal. Procedura de citare legal îndeplinită.
Avocatul Ghiţu Alexandru a susţinut recursul în sensul declarat, iar procurorul s-a pronunţat pentru respingerea recursului. Colegiul penal asupra recursului de faţă, CONSTATĂ :
Inculpaţii Barbăneagră Andrei şi Foşnea Anatolie au fost învinuiţi în comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. b), i), j), k) şi art. 188 alin. (3) lit. c), d) Cod penal.
Prin încheierea Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013 a fost respinsă, ca nefondată, cererea inculpatului Barbăneagră Andrei privind înlocuirea măsurii preventive de arest cu o măsură preventivă mai blîndă şi totodată, a fost admis demersul procurorului şi prelungit termenul de menţinere a inculpaţilor Barbăneagră Andrei şi Foşnea Anatolie în stare de arest pe un termen de 90 zile, calculînd termenul de la 16 septembrie 2013. Instanţa şi-a argumentat soluţia prin aceea, că există probe sau indici temeinici cu privire la săvârşirea de către inculpat a unor fapte prevăzute de legea penală; pentru infracţiunile pentru care sunt puşi Barbăneagră Andrei şi Foşnea Anatolie sub învinuire, legea a prevăzut pedeapsa închisorii considerabil mai mare de 2 ani, la materialele cauzei există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru derularea normală a procesului şi raportat la valoarea prejudiciului, nerecuperat până în prezent, la modul şi împrejurările în care s-a 1 desfăşurat activitatea infracţională, la multitudinea actelor materiale reţinute la trimiterea în judecată, precum şi personalitatea inculpatului care anterior a comis mai multe infracţiuni cu intenţie, analogice, pentru care a fost condamnat. De asemenea instanţa a invocat, că argumentul inculpatului Barbăneagră A., precum că starea sănătăţii s-a agravat, părinţii sunt bolnavi şi au nevoie de îngrijire, îşi asumă responsabilitatea de a se prezenta fără întîrziere la orice chemare a instanţei, este neîntemeiat, deoarece pentru admiterea demersului de schimbare a măsurii preventive, or în condiţii de detenţie se acordă obligatoriu asistenţa medicală calificată, iar careva probe ce ar indica la faptul, că lui Barbăneagră A. nu i s-a asigurat la nivelul cuvenit asistenţa medicală nu au fost prezentate.
Nefiind de acord cu încheierea nominalizată inculpatul Barbăneagră Andrei la 17 septembrie 2013, 18 septembrie 2013, 25 septembrie 2013 a declarat recursuri prin care solicită casarea acesteia, cu revocarea măsurii preventive în formă de arest preventiv prin aplicarea unei măsuri preventive mai blînde, invocînd că: - nu a comis infracţiunea incriminată, astfel solicită pronunţarea unei hotărîri de achitare; - fiind la libertate s-a prezentat la toate şedinţele de judecată, motiv de a se eschiva sau tergiversa examinarea cauzei penale în privinţa sa nu are; - se caracterizează pozitiv la locul de trai, fiind în detenţie nu a comis nici o încălcare;
Verificînd argumentele recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal consideră necesar de respins recursul din următoarele motive. Conform art.176 alin. (l) Cod de procedură penală, măsurile preventive pot fi aplicate la propunerea organului de urmărire penală, sau, după caz, de către instanţa de judecată numai în cazurile în care există suficiente temeiuri rezonabile de a presupune că bănuitul, învinuitul, inculpatul ar putea să se ascundă de organul de urmărire penală sau de instanţă, să împiedice stabilirea adevărului în procesul penal, ori să săvîrşească alte infracţiuni. Alineatul (2) al aceluiaşi articol în redacţia Legii nr. 66 din 05.04.2012 prevede, că arestarea preventivă şi măsurile alternative arestării se aplică numai persoanei care este bănuită, învinuită de săvîrşirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, iar în cazul existenţei unei bănuieli rezonabile privind săvîrşirea altor infracţiuni, ele se aplică învinuitului, inculpatului care a comis cel puţin una din acţiunile menţionate la alin.(1). Astfel, Colegiul penal consideră că, în cazul examinat sunt prezente temeiurile indicate mai sus, fiind probat faptul necesităţii prelungirii detenţiei preventive a inculpatului Barbăneagră Andrei. 2 Potrivit art. 25 alin. (4) din Constituţia RM, termenul arestării poate fi prelungit de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult pînă la 12 luni. Colegiul penal consideră, că sunt prezente condiţiile cazului excepţional, care indică la necesitatea prelungirii detenţiei preventive a inculpatului Barbăneagră Andrei, reieşind din complexitatea cauzei penale, gravitatea infracţiunilor incriminate, păstrarea pericolului de dispariţie a inculpatului Barbăneagră Andrei şi de comitere de către el a unor noi infracţiuni, precum şi de influenţare a părţilor vătămate şi martorilor pe cauză şi nimicire de probe. Aceste bănuieli rezonabile rezultă din caracterul faptei imputate, de care se învinuieşte Barbăneagră Andrei, care este învinuit de comiterea unei infracţiuni grave, pentru care legea penală prevede pedeapsa cu închisoarea de la 7 la 12 ani (art. 188 alin. (3) lit. c), d) Cod penal) şi a unei infracţiuni excepţional de grave, pentru care legea penală prevede pedeapsa – detenţiune pe viaţă (art. 145 alin. (2) lit. b), i), j), k) Cod penal), iar fiind la libertate, ar putea să împiedice stabilirea adevărului în procesul penal, ori să săvîrşească alte infracţiuni. Mai mult ca atît, cauza penală în privinţa inculpaţilor Barbăneagră A. şi Foşnea A, fiind examinată în ordine de apel, s-a stabilit că nu au fost îndeplinite toate cerinţele legale de examinare ale cauzei, urmînd a fi cercetate din nou toate probele prezentate de către părţi, împrejurări care prezintă temeiuri rezonabile de a presupune, că aflîndu-se la libertate, inculpaţii ar putea împiedica la stabilirea adevărului în procesul penal, sau s-ar putea eschiva de la instanţa de judecată. În circumstanţele descrise, Colegiul penal consideră, că procurorul a prezentat probe verosimile, suficiente şi justificate care permit a presupune despre existenţa, la etapa actuală, a riscului real de ingerinţă a inculpatului în cursul normal al justiţiei, prin intervenirea în procesul de acumulare a probelor, precum şi prin riscul real de a întreprinde alte măsuri şi acţiuni în vederea eschivării de la răspundere şi pedeapsă penală, sau obţinerea unui rezultat mai favorabil sie. Astfel, toate circumstanţele indicate, luate în cumul, legitimează detenţia provizorie a învinuitului în necesitatea apărării ordinii publice. La momentul actual, Colegiul penal consideră imposibilă aplicarea faţă de Barbăneagră Andrei a unei măsuri preventive mai blînde, fără a fi prejudiciat cursul normal al procesului penal, constatînd prezenţa circumstanţelor excepţionale, care determină necesitatea aplicării celei mai aspre măsuri preventive cu privarea de libertate a inculpatului. Deci, în baza celor relatate, Colegiul penal găseşte necesar a menţine încheierea, prin care a fost prelungită măsura preventivă – arestul preventiv pe un termen de 90 de zile, urmînd să fie respectate prevederile art. 20 alin. (3) Cod de procedură penală, potrivit căruia urmărirea penală şi judecarea cauzelor penale, în care sunt învinuiţi, inculpaţi arestaţi preventiv, se examinează de urgenţă şi preferenţial. 3 În cele din urmă, Colegiul penal constată că, privarea provizorie de libertate a inculpatului Barbăneagră Andrei, la momentul şi în cazul concret, deşi este o ingerinţă în drepturile garantate de art. 5 CEDO, totuşi, în circumstanţele descrise, urmăreşte un scop legal şi, respectiv, este una legală, necesară şi proporţională pericolului social al faptei ce i se încriminează şi urmăreşte drept scop desfăşurarea normală a cercetării judecătoreşti, protejarea persoanelor participanţi la proces, acordarea posibilităţii procurorului de a acumula nestingherit probe şi păstrarea intactă a acestora, garantarea desfăşurării unui proces obiectiv şi echitabil, cu adoptarea unei hotărîri întemeiate şi legale, precum şi garantarea atragerii la răspundere şi pedeapsă penală a persoanei vinovate, în cazul unei eventuale condamnări. Reieşind din cele expuse, Colegiul penal consideră, că motivele invocate de către recurent, sunt combătute prin cele invocate mai sus, din care considerent găseşte necesar de a respinge recursul, urmînd a fi menţinută fără modificări încheierea instanţei de judecată.
Pentru aceste motive, în conformitate cu art. 312 alin. (5) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE: Respinge recursul declarat de inculpatul Barbăneagră Andrei împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013 privind prelungirea menţinerii în stare de arest a lui Barbăneagră Andrei. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Preşedinte semnătura Ursache Petru Judecători semnătura Timofti Vladimir semnătura Nicolaev Ghenadie Copia corespunde originalului Timofti Vladimir 4