1ra-498/2013 — 145 alin.2 lit.b, i, j, k și art. 188 alin.3 lit.c și d Cod penal

1ra-498/2013 — 145 alin.2 lit.b, i, j, k și art. 188 alin.3 lit.c și d Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul 1ra-498 /13

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

18 iunie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători –Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Iurie Diaconu și Nicolae Gordilă,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, de inculpații Barbăneagră

Andrei și Foșnea Anatolie, de avocatul Bordei Teodor, în numele inculpatului Foșnea

Anatolie împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie

2012 în cauza penală în privința lui

Barbăneagră Andrei Grigori, născut la 11

octombrie 1981, originar din mun. Chișinău și domiciliat

în r-nul Criuleni, s. Ciopleni, str. D. Cantemir 17;

Foșnea Anatolie Anatolie, născut la 01 martie

1983, originar și domiciliat în mun. Chișinău, str.

Fierarilor 6, ap.7;

Date referitoare la termenul de examinare al

cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul Sergiu Crijanovschi care a solicitat admiterea recursului în sensul

declarat, cu respingerea recursurilor inculpaților și al avocatului Bordei Teodor, în

numele inculpatului Foșnea Anatolie.

Inculpatul Barbăneagră Andrei și avocatul său Cebotari Pavel, inculpatul Foșnea

Anatolie și avocatul său Bordei Teodor care au solicitat admiterea recursurilor declarate

și respingerea recursului procurorului;

C O N S T A T Ă :

Barbăneagră Andrei au fost achitați de sub învinuirea de comitere a infracțiunilor

prevăzute de art. 145 alin.(2) lit.b), i), j), k) și art. 188 alin.(3) lit.c) și d) Cod penal din

motiv că faptele nu au fost săvîrșite de inculpați.

Anatolie și Barbăneagră Andrei, precum că ei, la data de 09 decembrie 1999, la orele 23-

00, împreună și în urma înțelegerii prealabile cu Arnaut Veaceslav și Cebotari Ruslan,

aflîndu-se în mun. Chișinău, avînd scopul sustragerii deschise a bunurilor materiale ale

altei persoane, cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei

agresate, cunoscînd faptul că Coliban Mihail deține o sumă de bani pentru procurarea unui

automobil, s-au deplasat cu automobilul de model Moskvici, care aparținea tatălui lui

Ruslan Cebotari, în s. Ciopleni, r-nul Criuleni, unde la data de 10 decembrie 1999,

aproximativ la orele 01-30 minute, repartizînd rolurile între ei, fiind mascați, au pătruns în

gospodăria lui Coliban Mihail, din s. Ciopleni, r-nul Criuleni, știind cu certitudine că

ultimul este de o vîrstă înaintată, are 50 ani și locuiește de unul singur, conform planului

elaborat, au pătruns în odaia în care se afla proprietarul casei și l-au atacat solicitînd de la el

mijloace bănești, aplicîndu-i multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale

corpului, legîndu-i mîinile și picioarele cu peliculă lipicioasă și strangulîndu-l de gît cu un

cablu din două fire împletite, cauzîndu-i leziuni corporale grave, periculoase pentru viață și

în mod deschis au sustras din casă bani în sumă de 100 lei și bunuri personale în mărime de

1000 lei, cauzîndu-i proprietarului o daună materială considerabilă în mărime de 1100 lei.

Tot ei, în aceleași circumstanțe, urmărind scopul omorului lui Coliban Mihail din

interes material și în scopul înlesnirii săvîrșirii unei alte infracțiuni, cu o deosebită cruzime

i-au aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale

corpului, legîndu-i mîinile și picioarele cu peliculă lipicioasă și strangulîndu-l de gît cu un

cablu din două fire împletite și cu un fular din lînă, au incendiat domiciliul din interiorul

odăii unde se afla acesta și cu banii și bunurile sustrase au părăsit locul infracțiunii,

cauzîndu-i lui Coliban Mihail vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, în urma

cărora a survenit decesul acestuia.

condamnarea inculpaților în baza art. 145 alin.(2) lit.b), i), j), k) și art. 188 alin.(3) lit.c)

și d) Cod penal din motiv că instanța de judecată nu a luat în considerație probele

acuzării care au dovedit că anume persoanele date au comis infracțiunile incriminate iar

probele apărării trebuiau apreciate critic fiindcă martorii acesteia erau părinții lui Foșnea

Anatolie.

2012, apelul procurorului a fost admis, a fost casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărîre prin care:

Barbăneagră Andrei și Foșnea Anatolie au fost condamnați în baza art.188 alin.(2)

lit.b), c), d), f) Cod penal la cîte o pedeapsă, cu stabilirea art. 79 Cod penal, sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani 10 luni fiecăruia, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1 În fapt, instanța de apel, pe baza probelor administrate a constatat că Foșnea

Anatolie și Barbăneagră Andrei, la data de 09 decembrie 1999, la orele 23-00, împreună și

în urma înțelegerii prealabile cu două persoane în privința cărora materialele cauzei penale

au fost disjungate în procedură separată, împărțind rolurile între ei, deghizîndu-se, au

pătruns în gospodăria lui Coliban Mihail din s. Ciopleni, r-nul Criuleni, unde l-au atacat pe

acesta și au pretins de la el mijloace bănești, aplicîndu-i multiple lovituri cu pumnii și

picioarele peste diferite părți ale corpului, sustrăgînd de la acesta bani și bunuri personale,

cu cauzarea unei pagube materiale considerabile în mărime totală de 1100 lei.

4.2 În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat faptul că reieșind din

declarațiile incriminatoare depuse de Barbăneagră Andrei în calitate de învinuit și

inițiale ca bănuit, care coroborează și se completează cu depozițiile martorului

Barbăneagră Tamara, depuse la urmărirea penală, cît și depozițiile martorului Sergiu

Canțer, Colegul penal a considerat că vinovăția inculpaților în săvîrșirea tîlhăriei,

însoțită de violența periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate, săvîrșită de

2

mai multe persoane mascate, prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile, a fost dovedită pe deplin.

Afirmațiile inculpatului Barbăneagră Andrei, date în instanță, precum că

declarațiile din timpul urmăririi penale au fost depuse ca rezultat al maltratării lui de

către colaboratorii de poliție și de procuror, au fost verificate de instanță și sunt

considerate ca neîntemeiate.

Teodor Bordei, în numele inculpatului Foșnea Anatolie, au declarat recursuri ordinare,

prin care:

- procurorul, invocînd ca temei de declarare a recursului art. 427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea

menținerii sentinței de achitare a inculpaților de sub învinuirea de comitere a infracțiunii

prevăzute de art.145 alin.(2) lit.b), i), j), k) Cod penal, cu remiterea cauzei la rejudecare.

Recurentul menționează faptul că instanța de apel, nefiind de acord cu aprecierea

probelor de procuror și ajungînd la concluzia menținerii sentinței instanței de fond în

partea achitării inculpaților de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art.

145 alin.(2) lit.b),i),j),k) Cod penal, urma să dezvăluie această concluzie, expunîndu-și

punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și puse la baza

sentinței de achitare, fapt ce nu a avut loc, fiind efectuată o apreciere eronată și formală

a probelor și circumstanțelor cauzei.

La fel, instanțele de judecată incorect au concluzionat că organul de urmărire

penală nu a adus probe suficiente pentru demonstrarea vinovăției inculpaților în

comiterea omorului fiindcă aceeași instanță de apel a admis probele administrate în

cadrul urmăririi penale și cercetate în instanțele de judecată, recunoscîndu-i culpabili pe

inculpații menționați doar de comiterea tîlhăriei.

Vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin.(2)

lit.b), i), j), k) Cod penal a fost dovedită prin declarațiile martorului Barbăneagră

Tamara, după explicarea drepturilor procesuale și a dreptului de a nu depune declarații

împotriva rudelor apropiate, fapt confirmat prin semnătură.

Martorul Canțîr Serghei în ședințele instanței de fond și de apel a declarat că pe

inculpați i-a cunoscut din lucru operativ, iar după parvenirea informației operative

precum că Barbăneagră Andrei, în cercul său de prieteni a afirmat că a participat la

omorul lui Coliban Mihail, mai apoi la interogarea acestuia, el a explicat despre omorul

menționat cît și despre inelul sustras de la partea vătămată, despre care pînă la acel

moment nu se cunoștea nimic.

Astfel, la materialele cauzei penale există probe suficiente care dovedesc

vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate, fapt ignorat de instanța de

apel, astfel nefiind rezolvat fondul cauzei, de aceea se impune casarea deciziei

contestate, deoarece ea nu conține motivele pe care se întemeiază soluția adoptată;

-inculpatul Foșnea Anatolie și avocatul său, Bordei Teodor care invocînd ca

temei de declarare a recursului art. 427 alin.(1) pct.8 ) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței instanței de fond, prin care

inculpatul a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunilor prevăzute de art.

145 alin.(2) lit.b), i), j), k) și art. 188 alin.(3) lit.c) și d) Cod penal din motiv că cumulul

de probe administrate în instanța de fond și de apel nu confirmă în nici un fel și sub nici

o formă vinovăția inculpatului, la materialele cauzei neexistînd declarații, corpuri

delicte sau un raport de expertiză care să confirme vinovăția acestuia;

3

- inculpatul Barbăneagră Andrei, care neinvocînd nici un temei de declarare a

recursului, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței ca legală și

întemeiată și cu eliberarea sa din locurile de detenție.

lărgit concluzionează asupra admiterii recursurilor din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar conform

pct.8) al aceluiași articol în cazul cînd- nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Însă, Colegiul penal lărgit menționează că aplicabile în speța dată sunt temeiurile

prevăzute de art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, menționate mai sus.

Conform prevederilor art.414, 415 Cod de procedură penală, judecînd apelul,

instanța de apel este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe

noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele administrate de

instanța de fond și în decizia sa să expună temeiurile de fapt și de drept care au dus la

admiterea sau respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi legale, deși sînt obligatorii, nu au

fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel, decizia instanței

de apel fiind contradictorie, unele probe ca: declarațiile lui Barbăneagră Andrei, date în

calitate de bănuit (vol.I, f.d.139-140) cît și cele date în calitate de învinuit la data de 05

martie 2012 (vol.I, f.d.179), în prezența avocatului Vasile Tripac; procesul- verbal de

reconstituire a faptei din 05 martie 2012 (vol.I, f.d.171); declarațiile martorului

Barbăneagră Tamara din 05 martie 2012 (vol.I, f.d. 170); au fost considerate suficiente

pentru condamnarea inculpaților pentru comiterea tîlhăriei dar insuficiente pentru

recunoașterea vinovăției inculpaților pentru comiterea omorului, cu toate că infracțiunile

incriminate acestora constituie, conform art. 33 alin.(4) Cod penal, un concurs ideal de

infracțiuni, cînd persoana săvîrșește o acțiune care întrunește elementele mai multor

infracțiuni.

La fel, instanța de apel, contrar prevederilor art. 101 alin.(1) Cod de procedură

penală, nu a analizat toate probele în ansamblu- din punct de vedere al coroborării lor,

astfel nefiind apreciate declarațiile inculpatului Barbăneagră Andrei în cumul cu raportul

de expertiză medico-legală a cadavrului lui Coliban Mihail nr. 82 D din 16 martie 2012

(vol.II, f.d.56), din care rezultă modul de maltratare a victimei, leziunile corporale

cauzate și cauza decesului acestuia și în cumul cu procesul- verbal de cercetare la fața

locului din 10 decembrie 1999 și fototabel (vol.I, f.d. 4-12).

Conform art. 101 alin.(4) Cod de procedură penală, instanța de judecată este

obligată să motiveze în hotărîre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor

administrate, însă instanța de apel în decizia sa nu s-a expus la admisibilitatea procesului-

verbal de reconstituire a faptei din 05 martie 2012 (vol.I, f.d.171), efectuat în lipsa

avocatului cît și a declarațiilor martorului Barbăneagră Tamara din 05 martie 2012 (vol.I,

f.d. 170), prin prisma prevederilor art. 371 alin.(3) Cod de procedură penală.

Prin urmare, modalitatea de motivare a soluției denotă faptul că instanța de apel nu

a apreciat probele acumulate în ansamblu, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării acestora, prin ce a comis eroarea de

drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

4

Această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs deoarece soluționarea

acesteia ține de desfășurarea legală a procedurii de judecată în instanța de apel, care

conform art.414 Cod de procedură penală, trebuie să judece apelul din punct de vedere al

stării de fapt și de drept, deci al legalității și temeinicii sentinței atacate.

Astfel, încălcările enunțate determină incontestabil Colegiul penal lărgit să

concluzioneze asupra necesității de a casa decizia instanței de apel cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță în alt complet de judecători.

În procesul rejudecării cauzei, instanța urmează să țină cont de argumentele

formulate în apel și cele expuse în prezenta decizie, să înlăture eroarea admisă și să

pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în strictă conformitate cu prevederile art. 417

Cod de procedură penală.

Conform prevederilor art.435 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

soluționînd recursul, rezolvă și chestiunile complementare prevăzute în art.416 Cod de

procedură penală.

Articolul 416 Cod de procedură penală prevede dreptul instanței de a soluționa

unele chestiuni complementare care nu se referă la fondul cauzei, inclusiv dreptul să

dispună aplicarea măsurii preventive inculpatului, conducîndu-se de prevederile art.329

Cod de procedură penală.

Potrivit art.329 Cod de procedură penală, instanța din oficiu este în drept să

dispună aplicarea măsurii preventive inculpatului.

În conformitate cu prevederile art.176 Cod de procedură penală, arestarea

preventivă poate fi aplicată de către instanța de judecată numai persoanei învinuite de

săvîrșirea unei infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepționale de grave iar în cazul

existenței unei bănuieli rezonabile privind săvîrșirea altor infracțiuni, inculpatului numai

în cazurile în care există suficiente temeiuri rezonabile de a presupune că inculpatul ar

putea să se ascundă de instanță, să împiedice stabilirea adevărului în procesul penal ori

să săvîrșească alte infracțiuni, de asemenea ele pot fi aplicate de instanță pentru

asigurarea executării sentinței.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în cazul cînd dispune casarea

cu remiterea la rejudecare a deciziei instanței de apel, prin care persoana a fost

condamnată la o pedeapsă reală sub formă de închisoare, cu toate că, conform sentinței

primei instanțe, persoana a fost achitată sau condamnată la o pedeapsă nonprivativă de

libertate, deliberînd, este în drept să aplice persoanei măsura de arest preventiv sau la

domiciliu în cazurile în care există suficiente temeiuri rezonabile de a presupune că

inculpatul ar putea să se ascundă, să împiedice stabilirea adevărului în procesul penal ori

să săvîrșească alte infracțiuni, de asemenea pentru asigurarea executării sentinței.

Prevederile art. 329 alin.(2) Cod de procedură penală nu se aplică în cazul cînd

măsura arestului preventiv sau la domiciliu a fost aplicată prin decizia Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, fiindcă

deciziile adoptate de către Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, conform

legislației procesual penale, nu sînt supuse căilor ordinare de atac.

Din aceste considerente, din motiv că în cauză există probe certe că lăsarea

inculpaților în libertate indică la riscul sporit al posibilității eschivării acestora de la

prezentarea în ședința de judecată, derularea normală a procesului, cît și influențarea

martorilor în cauză, din motiv că aceștia se învinuiesc în săvîrșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 145 alin.(2) lit.b), i), j), k) și art. 188 alin.(3) lit.c) și d) Cod penal,

care conform art.16 Cod penal, se califică ca infracțiuni deosebit de grave și

5

excepțional de grave, instanța de recurs consideră că sînt întrunite toate condițiile pentru

aplicarea în privința lui Foșnea Anatolie și Barbăneagră Andrei a măsurii preventive –

arestul preventiv, atît din punct de vedere al dreptului intern, cît și al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, și anume

există motive verosimile de a bănui că inculpații se vor eschiva de la prezentarea în

ședința de judecată, tergiversînd examinarea cauzei, există riscul de a influența martorii.

Aspectele invocate mai sus se circumscriu cerințelor Curții Europene care,

verificînd temeiurile de arestare din dreptul intern în respectarea art. 5 din Convenție, a

apreciat asupra caracterului rezonabil al detenției preventive, arătînd că detenția este

justificată doar dacă se face dovadă că asupra procesului penal planează cel puțin unul

dintre următoarele pericole care trebuie apreciate în concret pentru fiecare caz în parte:

pericolul de săvîrșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul

presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpaților.

Reieșind din cele expuse, conchidem că în privința lui Foșnea Anatolie și

Barbăneagră Andrei urma să fie aplicată arestarea preventivă pe un termen de 90 zile,

începînd cu data de 18 iunie 2013.

alin.(2) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, de inculpații Barbăneagră Andrei și Foșnea

Anatolie, de avocatul Bordei Teodor, în numele inculpatului Foșnea Anatolie.

Casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie

2012 în cauza penală în privința lui Barbăneagră Andrei Grigori și Foșnea Anatolie

Anatolie, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel în alt

complet de judecători.

Se aplică măsura preventivă în privința lui Barbăneagră Andrei și Foșnea

Anatolie - arestul preventiv pe un termen de 90 de zile.

Decizia nu este supusă căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 09 iulie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Iurie Diaconu

Nicolae Gordilă

6

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

Dosarul 1ra-498/ 13

O P I N I E S E P A R A T Ă

a judecătorului Ghenadie Nicolaev

(Conform art. 340 alin.(3)Cod de procedură penală pe cauza penală în privința lui

Foșnea Anatolie și Barbăneagră Andrei)

18 iunie 2013 mun. Chișinău

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 18 iunie

2013, au fost admise recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, de inculpații Barbăneagră Andrei și

Foșnea Anatolie, de avocatul Bordei Teodor, în numele inculpatului Foșnea Anatolie,

casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2012 în

cauza penală în privința lui Barbăneagră Andrei Grigori și Foșnea Anatolie Anatolie

și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel în alt complet de

judecători.

S-a aplicat măsura preventivă în privința lui Barbăneagră Andrei și Foșnea

Anatolie - arestul preventiv pe un termen de 90 de zile.

Cu concluzia dată nu sunt de acord, consider că recursul procurorului urma a fi

respins ca inadmisibil, iar recusurile inculpaților Barbăneagră Andrei și Foșnea

Anatolie, al avocatului Bordei Teodor, declarat în numele inculpatului Foșnea Anatolie,

urmau a fi admise, cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței, din

motiv că apelul procurorului a fost greșit admis, din următoarele considerente.

Conform art. 101 alin.(4) Cod de procedură penală, instanța de judecată este

obligată să motiveze în hotărîre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor

administrate.

Instanța de fond corect a constatat că procesul- verbal de reconstituire a faptei din

05 martie 2012(vol.I, f.d.171) nu poate fi pus la baza condamnării din motiv că

reconstituirea faptei la fața locului a fost efectuată cu încălcări grave a procedurii penale

și anume a fost efectuată în lipsa avocatului, astfel, această acțiune procesuală fiind

inadmisibilă.

Declarațiile martorului Barbăneagră Tamara din 05 martie 2012 (vol.I, f.d. 170),

care este mama inculpatului Barbăneagră Andrei, nu pot fi puse la baza hotărîrii de

condamnare deoarece reieșind din prevederile art. 371 alin.(3) Cod de procedură penală,

în cazul cînd martorul care este eliberat prin lege, de-a a face declarații în baza

prevederilor art. 90 alin.(11) Cod de procedură penală nu a acceptat de a face declarații

în ședința de judecată, declarațiile lui făcute în cursul urmăririi penale nu pot fi citite în

ședința de judecată și urmează să fie recunoscute ca inadmisibile.

La fel, declarațiile lui Barbăneagră Andrei date în calitate de bănuit (vol.I,

f.d.139-140) cît și cele date în calitate de învinuit la data de 05 martie 2012 (vol.I,

f.d.179) nu pot fi puse la baza învinuirii dacă nu sunt confirmate de alte probe

7

administrate în ședința de judecată.

Pe această linie de analiză, îmi exprim dezacordul cu colegii din completul de

judecată pe marginea judecării cauzei în ordine de recurs.

În temeiul art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală, expun și semnez prezenta

opinie separată în cauza dată, care o anexez la dosar.

Judecător Ghenadie Nicolaev

8