2ra-206/26 — Constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului moral

La 14 mai 2024, Maria Olar a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, solicitând constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei contravenționale într-un termen rezonabil și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că, la 15 februarie 2021, agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Buiucani, Vitalie Vameș, a întocmit în privința sa procesul-verbal cu privire la contravenție seria și nr. XX, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 354 alin. (1) din Codul contravențional.

La 2 martie 2021, nefiind de acord cu procesul-verbal menționat, Maria Olar a depus contestație, care a fost remisă spre examinare Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana. Cauza s-a aflat pe rolul acestei instanțe în perioada 11 martie 2021 – 23 martie 2022, în procedura judecătorului Serghei Papuha.

Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 23 martie 2022 a fost contestată la Curtea de Apel Chișinău. Cauza s-a aflat pe rolul instanței de apel în perioada 19 aprilie 2022 – 2 februarie 2023, hotărârea primei instanțe a fost casată, iar cauza a fost remisă spre rejudecare. Ulterior, cauza a fost repartizată Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în procedura judecătorului Viorelia Grigoraș.

Reclamanta a susținut că durata examinării contestației depuse împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție seria și nr. XX din 15 februarie 2021 a depășit termenul rezonabil, invocând în acest sens prevederile art. 454 din Codul contravențional, care stabilește termenul de examinare a cauzei contravenționale. Or, durata examinării cauzei contravenționale, începând cu 2 martie 2021 și până în prezent, nu poate fi considerată rezonabilă. 1

Drept urmare, reclamanta solicită constatarea încălcării dreptului său la examinare în termen rezonabil a cauzei contravenționale intentate în privința sa în baza procesului-verbal cu privire la contravenție seria și nr. XX din 15 februarie 2021 și încasarea din contul bugetului de stat a sumei de 100 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 instituie un remediu intern eficient pentru apărarea dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, iar caracterul rezonabil al duratei procedurii urmează a fi apreciat în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei, ținând cont de complexitatea acesteia, comportamentul părților, conduita autorităților competente și importanța litigiului pentru partea interesată.

Instanța de apel a constatat că procedura contravențională în privința Mariei Olar a durat aproximativ 3 ani și 2 luni, în perioada 11 martie 2021 – 29 mai 2024, implicând două grade de jurisdicție și remiterea cauzei spre rejudecare. Examinând în ansamblu circumstanțele cauzei, instanța a apreciat că durata procedurii, cumulată cu remiterile și amânările repetate, a depășit ceea ce putea fi considerat rezonabil.

Instanța de apel a considerat eronată concluzia primei instanțe potrivit căreia durata procedurii ar fi fost rezonabilă din motiv că Maria Olar sau 2 reprezentantul acesteia nu au solicitat accelerarea examinării cauzei și nu au obiectat asupra termenelor stabilite pentru ședințele de judecată. Instanța a subliniat că justițiabilului nu îi poate fi impusă obligația de a întreprinde demersuri pentru accelerarea procedurii, iar utilizarea căilor de atac prevăzute de lege nu poate fi considerată un factor de tergiversare imputabil acestuia.

Cu referire la prejudiciul moral, instanța de apel a reținut că durata excesivă a procedurii i-a cauzat Mariei Olar frustrare, neliniște și stres. Ținând cont de durata procedurii, circumstanțele cauzei și criteriile desprinse din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că suma de 3 000 de lei reprezintă o satisfacție echitabilă și suficientă pentru repararea prejudiciului moral, respingând în rest pretenția ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurenta a invocat temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a) și e) din Codul de procedură civilă, susținând că interpretarea legii dată de instanța de apel este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, iar decizia, în partea contestată, este arbitrară și se bazează pe o apreciere vădit nerezonabilă a circumstanțelor cauzei.

A susținut că instanța de apel, deși a constatat încălcarea dreptului Mariei Olar la judecarea cauzei contravenționale în termen rezonabil, nu a stabilit în mod echitabil cuantumul prejudiciului moral. Or, suma de 3 000 de lei este disproporționat de redusă în raport cu durata procedurii de aproximativ 3 ani și 2 luni și cu consecințele produse asupra sa, invocând că durata excesivă a examinării cauzei i-a cauzat frustrare, indignare, neliniște și stres, iar despăgubirea acordată nu asigură o satisfacție echitabilă și integrală. De asemenea, a susținut că instanța de apel nu ar fi motivat suficient reducerea despăgubirii solicitate de la 100 000 de lei la 3 000 de lei și nu ar fi aplicat corespunzător criteriile prevăzute de Legea nr. 87/2011.

La 6 mai 2026, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 30 septembrie 2025, solicitând casarea integrală a acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe de respingere a acțiunii ca neîntemeiată. 3

În motivarea recursului, Ministerul Justiției a invocat temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a), b) și e) din Codul de procedură civilă, susținând că instanța de apel a interpretat eronat Legea nr. 87/2011, contrar jurisprudenței Curții Supreme de Justiție, și și-a întemeiat soluția pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

Recurentul a susținut că, în speță, nu se atestă o tergiversare imputabilă instanțelor de judecată, iar durata procedurii contravenționale trebuia apreciată în ansamblu, ținând cont de complexitatea cauzei, conduita părților și circumstanțele obiective care au influențat desfășurarea procesului, invocând că o parte din întârzieri au fost determinate de remiterea cauzei spre rejudecare, concediul medical al judecătorului, antrenarea acestuia într-un alt complet de judecată și amânarea unei ședințe la solicitarea reprezentantului Mariei Olar.

Ministerul Justiției a mai susținut că instanța de apel nu a acordat o apreciere corespunzătoare raportului motivat al Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, și nici conduitei procesuale a reclamantei, inclusiv faptului că aceasta nu a formulat cereri de accelerare, nu a obiectat asupra termenelor stabilite pentru ședințele de judecată și a solicitat ea însăși amânarea unei ședințe. Aceste circumstanțe nu permiteau calificarea duratei procedurii drept o încălcare a dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil.

Totodată, recurentul a contestat acordarea sumei de 3 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, susținând că Legea nr. 87/2011 nu instituie un drept automat la despăgubire în cazul constatării unei încălcări, iar Maria Olar nu ar fi demonstrat existența unui prejudiciu moral concret, simpla constatare a încălcării putea constitui o satisfacție echitabilă suficientă.

Art. 431 din Codul de procedură civilă: „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanţelor de apel ţine de competenţa Curţii Supreme de Justiţie. (2) Asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători. (3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9 judecători ai Curţii Supreme de Justiţie. (4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa şi la examinarea recursului în cauză.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.” 4

Art. 442 din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepţia celor care dovedesc cheltuielile de judecată şi despăgubirile menţionate la art. 372 alin. (3). Aprecierea probelor dată de prima instanţă şi de instanţa de apel este obligatorie pentru instanţa de recurs, cu excepţia cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care Curtea Supremă de Justiţie examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător. (3) Instanţa de recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor esenţiale invocate în recurs.”

Art. 444 din Codul de procedură civilă: „Recursul considerat admisibil se examinează fără înştiinţarea şi audierea participanţilor la proces, cu excepţia recursului în care se invocă întemeiat art. 432 alin. (1) lit. b) şi e). Completul poate decide şi în alte cazuri invitarea participanţilor în şedinţă pentru a se pronunţa cu privire la recursul considerat admisibil.”

Art. 445 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept: e) să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie.”

Art. 373 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor şi obiecțiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. (2) În limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea cauzei, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. (5) Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel.”

Art. 12 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa judecătorească soluționează cauzele civile în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, al tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, al hotărârilor şi deciziilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, al hotărârilor Curţii Constituţionale, al legilor organice şi ordinare, al hotărârilor Parlamentului, al decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, al hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, al actelor normative ale ministerelor, ale altor autorităţi administrative centrale şi ale autorităţilor administraţiei publice locale. În cazurile prevăzute de lege, instanţa aplică uzanţele dacă acestea nu contravin ordinii publice şi bunelor moravuri.” 5

Art. 118 din Codul de procedură civilă: „(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.”

Art.121 din Codul de procedură civilă: „Instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului.”

Art. 5 din Codul de procedură civilă: „(1) Orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanţă judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime.”

Art. 9 din Codul de procedură civilă: „Instanţei judecătoreşti îi revine un rol diriguitor în organizarea şi desfăşurarea procesului, ale cărui limite şi al cărui conţinut sunt stabilite de prezentul cod şi de alte legi. Instanţa judecătorească explică participanţilor la proces drepturile şi obligaţiile lor procesuale, preîntâmpină asupra urmărilor pe care le poate implica exercitarea sau neexercitarea actului procesual, le acordă sprijin în exercitarea drepturilor, ordonă, la solicitarea părţilor şi altor participanţi la proces, prezentarea de probe care să contribuie la adoptarea unei hotărâri legale şi întemeiate, conduce dezbaterile judiciare, informează părţile despre posibilitatea inițierii procesului de mediere şi ia orice alte măsuri necesare bunei desfăşurări a procesului, pune în discuţia părţilor şi altor participanţi la proces orice împrejurare de fapt sau de drept, efectuează alte acţiuni prevăzute de lege.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 20 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova: „Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.”

Art. 2 alin. (1)-(7) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei nr. 87 din 21 aprilie 2011: „Orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă. Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului (denumită în continuare reclamant). Prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei se repară de către stat. Reparaţia 6 prejudiciului se face de la bugetul de stat. Mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant. Organul care reprezintă statul în instanţă de judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiţiei.”

Art. 4 alin. (1)-(3) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei nr. 87 din 21 aprilie 2011: „Sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiţiei, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.”

Art. 5 alin. (1)-(2) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei nr. 87 din 21 aprilie 2011: „În urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată. La constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral.”

Art. 2036 alin. (1)-(5) din Codul civil: „În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin plata de despăgubiri. Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial. Reparaţia prejudiciului moral se face şi în lipsa vinovăţiei autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii şi în alte cazuri prevăzute de lege. Dacă legea nu prevede altfel, simpla constatare a încălcării unui drept sau interes recunoscut de lege fără plata de despăgubiri oferă satisfacție echitabilă persoanei vătămate doar când aceasta corespunde cu natura dreptului sau interesului recunoscut de lege încălcat și persoana vătămată astfel va putea obține o valoare nepatrimonială superioară prejudiciului moral suferit. Dreptul la despăgubire pentru atingerile aduse drepturilor personale nepatrimoniale poate fi cesionat numai în cazul în care a fost stabilit printr-o tranzacție sau printr-o hotărâre judecătorească definitivă.” 7

Art. 2037 alin. (1)-(3) din Codul civil: „Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate. La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.”.

Prin prisma dispozițiilor art. 444 din Codul de procedură civilă, la caz, examinarea cauzei civile în ordine de recurs s-a realizat fără înștiințarea şi audierea participanților la proces.

Completul de judecată reține că obiectul litigiului dedus judecății în prezenta cauză constă în determinarea caracterului rezonabil al duratei procedurii contravenționale desfășurate în privința Mariei Olar și, subsecvent, în stabilirea întinderii reparației pentru prejudiciul moral cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea cauzei într-un termen rezonabil, garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și reglementat prin Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011. În aplicarea acestor norme, instanța de recurs este chemată să verifice dacă instanța de apel a apreciat în mod corect criteriile legale incidente și dacă suma acordată cu titlu de prejudiciu moral răspunde exigențelor unei satisfacții echitabile, reale și proporționale.

Analizând criticile formulate în cererile de recurs prin prisma rolului instanței supreme de asigurare a aplicării uniforme a legii, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că criticile recurentului privind cuantumul satisfacției echitabile sunt întemeiate în sensul art. 432 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, fiind necesară intervenția instanței de recurs în vederea aplicării 8 uniforme a criteriilor de individualizare a prejudiciului moral acordat în temeiul Legii nr. 87/2011.

Completul de judecată reține că instanța de apel a constatat în mod întemeiat încălcarea dreptului Mariei Olar la examinarea cauzei contravenționale într-un termen rezonabil. Din materialele cauzei rezultă că procedura judiciară în legătură cu care reclamanta a invocat încălcarea acestui drept își are originea în contestația depusă la 2 martie 2021 împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție și a deciziei agentului constatator din 15 februarie 2021, prin care aceasta a fost sancționată în baza art. 354 alin. (1) din Codul contravențional cu amendă în mărime de 29 de unități convenționale, echivalentul a 1 450 de lei.

Contestația a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, la 11 martie 2021. Prin hotărârea din 23 martie 2022, instanța a respins contestația ca neîntemeiată și a încetat procesul contravențional în legătură cu intervenirea termenului de prescripție a tragerii la răspundere contravențională. Ulterior, avocatul Alexei Croitor, în interesele Mariei Olar, a contestat această hotărâre cu recurs. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 2 februarie 2023, recursul a fost admis, hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, din 23 martie 2022 a fost casată, iar cauza a fost remisă spre rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

La 17 martie 2023, cauza a fost repartizată unui judecător din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, fiind primită în procedură prin încheierea din 20 martie 2023. Prima ședință de judecată a fost stabilită pentru 26 mai 2023, însă nu a avut loc din cauza participării judecătorului într-un alt complet de judecată. Următoarea ședință a fost fixată pentru 8 septembrie 2023.

Ședința din 8 septembrie 2023 nu a avut loc în legătură cu aflarea judecătorului în concediu medical, examinarea cauzei fiind amânată pentru 15 februarie 2024. La această dată, avocatul Alexei Croitor a solicitat amânarea ședinței din cauza absenței Mariei Olar și a agentului constatator, următoarea ședință fiind stabilită pentru 25 aprilie 2024.

La 25 aprilie 2024, instanța a examinat contestația, iar deliberarea și pronunțarea hotărârii au fost amânate pentru 29 mai 2024. Prin hotărârea pronunțată la această dată, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, a admis contestația, a anulat procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia agentului constatator din 15 februarie 2021 și a încetat procesul contravențional din cauza neconsemnării datelor și faptelor prevăzute de art. 443 din Codul contravențional. Hotărârea a devenit irevocabilă prin neatacare. 9

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că rezonabilitatea duratei procedurii trebuie evaluată în lumina circumstanțelor concrete ale cauzei, ținând cont de complexitatea acesteia, comportamentul reclamantei, conduita autorităților relevante și importanța procesului pentru persoana interesată. În speță, perioada examinată de instanța de apel, cuprinsă între 11 martie 2021 și 29 mai 2024, a constituit aproximativ 3 ani și 2 luni și a inclus examinarea inițială a contestației, exercitarea căii de atac și rejudecarea cauzei.

În acest context, nu poate fi reținută critica Ministerului Justiției potrivit căreia durata procedurii ar fi fost justificată în integralitate, iar autorităților nu le- ar fi imputabilă nicio întârziere. Cronologia procedurii demonstrează că o parte dintre amânări au avut cauze ce țineau de organizarea activității judiciare. În particular, după repartizarea cauzei spre rejudecare la 17 martie 2023, examinarea contestației a avut loc la 25 aprilie 2024.

Participarea judecătorului într-un alt complet de judecată și aflarea acestuia în concediu medical explică motivele pentru care anumite ședințe nu au avut loc, însă nu justifică durata totală a procedurii și intervalele dintre ședințele stabilite. Obligația de a organiza activitatea judiciară astfel încât cauzele să fie examinate într-un termen rezonabil revine statului, iar repararea prejudiciului în condițiile Legii nr. 87/2011 nu este condiționată de stabilirea vinovăției personale a judecătorului.

Totodată, împrejurarea că reclamanta nu a formulat cereri de accelerare și nu a obiectat asupra termenelor stabilite pentru ședințele de judecată nu echivalează cu acceptarea unei durate excesive a procedurii. Instanței îi revine obligația de a conduce procesul cu celeritate, independent de formularea unor asemenea cereri. Nici exercitarea căii de atac, în urma căreia hotărârea inițială a fost casată, nu poate fi calificată, în sine, drept o conduită de tergiversare imputabilă reclamantei.

Completul de judecată ia în considerare faptul că ședința din 15 februarie 2024 a fost amânată la solicitarea reprezentantului Mariei Olar. Această împrejurare este relevantă pentru aprecierea conduitei reclamantei și a întinderii reparației, însă nu justifică întârzierile anterioare și nu permite atribuirea exclusivă a duratei excesive a procedurii acesteia.

În aceste condiții, Completul de judecată nu identifică temei pentru a interveni asupra concluziei instanței de apel referitoare la existența încălcării dreptului la examinarea cauzei într-un termen rezonabil.

În același sens, Completul de judecată constată că argumentul Ministerului Justiției privind lipsa unui prejudiciu moral concret nu poate fi acceptat doar pentru 10 motivul că reclamanta nu a prezentat dovezi directe ale suferințelor sale. Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 87/2011, sarcina probațiunii lipsei suportării unui prejudiciu moral revine Ministerului Justiției. În circumstanțele speței, menținerea reclamantei timp de aproximativ 3 ani și 2 luni în incertitudine cu privire la soluționarea contestației împotriva sancțiunii contravenționale era aptă să genereze neliniște și disconfort.

Prin urmare, Completul de judecată confirmă concluzia instanței de apel privind existența încălcării dreptului Mariei Olar la examinarea cauzei într-un termen rezonabil și necesitatea acordării unei satisfacții pecuniare. Argumentele Ministerului Justiției nu justifică respingerea integrală a acțiunii, iar simpla constatare a încălcării nu constituie, în circumstanțele cauzei, o reparație suficientă.

Sub aspectul cuantumului reparației morale, însă, Completul de judecată consideră că suma de 3 000 de lei acordată de instanța de apel necesită ajustare în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei și cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 2 alin. (6) din Legea nr. 87/2011 și art. 2037 din Codul civil. Deși instanța de apel a justificat necesitatea acordării unei satisfacții pecuniare, aceasta nu a atribuit o pondere suficientă împrejurării că durata totală a procedurii nu a fost determinată exclusiv de conduita autorităților.

De asemenea, Completul de judecată ia în considerare importanța concretă a cauzei pentru reclamantă. Procedura contravențională viza contestarea procesului-verbal și a deciziei agentului constatator prin care Mariei Olar i-a fost aplicată o amendă în mărime de 1 450 de lei, fiind finalizată prin anularea actelor contestate și încetarea procesului contravențional. Aceste împrejurări justifică acordarea unei satisfacții pecuniare, însă nu relevă existența unor consecințe nepatrimoniale de o asemenea intensitate încât să justifice cuantumul de 3 000 de lei acordat de instanța de apel.

Potrivit jurisprudenței CEDO, satisfacția echitabilă trebuie să fie proporțională și rezonabilă, evitându-se atât îmbogățirea nejustificată a reclamantului, cât și sarcinile excesive asupra statului.

Raportând aceste circumstanțe la criteriile prevăzute de art. 2 alin. (6) din Legea nr. 87/2011, precum și la principiile caracterului rezonabil și echitabil al despăgubirii, Completul de judecată consideră că suma de 1 000 de lei reprezintă o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat Mariei Olar prin încălcarea dreptului la examinarea cauzei într-un termen rezonabil.

La stabilirea acestui cuantum, Completul de judecată ține cont și de practica Curții Supreme de Justiție pentru cauze similare, în temeiul Legii nr. 87/2011 11 (deciziile nr. 2ra-1788/22 din 10 noiembrie 2023, 2ra-1420/23 din 10 iulie 2025, 2ra-784/24 din 21 mai 2025) reflectând atât echitatea, cât și jurisprudența internă și europeană privind protecția drepturilor persoanelor afectate de proceduri îndelungate.

Solicitarea reclamantei privind încasarea sumei de 100 000 lei nu poate fi admisă, deoarece acest cuantum este disproporționat în raport cu circumstanțele cauzei și depășește scopul compensatoriu al reparației prevăzute de Legea nr. 87/2011.

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de avocatul Alexei Croitor, în interesele Mariei Olar, urmează a fi respins, iar recursul depus de Ministerul Justiției al Republicii Moldova urmează a fi admis, cu modificarea deciziei instanței de apel prin micșorarea despăgubirii pentru prejudiciul moral de la 3 000 de lei la 1 000 de lei. În rest, menține decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e), alin. (3) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de avocatul Alexei Croitor, în interesele Mariei Olar. Admite recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova. Modifică decizia din 30 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru, în cauza civilă, Maria Olar împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului moral, prin micșorarea sumei încasate de la 3000 (trei mii) lei la 1000 (o mie) lei. În rest, menține decizia din 30 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru. Decizia este irevocabilă. Președinte, judecător Diana Stănilă Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 12