Publicat pe 12 aprilie 2021 SECȚIUNEA 3 Cerere nr 33832/19 Liya Iosifovna ANDREYEVA împotriva Rusiei, introdusă la 14 iunie 2019, comunicată la 22 martie 2021 EXPOSAT DEFICIENTA, M. Liya Iosifovna Andreyeva, este o resortisantă rusă născută în 1978 și rezidentă în Ufa (republică Bachkortostan). Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Recurenta locuia împreună cu V., un polițist divorțat. La 7 martie 2017, ea încheie contracte de cumpărare de spații și de mașini noi. La 8 martie 2017, un video a fost difuzat pe internet, intitulat la Ufa, un polițist îi oferă prietenei sale un Mercedes cu o valoare de 2,6 milioane ruble La 30 iunie 2017, reclamanta și V. s-au căsătorit.
Ca urmare a difuzării filmului menționat anterior, Ministerul de Interne Bachkortstan a inițiat o procedură de control privind veniturile și cheltuielile V., în conformitate cu Legea federală din 3 decembrie 2012 n. 230-FZ privind controlul coerenței între cheltuielile și veniturile funcționarilor publici ( În ianuarie 2018, procurorul din Bachkortostan a intentat o acțiune civilă în fața Tribunalului Districtual Orjonikidzevski (Oufa) împotriva V., a ex-femeiei și a mamei vitrege a acestuia, precum și împotriva recurentei. La acțiune se baza pe Legea federală nr 230-FZ și tindea să alieneze în beneficiul statului ( обратити в донод годосударства ) anumite bunuri, printre care sediul și prețul revânzării mașinii, ale căror pârâte nu ar fi putut dovedi că au fost achiziționate prin intermediul unor fonduri legale.
La 22 iunie 2018, Tribunalul Districtual Ordjonikidzevski și-a exprimat hotărârea de a accepta acțiunea procurorului. În ceea ce privește reclamanta, a considerat că bunurile în litigiu fuseseră achiziționate prin intermediul fondurilor V. Tribunalul a constatat că aceste bunuri fuseseră achiziționate înainte de căsătorie și a ajuns la concluzia că acestea erau proprietățile care îi aparțineau reclamantei. Din aceste motive, tribunalul a numit locul în beneficiul statului și rambursarea către stat a 1 700 000 RUB (prețul de revânzare a mașinii).
Recurenta a făcut apel în favoarea, interalia , că ea a avut resurse suficiente pentru a cumpăra aceste bunuri și că numai bunurile dobândite în timpul căsătoriei cu funcționarul pot face obiectul controlului în conformitate cu legea federală n 230-FZ și puteau fi alienați în beneficiul statului (a se vedea în acest sens raportul privind jurisprudența Curții Supreme a Rusiei, în partea În acest scop, curtea din Bachkortostan a luat în considerare faptul că, atunci când a cumpărat Mercedesul, reclamanta a vândut o mașină de ocazie de care fusese proprietară.
Respingând motivul pentru care numai bunurile dobândite în timpul căsătoriei cu funcționarul ar putea fi alienați în beneficiul statului, instanța de apel a făcut o trimitere la art. 10 din Legea federală privind combaterea corupției (a se vedea partea de drept și practica internă relevantă) La 7 februarie 2019, în calitate de judecător unic, Curtea din Bachkortstan a refuzat să transmită recursul în casarea recurentei pentru examinare la președinția sa. Judecătorul unic este de acord cu concluziile instanțelor inferioare și a adăugat că este posibil să se fi enervat în beneficiul statului bunurile rudelor funcționarilor acuzați de infracțiuni legate de corupție, atunci când aceste rude dețineau și administrau cu rea credință bunurile dobândite ilegal.
El a considerat, de asemenea, că V. era adevăratul proprietar al bunurilor Înscriși oficial în numele proprietarilor-manechini (имунество, титулни оформленне на подставн La 19 aprilie 2019, hotărând în formațiune de judecător unic, Curtea Supremă a Rusiei a refuzat să transmită recursul în casarea recurentei pentru examinarea camerei sale civile. Judecătorul unic a adăugat că cheltuielile recurentei erau cu mult superioare veniturilor acesteia, fără ca aceasta să-și fi dovedit că își putea permite să cumpere bunurile în litigiu. Conform articolului 8 din Legea federală din 25 decembrie 2008 n 273-FZ privind combaterea corupției, funcționarii din anumite categorii trebuie să își declare anual veniturile, patrimoniul și datoriile.
Ca o situație în care funcționarul sau rudele sale pot avea un interes personal care ar putea afecta îndeplinirea sarcinilor de serviciu ale funcționarului. În conformitate cu art. 13 din această lege, infracțiunile legate de corupție antrenează răspunderea penală, administrativă, civilă și disciplinară, în conformitate cu legislația. În conformitate cu art. 3 din Legea federală din 3 decembrie 2012 n 230-FZ privind controlul coerenței între cheltuielile și veniturile funcționarilor publici (în vigoare de la 1 ianuarie 2012 ianuarie 2013), în cazul în care, timp de un an, funcționarul, soțul și copiii săi minori au achiziționat bunuri (inclusiv bunuri imobile, vehicule, părți sociale sau acțiuni) pentru o sumă totală care depășește venitul lor total perceput pe parcursul celor trei ani anteriori anului în cauză, funcționarul trebuie să furnizeze informații detaliate privind aceste achiziții ca cheltuieli.
În conformitate cu articolele 4, 16 și 17 din această lege, în cazul în care autoritățile competente obțin informații potrivit cărora valoarea bunurilor achiziționate de funcționar, de soțul său și de copiii săi minori depășește venitul total al acestora pe parcursul celor trei ani care precedă anul achizițiilor, aceste autorități inițiază o procedură de control privind coerența dintre veniturile și cheltuielile funcționarului, soțul și copiii săi minori. În cazul în care, la încheierea procedurii de control, autoritățile constată incoerențe între venituri și cheltuieli, acestea transmit aceste informații Parchetului. După analizarea acestor informații, Parchetul poate formula o acțiune civilă în alienare în beneficiul statului bunurilor pe care le deține prin intermediul fondurilor Ö nu a fost demonstrată.
Bunurile care pot fi nebune sunt cele enumerate la art. 3 din Legea federală nr. 230-FZ. La 30 iunie 2017, prezidiul Curții Supreme a Rusiei a validat un raport privind jurisprudența referitoare la acțiunile în alienare a profitului de pe teritoriul bunurilor de origine a căror origine este ilegală. În acest raport, Curtea Supremă a precizat că tranzacțiile efectuate de către funcționar înainte de căsătorie nu pot face obiectul unei proceduri de control în conformitate cu legea federală nr 230-FZ și bunurile primite în cadrul acestor tranzacții nu pot fi nebunești în beneficiul statului pe baza art. 235 § 2 alin. (8) din Codul civil (a se vedea mai jos).
La art. 235 din Codul civil se referă la cazurile în care dreptul de proprietate asupra dreptului de proprietate asupra dreptului de proprietate asupra dreptului de proprietate asupra dreptului de proprietate asupra dreptului de proprietate asupra dreptului de proprietate asupra dreptului de proprietate asupra dreptului de proprietate. În conformitate cu acest articol, cesiunea forțată (принидитититие изъ 368/тие) a unui bun este interzisă, cu excepția anumitor cazuri prevăzute de lege. Luarea uneia dintre excepțiile prevăzute la alineatul (2) alineatul (2) alineatul (8) din articolul menționat (în vigoare de la 1 ianuarie 2013), este alienarea, impusă de justiție, în beneficiul statului de bunuri a căror achiziție prin intermediul unor fonduri nu a fost demonstrată în conformitate cu legislația privind corupția (în ceea ce privește legea privind combaterea corupției și Legea federală nr 230-FZ).
GRIEF Invochează art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, recurenta se plânge că a fost în mod arbitrar privat de bunurile sale.
RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Bunurile în litigiu (local și auto Mercedes) au fost Au fost anulate sau recalificate în contracte de donare între V. și V. sau au rămas valabile din punct de vedere juridic prin ce dispoziții de drept rusesc sunt reglementate noțiunile de Lingența în dreptul la respectarea bunurilor recurentei a fost prevăzută de lege, astfel cum se prevede la art. 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea, mutatis mutandis Frizen c. Rusia, nr. 58254/00, § 33-37, 24 martie 2005, Baklanov c. Rusia, nr. 68443/01, §§ 38-47, 9 iunie 2005, precum și Visićš și Perepjolkins c. Letonia [GC], n 71243/01, § 95-97, 25 octombrie 2012)? Care a fost temeiul juridic pentru a lialiena în beneficiul statului (обраение в донод государства ) a localităților și pentru rambursarea la nivel de stat a prețului de revânzare a mașinii Cu privire la ce dispoziție de drept rusesc se poate aplica procedura de control și la alienare în beneficiul statului de bunuri achiziționate de o altă persoană decât persoana în cauză sau copilul minor al funcționarului, subiect al Legii federale nr 230-FZ?Lingența în dreptul de a respecta bunurile reclamantei urmărea un scop de interes public și a fost proporționată cu acest scop
Publié le 12 avril 2021
Requête n o 33832/19 Liya Iosifovna ANDREYEVA contre la Russie introduite le 14 juin 2019 communiquée le 22 mars 2021
La requérante, M me Liya Iosifovna Andreyeva, est une ressortissante russe née en 1978 et résidant à Oufa (république de Bachkortostan). Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. La requérante cohabitait avec V., un policier divorcé. Le 7 mars 2017, elle conclut des contrats d’achat de locaux et d’une voiture neuve. Le 8 mars 2017, une vidéo fut diffusée sur Internet, intitulée « À Oufa, un policier offre à sa petite amie une Mercedes d’une valeur de 2,6 millions de roubles », montrant la requérante, V. et la voiture en question. Le 30 juin 2017, la requérante et V. se marièrent.
À la suite de la diffusion de la vidéo susmentionnée, le ministère de l’Intérieur de Bachkortostan entama une procédure de contrôle sur les revenus et les dépenses de V., conformément à la loi fédérale du 3 décembre 2012 n o 230-FZ relative au contrôle de la cohérence entre les dépenses et revenus des fonctionnaires (« la loi fédérale n o 230-FZ »). Le 19 décembre 2017, la requérante revendit la voiture pour 1 700 000 roubles (RUB). À l’issue de la procédure de contrôle, le ministère de l’Intérieur transmit les informations pertinentes au Parquet de Bachkortostan. Le 15 janvier 2018, le procureur de Bachkortostan intenta une action civile devant le tribunal du district Ordjonikidzevski (Oufa) contre V., l’ex-femme et l’ex ‑ belle-mère de celui-ci ainsi que contre la requérante.
L’action se fondait sur la loi fédérale n o 230-FZ et tendait à aliéner au profit de l’État ( обратить в доход государства ) certains biens, parmi lesquels les locaux et le prix de la revente de la voiture, dont les défendeurs n’auraient pas prouvé l’acquisition au moyen de fonds licites. Le 22 juin 2018, le tribunal du district Ordjonikidzevski rendit son jugement accueillant l’action du procureur. S’agissant de la requérante, il estima que les biens litigieux avaient été achetés au moyen de fonds de V. car l’intéressée n’avait pas prouvé qu’elle avait des ressources licites suffisantes. Le tribunal observa que ces biens avaient été acquis avant le mariage et conclut qu’ils étaient les biens propres à la requérante.
Pour ces motifs, le tribunal ordonna l’aliénation des locaux au profit de l’État et le remboursement à l’État de 1 700 000 RUB (prix de revente de la voiture). La requérante fit appel en arguant, inter alia , qu’elle avait des ressources suffisantes pour acheter ces biens et que seuls les biens acquis pendant le mariage avec le fonctionnaire pouvaient faire l’objet du contrôle conformément à la loi fédérale n o 230-FZ et pouvaient être aliénés au profit de l’État (voir à cet égard le rapport sur la jurisprudence de la Cour suprême de Russie, dans la partie « Le droit et la pratique internes pertinents »). Le 19 octobre 2018, la cour suprême de Bachkortostan confirma le jugement en appel dans la partie concernant la requérante mais diminua le montant à rembourser par celle-ci jusqu’à 1 120 000 RUB.
Pour ce faire, la cour de Bachkortostan tint compte du fait qu’en achetant la Mercedes, la requérante avait revendu une voiture d’occasion dont elle avait été propriétaire. Rejetant le moyen de l’intéressée selon lequel seuls les biens acquis pendant le mariage avec le fonctionnaire pouvaient être aliénés au profit de l’État, la juridiction d’appel fit un renvoi à l’article 10 de la loi fédérale relative à la lutte contre la corruption (voir la partie « Le droit et la pratique internes pertinents »), en estimant que d’autres personnes proches du fonctionnaire pouvaient tirer profit des délits liés à la corruption et devaient de ce fait engager leur responsabilité civile. Le 7 février 2019, statuant en formation de juge unique, la cour de Bachkortostan refusa de transmettre le pourvoi en cassation de la requérante pour examen à son présidium.
Le juge unique souscrit aux conclusions des juridictions inférieures et ajouta qu’il était possible d’aliéner au profit de l’État les biens des proches des fonctionnaires accusés des délits liés à la corruption, lorsque ces proches possédaient et géraient en mauvaise foi les biens illicitement acquis. Il considéra également que V. était le vrai propriétaire des biens litigieux « formellement inscrits au nom des propriétaires factices » ( имущество, титульно оформленное на подставных лиц ). Le 19 avril 2019, statuant en formation de juge unique, la Cour suprême de Russie refusa de transmettre le pourvoi en cassation de la requérante pour examen à sa chambre civile. Le juge unique ajouta que les dépenses de la requérante étaient largement supérieures aux revenus de celle-ci sans qu’elle ait prouvé qu’elle pouvait se permettre d’acheter les biens litigieux.
Le droit et la pratique internes pertinents Selon l’article 8 de loi fédérale du 25 décembre 2008 n o 273-FZ relative à la lutte contre la corruption, les fonctionnaires de certaines catégories doivent, chaque année, déclarer leurs revenus, leur patrimoine et leurs dettes. L’article 10 de cette loi définit la notion de « conflit d’intérêts » comme une situation où le fonctionnaire ou ses proches peuvent avoir un intérêt personnel susceptible d’impacter l’accomplissement des tâches de service du fonctionnaire. Selon l’article 13 de cette loi, les délits liés à la corruption entrainent la responsabilité pénale, administrative, civile et disciplinaire, conformément à la législation.
Selon l’article 3 de la loi fédérale du 3 décembre 2012 n o 230-FZ relative au contrôle sur la cohérence entre les dépenses et revenus des fonctionnaires (en vigueur depuis le 1 er janvier 2013), si, pendant une année, le fonctionnaire, son époux et ses enfants mineurs ont acquis des biens (s’agissant de biens immobiliers, véhicules, parts sociales ou actions) pour un montant total dépassant leur revenu total perçu pendant les trois ans précédant l’année en question, le fonctionnaire doit fournir des informations détaillées sur ces acquisitions en tant que dépenses.
Selon les articles 4, 16 et 17 de cette loi, si les autorités compétentes obtiennent des informations selon lesquelles la valeur des biens acquis par le fonctionnaire, son époux et ses enfants mineurs excède le revenu total de ceux-ci perçu pendant les trois ans précédant l’année des acquisitions, ces autorités entament une procédure de contrôle sur la cohérence entre les revenus et les dépenses du fonctionnaire, son époux et ses enfants mineurs. Si, à l’issue de la procédure de contrôle, les autorités décèlent des incohérences entre les revenus et les dépenses, elles transmettent ces informations au Parquet. Après avoir analysé ces informations, le Parquet peut formuler une action civile en aliénation au profit de l’État des biens dont l’acquisition au moyen de fonds licites n’a pas été démontrée.
Les biens qui peuvent être aliénés sont ceux listés dans l’article 3 de la loi fédérale n o 230-FZ. Le 30 juin 2017, le présidium de la Cour suprême de Russie a validé un rapport sur la jurisprudence relative aux actions en aliénation du profit de l’État des biens d’origine prétendument illicite. Dans ce rapport, la Cour suprême a précisé que les transactions effectuées par l’époux du fonctionnaire avant leur mariage ne peuvent pas faire l’objet de procédure de contrôle conformément à la loi fédérale n o 230-FZ et les biens reçus lors de ces transactions ne peuvent pas être aliénés au profit de l’État sur le fondement de l’article 235 § 2, alinéa 8 du code civil (voir ci-dessous). L’article 235 du code civil traite les cas où le droit de propriété s’éteint.
Selon cet article, la cession forcée ( принудительное изъятие ) d’un bien est interdite, sauf dans certains cas prévus par la loi. L’une des exceptions visées par le paragraphe 2, alinéa 8 de cet article (en vigueur à compter du 1 er janvier 2013), est l’aliénation, ordonnée par la justice, au profit de l’État des biens dont l’acquisition au moyen de fonds licites n’a pas été démontrée conformément à la législation relative à la corruption (s’agissant de la loi relative à la lutte contre la corruption et de la loi fédérale n o 230-FZ). GRIEF Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, la requérante se plaint d’avoir été arbitrairement privée de ses biens.
1. Les biens litigieux (les locaux et la voiture Mercedes) ont-ils été – en tout ou en partie – les « biens » de la requérante, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ? En particulier : Les contrats d’achat des locaux et de la voiture par la requérante ont-ils été annulés voire requalifiés en contrats de donation entre V. et celle-ci, ou sont-ils restés juridiquement valables ? Par quelles dispositions de droit russe sont réglementées les notions de « vrai propriétaire » ( фактический собственник ) et de « propriétaire factice » ( подставное лицо ) ? 2. L’ingérence dans le droit au respect des biens de la requérante a-t-elle été prévue par la loi, comme l’exige l’article 1 du Protocole n o 1 (voir, mutatis mutandis , Frizen c. Russie , n o 58254/00, §§ 33-37, 24 mars 2005, Baklanov c. Russie , n o 68443/01, §§ 38-47, 9 juin 2005, ainsi que Vistiņš et Perepjolkins c. Lettonie [GC], n o 71243/01, §§ 95-97, 25 octobre 2012) ? En particulier : Quelle a été la base légale pour l’aliénation au profit de l’État ( обращение в доход государства ) des locaux et pour le remboursement à l’État du prix de revente de la voiture ? Quelle(s) disposition(s) de droit russe permette(nt) la procédure de contrôle et l’aliénation au profit de l’État des biens acquis par une personne autre qu’époux ou enfant mineur du fonctionnaire,
sujet de la loi fédérale n o 230-FZ ? 3. L’ingérence dans le droit au respect des biens de la requérante poursuivait-elle un but d’utilité publique et a-t-elle été proportionnée par rapport à ce but ?