KOVALENKO v. UKRAINE

Publicat la 12 aprilie 2021 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 41825/19 Eduard Vladimirovich KOVALENKO împotriva Ucrainei depusă la 26 iulie 2019 comunicată la 23 martie 2021 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la condamnarea reclamantului în temeiul articolelor 114-1 și 295 din Codul Penal al Ucrainei pentru declarațiile sale publice împotriva mobilizării militare făcute la demonstrația din Genichesk la 27 ianuarie 2015. La 26 februarie 2019, Curtea Supremă a Ucrainei a susținut decizia instanțelor inferioare care au condamnat reclamantul la cinci ani de închisoare. Actul de care a fost condamnat reclamantul constituie o infracțiune penală în temeiul legislației naționale în momentul în care a fost comisă, conform prevederilor art. 7 din Convenție?

A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare contrar art. 10 din Convenție? A fost condamnarea reclamantului bazată pe dispoziții juridice clare și previzibile și necesară într-o societate democratică? A fost interferența cu libertatea de exprimare a reclamantului proporțională cu obiectivul legitim urmărit?

Published on 12 April 2021

FIFTH SECTION

Application no. 41825/19 Eduard Vladimirovich KOVALENKO against Ukraine lodged on 26 July 2019 communicated on 23 March 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant’s conviction under Articles 114-1 and 295 of the Criminal Code of Ukraine for his public statements against military mobilisation made at the demonstration in Genichesk on 27 January 2015. On 26 February 2019 the Supreme Court of Ukraine upheld the decision of the lower courts convicting the applicant to five years’ imprisonment.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the act of which the applicant was convicted constitute a criminal offence under national law at the time when it was committed, as envisaged by Article 7 of the Convention? 2. Has there been a violation of the applicant’s right to freedom of expression contrary to Article 10 of the Convention? Was the applicant’s conviction based on clear and foreseeable legal provisions and necessary in a democratic society? Was the interference with the applicant’s freedom of expression proportionate to the legitimate aim pursued?