CASE OF VORONKIN v. UKRAINE

CAUZA CU VORONKIN v. UKRAINE (Declarația nr. 19112/20) JUDGMENT STRASBOURG 15 aprilie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Voronkin v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Ivana Jelić, președinte, Ganna Yudkivska, Arnfinn Bårdsen, judecători și Liv Tigerstedt, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 25 martie 2021, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 15 aprilie 2020. Reclamantul a fost reprezentat de dl A.V. Pustyntsev, un avocat care practică în Dnipro. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a primit notificarea cererii. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de condițiile inadecvate ale detenției sale și de lipsa unui remediu eficace în legislația internă. De asemenea, a formulat alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. Reclamantul s-a plâns în principal de condițiile inadecvate ale detenției sale și de faptul că nu are nici un remediu eficace în acest sens. El se bazează pe articolele 3 și 13 din Convenție, care scrie după cum urmează: art. 3 „Nimeni nu poate fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsei inumane sau degradante”. art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în prezenta convenție are un remediu eficace în fața unei autorități naționale ...” Curtea constată că reclamantul a fost reținut în condiții proaste. Detaliile deținerii sale sunt indicate în tabelul adăugat. Curtea se referă la principiile stabilite în cazul său Legea privind condițiile inadecvate de detenție (a se vedea, de exemplu, Muršić Croația [GC], nr. 7334/13, §§ 101, CEDO 2016). Reafirmă, în special, că o lipsă gravă de spațiu într-o celulă de închisoare cântărește mult ca un factor care trebuie luat în considerare în scopul stabilirii condițiilor de detenție descrise sunt „degradante” din punctul de vedere al articolului 3 și pot dezvălui o încălcare, atât singură, cât și luată împreună cu alte deficiențe (a se vedea Muršić , citat mai sus §§ 122 141, și Ananiev și alții c. Rusia , nos , 42525/07 și 60800/08 , §§ 149, 10 ianuarie 2012). În principalele cazuri ale Melnik v. Ucraina (nr. 72286/01 , 28 martie 2006) și Sukachov c. Ucraina (n. 14057/17, 30 ianuarie 2020) Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat nici un fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, condițiile de detenție ale reclamantului erau inadecvate. 10. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea articolelor 3 și 13 din convenție. 3 din Convenția privind durata deținerii anterioare, care a susținut, de asemenea, probleme în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat). (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv. În consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în funcție de concluziile sale în Kharchenko c. Ucraina nr. 40107/02, 10 februarie 2011, și Ignatov c. Ucraina nr. 40583/15, 15 decembrie 2016. Reclamantul a formulat, de asemenea, o plângere în temeiul articolului 6 din Convenție privind durata procedurii penale împotriva sa. 14. Curtea a examinat această plângere și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care problema se plânge este în competența sa, această plângere nu îndeplinește nici criteriile de admisibilitate prevăzute în articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților consemnate în Convenție. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 15. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 16. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Melnik. Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. 17. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. reclamațiile privind condițiile inadecvate de deținere, lipsa unui remediu eficace în legislația internă și a celorlalte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții, astfel cum se prevede în tabelul adăugat, admisibile și restul cererii inadmisibile; deține că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolelor 3 și 13 din Convenție privind condițiile inadecvate de detenție; declară că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); Detenții (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 15 aprilie 2021, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. natura_p_1} {signature_p_2} Liv Tigerstedt Ivana Jelić Președintele adjunct al grefierului APENDIX Solicitare depunere plângeri în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție (condiții neadecvate de detenție și lipsa oricărui remediu eficace în legislația internă) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul de naștere Facilitatea de începere și încheierea datei Durata Sq. m per deținută Acuzații specifice Alte plângeri în temeiul Jurisprudența bine stabilită Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 19112/20 15/04/2020 Oleksandr Mykolayovych VORONKIN 1992 Dnipro instalație de detenție preventivă nr. 4 25/11/2017 Așteptând peste 3 ani și 2 luni și 23 zile 2,5 m2 Lipsa sau calitatea slabă a paturii și a lenjeriei de pat; lipsa sau insuficiența exercițiului fizic în aer proaspăt; lipsa aerului proaspăt; lipsa de produse de toaletă; deficit de calitate a alimentelor; nu acces sau restricționat la duș; nu acces sau limitat la toaletă; suprapopulare Art. 5 (3) - lungime excesivă a detenției anterioare - 25/11/2017 01/04/2020, aproximativ 2 ani și 4 luni 9,300 [1] În plus, orice taxă care poate fi taxabilă reclamantului.

FIFTH SECTION

CASE OF VORONKIN v. UKRAINE

(Application no. 19112/20)

JUDGMENT

STRASBOURG

15 April 2021

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Voronkin v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Ivana Jelić,

President,

Ganna Yudkivska,

Arnfinn Bårdsen,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 25 March 2021,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 15 April 2020.

2.

The applicant was represented by Mr A.V. Pustyntsev, a lawyer practising in Dnipro.

3.

The Ukrainian Government (“the

Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

4.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

5.

The applicant complained of the inadequate conditions of his detention and of the lack of any effective remedy in domestic law. He also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLES

3 AND

13 OF THE CONVENTION

6.

The applicant complained mainly of the inadequate conditions of his detention and that he had no effective remedy in this connection. He relied on Articles

3 and

13 of the Convention, which read as follows:

Article 3

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

Article 13

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in this Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority ...”

7.

The Court notes that the applicant was kept in detention in poor conditions. The details of his detention are indicated in the appended table. The Court refers to the principles established in its case

‑

law regarding inadequate conditions of detention (see, for instance,

Muršić

v.

Croatia

[GC], no.

7334/13, §§

96

‑

101, ECHR 2016). It reiterates in particular that a serious lack of space in a prison cell weighs heavily as a factor to be taken into account for the purpose of establishing whether the detention conditions described are “degrading” from the point of view of Article

3 and may disclose a violation, both alone or taken together with other shortcomings (see

Muršić

, cited above, §§

122

‑

141, and

Ananyev and Others v. Russia

, nos.

42525/07 and 60800/08, §§

149

‑

159, 10

January 2012).

8.

In the leading cases of

Melnik v. Ukraine

(no. 72286/01, 28 March 2006) and

Sukachov v. Ukraine

(no. 14057/17, 30 January 2020) the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicant’s conditions of detention were inadequate.

10.

The Court further notes that the applicant did not have at his disposal an effective remedy in respect of these complaints.

11.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Articles 3 and 13 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

12.

The applicant submitted another complaint under Article 5 §

3 of the Convention relating to the duration of his pre-trial detention which also raised issues under the Convention, given the relevant well-established case

‑

law of the Court (see appended table). This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of the Convention in the light of its findings in

Kharchenko

v. Ukraine

,

no.

40107/02

, 10

February 2011, and

Ignatov v.

Ukraine

,

no.

40583/15

, 15 December 2016.

REMAINING COMPLAINT

13.

The applicant also raised a complaint under Article 6 of the Convention relating to the length of the criminal proceedings against him.

14.

The Court has examined this complaint and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matter complained of is within its competence, this complaint either does not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or does not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

15.

Article

41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

16.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Melnik

, cited above), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

17.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaints concerning the inadequate conditions of detention, the lack of any effective remedy in domestic law and the other complaint under well-established case-law of the Court, as set out in the appended table, admissible and the remainder of the application inadmissible;

Holds

that these complaints disclose a breach of Articles

3 and 13 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention;

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the other complaint raised under the well-established case-law of the Court (see appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 15 April 2021, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

nature_p_1}

{signature_p_2}

Liv Tigerstedt

Ivana Jelić

Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Articles 3 and 13 of the Convention

(inadequate conditions of detention and lack of any effective remedy in domestic law)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Facility

Start and end date

Duration

Sq. m per inmate

Specific grievances

Other complaints under

well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros)

[1]

19112/20

15/04/2020

Oleksandr Mykolayovych VORONKIN

1992

Dnipro pre-trial detention facility no. 4

25/11/2017

Pending

More than 3 years and 2 months and 23 days

2.5 m²

Lack of or poor quality of bedding and bed linen; lack of or insufficient physical exercise in fresh air; lack of fresh air; lack of toiletries; poor quality of food; no or restricted access to shower; no or restricted access to toilet; overcrowding

Art. 5 (3) - excessive length of pre-trial detention - 25/11/2017

to

01/04/2020,

roughly 2 years and 4 months

9,300

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.