CASE OF KAYDALOV v. UKRAINE

CAUZUL CU JUGAMENTULUI KAYDALOV v. UKRAINE (depunerea nr. 18202/20) HOTĂRÂREA STASBOURG 15 aprilie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kaydalov v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (decizia cincea), care stă în calitate de comitet compus din: Ivana Jelić, președinte, Ganna Yudkivska, Arnfinn Bårdsen, judecători și Liv Tigerstedt, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 25 martie 2021, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cauza a fost inițiată într-o cerere împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”) la 30 martie 2020. Guvernul ucrainean (“Convenția”) Reclamantul s-a plâns de nerespectarea instanței interne pentru a-și asigura participarea la audieri în procedura civilă la care a fost parte. Reclamantul s-a plâns că dreptul său la o audiere echitabilă a fost încălcat din cauza faptului că instanța internă nu l-a notificat în mod corespunzător și în timp util în cadrul procedurii civile la care era parte. „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Curtea remarcă că principiile generale privind dreptul de a prezenta în mod eficient cazul în fața instanței și de a beneficia de egalitatea de arme cu partea opusă, astfel cum este garantat de art. 6 din Convenție, au fost declarate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Steel și Morris c. Regatul Unit , nr. 68416/01 , §§ 60, CEDO 2005-II). Reclamantul a susținut că nu a primit convocarea și/sau nu a fost informat în timp util de data și locul audierii în cazul său. Curtea reiterează că instanța internă trebuie să facă eforturi rezonabile pentru a convoca părțile la o audiere (a se vedea Kolegovy c. Rusia , nr. 15226/05, § 42, 1 martie 2012, și Babunidze c. Rusia (dec.), nr. 3040/03, 15 Mai 2007). Litiganții trebuie, de asemenea, să ia măsuri adecvate pentru a asigura primirea efectivă a corespondenței, instanța internă le poate trimite (a se vedea Perihan și Mezopotamya Basın Yayın A.Ș. Turcia , nr. 21377/03, § 38, 21 ianuarie 2014; Boyko v. Ucraina (dec.), nr. 17382/04, 23 octombrie 2007; și Darnay v. Ungaria , nr. 36524/97, Decizia Comisiei din 16 aprilie 1998). În plus, Curtea a remarcat că lipsa sau deficiența motivelor din hotărârile interne în ceea ce privește dovezile de primire a convocărilor de către reclamant, precum și faptul că instanța internă nu a evaluat necesitatea de a suspenda audierea în așteptarea corectă a notificării reclamantului sau de a analiza natura afirmațiilor sale juridice care ar fi putut fi considerată nenecesibilă prezența reclamantului nu pot fi compusă ex post facto, în cadrul procedurii Curții, pentru că nu poate avea loc instanțelor naționale care au avut dovezi în fața lor (a se vedea Gankin și alții c. Rusia, nr. 2430/06 și altele 3 41-42 mai 2016) În principalul caz Lazarenko și alții c. Ucraina, nr. 70329/12 și altele 5, 27 iunie 2017, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate și lipsește orice dovadă de notificare adecvată a reclamantului, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea constată că prin procedura de examinare a fondurilor cazului reclamantului fără a încerca să se asigure dacă el a fost sau ar fi trebuit să fie cel puțin conștient de data și ora audițiilor și, dacă el nu ar fi trebuit să se suspende audițiile, tribunalele interne au privat reclamantul posibilitatea de a-și prezenta cazul în mod eficient și au rămas fără obligația de a respecta principiul procesului echitabil consacrat în art. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea art. 6 § 1 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 11. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltelor Părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 12. Legea, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. 13. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. că dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție privind nedreptatea procedurii civile; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului solicitat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul lipsei de incumpărare, plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 15 aprilie 2021, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Ivana Jelić Președintele adjunct al Registrului APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (nu este ocazie de a face o observație asupra recursului) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Data hotărârii Tribunalului de Primă Instanță Data hotărârii Curții de recurs Data hotărârii privind recursul asupra punctelor de drept, dacă este cazul Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 18202/20 30/03/2020 Andriay Oleksandrovich KAYDALOV 1977 02/12/2015 Tribunalul Local Leninskyy 10/05/2017 Curtea Regională de Apel Kharkiv 11/09/2019 Curtea Supremă 500 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

FIFTH SECTION

CASE OF KAYDALOV v. UKRAINE

(Application no. 18202/20)

JUDGMENT

STRASBOURG

15 April 2021

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Kaydalov v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Ivana Jelić,

President,

Ganna Yudkivska,

Arnfinn Bårdsen,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 25 March 2021,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 30 March 2020.

2.

The Ukrainian Government (“the

Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

3.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

4.

The applicant complained of the domestic courts’ failure to ensure his participation in hearings in the civil proceedings to which he was a party.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 OF THE CONVENTION

5.

The applicant complained that his right to a fair hearing had been breached on account of the domestic court’s failure to properly and timely notify him of hearings in the civil proceedings to which he was a party. He relied on Article

6 § 1 of the Convention, which reads as follows:

Article

6

§

1

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”

6.

The Court observes that the general principles regarding the right to present one’s case effectively before the court and to enjoy equality of arms with the opposing side, as guaranteed by Article

6 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities,

Steel and Morris v.

the United Kingdom

, no.

68416/01, §§

59

‑

60, ECHR 2005-II).

7.

The applicant alleged that he had not received the summons and/or was not informed in due time of the date and place of the hearing in his case. The Court reiterates that domestic courts must make reasonable efforts to summon the parties to a hearing (see

Kolegovy v.

Russia

, no.

15226/05, §

42, 1

March 2012, and

Babunidze v.

Russia

(dec.), no.

3040/03, 15

May 2007). Litigants must also take appropriate measures to ensure effective receipt of correspondence the domestic courts may send them (see

Perihan and Mezopotamya Basın Yayın A.Ș.

v.

Turkey

, no.

21377/03, §

38, 21

January 2014;

Boyko v.

Ukraine

(dec.), no.

17382/04, 23

October 2007; and

Darnay v.

Hungary

, no.

36524/97, Commission decision of 16

April 1998). Moreover, the Court has noted that a lack or deficiency of reasons in domestic decisions as regards the proof of receipt of summons by the applicant, as well as the domestic courts’ failure to assess the necessity to adjourn hearings pending the applicant’s proper notification or to delve on the nature of his legal claims which could have rendered the applicant’s presence unnecessary cannot be made up

ex post facto

in the Court proceedings, for it cannot take the place of the national courts which had the evidence before them (see

Gankin and Others v. Russia,

nos.

2430/06 and 3

others

,

§§

41-42

,

31

May 2016)

.

8.

In the leading case of

Lazarenko and Others v. Ukraine,

nos.

70329/12 and 5 others, 27 June 2017, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

9.

Having examined all the material submitted to it and lacking any evidence of proper notification of the applicant, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court finds that by proceeding to consider the merits of the applicant’s case without attempting to ascertain whether he had been or should have been at least aware of the date and time of the hearings, and, if he had not, whether the hearings should have been adjourned, the domestic courts deprived the applicant of the opportunity to present his case effectively and fell short of their obligation to respect the principle of fair trial enshrined in Article

6 of the Convention.

10.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

11.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

12.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law, the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

13.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that it discloses a breach of Article

6 § 1 of the Convention concerning the unfairness of the civil proceedings;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 15 April 2021, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Ivana Jelić

Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention

(lack of opportunity to comment on the appeal)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Date of the First instance court decision

Date of the Court of appeal decision

Date of the ruling on appeal on points of law, if applicable

Amount awarded for pecuniary and

non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros)

[1]

18202/20

30/03/2020

Andriy Oleksandrovych KAYDALOV

1977

02/12/2015

Leninskyy Local Court

10/05/2017

Kharkiv Regional Court of Appeal

11/09/2019

Supreme Court

500

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.