Publicat la 10 mai 2021 SECȚIUNE Cerere nr. 3592/17 Boban ZUVI vărsat împotriva Serbiei depusă la 19 decembrie 2016 comunicată la 20 aprilie 2021 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul a fost un ofițer în armata Uniunii de Stat a Serbiei și Muntenegru, care a fost concediat din poziția sa în 2004, în timp ce a fost postat în Muntenegru și în timp ce Muntenegru era încă o parte a Uniunii de Stat a Serbiei și Muntenegru. Reclamantul a căutat ulterior reintegrarea prin aventuri disciplinare și judiciare în Serbia, Muntenegru, care și-a declarat independența în 2006, însă autoritățile sârbe, după mai multe mandate, au refuzat să declare în fondul afirmației sale, afirmand că ar fi trebuit, în schimb, să caute reparații în Muntenegru. În cele din urmă, Curtea Constituțională a constatat doar o încălcare a dreptului reclamantului la un proces într-un termen rezonabil, în ceea ce privește durata procedurii disciplinare, și i-a acordat 900 de euro în satisfacție echitabilă. Între timp, cazul penal care a fost încheiat împotriva reclamantului a fost în sine încheiat fără condamnarea sa. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la refuzul autorităților judiciare sârbe de a decide pe cererea sa de reintegrare, în ciuda faptului că este un național sârb și un rezident sârb și că armata Uniunii de Stat a Serbiei și Muntenegruului a fost transformată din 2006 în două entități separate, armata Serbiei și, respectiv, armata Muntenegru. În plus, reclamantul se plânge cu privire la durata procedurii disciplinare în cauză. Având în vedere decizia Curții Constituționale din 21 aprilie 2016, care a fost notificată reclamantului la 27 iunie 2016, se poate considera încă că reclamantul este „victima” în sensul articolului 34 din Convenție cu privire la durata procedurii disciplinare în cauză în temeiul articolului 6 § 1? Reclamantul a fost respins, în încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, „dreptul către o instanță” în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile (a se vedea, de exemplu, Z și alții c. Regatul Unit [GC], nr. 29392/95, §§ 91 și 92, ECHR 2001 V; a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis R.S. v. Germania (dec.), nr. 19600/15, § 34 în amendă , 28 martie 2017)? Lungimea procedurii disciplinare în acest caz în încălcarea cerinței de „tempă rezonabilă” prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție?
Published on 10 May 2021
Application no. 3592/17
Boban ZUVIĆ
against Serbia
lodged on 19 December 2016
communicated on 20 April 2021
The applicant was an officer in the army of the State Union of Serbia and Montenegro who was dismissed from his position in 2004, while posted in Montenegro and while Montenegro was still a part of the State Union of Serbia and Montenegro. The dismissal was based on allegations related to a separate criminal case which had been brought against him. The applicant subsequently sought reinstatement through disciplinary and judicial avenues in Serbia, Montenegro having declared its independence in 2006, but the Serbian authorities, following several remittals, refused to rule on the merits of his claim, stating that he should instead have sought redress in Montenegro.
Ultimately, the Constitutional Court only found a violation of the applicant’s right to a trial within a reasonable time, with respect to the length of the disciplinary proceedings, and awarded him 900 euros in just satisfaction. In the meantime, the criminal case which had been brought against the applicant had itself been concluded without his conviction.
The applicant complains under Article 6 of the Convention about the refusal of the Serbian judicial authorities to rule on his request for reinstatement despite the fact that he is a Serbian national and a Serbian resident and that the army of the State Union of Serbia and Montenegro has since 2006 been transformed into two separate entities, the army of Serbia and the army of Montenegro respectively. The applicant furthermore complains about the length of the disciplinary proceedings in question.
1.
Having regard to the Constitutional Court’s decision of 21 April 2016, which was served on the applicant on 27 June 2016, can the applicant still be considered a “victim” within the meaning of Article 34 of the Convention regarding the length of the disciplinary proceedings in question raised under Article 6 § 1 thereof?
2.
Has the applicant been denied, in breach of Article 6 § 1 of the Convention, the “right to a court” in the determination of his civil rights and obligations (see, for example,
Z and Others v. the United Kingdom
[GC], no. 29392/95, §§ 91 and 92, ECHR 2001
‑
V; see also,
mutatis mutandis
,
R.S. v. Germany
(dec.), no. 19600/15, § 34
in fine
, 28 March 2017)?
3.
Was the length of the disciplinary proceedings in the present case in breach of the “reasonable time” requirement contained in Article
6 §
1 of the Convention?