Topçu împotriva Turciei

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ İKİNCİ BÖLÜM KAYITTAN DÜȘÜRÜLME KARARI Bașvuru no. 9302/19 İsmail TOPÇU / Türkiye (acum prezent în tabloul de față) cu participarea președintelui Branko Lubarda, judecătorului Carlo Ranzoni, Pauliine Koskelo, și a vice-directorului Departamentului de Afaceri Jurnalistice, Vekili Viktoriya Maradudina, la 22 aprilie 2021 la data de 22 aprilie 2021 la Comitetul din cadrul Tribunalului Europenilor pentru Afaceri Umane (İkinci Bölüm), la 16 ianuarie 2019 la data de 16 ianuarie 2019 la data de 16 ianuarie 2019 la data de sus anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului

anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului anului an Plângerile reclamantului privind luarea de hotărâri diferite de către instanța de judecată în cauzele similare, încălcarea principiilor securității juridice și a faptului că instanța judecătorească a Anayas nu a oferit o cale de atac eficientă în această privință, în temeiul art. 6 § 1 și 13 din Convenție, au fost adresate Guvernului Türk ( Hükümet ). Guvernul a acceptat că s-a încălcat art. 6 § 1 din Convenție în contextul actelor de drept intern relevante.Guvernul a propus plata sumei indicate în tabloid și Curtea a respins cererea sa, conform articolului 37 din Convenție.

În cazul în care suma în cauză nu este plătită în termen de trei luni, Guvernul, în cazul în care suma în cauză nu este plătită în termen de trei luni, va plăti dobânda pe o sumă simplă, pe o sumă de trei puncte, pe baza unei rate de dobândă de trei puncte la rata dobânzii marginale a Băncii Centrale Europene aplicabilă pentru perioada în cauză. Curtea a primit răspunsul său la 19 ianuarie 2021 cu privire la respingerea condițiilor de declarație ale reclamantului.

Curtea observă că art. 37 § 1 (c) din Convenție permite deschiderea cauzei în următoarele cazuri: dacă, din orice alt motiv pe care Curtea îl poate identifica, nu există un motiv care să justifice continuarea cererii ... Prin urmare, Curtea poate să declare că, în ciuda dorinței reclamantului de a continua procesul, reclamantul a fost în cauză pe baza declarației de parte a reclamantului în temeiul articolului 37 § 1 (c) din Convenție (în special, Acarsin/Türkmenistan (Türkiye) [DİMİ), nr. 757/95, Acarsin/Türkiye) [DİMİ, 2003], § 267‐VI, § 757‐VI, § 730‐Mİ, § 75‐VI, § 730‐Mİ).

Curtea și-a exprimat în mod clar și cuprinzător poziția în cazul plângerilor privind încălcarea securității juridice din cauza hotărârilor diferite ale instanței locale (de exemplu, Stoilkovska/Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, nr. 29784/07, §§ 47-49, 18 iulie 2013 și Hayati Çelebi și alții/Turcia, nr. 582/05, § 52, 9 februarie 2016). Având în vedere suma despăgubirii, care este în concordanță cu sumele acordate și cele judecate în alte cazuri similare, precum și esența declarațiilor făcute în declarația Guvernului, Curtea a concluzionat că nu există niciun motiv care să justifice continuarea încetării părții declarării părților care este acoperită de reclamant (37 § 1 (c) din art. 37). Curtea dorește, de asemenea, să atragă atenția asupra adoptării de către Parlamentul Națiunii Turcești, la 25 iulie 2018, a Legii nr. 7145.Această nouă lege prevede, în articolele 4, 17, 18 și 19, dreptul de a solicita reexaminarea hotărârilor instanței de înregistrare a litigiului pe baza unei soluții amiabile sau a unei declarații unilaterale.În special, în conformitate cu jurisprudența și practica Curții, reexaminarea hotărârilor judecătorești este cel mai adecvat mijloc de a asigura o soluție eficientă a litigiului.În acest context, atunci când Curtea ia în considerare interpretarea în rolul său de a proteja drepturile și libertățile garantate de Convenție și de protocoalele acesteia,

Convenția amintește că în orice caz, reexaminarea în mod prioritar a unor forțe interne este eliminată. În lumina celor de mai sus, Curtea a decis că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și de protocoale nu a făcut necesară continuarea examinării părții de declarație care a fost acoperită de recurs (ultima teză a articolului 37 § 1). în cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu îndeplinește condițiile menționate în textul declarației, recursul poate fi reînregistrat în temeiul articolului 37 § 2 din Convenție (Josipović/Sırbistan (k.k.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Curtea constată că subiectele pe care reclamantul le-a reclamat în temeiul articolului 13 din Conventie sunt practic aceleași ca și cele examinate mai sus.

Prin urmare, Curtea a decis că nu este necesar să se pronunțe separat asupra pretenției de încălcare a articolului 13 din Conventie (de exemplu, măsura aplicată de Curtea de Apel, Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpe/ Romania [BD], no. 47848/08, § 156, AİHM 2014, în București și alți avocați împreună; Sochaczewski/Polk. (k.k.), no. 460/13, 1291/13, Özbaș/Türkiye, Șk., 27/03/2018, 28/03/2019), Curtea de Apel, București, 28/03/2019, București, 27/03/2019, București, 28/03/2019, București, 28/03/2019).

A luat în considerare condițiile din textul declarației trimise de Guvern și metodele prevăzute pentru îndeplinirea angajamentelor prezentate în același text; a decis că cererea depusă în legătură cu o plângere în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, să fie scosă din înregistrare în temeiul articolului 37 § 1 (c) din Convenție; că cererea depusă în temeiul articolului 13 din Convenție nu este admisibilă și nu trebuie examinată în sensul său esențial.Această decizie, transpusă în limba engleză, a fost comunicată în scris la data de 20 mai 2021.signature_p_2.Viktoriya Maradina Brankoudina, director adjunct al redacției de articole, vicepreședinte EKLER,

subiectul plângerilor din art. 6 § 1 și 13. (încălcarea principiului securității juridice și lipsa unei căi interne eficiente din cauza hotărârilor de cenzură) Numele de apel și data apelului Numele și locul de funcționare al apelului Numele și locul de funcționare al apelului Anul nașterii Numele și locul de funcționare al apelului Data depunerii declarației Guvernului în fața Curții Data depunerii comentariului privind declarația apelului în fața Curții Data depunerii comentariului asupra declarației apelului în fața Curții Suma de despăgubire (avro cinsinden) pe care a fost judecată pe fiecare apelant pentru despăgubiri materiale și morale și cheltuieli sau cheltuieli [1] 9302/19 16.01.2019 İsmail TOPÇU 1980 Tarhan Ayvurhan İstanbul 25.08.2020 19.01.2021 1.350 [1] Reflectarea oricărei amenzii poate fi considerată lipsită de răspundere

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ

İKİNCİ BÖLÜM

KAYITTAN DÜȘÜRÜLME KARARI

Bașvuru no. 9302/19 İsmail TOPÇU / Türkiye (ekte bulunan tabloya bakınız) Bașkan Branko Lubarda, Hâkimler Carlo Ranzoni, Pauliine Koskelo, ve Bölüm Yazı İșleri Müdür Yardımcısı Vekili Viktoriya Maradudina’nın katılımıyla 22 Nisan 2021 tarihinde Komite hâlinde toplanan Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi (İkinci Bölüm), 16 Ocak 2019 tarihinde yapılan yukarıda anılan bașvuruyu göz önüne alarak, Bașvurunun kayıttan düșürülmesi talebiyle davalı Hükümet tarafından gönderilen deklarasyonu göz önüne alarak, Gerçekleștirdiği müzakerelerin sonucunda așağıdaki kararı vermiștir:

OLAYLAR VE USUL

Bașvurana ilișkin bilgiler ekteki tabloda yer almaktadır. Bașvuran, İstanbul Barosuna bağlı Avukat A. Tarhan tarafından temsil edilmiștir. Bașvuranın, Sözleșme’nin 6 § 1 ve 13. maddeleri kapsamında Yargıtayın benzer davalarda çelișkili kararlar vermesine, hukuki güvenlik ilkesinin ihlaline ve Anayasa Mahkemesinin bu hususta etkin bir hukuk yolu sunmamasına ilișkin șikâyetleri Türk Hükümetine (“ Hükümet ”) bildirilmiștir.

HUKUKİ DEĞERLENDİRME

Sözleșme’nin 6 § 1 maddesinin ihlal edildiği iddiası hakkında Hükümet, Mahkemeye, söz konusu șikâyetler kapsamında ileri sürülen hususların çözüme kavușturulması amacıyla tek taraflı deklarasyon metni düzenlemeyi teklif ettiğini bildirmiștir. Hükümet, ayrıca, Mahkemeden, Sözleșme’nin 37. maddesi uyarınca bașvurunun kayıttan düșürülmesini talep etmiștir. Hükümet, Sözleșme’nin 6 § 1 maddesinin ilgili iç hukuk yargılamaları bağlamında ihlal edildiğini kabul etmiștir. Hükümet, ekli tabloda belirtilen miktarın bașvurana ödenmesini teklif etmiș ve Mahkemeyi bașvurunun Sözleșme’nin 37 § 1 (c) maddesi uyarınca kayıttan düșürülmesine karar vermeye davet etmiștir. Söz konusu meblağ, ödeme tarihinde geçerli olan döviz kuru üzerinden davalı Devletin para birimine çevrilecek ve Mahkeme tarafından kabul edilen kararın tebliğini müteakip üç ay içerisinde ödenecektir.

Söz konusu meblağın belirtilen üç ay içerisinde ödenmemesi durumunda, Hükümet, bahsi geçen sürenin sona erdiği tarihten itibaren ödeme gününe kadar geçen sürede, belirtilen miktarlara, Avrupa Merkez Bankasının söz konusu dönem için geçerli olan marjinal faiz oranına üç puan eklenmek suretiyle elde edilecek oran üzerinden basit faiz ödemeyi taahhüt etmiștir. Bu ödeme, davayı nihai çözüme kavușturacaktır. Hükümetin tek taraflı deklarasyon koșulları bașvurana 27 Ağustos 2020 tarihinde gönderilmiștir. Mahkeme 19 Ocak 2021 tarihinde bașvuranın deklarasyon șartlarını reddettiğine ilișkin cevabını almıștır.

Mahkeme, Sözleșme’nin 37 § 1 (c) maddesinin, așağıdaki halde davayı kayıttan düșürmesine imkân verdiğini gözlemlemektedir: “ Mahkemenin saptadığı herhangi bir bașka gerekçeden ötürü, bașvurunun incelenmesinin sürdürülmesini haklı kılan bir neden görülmezse ...” Bu sebeple, Mahkeme, bașvuranın davasının incelenmesine devam edilmesini istemesine rağmen davalı Hükümet tarafından yapılan tek taraflı deklarasyon temelinde bașvuruları 37 § 1 (c) maddesi uyarınca kayıttan düșürülebilir (bk. özellikle Tahsin Acar/Türkiye (ilk itirazlar) [BD], no. 26307/95, §§ 75 ‑ 77, AİHM 2003-VI).

Mahkeme, yerel mahkemenin çelișkili kararları sebebiyle hukuki güvenliğin ihlal edilmesine ilișkin șikâyetler konusunda içtihadını açık ve kapsamlı bir șekilde ortaya koymuștur (bk., örneğin, Stoilkovska/Eski Yugoslav Makedonya Cumhuriyeti , no. 29784/07, §§ 47-49, 18 Temmuz 2013 ve Hayati Çelebi ve Diğerleri/Türkiye , no. 582/05, § 52, 9 Șubat 2016). Teklif edilen ve benzer davalarda hükmedilen miktarlarla tutarlı olan tazminat miktarının yanı sıra Hükümet deklarasyonu içerisinde bulunulan ikrarların mahiyeti göz önünde bulundurulduğunda, Mahkeme, bașvurunun tek taraflı deklarasyonun kapsadığı kısmının incelenmesinin sürdürülmesini haklı kılan bir gerekçe olmadığı kanaatindedir (37 § 1 (c) maddesi).

Mahkeme ayrıca, 25 Temmuz 2018 tarihinde Türkiye Büyük Millet Meclisinin 7145 sayılı Kanun’u kabul etmesine dikkat çekmek istemektedir. Bu yeni Kanun’un 4, 17, 18 ve 19. maddeleri, dostane çözüm veya tek taraflı deklarasyon temelinde Mahkemenin davayı kayıttan düșürme kararının akabinde yerel mahkeme yargılamalarının yenilenmesi talebinde bulunma hakkını öngörmektedir. Özellikle, Mahkemenin içtihadına ve uygulamasına göre, iç hukuk yargılamalarının yenilenmesi, öne sürülen ihlale etkili bir çözüm sağlamak için en uygun yoldur. Bu bağlamda, Mahkemenin Sözleșme ve Protokolleri tarafından güvence altına alınan hakların ve özgürlüklerin korunmasındaki ikincil rolü dikkate alındığında, Sözleșme’nin herhangi bir ihlalinin giderilmesinin öncelikli olarak ulusal makamların görevi olduğu hatırlatılmaktadır.

Yukarıdaki hususlar ıșığında, Mahkeme, Sözleșme ve Protokolleri ile güvence altına alınan insan haklarına saygının, bașvurunun tek taraflı deklarasyonun kapsadığı kısmının incelenmeye devam edilmesini gerekli kılmadığı kanısındadır (37 § 1 maddesinin son cümlesi). Mahkeme, son olarak, Hükümetin tek taraflı deklarasyon metninde belirtilen șartlara uymaması halinde, bașvurunun, Sözleșme’nin 37 § 2 maddesi uyarınca tekrar kayda alınabileceğini vurgulamaktadır ( Josipović/Sırbistan (k.k.), no. 18369/07, 4 Mart 2008). Yukarıda açıklanan hususlar dikkate alındığında, bașvurunun Sözleșme’nin 6 § 1 maddesi kapsamındaki șikâyete ilișkin kısmının kayıttan düșürülmesi uygun görülmektedir. Sözleșme’nin 13. maddesinin ihlal edildiği iddiası hakkında Bașvuran Sözleșme’nin 13. maddesi kapsamında, Anayasa Mahkemesinin Sözleșme’ye ilișkin șikâyetleriyle ilgili etkin bir hukuk yolu sağlamamasından șikâyetçi olmuștur.

Mahkeme, bașvuranın Sözleșme’nin 13. maddesi kapsamında șikâyet ettiği konuların yukarıda incelenen șikâyetle uygulamada aynı olduğunu kaydetmektedir.

Dolayısıyla Mahkeme, Sözleșme’nin 13. maddesinin ihlal edildiği iddiası hakkında ayrı bir karar verilmesine gerek olmadığı kanaatindedir (bk., bu davaya uygulanabildiği ölçüde, Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu/ Romanya [BD], no. 47848/08, § 156, AİHM 2014, ve buradaki diğer atıflar ile birlikte; Sochaczewski/Polonya (k.k.), no. 46091/13, 12 Șubat 2019 ve Özbaș/Türkiye (k.k.), no. 47370/08, 28 Ocak 2020). Bu gerekçelerle, Mahkeme, oy birliğiyle, Davalı Hükümetin sunduğu deklarasyon metninde yer alan koșulların ve yine aynı metin içerisinde sunulan taahhütlerin yerine getirilmesi amacıyla öngörülen yöntemleri dikkate alarak; Sözleșme’nin 6 § 1 maddesi kapsamındaki șikâyete ilișkin olarak bașvurunun, Sözleșme’nin 37 § 1 (c) maddesi uyarınca kayıttan düșürülmesine; Bașvuranın Sözleșme’nin 13. maddesi kapsamındaki șikâyetinin kabul edilebilirlik ve esas bakımından incelenmesine gerek bulunmadığına karar vermiștir.

İșbu karar, İngilizce olarak tanzim edilmiș olup, 20 Mayıs 2021 tarihinde yazılı olarak bildirilmiștir. signature_p_2. Viktoriya Maradudina Branko Lubarda Yazı İșleri Müdür Yardımcısı Vekili Bașkan EKLER Sözleșme’nin 6 § 1 ve 13. maddesi kapsamındaki șikâyetleri konu alan bașvuru (çelișkili kararlar nedeniyle hukuki güvenlik ilkesinin ihlal edilmesi ve etkin bir iç hukuk yolunun olmaması) Bașvuru no. Bașvuru tarihi Bașvuranın adı Doğum Yılı Temsilcinin adı ve görev yaptığı yer Hükümetin deklarasyonunun Mahkemeye tebliğ edildiği tarih Bașvuranın deklarasyona ilișkin yorumunun Mahkemeye tebliğ edildiği tarih Her bașvuran bașına hükmedilen maddi ve manevi tazminat ve masraf ve giderleri karșılamak üzere ödenecek miktar (avro cinsinden) [1] 9302/19 16.01.2019 İsmail TOPÇU 1980 Tarhan Ayhan İstanbul 25.08.2020 19.01.2021 1.350 [1] Bașvurana yansıtılabilecek her türlü vergiden muaf tutulmak üzere