Ured zastupnika Republike Hrvatske pred Evropskim sudom za ljudska prava. Sva prava pridržana. Părerea de republicare a acestui rezumat este acordată exclusiv în scopul includerii în baza de date a HUDOC Suda. © Oficiul Reprezentantului Republicii Croația în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. All rights reserved. Permisia de republicare a acestui rezumat a fost acordată numai în scopul includerii sale în baza de date a Curții HUDOC. © Bureau de l'Agent de la Republica Croația în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. © Sva prava pridržana. Lautorizația de republica acest rezumat a fost acordată în scopul includerii sale în baza de date a HUDOC de la Curtea. © Č. Č. Č. PREMIETRA ČAMÁNICA PRESLEGENCE Cu toate acestea, judecătorul din prima instanță a depus o cerere de prelungire a custodiei asupra fiicei sale, pe care o solicita M. fără a fi lipsită de dreptul de vot.
Cu toate acestea, judecătorul din prima instanță a respins dreptul lui M., considerând-o incapabilă să-l exercite. Hotărârea din prima instanță a conținut o explicație largă, cu referințe la dreptul spaniol și la practica judiciară, fără a discrimina Spania în conformitate cu tratatele internaționale.
Totuși, dacă restricția dreptului de vot se aplică unui grup vulnerabil în particular din societate care a suferit în trecut discriminări semnificative, o persoană cu prejudicii intelectuale, atunci libertatea de vot este o libertate de stat semnificativă (Alahattin Demirtaș împotriva Turciei, p. 42).Excluderea oricărei grupuri sau categorii de populație din dreptul de vot este absolută și statele contractante se bucură de o largă libertate de opinie în reglementarea drepturilor electorale.Cu toate acestea, dacă restricția dreptului de vot se aplică unui grup vulnerabil în particular din societate care a suferit în trecut o discriminare semnificativă, o persoană cu prejudicii intelectuale, atunci libertatea de vot este o libertate de stat semnificativă (Alahattin Demirtaș împotriva Ungariei, p. 42).Excluderea oricărei grupuri sau categorii de populație din dreptul de vot este absolută și drepturile de vot sunt fundamentale.
Curtea Europeană a Justiției a stabilit în jurisprudența sa anterioară că exproprierea neselectivă a drepturilor de vot, fără o evaluare judiciară individualizată și exclusiv pe baza unei dificultăți intelectuale care necesită o tutelă parțială, nu poate fi considerată motiv legitim de restricție a dreptului de vot (Ajos Kiss împotriva Ungariei, p. 44). În urma examinării în profunzime a capacității de vot a lui M. de către instanțele judecătorești de prim grad, în lumina principiilor Convenției privind justificarea limitării dreptului de vot al lui M., Curtea Europeană a Justiției a concluzionat că M. nu și-a pierdut dreptul de vot ca urmare a unei limitări opționale automate, ci ca urmare a unei hotărâri luate în cadrul unei proceduri private de eliminare a capacității de vot, inițiate la cererea părinților săi.
În timp ce un grup de state pune accent pe dreptul tuturor oamenilor de a participa la alegeri, altul pune accent pe cererea unui vot liber și autodeterminat, interzicând persoanelor cu anumite dificultăți intelectuale să participe la alegeri. Având în vedere art. 3. Protocolul nr. 1 la Convenție nu numește niciunul dintre aceste sisteme, ESLJP a concluzionat că ambele sisteme intră în domeniul libertății de exprimare a opiniei naționale, cu condiția ca, de asemenea, nu există diferență între persoanele care nu au capacitatea de a exercita dreptul de vot și persoanele care nu au dreptul de a decide în mod legitim despre exercitarea dreptului de vot. Protomul nu are în vedere faptul că alte persoane nu au capacitatea de a decide în mod legitim despre exercitarea dreptului de vot.
Protomul nu are în vedere faptul că alte persoane nu au dreptul de a participa la alegeri.
s-a stabilit că dreptul de vot în legislația națională este adesea asociat cu capacitatea de votare a persoanelor care au fost deprivate de capacitatea de a face afaceri (în întregime sau parțial) și că persoanelor le este interzis să voteze.În acest raport FRA se arată că 7 din cele 28 de state membre ale UE (Austria, Croația, Italia, Letonia, Țările de Jos, Suedia și Regatul Unit) garantează dreptul de vot tuturor persoanelor cu dizabilități, inclusiv celor fără capacitate de a face afaceri.Un alt grup de state membre ale UE au un sistem în care se evaluează capacitatea de votare reală a unui individ.Așa, în primul rând, în Marsilia, judecătorii decid persoanele cu "capacitate intelectuală de a face afaceri" să voteze, în Belgia, în Slovenia, judecătorii decid să limiteze dreptul de vot pe baza faptului că persoana cu dizabilitate de a face afaceri înțelege înțelegerea, în Luxemburg, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România,
în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în România, în Rom
© Ured zastupnika Republike Hrvatske pred Europskim sudom za ljudska prava. Sva prava pridržana. Dopuštenje za ponovno objavljivanje ovog sažetka dano je isključivo u svrhu uključivanja u HUDOC bazu podataka Suda. © Office of the Representative of the Republic of Croatia before the European Court of Human Rights. All rights reserved. Permission to re-publish this summary has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC. © Bureau de l’Agent de la République de Croatie devant la Cour européenne des droits de l’homme. Tous droits réservés. L’autorisation de republier ce résumé a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
ZAHTJEV BR. 43564/17 Ograničenje biračkog prava kćeri podnositeljice zahtjeva bilo je proporcionalno legitimnom cilju ČINJENICE Podnositeljica zahtjeva majka je M., osobe s intelektualnim teškoćama. Neposredno prije M.-inog 18. rođendana, podnositeljica je podnijela zahtjev za produljenje skrbništva nad kćeri uz koji je tražila da M. ne bude lišena biračkog prava. Ipak, prvostupanjski sudac oduzeo je to pravo M., smatrajući da ga ona nije sposobna ostvariti. Prvostupanjska presuda sadržavala je opširno obrazloženje i reference na španjolsko pravo i sudsku praksu te obveze Španjolske prema međunarodnim ugovorima. Sudac je istaknuo da M. nije lišena biračkog prava zbog nedostatka viših kognitivnih ili intelektualnih sposobnosti niti zbog nedostatka znanja o glasačkim mogućnostima, već zbog nedostatka sposobnosti u pogledu političkih i izbornih pitanja.
Drugim riječima, lišenje M.-inog biračkog prava nije bilo utemeljeno na činjenici da ona nije znala gotovo ništa o španjolskom političkom sustavu, već na činjenici da se na nju moglo jako utjecati i da nije bila svjesna posljedica svog glasanja. Regionalni sud odbio je žalbu podnositeljice zahtjeva, a Vrhovni sud njezinu reviziju. Ustavni sud je odbio ustavnu tužbu navodeći da u španjolskom pravnom sustavu postoji mogućnost ograničenja biračkog prava, uključujući, među ostalim, sudskom odlukom. PRIGOVORI Pozivajući se na članak 3. Protokola br. 1 uz Konvenciju u vezi s člankom 14. i člankom 1. Protokola br. 12. uz Konvenciju, podnositeljica zahtjeva tvrdila je da je oduzimanje biračkog prava njezinoj kćeri povrijedilo njezino pravo na slobodne izbore te da je takvo postupanje bilo diskriminatorno.
OCJENA ESLJP-a ESLJP je u svojoj sudskoj praksi utvrdio da članak 3. Protokola br. 1. jamči aktivno i pasivno biračko pravo ( Selahattin Demirtaș protiv Turske (br. 2) [VV], st 385.) [1] . Ta prava nisu apsolutna i države ugovornice uživaju široku slobodu procjene u reguliranju izbornih prava. Međutim, ako se ograničenje biračkog prava primjenjuje na posebno ranjivu skupinu u društvu koja je u prošlosti pretrpjela znatnu diskriminaciju, poput osoba s intelektualnim poteškoćama, tada je sloboda procjene države znatno uža ( Alajos Kiss protiv Mađarske , st. 42). Isključenje bilo koje skupine ili kategorije općeg stanovništva mora biti spojivo s temeljnom svrhom članka 3. Protokola br. 1., a to je slobodno izražavanje mišljenja naroda pri izboru zakonodavnih tijela.
Jedan od relevantnih čimbenika pri određivanju opsega slobode procjene države je postojanje ili nepostojanje konsenzusa između država ugovornica u pogledu ograničenja biračkog prava ( Sitaropoulos i Giakoumopoulos protiv Grčke [VV], st. 66.) [2] . S tim u vezi, ESLJP je istaknuo da je opće biračko pravo osnovno načelo, međutim, to ne znači da članak 3. Protokola br. 1 jamči osobama s intelektualnim teškoćama apsolutno pravo na korištenje biračkog prava. ESLJP je komparativno-pravnom usporedbom zakonodavstva država članica Vijeća Europe ustanovio da trenutačno ne postoji konsenzus među državama strankama u smislu bezuvjetnog prava osoba s intelektualnim teškoćama da ostvaruju biračko pravo.
Upravno suprotno, većina država dopušta ograničenja koja se temelje na intelektualnoj sposobnosti pojedinca [3] . ESLJP je u svojoj ranijoj sudskoj praksi utvrdio da se neselektivno oduzimanje biračkih prava, bez individualizirane sudske procjene i isključivo na temelju intelektualne teškoće koja zahtijeva djelomično skrbništvo, ne može smatrati spojivim s legitimnim razlozima za ograničavanje biračkog prava ( Alajos Kiss protiv Mađarske , st. 44.). Nasuprot tome, prihvatio je kao legitiman cilj “osigurati da samo građani koji su sposobni procijeniti posljedice svojih odluka i donijeti svjesne i razborite odluke trebaju sudjelovati u javnim poslovima”( Alajos Kiss protiv Mađarske , st. 38.).
U ovom predmetu ESLJP je zaključio da je odluka nadležnih sudova da oduzmu biračko pravo M. imala cilj osigurati da u javnim poslovima sudjeluju samo građani koji su sposobni procijeniti posljedice svojih odluka i donositi svjesne i razborite odluke, koji cilj je bio legitiman. Španjolski sustav nije uspostavio automatsku zabranu glasovanja u odnosu na osobe pod skrbništvom u situacijama sličnim onoj kćeri podnositeljice zahtjeva, već je osigurao ispitivanje okolnosti svakog pojedinačnog slučaja. Zakon je predviđao oduzimanje biračkog prava samo u najtežim slučajevima invaliditeta i u odnosu na osobe lišene poslovne sposobnosti pravomoćnom sudskom odlukom u kojoj je izričito utvrđeno da dotična osoba nije sposobna ostvariti biračko pravo.
Ispitujući jesu li domaći sudovi temeljito i u svjetlu načela Konvencije ispitali opravdanost ograničenja M.-inog biračkog prava, ESLJP je zaključio da M. nije izgubila svoje pravo glasa kao rezultat automatskog općeg ograničenja, već kao rezultat odluke donesene u tijeku zasebnog postupka lišenja poslovne sposobnosti koji je pokrenut na zahtjev njezinih roditelja. Četiri sudske instance bile su uključene u procjenu M.-ine sposobnosti za glasanje. Prvostupanjski sudac temeljito je ispitao njezinu poslovnu sposobnost i, nakon što je odvagao interese te ocijenio dokaze, presudio da se skrbništvo treba produljiti i da se M. treba lišiti biračkog prava jer nije imala potrebne kognitivne sposobnosti za razumijevanje značenja glasovanja i bila je lako sklona utjecaju.
Tu odluku su potvrdili Regionalni i Vrhovni sud te na kraju Ustavni sud koji je zaključio da su se sudske odluke temeljile na individualiziranom ispitivanju M.-ine situacije i da nisu bile proizvoljne, iracionalne ili očigledno pogrešne. Slijedom navedenog, ESLJP je utvrdio da oduzimanje biračkog prava M. nije bilo nerazmjerno legitimnom cilju kojem se težilo. Budući da se svako ograničenje biračkog prava mora analizirati ne samo iz perspektive pojedinca, već i iz perspektive demokratskog društva u cjelini, ESLJP je ispitao je li ograničenje M.-inog biračkog prava uzrokovalo povredu slobodnog izražavanja mišljenja naroda. S tim u vezi, ESLJP je ponovio da svaka država ima pravo odrediti kako će osigurati slobodno izražavanje mišljenja naroda.
Dok jedna skupina država stavlja naglasak na pravo svih ljudi da sudjeluju na izborima, druga skupina stavljaju naglasak na zahtjev slobodnog i samoodređenog izbora birača, zabranjujući osobama s određenim intelektualnim teškoćama sudjelovanje na izborima. Obzirom da članak 3. Protokola br. 1 uz Konvenciju ne nameće niti jedan od ovih sustava, ESLJP je zaključio da oba sustava ulaze u opseg slobode procjene država, pod uvjetom da se lišenje biračkog prava primjenjuje samo na osobe koje nisu u stanju slobodno i samostalno donijeti odluku o korištenju biračkog prava. Uzimajući u obzir činjenicu da je isključivanje kćeri podnositeljice zahtjeva iz izbornog procesa bilo legitimno i proporcionalno, ESLJP je zaključio da osporena mjera nije onemogućila slobodno izražavanje mišljenja naroda.
Slijedom navedenog, nije došlo do povrede članka 3. Protokola br. 1 uz Konvenciju. ESLJP je također utvrdio da nije bilo povrede ni članka 14. u vezi s člankom 3. Protokola br. 1 uz Konvenciju ni članka 1. Protokola br. 12 jer je razlika u postupanju između M. i drugih osoba koje nisu bile lišene poslovne sposobnosti, bila je opravdana. [1] Sažetak presude dostupan je na hrvatskom jeziku [2] Sažetak presude dostupan je na hrvatskom jeziku [3] Agencija Europske unije za temeljna prava (FRA) u svom izvješću „ Pravo na političko sudjelovanje osoba s invaliditetom ” utvrdila je da se pravo glasa u nacionalnom zakonodavstvu često povezuje s pravnom sposobnošću pa je osobama kojima je oduzeta poslovna sposobnost (potpuno ili djelomično) zabranjeno glasovati.
U ovom izvješću FRA navodi da 7 od 28 država članica EU (Austrija, Hrvatska, Italija, Latvija, Nizozemska, Švedska i Ujedinjeno Kraljevstvo) jamči biračko pravo svim osobama s invaliditetom, uključujući i one bez poslovne sposobnosti. Druga skupina država članica EU ima sustav u kojem se procjenjuje stvarna glasačka sposobnost pojedinca. Tako primjerice u Mađarskoj suci odlučuju smiju li osobe s "ograničenim intelektualnim sposobnostima" glasovati, dok u Sloveniji suci odlučuju hoće li ograničiti biračko pravo na temelju procjene je li osoba s invaliditetom sposobna razumjeti značenje, svrhu i učinak izbora. Treća skupina od 15 država članica EU osobama s invaliditetom kojima je oduzeta poslovna sposobnost zabranjuje glasanje.
Te države su Belgija, Bugarska, Cipar, Danska, Estonija, Njemačka, Grčka, Irska, Litva, Luksemburg, Malta, Poljska, Portugal, Rumunjska i Slovačka.