RYAZAN REGIONAL BRANCH OF THE RENAISSANCE OF RUSSIA PARTY v. RUSSIA

DECIZIA nr. 10520/21 RYAZAN REGIONAL BRANCHA DE RENAISSARE A PARTEI DE RUSIA împotriva Rusiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la 11 mai 2021 ca comitet al comitetului compus din: Darian Pavli, Președinte, Dmitry Dedov, Peeter Roosma, judecători și Olga Chernishov, grefierul secțiunii adjuncte, având în vedere cererea depusă la 4 februarie 2021, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este o ramură regională a unui partid politic național Partidul Renașterii Rusiei ( 2020, reclamantul a prezentat listele semnăturilor necesare pentru înregistrarea listei 67 de candidați desemnați de el pentru alegerile la Duma Regională Ryazan (legislatură regională). La 7 august 2020, Comisia Electorală a Regiunii Ryazan a refuzat să înregistreze lista candidaților reclamantului din cauza numărului presupus de semnături insuficiente pentru înregistrarea listei candidaților. Reclamantul a depus o cerere administrativă în conformitate cu Codul de Procedură Administrativă („PAC”) împotriva deciziei de mai sus. La 17 În august 2020, Curtea Regională Rayzan, care a acționat ca instanță de primă instanță, a respins cererea. La 10 septembrie 2020, Tribunalul de Justiție a susținut hotărârea privind recursul. Decembrie 2020 de către Camera Administrativă a Curții Supreme a Rusiei. Reclamantul nu a solicitat revizuirea supravegherii hotărârii. Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale PAC privind procedurile de control în vigoare înainte de noiembrie 2018 au fost rezumate în cazul Galkin c. Rusia (dec.), nr. 5497/18, §§§ 4-10, 20 noiembrie 2018). În urma amendamentelor aduse PAC prin Legea Federală nr. 451 FZ din 28 noiembrie 2018 (modificată la 17 octombrie 2019), procedurile începând de la nivel regional ar putea fi urmărite în apel în fața instanțelor noi create de jurisdicții de jurisdicție generală și, în urma acesteia, cu privire la casarea de către Camera Administrativă a Curții Supreme (articolele 296 (2) și 319 § 3 alin. (3) din PAC). Astfel, a existat un singur nivel de revizuire a cassării disponibile în astfel de cazuri. Accesul la revizuirea de supraveghere a rămas neschimbat (art. 332 § 2 (6) din PAC). Condițiile pentru depunerea unei plângeri de control în astfel de cazuri au rămas neschimbate (a se vedea Galkin) , citat mai sus, §§ 6-10), cu excepția faptului că competența președintelui sau președintelui adjunct al Curții Supreme de a respinge hotărârea unui singur judecător de a nu prezenta cazul la Presidium a fost supusă la termenul de depunere a unui recurs de control (art. 337 § 4 din PAC). Reclamantul se plânge în conformitate cu art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție și cu art. 13 din Convenție cu privire la refuzul Comisiei electorale de a înregistra lista de candidați și deliberarea cererii reclamantului în care a contestat această decizie. HOTĂRÂREA 10. Înainte de a lua în considerare fondurile cauzei, Curtea trebuie să stabilească în primul rând dacă reclamantul a respectat art. 35 din Convenție și, în special, cerința de epuizare a căilor de recurs interne, astfel cum se prevede la art. 35 § 1 din Convenție. 11. Curtea reiterează că statul de epuizare a măsurilor interne menționate la art. 35 § 1 din Convenție obligă cei care doresc să pună o procedură împotriva unui stat să utilizeze în primul rând remediile prevăzute de sistemul juridic național, permițând astfel statelor posibilitatea de a pune lucrurile drept prin propriile sisteme juridice înainte de a fi obligate să răspundă pentru actele lor în fața unui organism internațional. Pentru a se conforma reglementării, reclamanții ar trebui să utilizeze în mod normal căile de recurs disponibile și suficiente pentru a permite remedierea în cazul încălcărilor presupuse (a se vedea, printre altele, Selmouni c. France [GC], nr. 25803/94 , § 74, CEDH 1999 V). 12. Curtea a avut deja ocazia de a examina sistemul de reexaminare în cadrul PAC în cazul Chigirinova c. Rusia (dec.), nr. 28448/16, 13 Decembrie 2016), în cazul în care a susținut că în litigiile care implică autoritățile publice examinate în cadrul PAC, o persoană care intenționează să depună o cerere la Curte a avut în primul rând de a contesta o hotărâre de primă instanță a instanței de districtă în fața instanței regionale, și ulterior de a profita de procedura de cassare la două niveluri de competență: în primul rând, în fața presidiumului unei instanțe regionale și, ulterior, în fața Camerei Administrative a Curții Supreme. 13. În decizia sa ulterioară din Galkin (citată mai sus), Curtea a clarificat că, în aceste circumstanțe excepționale, atunci când a început procedura în cadrul PAC la nivel regional, au fost urmărite, în apel, în fața Camerei Administrative a Curții Supreme, și în cazul în care, în consecință, nu era disponibilă o reexaminare a cassării, o cerere de revizuire a supravegherii intră în cadrul secvenței de căi de recurs interne pe care un reclamant este obligat să le epuizeze în sensul articolului 35 § 1 din convenție. 14. În urma amendamentelor aduse PAC în 2018 și 2019, primul nivel de reexaminare a cassării în astfel de cazuri a devenit disponibil reclamanților, spre deosebire de al doilea nivel de reexaminare a cassării, în timp ce accesul la revizuirea de supraveghere a rămas neschimbat (a se vedea punctul 7 de mai sus). 15. Reclamantul în acest caz a fost în măsură să inițieze revizuirea supravegherii după ce primul său recurs de cazare a fost respins de către Camera Administrativă a Curții Supreme (a se vedea punctul 7 de mai sus). 16. Procedura de revizuire a supravegherii în acest caz a fost accesibilă direct reclamantului, a fost capabilă să răspundă substanței plângerilor din cadrul Convenției sale și a fost însoțită de același nivel de garanții ca procedura analogă de revizuire a supravegherii în joc în Galkin (citată mai sus) (a se vedea punctul 8 de mai sus). 17. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că, în cazurile în care procedurile din cadrul PAC încep la nivel regional și sunt urmărite în fața unei instanțe de apel de competență generală și, în urma acesteia, în fața Camerei administrative a Curții Supreme, ședința în calitate de instanță de casă, ca în cazul actual, o cerere de reexaminare de supraveghere intră în cadrul secvenței de căi de recurs interne pe care un reclamant trebuie să le epuizeze în sensul articolului 35 § 1 din convenție (a se vedea Galkin, citat mai sus, § 19). 18. Curtea observă că reclamantul nu a depus o cerere de control la Curtea Supremă a Rusiei. Prin urmare, cererea sa la Curtea trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenție pentru neepuizarea recourslor interne. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 10 iunie 2021. Olga Chernishova Darian Pavli Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 10520/21

RYAZAN REGIONAL BRANCH OF

THE RENAISSANCE OF RUSSIA PARTY

against Russia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 11 May 2021 as a Committee composed of:

Darian Pavli,

President,

Dmitry Dedov,

Peeter Roosma,

judges,

and Olga Chernishova,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 4 February 2021,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

1.

The applicant is a regional branch of a nationwide political party the

Renaissance of Russia Party (

Партия Возрождения России

) established under the laws of the Russian Federation.

The circumstances of the case

2.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

3.

On 29

July

2020 the applicant submitted the lists of signatures required for the registration of the list of 67 candidates nominated by it for the elections to the Ryazan Regional Duma (a regional legislature).

4.

On 7 August 2020 the Electoral Commission of the Ryazan Region refused to register the applicant’s list of candidates due to allegedly insufficient number of signatures to register the list of candidates.

5.

The applicant lodged an administrative claim under the Code of Administrative Procedure (the “CAP”) against the above decision. On 17

August 2020 the Rayzan Regional Court, acting as a first-instance court, dismissed the claim. On 10 September 2020 the First Appellate Court of General Jurisdiction upheld the judgment on appeal. Subsequent cassation appeal lodged by the applicant was dismissed on 18

December 2020 by the Administrative Chamber of the Supreme Court of Russia. The applicant did not seek supervisory review of the judgment.

Relevant domestic law

6.

The relevant provisions of the CAP on supervisory review proceedings as in force prior to November 2018 were summarised in the case of

Galkin v. Russia

((dec.), no.

5497/18, §§ 4-10, 20 November 2018).

7.

Following amendments made to the CAP by Federal Law no.

451

‑

FZ of 28 November 2018 (as amended on 17 October 2019), the proceedings starting at the regional level could be pursued on appeal before the newly created appellate courts of general jurisdiction, and, following that, on cassation by the Administrative Chamber of the Supreme Court (Articles

296 (2) and 319 § 2 (3) of the CAP). Thus, there was only one level of cassation review available in such cases. The access to the supervisory review remained unrestrained (Article 332 § 2 (6) of the CAP).

8.

The conditions for filing a supervisory review complaint in such cases remained unchanged (see

Galkin

, cited above, §§ 6-10), except that the power by the President or Deputy President of the Supreme Court to overrule the decision by a single judge not to submit the case to the Presidium became subjected to the time-limit for filing a supervisory review appeal (Article 337 § 4 of the CAP).

COMPLAINTS

9.

The applicant complains under Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention and Article 13 of the Convention about the refusal of the Electoral Commission to register its list of candidates and the dismissal of the applicant’s claim in which it challenged that decision.

THE LAW

10.

Before considering the merits of the case the Court must first determine whether the applicant complied with Article 35 of the Convention, and specifically with the requirement that domestic remedies must be exhausted, as laid down in Article 35 § 1 of the Convention.

11.

The Court reiterates that the rule of exhaustion of domestic remedies referred to in Article 35 § 1 of the Convention obliges those seeking to bring a case against a State to use first the remedies provided by the national legal system, thus allowing States the opportunity to put matters right through their own legal systems before being required to answer for their acts before an international body. In order to comply with the rule, applicants should normally use remedies which are available and sufficient to afford redress in respect of the breaches alleged (see, among other authorities,

Selmouni v. France

[GC], no.

25803/94

, § 74, ECHR 1999

‑

V).

12.

The Court has already had an opportunity to examine the review system under the CAP in the case of

Chigirinova v. Russia

((dec.), no.

28448/16, 13

December 2016), where it held that in disputes involving public authorities examined under the CAP, a person who intends to lodge an application with the Court had first to challenge a first-instance decision of the district court before the regional court, and thereafter to avail itself of the cassation procedure at two levels of jurisdiction: firstly, before the presidium of a regional court and, subsequently, before the Administrative Chamber of the Supreme Court.

13.

In its subsequent decision in

Galkin

(cited above), the Court clarified that in those exceptional circumstances when the proceedings under the CAP had started at the regional level, had been pursued, on appeal, before the Administrative Chamber of the Supreme Court, and where, as a result, cassation review had not been available, an application for a supervisory review fell within the sequence of domestic remedies which an applicant was required to exhaust for the purposes of Article 35 § 1 of the Convention.

14.

Following amendments made to the CAP in 2018 and 2019, the first level of cassation review in such cases became available to the applicants, unlike the second level of cassation review, while the access to the supervisory review remained unrestrained (see paragraph 7 above).

15.

The applicant in the present case was able to initiate supervisory review after its first cassation appeal had been dismissed by the Administrative Chamber of the Supreme Court (see paragraph 7 above).

16.

The supervisory-review procedure in this case was directly accessible to the applicant, was capable of giving an answer to the substance of its Convention complaints and was accompanied by the same level of safeguards as the analogous supervisory review procedure at stake in

Galkin

(cited above) (see paragraph 8 above).

17.

In view of the above, the Court finds that in cases where the proceedings under the CAP start at the regional level and are pursued before an appellate court of general jurisdiction and, following it, before the Administrative Chamber of the Supreme Court, sitting as a cassation court, as in the present case, an application for a supervisory review falls within the sequence of domestic remedies which an applicant is required to exhaust for the purposes of Article 35 § 1 of the Convention (see

Galkin,

cited above, § 19).

18.

The Court observes that the applicant has not lodged a supervisory

‑

review application with the Supreme Court of Russia. It therefore follows that its application to the Court must be rejected under Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies.

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 10 June 2021.

Olga Chernishova

Darian Pavli

Deputy Registrar

President