ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO
Sursă originală
CtEDO 18.05.2021 Auto

AFFAIRE MANZANO DIAZ c. BELGIQUE

RESPONDENT
BEL
HOTĂRÂRE
18.05.2021
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Non-violation de l'article 5 - Droit à la liberté et à la sûreté (Article 5-4 - Garanties procédurales du contrôle;Contrôle de la légalité de la détention)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
AFFAIRE MANZANO DIAZ c. BELGIQUE (CtEDO, 2021)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA MANZANO DIAZ c. BELGIA (solicitarea nr. 26402/17) HOTĂRÂREA Art. 5 § 4 • Garanții procedurale privind controlul legalității unui stat membru • Procedură de arestare a consilierului-raportor comunicat înainte de a lua cuvântul Curții de Casație în fața tribunalului, și nu reclamantului • Avocat general în cadrul Curții de Casație care nu are calitatea de parte la proces • confidențialitate și, prin urmare, posibila rupere a egalității de arme • Proiect de hotărâre elaborat de consilierul-raportor, document de lucru intern pentru formarea de judecată, acoperit de secret, care nu face obiectul principiului contradicției • Concluziile avocatului general prezentate oral pentru prima dată în instanță, fără comunicarea prealabilă a reclamantului • Solicitând să nu se afle într-o situație de dezavantaj net STRASBURG 18 mai 2021 DEF 11/10/2021 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Manzano Diaz c. Belgia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care face parte dintr-o Cameră compusă din Georgios A. Serghides, președinte, Paul Lémpres, Dmitry Dedov, Georges Ravarani, Anja Seibert-Fohr, Peeter Roosma, Andreas Zünd, judecători și din Milano Blaško, grefier de secțiune (n 26402/17) îndreptat împotriva Regatului Belgiei și al cărui resortisant spaniol, Edmundo Manzano Diaz ( reclamantul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția din 10 aprilie 2017, decizia de a aduce la cunoștința guvernului belgian ( (1) și să declare inadmisibilă cererea pentru surplus, precum și decizia de a aduce la cunoștința părților la dispoziția Curții de a recalifica acest termen, observațiile părților, notându-și faptul că sunt informate cu privire la dreptul său de a lua parte la procedură [articolul § 1 din Convenție], guvernul spaniol nu a dorit să prevaleze, După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 6 aprilie 2021, hotărârea a fost adoptată la data respectivă INTRODUCERE, prezenta cauză se referă la procedura în casare desfășurată de reclamant împotriva unei decizii de menținere a dreptului de internare adoptată de Comisia Superioră pentru Apărare Socială. Sunt în discuție transmiterea unui proiect de hotărâre al consilierului-raportor către avocat general, precum și a așa-numitelor schimburi între avocatul general și Curtea de Casație sau cel puțin consilierul-raportor. Reclamantul s-a născut în 1957. La data la care a fost introdusă cererea, a avut reședința în Centrul regional de asistență psihiatrică mai puțin Maronierii din Tournai. Acesta este reprezentat de domnul Hissel, avocat. Guvernul a fost reprezentat de agentul său, Niedlispacher, Serviciul public federal al justiției. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a făcut obiectul a trei hotărâri de internare pronunțate de instanțe competente în iunie 2004, decembrie 2004 și, respectiv, octombrie 2007. El este deținut fără întrerupere de la ultima decizie de internare. La 6 aprilie 2016, reclamantul a solicitat în principal Comisiei pentru apărare socială (denumită în continuare "CDS") să constate în regim de urgență că a fost deținut și că a fost eliberat imediat. Prin decizia din 18 mai 2016, CDS s-a declarat incompetentă să examineze legalitatea sau oportunitatea deciziei de internare și să mențină plasarea reclamantului. La 9 iunie 2016, Comisia Superioară de Apărare Socială ("CSDS") a confirmat această decizie în apel. Comisia a considerat că nu îi aparținea nici CDS, nici CDS-ului, să pună sub semnul întrebării legalitatea sau oportunitatea deciziilor de internare în forță a lucrurilor judecate și a expertizelor care au condus la acestea. Prin hotărârea pronunțată în aceeași zi, Curtea de Casație a respins recursul recurentului. Comisia a considerat că dreptul la un proces echitabil și dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe nu au înțeles dreptul CDS de a revizui legalitatea sau temeinicia hotărârilor judecătorești pronunțate în forță de lucru judecat care au dat ordinul de internare. Comisia a arătat că CSDS a prezentat motivele pentru care nu s-ar pronunța asupra motivelor invocate împotriva acestor decizii, astfel încât decizia sa a fost motivată în mod regulat cu privire la acest punct. 12. Curtea de Casație va respinge, de asemenea, motivul prin care reclamantul susținea că concluziile avocatului general în cauza sa nu i-au fost comunicate în termenul legal și deduce din caracterul verbal al acestor concluzii pe care avocatul general le-ar fi discutat de la caz la caz cu consilierul-raportor înainte de ședința publică, dacă este cazul, în vederea pregătirii împreună a hotărârii care urmează să fie pronunțată, pe baza unui proiect de hotărâre întocmit de consilierul-raportor. nu a putut duce la ruperea [deciziei atacate], motivul [a fost] inadmisibil CADRUL JURIDIC ȘI PRACTICUL INTERNELE PERTINENTE recursul în casare și rolul Curții de Casație 13. În dreptul belgian, recursul în casare este o cale de atac care permite reclamantului să prezinte Curții de Casație o hotărâre pronunțată în ultimă instanță, a cărei pronunțare se referă la una sau mai multe încălcări ale normelor substanțiale sau impuse abia de nulitate sau pe care aceasta nu este conformă cu legea. În conformitate cu art. 147 alineatul (2) din Constituție, Curtea de Casație nu cunoaște fondul cauzelor. Aceasta are misiunea de a asigura interpretarea și aplicarea exactă a legii și, prin urmare, de a asigura caracterul juridic al jurisprudenței. În exercitarea misiunii sale, Curtea de Casație este asistată de un Parchet de Casație mai aproape de Curtea de Casație care ocupă un loc special în organizarea procuraturii publice. Parchetul de Casație este independent de ministerul public în apropierea instanțelor de fond. 15. În conformitate cu art. 141 din Codul judiciar, procurorul general se află lângă Curtea de Casație, fără a aduce atingere acțiunii publice, cu excepția cazului în care a introdus o acțiune a cărei hotărâre este atribuită Curții de Casație. Acest lucru se datorează faptului că, în mod legal, cu excepția rarelor ipoteze în care Curtea de Casație hotărăște ca judecător al fondului, ministerul public din apropierea Curții de Casație nu este parte în instanță în casare. El exercită, în deplină independență, funcțiile de consilier al Curții de Casație. La art. 142 alineatul (2) din Codul judiciar prevede că procurorul general este asistat de un prim avocat general și de avocații generali care își exercită funcțiile sub supravegherea și conducerea acestuia . În cele din urmă, în conformitate cu art. 180 din Codul Judiciar, mai precis Curtea de Casație și Parchetul din apropierea acestei Curii constituie împreună o entitate judiciară separată mai precis în scopul gestionării mijloacelor de finanțare care îi sunt alocate. 16. Dispozițiile relevante care reglementează procedura în fața Curții de Casație sunt următoarele. 17. La art. 431 din Codul de procedură penală prevede că: Procuratura publică din apropierea instanței sau a instanței care a pronunțat hotărârea atacată transmite fără întârziere cazul procurorului general în apropierea Curții de Casație. Acesta îl transmite grefierului Curții de Casație, care înscrie imediat cauza în rolul general. Articolele 1104 și următoarele din Codul judiciar reglementează continuarea procedurii în fața Curții de Casație în modul următor Art. 1104 La transmiterea dosarului de către grefier, primul președinte desemnează un magistrat al sediului în calitate de raportor. Acesta, examinarea sa finalizată, depune dosarul la grefă. Art. 1105 Grefierul transmite dosarul procurorului general, care se ocupă de cauza sau desemnează unul dintre avocații generali în acest scop. În cazul în care concluziile sale sunt scrise, acestea se depun la grefă pentru a fi anexate la dosarul procedurii cel târziu în ziua în care grefierul notifică părților data stabilirii. În acest caz, o copie a concluziilor se anexează la avizul adresat de grefier în temeiul articolului 1106 alineatul (2). (...) Art. 1106 Primul președinte stabilește, împreună cu procurorul public, ziua în care cauza va fi chemată în instanță. La avocat sau la partea neprezentată este informat cu privire la această fixare, de către grefier, cu cel puțin 15 zile înainte de încuviințarea cauzei, cu excepția abrevierii acestui termen de către primul președinte, în cazul în care urgența o comandă. Dacă este cazul, grefierul anexează la acest aviz de fixare întrebările pe care Curtea sau procuratura intenționează să le adreseze în instanță avocaților sau părților care nu sunt reprezentate de un avocat, care au depus cererea în casare sau un memoriu în răspuns. După raport, procurorul își dă concluziile, iar apoi părțile sunt audiate, pledoariile lor putând să se refere numai la chestiunile de drept propuse în mijloacele de casare sau la scopurile de nerecuperare care se opun recursului sau mijloacelor. În cazul în care concluziile procuraturii publice sunt scrise, părțile pot depune, cel târziu în ședință și exclusiv ca răspuns la concluziile procuraturii publice, o notă în care nu pot ridica noi mijloace. Fiecare parte poate solicita în mod direct ca cauza să fie prezentată pentru a răspunde verbal sau printr-o notă la aceste concluzii scrise sau verbale ale procurorului public. Curtea stabilește termenul în care trebuie depusă această notă. Art. 1108 Curtea judecă atât în lipsă, cât și în prezența avocaților și a părților. Art. 1109 Hotărârile sunt pronunțate în ședință publică de către președinte, în prezența procurorului public și cu asistența grefierului. 19. Astfel încât la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În primul rând, consilierul-raportor examinează dosarul și elaborează un document pregătitor care conține propuneri care iau, în practică, forma unui ante-încheietor de cuvânt. Acest document include notițe și, dacă este cazul, proiecte de variante. Este vorba despre un prim aviz al consilierului-raportor. În acest caz, dosarul este transmis procuraturii împreună cu propunerile consilierului-raportor. 21. Dacă este cazul, avocatul general are un schimb de opinii cu avocatul general în ceea ce privește soluțiile care trebuie luate în considerare, el formulează sugestii și le convoacă în fața consilierului-raportor. La încheierea acestei examinări și a acestui eventual schimb de opinii, avocatul general pregătește concluzii scrise sau o notă destinată să constituie sprijinul concluziilor sale orale. 22. În același timp, consilierul-raportor își elaborează propunerile și pregătește unul sau mai multe proiecte care au fost adoptate și consideră că soluția care trebuie adoptată poate fi discutată. Membrii sediului primesc documente esențiale, printre care se numără decizia atacată, memoriile părților, eventualele concluzii scrise ale procurorului public, precum și textul propunerilor consilierului-raportor. Consilierii examinează dosarul în vederea pregătirii ședinței de judecată și a viitoarei deliberări. Acestea fac schimb de note și, dacă este cazul, de proiecte alternative de arestare. În această etapă, ministerul public este ținut în afara schimburilor dintre membrii sediului și nu mai participă, împreună cu consilierul-raportor, la reflecția asupra soluției care urmează să fie adusă recursului. 23. Grefierul informează părțile din ședină cu cel puțin 15 zile în avans. Orice concluzii scrise ale procuraturii publice sunt comunicate acestora. În mod oficial, consilierul-raportor face un scurt raport, reamintind datele procedurale ale cauzei. Procurorul public ia apoi cuvântul fie pentru a se referi la concluziile sale scrise, fie pentru a prezenta concluziile sale orale pe baza notelor. Părțile pot răspunde la concluziile procurorului general. În cazul în care procurorul public a luat concluzii scrise, părțile pot depune o notă cel târziu în ședința de judecată. Fiecare parte poate, de asemenea, în orice caz, să solicite în culpă ca cauza să fie prezentată pentru a răspunde verbal sau în scris la concluziile scrise sau verbale ale ministerului public. 24. În cele din urmă, cauza este luată în deliberare. Ministerul public nu face obiectul deliberării și este ținut pe deplin departe de deliberări. În general, Curtea își pronunță hotărârile în aceeași zi după ce a făcut acest lucru. CU PRIVIRE LA ÎNCĂLCAREA LA ARTICOLUL 5 ALINEATUL (4) DIN CONVENȚIA 25. Reclamantul se plânge de o încălcare a principiului egalității de arme și a principiului contradictoriei, din cauza comunicării proiectului de arestare al consilierului-raportor către maiorul general, fără ca acest proiect să fie comunicat acestuia, precum și a schimburilor dintre avocatul general și Curtea de Casație sau cel puțin consilierul-raportor. Curtea amintește că, în ceea ce privește privarea de libertate, art. 4 conține garanții procedurale distincte de cele prevăzute la art. 6 alineatul (1). Prin urmare, chiar dacă presupune că art. 6 alineatul (1) se aplică în componenta sa civilă, art. 5 alineatul (4) constituie o lex specialis în raport cu această din urmă dispoziție (a se vedea mutatis mutandis Reinprecht c. Austria, 67175/01, § 55, CEDO 2005-XII, Claes c. Belgia, n 433418/09, § 123, 10 ianuarie 2013; a se vedea, de asemenea, în același sens, Inseher c. Germania [GC], n 11111/12 și 27505/14, § 241, 4 decembrie 2018). Masterarea calificării juridice a faptelor cauzei (Radomilja și alții c. Croația [GC], n 37685/10 și 2276/12, §§ 114 și 126, 20 martie 2018), prin urmare, Curtea va examina acest Õ din unghi al articolului 5 alineatul (4), care este astfel formulat Orice persoană privată de libertatea sa prin arestare sau detenție are dreptul de a introduce o acțiune în fața unei instanțe judecătorești, astfel încât acesta să decidă în scurt timp cu privire la legalitatea detenției sale și să dispună eliberarea sa în cazul în care detenția este ilegală. Cu privire la admisibilitatea 27. Constatând că acest at nu este în mod vădit nefondat sau inadmisibil pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, Curtea declară că acest lucru este admisibil pe fondul Tezei părților Reclamantul 28. Reclamantul consideră că procedura în fața Curții de Casație, în special comunicarea proiectului de hotărâre al consilierului-raportor pe lângă avocatul general fără comunicare părților și eventuala discuție dintre consilierul-raportor și avocatul general, fără prezența părților, nu respectă garanțiile prevăzute la art. 6 alineatul (1) din convenție. Reclamantul consideră că această practică pune în pericol principiul egalității armelor și principiul contradictoriei 29. Pe de altă parte, reclamantul nu înțelege modul în care Curtea de Casație, care își soluționează hotărârile în aceeași zi a ședinței publice, ar putea lua în considerare concluziile orale, adesea lungi și complexe, date de avocatul general, cu excepția unei cunoașteri prealabile a acestor concluzii, la care nu a avut acces în speță înainte de ședința publică. 30. Reclamantul consideră că capacitatea de a răspunde concluziilor avocatului general, în special atunci când acestea sunt luate oral, nu este efectivă, în special în măsura în care Curtea de Casație nu ar fi obligată să răspundă argumentelor invocate de partea care dorește să se prevaleze de posibilitățile de replică oferite de legislație. În această privință, el susține că ultimul cuvânt nu revine apărării. Guvernul 31. Guvernul apreciază, ținând seama, pe de o parte, de misiunea specială a Curții de Casație Pe de altă parte, din locul special pe care îl ocupă parchetul în apropierea Curții de Casație în cadrul procuraturii publice, că contactele limitate pe care acesta din urmă le are cu consilierul-raportor nu depășesc nici o necunoaștere a principiului egalității de arme sau a principiului contradictoriei. 32. Guvernul precizează că, în speță, nu există nicio discuție între avocatul general și consilierul-raportor după transmiterea de către cel de-al doilea proiect de hotărâre. 33. Guvernul susține că ministerul public în apropierea Curții de Casație nu este parte la procedură și nu poate apărea în mod rezonabil ca parte în fața reclamanților și a pârâtului în casare și că, prin urmare, nu apare nicio problemă de egalitate a armelor în speță. 34. Comitetul consideră că proiectul de hotărâre al consilierului-raportor care este comunicat avocatului general nu constituie o piesă produsă de o parte care ar putea afecta hotărârea, ci un document de lucru intern pentru formarea de judecată care intră sub incidența secretului care intră sub incidența principiului contradictoriei. 35. Guvernul consideră că comunicarea către avocatul general a proiectului de hotărâre întocmit de consilierul-raportor și contactele pe care le pot întreține în această etapă sunt de natură să consolideze dreptul la apărare. În această privință, CESE subliniază mai întâi că examinarea paralelă a dosarului de către consilierul-raportor și avocatul general urmat de o confruntare a opiniilor acestora prezintă garanția unei duble examinări a dosarului și a unei prime lecturi critice a propunerilor consilierului-raportor de către un alt magistrat independent și imparțial. În continuare, Comitetul consideră că acest proces permite prezentarea rezultatelor acestei examinări încrucișate, inclusiv a pistelor și a soluțiilor avute în vedere, fără a compromite secretul deliberării. 36. Or, în opinia guvernului, dacă propunerile ar fi transmise direct părților sub forma unui raport privind motivele invocate de acestea din urmă, acesta din urmă ar fi în mod necesar amputat cu elementele sale cele mai interesante pentru a evita o reproșare de prejudecată. În plus, guvernul consideră că o astfel de comunicare nu ar fi în conformitate cu principiul secretului deliberării. În plus, interzicerea care ar fi impusă Ministerului de Stat de a lua cunoștință de primele propuneri ale consilierului-raportor și de a comunica cu acesta ar constitui un pas înapoi în favoarea dreptului la apărare. Într-adevăr, concluziile procuraturii publice ar putea trece cu vederea întrebările care îl îngrijorează pe consilierul-raportor și, astfel, să își piardă utilitatea. 37. Guvernul consideră că, dacă Curtea de Casație nu este obligată în mod legal să răspundă la răspunsul direct al unei părți la concluziile avocatului general, aceasta nu ține seama în mod corespunzător de acest lucru în deliberările sale. De asemenea, reamintește că, în cazul în care hotărârea pronunțată de Curtea de Casație răspunde motivelor formulate în mod regulat de părțile la instanță în recurs, acesta nu răspunde concluziilor avocatului general care urmăresc să lumineze Curtea cu privire la meritele recursului, și anume că o astfel de soluție este logică în măsura în care: avocatul general nu a luat parte la instanța de Casație. Evaluarea Curții Principii Generale 38. Curtea reamintește că, în termenii art. 5 alin. (4), persoanele arestate sau deținute au dreptul la o examinare a respectării cerințelor de procedură și de fond necesare pentru În cazul în care procedura prevăzută la art. 5 alineatul (4) nu trebuie să fie întotdeauna însoțită de garanții identice cu cele prevăzute la art. 6 pentru procesele civile sau penale, aceasta trebuie să aibă un caracter judiciar și să ofere garanții adecvate naturii privării de libertate în cauză (a se vedea, de exemplu, Włoch c. Polonia, n 2778Õ, § 125, CEDH 2000-XI, Reinprecht § 31, CEDO 2005-XII și Idalov c. Rusia [GC], n 5826/03, § 161, 22 mai 2012). 39. Procedura privind o acțiune împotriva unei detenții sau prelungirea acesteia trebuie să fie contradictorie și să garanteze egalitatea armelor între părți, și anume partea urmărită și deținuțiul (Kampanis Grecia, 13 iulie 1995, §§ 54-58, seria A n 318 Mooren c. Germania [GC], n 11364/03, § 124, 9 iulie 2009 și Mustafa Avci c. Turcia, n 39322/12, § 90, 23 mai 2017). 40. Curtea amintește că principiul contradictoriei și principiul egalității armelor necesită un echilibru corect între părți: fiecare trebuie să i se ofere o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care nu o plasează într-o situație de dezavantaj net față de adversarul sau adversarul său (a se vedea, în ceea ce privește componenta civilă a articolului 6 alineatul (1), În plus, dreptul la o procedură contradictorie implică, în principiu, dreptul părților la un proces de a fi comunicate și de a discuta orice înscris sau observație prezentată judecătorului, fie de către un magistrat independent, cum ar fi avocatul general al Curții de Casație belgiene, în vederea comunicării deciziei sale. (a se vedea, printre altele, Venet c. Belgia, n 27703/16, § 42, 22 octombrie 2019). Reclamantul se plânge că comunicarea proiectului de hotărâre al consilierului-raportor în calitate de avocat general, fără ca acest proiect să i se fi comunicat, precum și schimburile dintre consilierul-raportor și avocatul general înainte de ședința publică, au încălcat principiul egalității de arme și principiul contradictoriei. Curtea reamintește faptul că: avocatul general al Curții de Casație nu are, în dreptul belgian, calitatea de parte la proces. El face parte din Parchetul Curții de Casație care, spre deosebire de Parchetul instanțelor din fond, nu mai este Delcourt c. Belgia , 17 ianuarie 1970, § 29, seria A n Rec. 1997 III și Venet , citată anterior, § 40. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că principiul egalității de arme nu poate fi invocat într-un caz ca cel al cauzei în care nicio parte urmărită sau altă parte pârâtă n , citată anterior, § 41. În al doilea rând, împrejurarea, invocată de reclamant, că avocatul general al Curții de Casație nu face parte din sediul Curții de Casație, nu este suficientă pentru a demonstra în ce mod ar trebui, prin urmare, să fie considerat adversarul său în procedura în casare, condiție prealabilă pentru a susține o încălcare a egalității de arme (a se vedea, referitor la raportorul public (a se vedea, în ceea ce privește În cadrul procedurii în fața Consiliului de Stat din Franța, Marc-Antoine c. Franța (dec.), n 54984/09, § 32, 4 iunie 2013). 45. În schimb, în măsura în care avizul avocatului general este destinat să consilieze și, prin urmare, să influențeze Curtea de Casație, principiul contradictoriei trebuie respectat (în același sens, Vermeulen, citată anterior, § 31, Van Orshoven, citată anterior, § 39, și Venet, citată anterior, § 42). 46. Curtea este de părere că proiectul de hotărâre elaborat de consilierul-raportor, care este un magistrat al formării de judecată însărcinat cu cauza, nu constituie o piesă produsă de o parte și care ar putea afecta hotărârea, ci un element stabilit în cadrul instanței în cadrul procesului de elaborare a deciziei finale. Prin urmare, un astfel de document de lucru intern pentru formarea de judecată, acoperit de secret, nu poate face obiectul principiului contradictoriei (a se vedea mutatis mutandis Marc-Antoine, decizia menționată anterior, punctul 31). 47. Curtea constată, de asemenea, că, pentru a stabili concluziile sale și pentru a adopta poziția pe care o prezintă în mod public formării de judecată, avocatul general, fie că împărtășește sau nu orientarea consilierului-raportor, se bazează în special pe proiectul de hotărâre al acestuia. În ceea ce privește integrarea analizei consilierului-raportor, aceste concluzii pot fi, prin urmare, de natură să permită părților să colecteze elementele decisive ale dosarului și să citească în fapt instanța. Această particularitate le oferă astfel posibilitatea de a răspunde la acestea înainte ca judecătorii să ia o decizie. Prin urmare, nu se poate afirma că aceasta aduce în sine atingere caracterului echitabil al procedurii în fața Curții de Casație (a se vedea mutatis mutandis Marc-Antoine, decizia menționată anterior, punctul 32). 48. Pe de altă parte, Curtea nu are nici un motiv să se îndoiască de declarația guvernului potrivit căreia nicio discuție nu are loc în instanță între consilierul-raportor și avocatul general după transmiterea proiectului de hotărâre. 49. Reclamantul se plânge apoi de o încălcare a principiului egalității de arme și a principiului contradictoriei din cauza lipsei de comunicare a concluziilor avocatului general înainte de ședința publică, unde acestea au fost prezentate pe plan intern și a cunoștințelor pe care le-ar fi avut Curtea de Casație a acestor concluzii înainte de această ședință. 50. Pe lângă faptul că aceasta a considerat deja mai sus că mai sus nu a fost stabilit în ceea ce privește modul în care a trebuit să fie privit avocatul general ca fiind la adresa reclamantului în procedura în casare (punctele 43-44), Curtea constată că reclamantul rămâne în imposibilitatea de a prezenta elemente concrete de natură pe lângă declarația conform căreia Curtea de Casație ar fi luat cunoștință de concluziile avocatului general înainte de a lua o decizie înainte de prezentarea publică a acestor concluzii în cadrul acestei audieri. Prin urmare, trebuie să se considere că atât reclamantul, cât și Curtea de Casație și publicul au descoperit în mod deschis sensul și conținutul concluziilor date oral de către avocatul general, pe baza unei note pregătite de acesta (a se vedea K.A. și A.D. c. Belgia, nr. 42758/98 și 45558/99, § 43, 17 februarie 2005). 51. Prin urmare, reclamantul nu poate susține în mod valabil că a fost plasat într-o situație de dezavantaj net față de oricine prin faptul că nu a avut cunoștință de concluziile avocatului general înainte de ședința publică. În plus, Curtea amintește că o parte nu poate să beneficieze de dreptul la egalitate de arme dreptul de a primi, înainte de a se pronunța, concluzii care nu au fost la latitudinea altei părți, nici a raportorului, nici a judecătorilor de la formarea de judecată (a se vedea, din unghiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, K.A. și A.D. Belgia, citată anterior, § 43). 52. Curtea observă că, în cele din urmă, în conformitate cu art. 1107 din Codul judiciar, recurentul avea posibilitatea de a răspunde concluziilor orale ale procurorului public, fie prin prezentarea verbală a observațiilor sale în cadrul procedurii judecătorești, fie prin solicitarea unei amânări în ședință sau prin solicitarea autorizației de a depune o notă în mod deliberat într-un anumit termen (punctul 18) Mai sus).În lumina celor de mai sus, recurentul nu poate pretinde că a fost plasat într-o situație contrară cerințelor prevăzute la art. 5 alineatul (4) din Convenție. 54. Prin urmare, nu a încălcat această dispoziție. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITATE, să declare cererea admisibilă A se vedea Hotărârea Adusă la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2021-05-11
0,94
AFFAIRE DE VEIRMAN ET AMNAD c. BELGIQUE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE DE VEIRMAN ET AMNAD c. BELGIQUE (Requête n o 42165/13) ARRÊT STRASBOURG 11 mai 2021 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire De Veirman et Amnad c. Belgique, La Cour européenne de
CtEDO 2025-09-02
0,94
BRAEKMAN c. BELGIQUE
y répondre n’était pas effective au vu de sa longueur et de sa technicité. QUESTIONS AUX PARTIES Le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre la requérante a-t-il été examiné équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de
CtEDO 2021-12-09
0,93
O.S. c. BELGIQUE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 14202/21 O.S. contre la Belgique (voir tableau en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 9 décembre 2021 en un comité composé de : Dmitry Dedov, président, Pe
CtEDO 2021-09-16
0,93
AFFAIRE MOREELS CONTRE LA BELGIQUE
Résolution CM/ResDH(2021)187 Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Moreels contre Belgique (adoptée par le Comité des Ministres le 16 septembre 2021, lors de la 1411 e réunion des Délégués des Ministres) Requête n
CtEDO 2022-07-12
0,93
AFFAIRE FUMAL c. BELGIQUE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE FUMAL c. BELGIQUE (Requête n o 76985/12) ARRÊT STRASBOURG 12 juillet 2022 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Fumal c. Belgique, La Cour européenne des droits de l’homme (tro
Sursă