ADEFDROMIL c. FRANCE

Publicat la 21 iunie 2021 SECȚIUNEA CINCICEA DOCUMENT NR 20536/17 ADEFDROMIL împotriva Franței, introdusă la 13 martie 2017, comunicată la 31 mai 2021 Cererea se referă la acțiunile întreprinse în urma unei prime cauze Adefdromil la sfârșitul căreia Curtea, printr-o hotărâre din 2 octombrie 2014, a ajuns la concluzia că ingerința în sensul articolului 11 alineatul (2) din convenție prevăzută în fostele dispoziții ale dreptului național nu era nici proporțională, nici proporționată cu aceasta. necesară într-o societate democratică, în care, atunci, o interdicție pur și simplu impusă militarilor de a înființa și de a da oricărui grup de natură sindicală (Adefdromil c. Franța, n 32191/09, §§ 60-61, 2 octombrie 2014). Având în vedere, în special, modificările legislative prezentate de statul francez, Comitetul miniștrilor a declarat că a îndeplinit funcțiile sale (rezoluția finală din 19 aprilie 2017 (CM/Resch(2017)117)). Prin urmare, prezenta cerere se referă la noile limite impuse de legea nr. 2015-917 din 28 iulie 2015 de stabilire a diverselor dispoziții referitoare în special la posibilitatea ca militarii să înființeze și să dedice unui grup specific de natură sindicală; recurenta ridică, în principal, ca în prima cauză, o cauză întemeiată pe art. 11 din Convenție. Hotărârile Consiliului de Stat care declară asociația Adefdromil inadmisibilă de a solicita anularea textelor de reglementare, pe motiv că nu este constituită într-o asociație profesională națională de militari, numai pentru militari în activitate, singura structură abilitată să se apere și să intervină în fața instanțelor competente împotriva oricărui act de reglementare referitor la condiția militară, caracterizează ele o restricție în exercitarea dreptului la libertatea de asociere a reclamantei în sensul art. 11 alin. (2) din Convenție? Având în vedere consecințele sale asupra asociației solicitante, restricțiile prevăzute în art. L. 4126-1 și următoarele din Codul Apărării în vigoare în prezent sunt necesare într-o societate democratică pentru a atinge unul dintre scopurile enumerate în al doilea paragraf al art. 11 din Convenție?

Publié le 21 juin 2021

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

20536/17

ADEFDROMIL

contre la France

introduite le 13 mars 2017

communiquée le 31 mai 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne les suites d’une première affaire Adefdromil à l’issue de laquelle la Cour, par un arrêt du 2 octobre 2014, avait conclu, que l’ingérence au sens de l’article 11 § 2 de la Convention prévue par les anciennes dispositions du droit national n’était ni proportionnée ni «

nécessaire dans une société démocratique » s’agissant alors d’une interdiction pure et simple faite aux militaires de constituer et d’adhérer à tout groupement de nature syndicale (

Adefdromil c. France

, n

o

32191/09, §§

60-61, 2 octobre 2014). Au vu notamment des modifications législatives présentées par l’État français, le Comité des Ministres déclara qu’il avait rempli ses fonctions (résolution finale du 19 avril 2017 (CM/Resch(2017)117)).

La présente requête concerne donc

les nouvelles limites imposées en droit interne par la loi n

o

2015-917 du 28 juillet 2015

portant diverses dispositions relatives notamment à la possibilité pour les militaires de constituer et d’adhérer à un groupement spécifique de nature syndicale.

La requérante soulève principalement, comme dans la première affaire, un grief tiré de l’article 11 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Les arrêts du Conseil d’État déclarant l’association Adefdromil irrecevable à demander l’annulation de textes réglementaires, au motif qu’elle ne s’est pas constituée en une « association professionnelle nationale de militaires » réservée aux seuls militaires en activité, seule structure habilitée à se pourvoir et intervenir devant les juridictions compétentes contre tout acte réglementaire relatif à la condition militaire, caractérisent-ils une restriction dans l’exercice du droit à la liberté d’association de la requérante au sens de l’article 11 § 2 de la Convention ?

2.

Au vu de ses conséquences pour l’association requérante, les restrictions fixées aux articles L. 4126-1 et suivants du code de la défense actuellement en vigueur sont-elles « nécessaires dans une société démocratique » pour atteindre l’un des buts énumérés au second paragraphe de l’article 11 de la Convention ? S’agit-il de restrictions légitimes au sens de la dernière phrase de cet article ?