2ds-17/26 — Încasarea salariului restant a indemnizatei de concediu anual de odihnă, a plății suplimentare de intirziere a achitării salariului și indemnizației de concediu anual de odihnă

Prin încheierea din 01 iulie 2026 a Curții Supreme de Justiție, a fost declarat inadmisibil recursul depus de Vladislav Pîslari, împotriva deciziei din 08 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Vladislav Pîslari împotriva Societății Comerciale „Avtomagistrali-Pivdeni International” Societate cu Răspundere Limitată, cu privire la încasarea salariului restant, a indemnizației de concediu anual de odihnă, a plății suplimentare de întârziere a achitării salariului și indemnizației de concediu anual de odihnă.

La 03 iulie 2026, prin intermediul poștei electronice, Vladislav Pîslari a depus cerere, concretizată la 09 iulie 2026, de corectare a greșelilor vădite din actul judecătoresc, prin care a solicitat: − corectarea greșelii admise la punctul 37 în încheierea din 01 iulie 2026 a Curții Supreme de Justiție și anume fiind indicată eronat „art. 432 alin.(2) lit. a), b) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023)”, corect fiind „art. 432 alin. (1) lit. a), b) din Codul de procedură civilă (în vigoare după la 01 septembrie 2023)”; − corectarea greșelii admise la punctul 48 în încheierea din 01 iulie 2026 a Curții Supreme de Justiție și anume eliminarea integrală a referințelor la art. 432 lit. e) din Codul de procedură civilă, aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, deoarece aceste temei nu a făcut obiectul cererii de recurs, fiind introdus arbitrar de către instanță; 1 − restabilirea legalității procesuale, prin corectarea acestor erori materiale, instanța fiind obligată să recunoască faptul că motivarea actuală a inadmisibilității a rămas fără suport juridic, fiind bazată pe o premisă falsă.

În speță, se constată că, la redactarea Încheierii din 01 iulie 2026 a Curții Supreme de Justiție, a fost admisă eroarea materială în cuprinsul părții constatatoare a acesteia, la pagina 7 pct. 37, indicându-se greșit sintagma „art. 432 alin.(2) lit. a), b) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023)”, corect fiind „art. 432 alin. (1) lit. a), b) din Codul de procedură civilă (în vigoare după 01 septembrie 2023)”.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că această eroare are un caracter pur material, fiind rezultatul unei omisiuni tehnice, care nu afectează fondul soluției pronunțate și raționamentul juridic al instanței de recurs.

În condițiile art. 249 din Codul de procedură civilă, eroarea materială este o greșeală obiectivă și evidentă, identificabilă din însuși actul judecătoresc și/sau din dosar, a cărei corectare nu presupune o nouă 2 apreciere a probelor, o schimbare a constatărilor instanței sau o modificare a soluției. (dosar nr. 2dsc-5/25, pct. 47; dosar nr. 2r- 134/22, dosar nr. 2r-404/23).

Totodată, Completul de judecată reiterează prevederile art. 249 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, după pronunțarea hotărârii, instanța care a adoptat-o nu este în drept să o anuleze nici să o modifice.

Prin urmare, o eroare materială, admisă de instanță la redactarea hotărârii, nu poate schimba soluția dispusă de aceasta asupra fondului cauzei. Un asemenea efect pot avea doar erorile de drept, corectarea cărora are loc prin exercitarea căilor de atac, în cauzele și condițiile prevăzute de lege.

Raportând cele invocate și solicitate, de autorul cererii de rectificare și normele art. 249 din Codul de procedură civilă, la textul nemijlocit al Încheierii din 01 iulie 2026 a Curții Supreme de Justiție, Completul de judecată constată că, eroarea admisă în speță este una materială.

Sub aspectul cerinței de eliminare integrală a referințelor la art. 432 lit. e) din Codul de procedură civilă - aprecierea vădit nerezonabilă a probelor - deoarece aceste temei nu a făcut obiectul cererii de recurs, fiind introdus arbitrar de către instanță, Completul de judecată apreciază că aceasta depășește obiectul examinării în procedura articolului 249 din Codul de procedură civilă.

Instanța, de asemenea, nu poate dispune restabilirea legalității procesuale, întrucât verificarea legalității actului de dispoziție a instanței de judecată se realizează prin intermediul altor proceduri, prevăzute de lege, decât remedierea greșelilor materiale din hotărâre.

Prin urmare, Completul de judecată reține că aceste două pretenții sunt neîntemeiate.

Subsecvent, instanța menționează, că după natura lor juridică, falsul intelectual, invocat de solicitant, și eroarea materială se exclud reciproc.

Din considerentele enunțate, în temeiul art. 249 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Completul de Judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar a corecta eroarea materială, enunțată supra, admisă în partea constatatoare a actului judecătoresc și a respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate. Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 249, art. 269-270 din Codul de procedură civilă, 3 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Corectează greșeala admisă în Încheierea din 01 iulie 2026 a Curții Supreme de Justiție, în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Vladislav Pîslari împotriva Societății Comerciale „Avtomagistrali-Pivdeni International” Societate cu Răspundere Limitată, cu privire la încasarea salariului restant, a indemnizației de concediu anual de odihnă, a plății suplimentare de întârziere a achitării salariului și indemnizației de concediu anual de odihnă, și anume: la pagina 7 pct. 37, sintagma „art. 432 alin.(2) lit. a), b) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023)” se înlocuiește cu „art. 432 alin. (1) lit. a), b) din Codul de procedură civilă (în vigoare după 01 septembrie 2023)”. În rest, pretențiile se resping ca neîntemeiate. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Elena Croitor 4