2r-269/26 — Încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată

La 09 iunie 2025, S.R.L. „SARA DISTRIBUTION” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Alinei Marderoseevici (Plotnic), solicitând încasarea datoriei în cuantum de 116.403,59 de lei, în baza contractului de fidejusiune nr.176 din 05 martie 2015 și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 03 octombrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de S.R.L. „SARA DISTRIBUTION” împotriva Alinei Marderoseevici (Plotnic) cu privire la încasarea datoriei garantate prin contractul de fidejusiune nr.176 din 05 martie 2015 și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 28 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru s-a restituit cererea de apel depusă de S.R.L. „SARA DISTRIBUTION” împotriva hotărârii din 03 octombrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În susținerea recursului, recurentul a invocat că repunerea în termenul de declarare a recursului este justificată prin faptul că pentru a fi valabilă comunicarea actelor, trebuie să fie respectate cumulativ două condiții, și anume să fi asigurată transmiterea textului cuprins în act și să fie confirmată primirea. Deși copia încheierii contestate din 28 aprilie 2026 a fost expediată la 15 mai 2026, însă nu a fost recepționată în mapa „inbox” cu scrisori. Aceasta a fost depistată abia la 30 iunie 2026 în mapa „spam”, care a fost deschisă în vederea curățării acesteia de scrisorile „malware”. Din motive independente de voința S.R.L. „SARA DISTRIBUTION”, sistemul automat de filtrare al serviciului poștă electronică a direcționat mesajele expediate de instanța de apel în mapa „spam”, fără notificare despre existența acestora. Situație similară s-a stabilit și în cazul încheierii din 27 ianuarie 2026, transmisă recurentului la 25 martie 2026, care, la fel, a fost depistată la 30 iunie 2026 în mapa „spam”. Odată ce nu a cunoscut de existența încheierilor, nu a notificat Curtea de Apel despre faptul primirii acestora. După identificarea încheierilor, a exercitat calea de atac, achitând taxa de timbru, ceea ce demonstrează buna-credință, motiv pentru care a solicitat repunerea în termenul de recurs.

Totodată, a susținut că dreptul de acces la instanță nu este unul absolut, poate fi supus unor limitări de lege, doar că urmează a fi luate în considerare toate aspectele esențiale problematicii în cauză. Ambele scrisori expediate de grefierul instanței de apel au ajuns în mapa „spam” independent de voința recurentului. Astfel, nu abuzează de dreptul de acces la justiție prevăzut de art. 6§1 CEDO, însă a solicitat protecția acestuia. La fel, își confirmă 2 angajamentul de achitare a taxei de stat și de timbru și depunerea cererii de apel motivate. Restituirea cererii de apel reprezintă o restrângere disproporționată a dreptului de acces la instanță garantat de art. 6§1 CEDO.

Copia recursului declarat a fost expediată intimatei la 21 iulie 2026 (f.d.85).

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 din Codul de procedură civilă: „(2) Recursul se depune la instanţa a cărei încheiere se atacă. (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Art. 56 din Codul de procedură civilă: „(3) Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale.”

Art. 61 din Codul de procedură civilă: „(1) Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale.”

Art. 100 din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară.”

Art. 22 din Codul civil: „(1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informaţii într-un scop juridic. (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: c) în cazul unei notificări transmise prin poştă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerinţele prevăzute la alin.(4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi.” 3

Art. 47 din Legea privind identificarea electronică și serviciile de încredere nr.124 din 19 mai 2022: „(4) În cazul în care semnatarul şi destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, documentul electronic se consideră recepţionat de către destinatar dacă acesta: a) intră în sistemul informaţional din care destinatarul poate să extragă documentele electronice; b) intră în sistemul informaţional indicat de destinatar într-o formă accesibilă pentru utilizare în sistemul respectiv.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116 din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură.”

Art. 10 din Codul de procedură civilă: „(1) Sancţiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. (3) Sancţiunile procedurale vizează atît actele de procedură ale instanţei judecătoreşti, ale participanţilor la proces, cît şi ale persoanelor legate de activitatea acestora şi, în 4 funcţie de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligaţia de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătoreşti, în alte măsuri prevăzute de lege.”

Art. 4261 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă: a) cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen. (2) Recursul împotriva încheierii judecătoreşti se restituie în baza a cel puţin unuia din temeiurile prevăzute la alin.(1), printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac.”

Din materialele cauzei civile rezultă că la 17 octombrie 2025, S.R.L. „SARA DISTRIBUTION” a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 03 octombrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.51-52).

În contextul prevederilor art. 368 alin.(1) din Codul de procedură civilă, prin încheierea din 27 ianuarie 2026, instanţa de apel nu a dat curs cererii de apel depuse și a acordat apelantului un termen de 10 zile calendaristice din momentul primirii copiei încheierii pentru depunerea nemijlocit în Direcția evidență și documentare procesuală a Curții de Apel Centru în termenul stabilit, a unei cereri de apel cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, prezentarea copiilor cererii de apel într-un număr egal cu participanții la proces, a originalului dovezilor de plată a taxei de stat în cuantum de 4.711,55 de lei și a taxei de timbru de 200 de lei (f.d.64-66).

Prin încheierea din 28 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru, în temeiul art. 369 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă, s-a restituit cererea de apel depusă de S.R.L. „SARA DISTRIBUTION” împotriva hotărârii din 03 octombrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.68-70).

Din criticile aduse în recursul declarat, instanţa de recurs identifică dezacordul recurentului cu încheierea contestată, motivat prin faptul că încheierea de restituire a cererii de apel și încheierea prin care nu s-a dat curs cererii de apel, expediate de instanța de apel, independent de voința recurentului, au fost direcționate de sistemul automat de filtrare al serviciului poștă electronică în mapa „spam”, iar despre existența acestora a aflat abia 5 la 30 iunie 2026, la deschiderea acestei mape. Iar restituirea cererii de apel este o restrângere disproporționată a dreptului de acces la instanță.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție notează că din materialele cauzei rezultă că expedierea de către instanța de apel a copiei încheierii instanței de apel din 28 aprilie 2026 prin care s-a restituit cererea de apel s-a realizat la 15 mai 2026, la adresa electronică office@fornetti.md (f.d.72), indicată de însuși apelant în cererea de apel nemotivată (f.d.51-52). Iar cererea de recurs a fost depusă la 02 iulie 2026.

Recurentul a afirmat că încheierea instanței de apel din 28 aprilie 2026 de restituire a cererii de apel a depistat-o doar la 30 iunie 2026, la deschiderea mapei „spam”, or, scrisorile instanței de apel independent de voința S.R.L. „SARA DISTRIBUTION” au fost direcționate în această mapă de sistemul de filtrare automat al serviciului poștă electronică.

La acest capitol, instanța de recurs menţionează că este de obligația destinatarului de a verifica corespondența parvenită la adresa indicată, chiar și intrările în mapa „spam”, iar în dependență de expeditorul acestuia și, după caz, de conținutul mesajului, destinatarul decide accesarea/neaccesarea acestuia.

Urmează a fi remarcat faptul că textul mesajului trimis de instanța de apel reflectă expedierea de către ultima în format „pdf” a încheierii de restituire a cererii de apel depuse de S.R.L. „SARA DISTRIBUTION”, circumstanțe confirmate inclusiv prin capturile din poșta electronică, anexate la cererea de recurs. La fel, din aceste capturi se identifică subiectul mesajului: „încheiere”/„încheiere nu dat curs”. Astfel, nu este exclusă obligația destinatarului de a verifica intrările atât în compartimentul „inbox”, cât și în „spam”, însă deschiderea conținutului ține de discreția destinatarului.

Concomitent, instanța de recurs notează că odată cu depunerea la 17 octombrie 2025 a cererii de apel nemotivate în adresa Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, apelantul/recurent a formulat o cerere de întocmire a hotărârii judecătorești integrale și de remitere a acesteia (f.d.50), iar la 15 decembrie 2025, prin intermediul poștei electronice, instanța a comunicat reclamantului copia hotărârii redactate integral (f.d.59). La fel, materialele cauzei denotă că în perioada ulterior comunicării reclamantului/apelant a hotărârii integrale și până la 28 aprilie 2026-data restituirii cererii de apel prin încheiere, recurentul nu a solicitat instanței anumite informații pe marginea apelului formulat sau să ia cunoștință de materialele cauzei pentru a vedea cursul procesului. Mai mult, însuși apelantul în cererea de apel nemotivată a indicat cu titlu de notă că: „taxa de stat și taxa de timbru vor fi achitate ulterior după ce Curtea de Apel Centru ne va informa despre necesitatea înlăturării neajunsurilor” (f.d.51). 6

De altfel, instanța de apel la 25 martie 2026 a comunicat apelantului/recurent încheierea din 27 ianuarie 2026 prin care nu s-a dat curs cererii de apel, conform extrasului din poșta electronică (f.d.67), aspect care nu este negat de recurent și suplimentar probat prin capturile din poșta electronică anexate la cererea de recurs. Drept urmare, nu poate fi pusă pe seama instanței care și-a realizat obligația de comunicare a actului judecătoresc la adresa electronică indicată de însuși apelant, faptul că încheierile expediate de ultima nu au intrat în mapa „inbox”, dar în mapa „spam” a destinatarului, care nu a fost verificată de ultimul până la 30 iunie 2026.

De asemenea, decad argumentele recurentului precum că pentru valabilitatea comunicării actelor în cauză trebuie întrunite cumulativ: asigurarea transmiterii textului cuprins în act și confirmarea primirii lui. Or, în contextul prevederilor art.22 alin.(4) lit.c), alin.(5) din Codul civil, citate supra, comunicarea se consideră realizată la data livrării corespondenței, dar nu la data confirmării recepționării de către destinatar. La caz, nu poate fi ignorat faptul că expedierea corespondenței s-a realizat la adresa electronică indicată de însuși reclamantul/apelant.

Mai mult, Curtea Constituțională în decizia nr. 184 din 11 decembrie 2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.122g/2025 privind excepţia de neconstituționalitate a prevederilor art.100 alin.(1) din Codul de procedură civilă, para. 30-33, a relevat că: „prin norma contestată, legislatorul a stabilit competența instanței de judecată de a trimite actele de procedură, inter alia, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor sau prin alte mijloace care asigură transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui. Pentru actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, legislatorul a stabilit că acestea se consideră comunicate din momentul expedierii (articolul 100 alin. (11). Pentru actele de procedură expediate prin alte mijloace, legislatorul a stabilit că mijloacele în discuție trebuie să „asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui” (articolul 100 alin. (1) din Cod). Curtea consideră că, prin norma contestată coroborată cu alte norme relevante, legislatorul a avut în vedere că instanța judecătorească trebuie să acționeze cu toată diligența necesară pentru ca justițiabilul să fie informat despre procedura care îl privește, astfel încât să poată să se apere în mod corespunzător. Curtea notează că legislatorul a stabilit că utilizarea adresei electronice ca mijloc de comunicare se realizează potrivit datelor indicate de către parte/participantul la proces. Prin indicarea prealabilă a datelor corespunzătoare, inclusiv a adresei electronice, persoana consimte/încuviințează utilizarea acestei adrese ca mijloc de comunicare cu instanța de judecată. În aceste condiții, pornind de la prevederile potrivit cărora persoanele fizice și juridice sunt ținute să-și exercite drepturile și libertățile cu bună-credință (a se vedea articolul 61 din Codul de procedură civilă), în cazul în care a indicat adresa electronică sau alt mod de comunicare a actelor de procedură, justițiabilul își asumă consecințele unei astfel de informări și trebuie să dea dovadă de o diligență specială în apărarea intereselor sale, 7 luând măsurile necesare pentru a se informa cu privire la evoluția procedurii (a se vedea decizia Curții Europene în cauza Gerber v. Slovacia, 9 noiembrie 2021).”

Generalizând constatările reliefate supra, instanța de recurs notează că recurentul prin indicarea adresei de email a consimțit ca aceasta poate fi utilizată ca mijloc de comunicare cu instanța și care poate fi accesată de recurent.

În altă ordine de idei, părțile au obligaţia de a se folosi cu bună- credinţă de drepturile procedurale în virtutea prevederilor art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă. Inițiind procedura de apel, apelantul urmează să se intereseze periodic de soarta dosarului. Părțile trebuie să ia măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre care aceștia cunosc. Sarcina revine părții interesate care trebuie să dea dovadă de diligență considerabilă în eforturile sale de a afla despre cursul procedurilor judiciare și de a se conforma cerințelor procedurale ale dreptului intern. Partea este ţinută să aducă la îndeplinire cu diligenţă actele procesuale ce-i revin. Jurisprudenţa constantă a CtEDO a arătat că revine primordial celor interesaţi să depună orice diligenţă pentru protejarea propriilor interese (a se vedea cauza Teuschler v. Germania (dec.), 47636/99, 04 octombrie 2001; cauza Agapito Maestre Sanchez v. Spania, 29608/02, 04 mai 2004, Sukhorubchenko v. Russia, n. 69315/01, §§ 41-43, 10 februarie 2005). Autorităţile judiciare nu sunt răspunzătoare pentru faptul ca reclamantul nu a luat măsurile corespunzătoare pentru a asigura primirea efectivă a corespondenţei trimisă la adresa indicată chiar de el (cauza Oleksiy Grygorovych Boyko c. Ucrainei, nr. 17382/04 hot. din 23 octombrie 2007).

Deși recurentul a pretins că a depus diligența necesară imediat identificând încheierile în mapa „spam” a exercitat calea de atac, însă această împrejurare nu exclude faptul că însuși recurentul nu a verificat corespondența intrată inclusiv în mapa „spam” și nu a solicitat informații despre cursul procesului, în situația în care a formulat apelul nemotivat la 17 octombrie 2025 și la 15 decembrie 2025 i s-a comunicat hotărârea judecătorească redactată integral.

Prin prisma respectării dreptului la un proces echitabil, inclusiv dreptul de acces liber la justiţie, garantat de art. 6 § 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art. 20 din Constituţia Republicii Moldova şi art. 5 din Codul de procedură civilă, relevat în jurisprudenţa CtEDO, precum şi dreptul la un recurs efectiv garantat de art.13 din Convenţie, circumstanţele relatate denotă că, recurentul şi-a neglijat posibilitatea de valorificare a drepturilor procedurale prevăzute de lege. 8

Subsecvent, instanța de recurs apreciază ca fiind nejustificată cererea de repunere în termenul de declarare a recursului și ajunge la concluzia respingerii acesteia. Solicitarea de repunere în termen urmează a fi probată cu înscrisuri și argumente plauzibile în justificarea omiterii termenului de contestare. De altfel, neverificarea mapei „spam”/verificarea acesteia cu întârziere, la caz doar la 30 iunie 2026, ține de discreția destinatarului, însă nu presupune o comunicare neefectivă a actelor judecătorești de către instanța de apel și care ar motiva repunerea în termenul de recurs.

Din considerentele redate, în condițiile respingerii cererii de repunere în termenul de recurs, urmează a fi restituit recursul. 44. Ţinând cont de cele expuse, în conformitate cu art. 116, art. 4261 alin.(1), lit. a), alin. (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „SARA DISTRIBUTION” cu privire la repunerea în termenul de declarare a recursului. Restituie recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „SARA DISTRIBUTION” împotriva încheierii din 28 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „SARA DISTRIBUTION” împotriva Alinei Marderoseevici (Plotnic) cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Elena Croitor 9