CASE OF SHOVKALYUK v. UKRAINE

CAUZA CU PREZENTA SECȚIUNE A SHOVKALYUK v. UKRAINE (Documentul nr. 42237/15) HOTĂRÂREA STASBOURG 10 iunie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Shovkalyuk v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Stéphanie Mourou-Vikström, președinte, Jovan Ilievski, Mattias Guyomar, judecători, și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în privat la 20 mai 2021, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a avut origine într-o cerere împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 21 august 2015. Reclamantul a fost reprezentat de dl O.V. Gurich, avocat practicant în Kyiv. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a primit notificarea cererii. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de detenție ilegală. De asemenea, el a formulat alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 5 § 1 din Convenție Reclamantul se plânge în principal de detenția ilegală. El se bazează pe art. 5 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: art. 5 § 1 „1. Toată lumea are dreptul la libertate și la securitatea persoanei. Nimeni nu va fi privat de libertate în afară de următoarele cazuri și în conformitate cu o procedură prevăzută de lege: ... (c) arestarea sau detenția legală a unei persoane efectuate în scopul de a-l aduce în fața autorității juridice competente pe suspectul rezonabil de a fi comis o infracțiune sau atunci când este considerat rezonabil necesar pentru a preveni comiterea unei infracțiuni sau a fugi după ce a făcut-o;” Curtea reiterează că art. 5 din Convenție este, împreună cu articolele 2, 3 și 4, în primul rang al drepturilor fundamentale care protejează securitatea fizică a persoanei fizice și, astfel, importanța sa este primordială. Scopul principal al acestuia este prevenirea privațiilor arbitrare sau nejustificate de libertate (a se vedea Buzadji c. Republica Moldova [GC], nr. 23755/07, § 84, CEDO 2016 (extracte), cu alte referințe. În cazul în care „legitimitatea” de deținere este în cauză, inclusiv întrebarea dacă „o procedură prevăzută de lege” a fost respectată, Convenția se referă în esență la dreptul național și stabilește obligația de a se conforma normelor de fond și procedurale acestora. Cu toate acestea, respectarea dreptului național nu este suficientă: art. 5 § 1 prevede, în plus, că orice privare de libertate ar trebui să fie în conformitate cu scopul de a proteja persoana de arbitrare (a se vedea S., V. și A. c. Danemarca [GC], nr. 35553/12, 36678/12 și 36711/12, § 74, 22 octombrie 2018, cu alte referințe). În cazul principal al Ruslan Yakovenko c. Ucraina (n. 5425/11, §§ 68-70, 4 iunie 2015) Curtea a constatat o încălcare cu privire la chestiuni similare cu cele din prezentul caz (a se vedea tabelul apendice). 10. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instantanei, detenția reclamantului nu a fost în conformitate cu art. 5 § 1 din Convenție. 11. În consecință, reclamația reclamantului este admisibilă și dezvăluie o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA DE CAUZA BON ESTABLIZAT-LAW 12. Reclamantul a prezentat alte plângeri care au susținut, de asemenea, chestiuni în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat). (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv. În consecință, acestea trebuie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că acestea dezvăluie, de asemenea, încălcări ale Convenției în lumina constatărilor sale în Kharchenko c. Ucraina (n. 40107/02, 10 februarie 2011) și Ignatov c. Ucraina (n. 40583/15, 15 decembrie 2016). 13. Reclamantul a formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul diferitelor articole ale Convenției. 14. Curtea a examinat cererea și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt de competență, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie orice apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. 15. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 16. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 17. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Malyk c. Ucraina). , nr. 37198/10, 29 ianuarie 2015), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat și respinge orice creanțe suplimentare pentru o justă satisfacție ridicată de reclamant. 18. Curtea consideră oportună ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, declară plângerile privind detenția ilegală și celelalte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții, astfel cum se prevede în tabelul adăugat, admisibile și restul cererii inadmisibile; declară că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție privind detenția ilegală; că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul anexat, care urmează să fie convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 10 iunie 2021, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Stéphanie Mourou-Vikström Președintele adjunct al grefierului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție (detenție ilegală) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Perioada de detenție ilegală Defecte specifice Hotărârea internă relevantă Alte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral per reclamant (în euro) [1] 42237/15 21/08/2015 Vyacheslav Stepanovych SHOVKALYUK 1961 de la 27/02/2015 la 02/03/2015 a întârziat eliberarea ( Ruslan Yakovenko c. Ucraina , nr. 5425/11 , §§ 68-70, ECHR 2015) Art. 5 (4) - lungimea excesivă a revizuirii judiciare a detenției - recursul reclamantului împotriva ordinului de detenție din 19/11/2014, depus la 24/11/2014, a fost luată în considerare doar la 13/01/2015, cu perioada de examinare care se desfășoară timp de 1 lună și 20 de zile, care nu poate fi considerată rezonabilă. 2,340 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.

FIFTH SECTION

CASE OF SHOVKALYUK v. UKRAINE

(Application no. 42237/15)

JUDGMENT

STRASBOURG

10 June 2021

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Shovkalyuk v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Stéphanie Mourou-Vikström,

President,

Jovan Ilievski,

Mattias Guyomar,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 20 May 2021,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 21 August 2015.

2.

The applicant was represented by Mr O.V. Gurich, a lawyer practising in Kyiv.

3.

The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

4.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

5.

The applicant complained of the unlawful detention. He also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 1 of the Convention

6.

The applicant complained principally of the unlawful detention. He relied on Article 5 § 1 of the Convention, which reads as follows:

Article 5 § 1

“1.

Everyone has the right to liberty and security of person. No one shall be deprived of his liberty save in the following cases and in accordance with a procedure prescribed by law:

...

(c) the lawful arrest or detention of a person effected for the purpose of bringing him before the competent legal authority on reasonable suspicion of having committed an offence or when it is reasonably considered necessary to prevent his committing an offence or fleeing after having done so;”

7.

The Court reiterates that Article 5 of the Convention is, together with Articles 2, 3 and 4, in the first rank of the fundamental rights that protect the physical security of the individual, and as such its importance is paramount. Its key purpose is to prevent arbitrary or unjustified deprivations of liberty (see

Buzadji v. the Republic of Moldova

[GC], no. 23755/07, § 84, ECHR

2016 (extracts), with further references).

8.

Where the “lawfulness” of detention is in issue, including the question whether “a procedure prescribed by law” has been followed, the Convention refers essentially to national law and lays down the obligation to conform to the substantive and procedural rules thereof. Compliance with national law is not, however, sufficient: Article 5 § 1 requires in addition that any deprivation of liberty should be in keeping with the purpose of protecting the individual from arbitrariness (see

S., V. and A. v. Denmark

[GC], nos.

35553/12, 36678/12 and 36711/12, § 74, 22 October 2018, with further references).

9.

In the leading case of

Ruslan Yakovenko v. Ukraine

(no. 5425/11, §§

68-70, 4 June 2015) the Court found a violation in respect of issues similar to those in the present case (see the appended table).

10.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicant’s detention was not in accordance with Article 5 § 1 of the Convention.

11.

It follows that the applicant’s complaint is admissible and discloses a violation of Article 5 § 1 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

12.

The applicant submitted other complaints which also raised issues under the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose violations of the Convention in the light of its findings in

Kharchenko v. Ukraine

(no. 40107/02, 10 February 2011) and

Ignatov v. Ukraine

(no. 40583/15, 15 December 2016).

REMAINING COMPLAINTS

13.

The applicant also raised other complaints under various Articles of the Convention.

14.

The Court has examined the application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

15.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

16.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

17.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Malyk v. Ukraine

, no. 37198/10, 29 January 2015), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table and rejects any additional claims for just satisfaction raised by the applicant.

18.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaints concerning the unlawful detention and the other complaints under well-established case-law of the Court, as set out in the appended table, admissible and the remainder of the application inadmissible;

Holds

that these complaints disclose a breach of Article 5 § 1 of the Convention concerning the unlawful detention;

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court (see appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Dismisses

the remainder of the applicant

’s

claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 10 June 2021, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Stéphanie Mourou-Vikström

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 5 § 1 of the Convention

(unlawful detention)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Period of unlawful detention

Specific defects

Relevant domestic decision

Other complaints under

well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

42237/15

21/08/2015

Vyacheslav Stepanovych SHOVKALYUK

1961

from 27/02/2015 to 02/03/2015

delayed release (

Ruslan Yakovenko v.

Ukraine

, no.

5425/11, §§

68-70, ECHR 2015)

none

Art. 5 (4) - excessive length of judicial review of detention - the applicant’s appeal against the detention order of 19/11/2014, lodged on 24/11/2014, was only considered on 13/01/2015, with the period of examination running for 1 month and 20 days, which cannot be considered reasonable.

2,340

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.