Manoylov și alții împotriva Ucrainei

Traducere în română Auto

CAUZUL CU MANOYLOV ȘI ALȚII v. UKRAINE (depunerea nr. 21845/20 și 3 altele – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 10 iunie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Manoylov și alții v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (decizia a cincea), ședere în calitate de comitet compus din: Stéphanie Mourou-Vikström, președinte, Jovan Ilievski, Mattias Guyomar, judecători și Viktoriya Maradodina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având deliberat în particular la 20 mai 2021, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în cererile împotriva Ucrainei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat.

Guvernul Ucrainean („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de condamnarea la viață fără perspectiva de eliberare. În cererea nr. 45961/20, reclamantul a formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 3 din Convenție Reclamanții se plâng în principal de sentința de viață fără perspectiva de eliberare. Ei au invocat, în mod expres sau în substanță, la art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: art. 3 „Nimeni nu poate fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsele inumane sau degradante.” Curtea reiterează că Convenția nu interzice impunerea unei condamnate pe viață pe cei condamnați pentru infracțiuni deosebit de grave, cum ar fi crimă.

Totuși, pentru a fi compatibile cu art. 3, o astfel de condamnare trebuie să fie reducabilă de jure și de facto, ceea ce înseamnă că trebuie să existe atât o perspectiva de eliberare pentru prizonier, cât și o posibilitate de reexaminare. Baza acestei revizuiri trebuie să se extindă la evaluarea dacă există motive penologice legitime pentru încarcerarea în continuare a prizonierului, printre care se numără pedeapsa, disuasiunea, protecția publică și reabilitarea. Echilibrul dintre ele nu este neapărat static și poate schimba în cursul unei sentințe, astfel încât justificarea principală a detenției de la început să nu fie așa după o perioadă lungă de serviciu a sentinței.

Este subliniată importanța terenului de reabilitare, deoarece este aici faptul că accentul politicii penale europene este acum reflectat în practicile statelor contractante, în standardele relevante adoptate de Consiliu al Europei și în materialele internaționale relevante (a se vedea Vinter și alții c. Regatul Unit [GC], nos. 66069/09 și altele 2, §§§ 59-81, CEDO În principalul caz din Petukhov c. Ucraina (n. 2) (n. 41216/13, 12 martie 2019), Curtea a constatat deja o încălcare a problemelor similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să-i convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri.

10. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție. RECONSTRUCȚIUNI 11. În cererea nr. 45961/20, reclamantul a formulat și alte plângeri în temeiul diferitelor articole ale Convenției. 12. Curtea a examinat cererea și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție.

APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Petukhov (nr. 2), Curtea consideră că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, hotărăște să se alăture cererilor; declară plângerile referitoare la condamnarea la viață fără posibilitate de eliberare admisibilă și restul cererii nr. 45961/20 inadmisibilă; că aceste plângeri dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție cu privire la condamnarea pe viață fără perspective de eliberare; deține că constatarea unei încălcări constituie în sine o satisfacție suficientă. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 10 iunie 2021, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Viktoriya Maradudina Stéphanie Mourou-Vikström Președintele APENDIX Lista cererilor care pun plângeri în temeiul articolului 3 din Convenție (pensiunea de viață fără perspective de eliberare) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Numele instanței de judecată Data sentinței de viață Hotărârea susținând condamnarea 21845/20 15/05/2020 Vasyl Mykolayovych MANOYLOV 1974 Suvalov Valeriy Oleksandrovych Vinnytsya Mykolayiv Curtea Regională de Apel, 20/06/2007 Curtea Supremă a Ucrainei, 23/01/2008 23931/20 28/04/2020 Vitaliy Ivanovych TURCHENKO 1976 Dolgintsevskyy Curtea Locală a Kryvyy Rig, 19/03/2002 Curtea Supremă a Ucrainei, 21/10/2003 34052/20 11/06/2020 Kostyantyn Mykhaylovych SAMBORSKY 1990 Vinnytsya Curtea Regională de Apel, 28/11/2012 Curtea Superioră Specializată a Ucrainei în materie civilă și penală, 14/03/2013 45961/20 07/10/2020 Raymond Mytovych KOLOMBAY 1984 Revyakin Maksym Oleksandrovych Kharkiv Donetsk Curtea Regională de Apel, 01/10/2004 Curtea Supremă a Ucrainei, 01/12/2005

FIFTH SECTION

CASE OF MANOYLOV AND OTHERS v. UKRAINE (Application no. 21845/20 and 3 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 10 June 2021 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Manoylov and Others v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of: Stéphanie Mourou-Vikström, President, Jovan Ilievski, Mattias Guyomar, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 20 May 2021, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in applications against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

The applicants complained of the life sentence with no prospect of release. In application no. 45961/20, the applicant also raised other complaints under the provisions of the Convention. THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 of the Convention

The applicants complained principally of the life sentence with no prospect of release. They relied, expressly or in substance, on Article 3 of the Convention, which reads as follows: Article 3 “No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

The Court reiterates that the Convention does not prohibit the imposition of a life sentence on those convicted of especially serious crimes, such as murder. Yet to be compatible with Article 3 such a sentence must be reducible de jure and de facto , meaning that there must be both a prospect of release for the prisoner and a possibility of review. The basis of such review must extend to assessing whether there are legitimate penological grounds for the continuing incarceration of the prisoner. These grounds include punishment, deterrence, public protection and rehabilitation. The balance between them is not necessarily static and may shift in the course of a sentence, so that the primary justification for detention at the outset may not be so after a lengthy period of service of sentence. The importance of the ground of rehabilitation is underlined, since it is here that the emphasis of European penal policy now lies, as reflected in the practice of the Contracting States, in the relevant standards adopted by the Council of Europe, and in the relevant international materials (see Vinter and Others v. the United Kingdom [GC], nos. 66069/09 and 2 others, §§ 59-81, ECHR 2013 (extracts)).

In the leading case of Petukhov v. Ukraine (no. 2) (no. 41216/13, 12 March 2019), the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints.

10.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 3 of the Convention.

REMAINING COMPLAINTS

11. In application no. 45961/20 the applicant also raised other complaints under various Articles of the Convention.

12.

The Court has examined the application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles 34 and 35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

13. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Petukhov (no. 2), cited above), the Court considers that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the complaints concerning the life sentence with no prospect of release admissible and the remainder of application no. 45961/20 inadmissible; Holds that these complaints disclose a breach of Article 3 of the Convention concerning the life sentence with no prospect of release; Holds that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 10 June 2021, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Stéphanie Mourou-Vikström Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 3 of the Convention (life sentence with no prospect of release) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Name of the trial court Date of the life sentence Judicial decision upholding the conviction 21845/20 15/05/2020 Vasyl Mykolayovych MANOYLOV 1974 Suvalov Valeriy Oleksandrovych Vinnytsya Mykolayiv Regional Court of Appeal, 20/06/2007 Supreme Court of Ukraine, 23/01/2008 23931/20 28/04/2020 Vitaliy Ivanovych TURCHENENKO 1976 Dolgintsevskyy Local Court of Kryvyy Rig, 19/03/2002 Supreme Court of Ukraine, 21/10/2003 34052/20 11/06/2020 Kostyantyn Mykhaylovych SAMBORSKYY 1990 Vinnytsya Regional Court of Appeal, 28/11/2012 Higher Specialised Court of Ukraine in Civil and Criminal Matters, 14/03/2013 45961/20 07/10/2020 Raymond Mytovych KOLOMBAY 1984 Revyakin Maksym Oleksandrovych Kharkiv Donetsk Regional Court of Appeal, 01/10/2004 Supreme Court of Ukraine, 01/12/2005