CASE OF BORODOKIN v. RUSSIA

A treia secțiune CAUZĂ DE BORODOKIN v. RUSSIA (Declarația nr. 63614/11) JUDGMENT STRASBOURG 8 iulie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Borodokin v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, Președinte, Dmitry Dedov, Peeter Roosma, judecători și Viktoriya Maradodina, Acting Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 17 iunie 2021, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 2 septembrie 2011. Guvernul rus („Guvernul”) a fost anunțat de cerere. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de supraveghere secretă în contextul procedurilor penale. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 8 din Convenție Reclamantul s-a plâns că ordonanțe judiciare care autorizează înregistrările video și audio secrete ale comunicării sale cu un martor nu i-au fost divulgate în contravenție cu art. 8 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „art. 8 „1. Fiecare are dreptul de a respecta ... viața sa privată .... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” Curtea reiterează că măsurile de supraveghere secretă, inclusiv înregistrarea video și audio a comunicațiilor reclamantului, constituie o ingerință în dreptul său la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 1 din Convenție, și trebuie să fie justificate în temeiul articolului 8 § 2 (a se vedea, de exemplu, Bykov c. Rusia [GC], nr. 4378/02, § 72, 10 martie 2009). Reiterează, de asemenea, că este obligat instanțelor naționale să efectueze o revizuire judiciară eficientă a licenței și „necesității într-o societate democratică” a măsurilor de supraveghere atacate și să furnizeze suficiente garanții împotriva arbitrației în sensul articolului 2 din Convenție (a se vedea Zubkov și alții c. Rusia , nr. 29431/05 și altele §§§§ 131, 7 noiembrie 2017). Curtea a stabilit deja, în mai multe cazuri anterioare, că refuzul din partea autorităților interne de a divulga o autorizație de supraveghere reclamanților fără un motiv valabil le-a privat de orice posibilitate de a avea licența măsurilor de supraveghere și „necesitatea lor într-o societate democratică” revizuită și constituie o încălcare a articolului 8 din Convenție (a se vedea, printre altele, Šantare și Labazδikovs Letonia , nr. 34148/07 , §§ 60-62, 31 martie 2016; Radzhab Magomedov c. Rusia , nr. 20933/08 , §§ 80-84, 20 decembrie 2016; și Zubkov și alții , citați mai sus §§ 122-32). După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea respinge obiecțiile Guvernului cu privire la nerespectarea reclamantului și a cerințelor de șase luni de epuizare (a se vedea, pentru o raționare similară, Zubkov și altele , menționate mai sus §§§ 85-111) și consideră că, în cazul instantaneu, nu există nimic care să sugereze că instanța internă care a autorizat supravegherea secretă împotriva reclamantului a verificat dacă a existat o „credere rezonabilă” împotriva acestuia sau a aplicat testul „necesității într-o societate democratică” și „proporționalitate”. În plus, refuzul de a divulga autorizația de supraveghere reclamantului fără nici un motiv valabil l-a privat de orice posibilitate de a avea licența măsurii și de „necesitatea sa într-o societate democratică”, revizuită de un tribunal independent, având în vedere principiile relevante ale articolului 8 din convenție. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 8 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 10. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 11. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Akhlyustin c. Rusia, nr. 21200/05, 7 noiembrie 2017, Zubkov și alții, citate mai sus, Dudchenko c. Rusia, nr. 37717/05, 7 noiembrie 2017, Moskalev c. Rusia, nr. 44045/05, 7 noiembrie 2017 și Konstantin Moskalev c. Rusia, nr. 59589/10, 7 noiembrie 2017), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. 12. Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 8 din Convenție privind supravegherea secretă în contextul procedurii penale; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 8 iulie 2021, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 8 din Convenție (surveghere secretă în contextul procedurilor penale) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Tipul de supraveghere secretă Data autorizației de supraveghere Denumirea autorității emitente Alte informații relevante Defecte specifice Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli (în euro) [1] 63614/11 02/09/2011 Daniil Stanislavovich BORODOKIN 1980 Experiment operativ, supraveghere secretă (video și înregistrare audio a comunicărilor reclamantului cu un martor). Necunoscut Reclamantul, un investigator de poliție la momentul respectiv, a fost acuzat de solicitarea unei mită de la un martor în schimbul unei promisiuni de întrerupere a procedurii penale în ceea ce privește fiul martorului; hotărârea finală în cadrul procedurii penale împotriva reclamantului, rezultând în condamnarea sa, astfel cum a fost acuzată, a fost emisă la 04/03/2011. Reclamantul a fost refuzat accesul la deciziile de autorizare a măsurilor de supraveghere secretă împotriva acestuia. 7.500 [1] În plus, orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF BORODOKIN v. RUSSIA

(Application no. 63614/11)

JUDGMENT

STRASBOURG

8 July 2021

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Borodokin v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli,

President,

Dmitry Dedov,

Peeter Roosma,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 17 June 2021,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 2 September 2011.

2.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

3.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

4.

The applicant complained of the secret surveillance in the context of criminal proceedings.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 of the Convention

5.

The applicant complained that judicial orders authorising covert video and audio recordings of his communication with a witness had not been disclosed to him in contravention of Article 8 of the Convention, which, in so far as relevant, reads as follows:

Article 8

““1.

Everyone has the right to respect for his private ... life ....

2.

There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”

6.

The Court reiterates that covert surveillance measures, including video and audio recording of the applicant’s communications, amount to an interference with his right to respect for his private life, within the meaning of Article

8

§

1 of the Convention, and are to be justified under Article 8 §2 (see, for example,

Bykov v. Russia

[GC], no. 4378/02, §

72, 10 March 2009). It further reiterates that it is incumbent on the domestic courts to carry out an effective judicial review of the lawfulness and “necessity in a democratic society” of the contested surveillance measures and to furnish sufficient safeguards against arbitrariness within the meaning of Article

8

§

2 of the Convention (see

Zubkov and Others v. Russia

, nos.

29431/05 and 2 others, §§

131, 7 November 2017).

7.

The Court has already established, in a number of earlier cases, that the refusal on the part of the domestic authorities to disclose a surveillance authorisation to the applicants without a valid reason deprived them of any possibility to have the lawfulness of the surveillance measures and their “necessity in a democratic society” reviewed and amounted to a violation of Article

8 of the Convention (see, among other authorities,

Šantare and Labazņikovs

v.

Latvia

, no. 34148/07, §§

60-62, 31 March 2016;

Radzhab Magomedov v.

Russia

, no. 20933/08, §§

80-84, 20 December 2016; and

Zubkov and Others

, cited above, §§

122-32).

8.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court dismisses the Government’s objections as to the applicant’s failure to comply with the exhaustion and six-month requirements (see, for similar reasoning,

Zubkov and Others

, cited above, §§

85-111) and considers that in the instant case there is nothing to suggest that the domestic courts which authorised the covert surveillance against the applicant verified whether there was a “reasonable suspicion” against him or applied the “necessity in a democratic society” and “proportionality” test. Moreover, the refusal to disclose the surveillance authorisation to the applicant without any valid reason deprived him of any possibility to have the lawfulness of the measure, and its “necessity in a democratic society”, reviewed by an independent tribunal in the light of the relevant principles of Article 8 of the Convention.

9.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

8 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

10.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

11.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Akhlyustin v. Russia,

no. 21200/05, 7 November 2017,

Zubkov and Others,

cited above,

Dudchenko v. Russia,

no. 37717/05, 7 November 2017,

Moskalev v. Russia,

no. 44045/05, 7 November 2017 and

Konstantin Moskalev v. Russia,

no. 59589/10, 7 November 2017), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

12.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaints concerning the secret surveillance in the context of criminal proceedings admissible;

Holds

that these complaints disclose a breach of Article 8 of the Convention concerning the secret surveillance in the context of criminal proceedings;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 8 July 2021, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 8 of the Convention

(secret surveillance in the context of criminal proceedings)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Type of secret surveillance

Date of the surveillance authorisation

Name of the issuing authority

Other relevant information

Specific defects

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses

(in euros)

[1]

63614/11

02/09/2011

Daniil Stanislavovich BORODOKIN

1980

Operative experiment, covert surveillance (video and audio recording of the applicant’s communications with a witness).

Unknown

The applicant, a police investigator at the relevant time, was charged with solicitation of a bribe from a witness in exchange for a promise to discontinue criminal proceedings in respect of the witness’s son;

the final judgment in the criminal proceedings against the applicant, resulting in his conviction as charged, was issued on 04/03/2011.

The applicant was refused access to the decisions authorising secret surveillance measures against him.

7,500

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.