3r-196/26 — Anularea prescripției

La 13 aprilie 2023, Vasile Lesnic, reprezentat de avocatul Iurie Chifiac, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Preturii sectorului Centru al municipiului Chișinău, terț Irina Sandu, solicitând anularea prescripției nr. 12/03-32 din 22 martie 2023 și suspendarea executării acesteia.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 27 februarie 2025, acțiunea depusă de Vasile Lesnic a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 14 martie 2025, Vasile Lesnic a depus apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 27 februarie 2025.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 4 mai 2026, apelul declarat de Vasile Lesnic a fost declarat inadmisibil. Instanța de apel a reținut că hotărârea motivată a primei instanțe a fost recepționată de apelant la 2 iunie 2025, iar termenul de 30 de zile pentru prezentarea motivării apelului a expirat la 2 iulie 2025. Motivarea apelului nu a fost depusă în termen, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen și nu a prezentat dovezi privind imposibilitatea îndeplinirii actului procedural în interiorul acestuia.

La 8 iulie 2026, Vasile Lesnic, reprezentat de avocatul Alexandru Bîtcă, a depus recurs împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 4 mai 2026, solicitând suspendarea executării hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 27 februarie 2025, admiterea recursului, anularea integrală a încheierii contestate, constatarea vicierii procedurii de comunicare a hotărârii motivate, repunerea sa în termenul de prezentare a motivării apelului și remiterea cauzei Curții de Apel Centru pentru continuarea examinării apelului.

În susținerea respectării termenului de recurs, recurentul a invocat că încheierea contestată i-a fost expediată la 26 mai 2026 numai prin poșta electronică, la adresa „bitca.laweryer@gmail.com”, deși în mandatul avocatului Alexandru Bîtcă era indicată adresa „bitca.lawyer@gmail.com”. A susținut că a luat cunoștință de încheiere abia la 29 iunie 2026, cu ocazia studierii dosarului, astfel încât termenul de recurs a început să curgă la 30 iunie 2026. 1

Recurentul a criticat concluzia instanței de apel potrivit căreia neprezentarea în termen a motivării apelului îi era imputabilă, susținând că instanța nu a verificat dacă hotărârea motivată i-a fost notificată efectiv și legal. A arătat că, la 12 mai 2025, instanța fusese informată despre înlocuirea avocatului Iurie Chifiac cu avocatul Alexandru Bîtcă, însă hotărârea motivată a fost expediată fostului reprezentant, care nu a recepționat-o.

Vasile Lesnic a susținut că semnătura aplicată pe avizul de recepție nr. DS8021367443AS, potrivit căruia hotărârea motivată i-ar fi fost înmânată la 2 iunie 2025, nu îi aparține. A invocat că avizul nu conține numele persoanei care a primit trimiterea, gradul de rudenie ori date privind împuternicirea acesteia și că, la adresa respectivă, își aveau sediul și două persoane juridice. În opinia sa, avizul confirma numai aplicarea unei semnături de către o persoană neidentificată, fără a demonstra comunicarea efectivă a hotărârii către destinatar.

Recurentul a mai invocat că instanța de apel nu a stabilit momentul în care a luat efectiv cunoștință de hotărârea motivată și nu a examinat dacă procedura de comunicare a respectat dispozițiile Codului administrativ și regulile privind prestarea serviciilor poștale. A pretins că aceste omisiuni au împiedicat exercitarea căii de atac și au afectat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Articolul 241 alin. (1) și (3) din Codul administrativ: „(1) Încheierile primei instanțe şi ale instanţei de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod şi de alte legi. (3) Pentru contestarea cu recurs a încheierilor judecătorești se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”

Articolul 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătoreşti, dacă legea nu stabileşte un termen mai mic. Instanţa de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntîrziat recursul împotriva încheierii judecătoreşti împreună cu dosarul judiciar instanţei competente să soluţioneze recursul.”

Articolul 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ: „(1) Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanţa adoptă una dintre următoarele decizii: b) respinge recursul.” (2) Instanţa competentă soluţionează recursul împotriva încheierilor judecătoreşti fără şedinţă de judecată. Dacă consideră necesar, instanţa competentă poate cita participanţii la proces.”

Articolul 232 din Codul administrativ: 2 „(1) Apelul se depune la instanţa de judecată care a emis hotărîrea contestată în termen de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu stabileşte un termen mai mic. Instanţa de judecată care a emis hotărîrea contestată transmite neîntîrziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărîrii, instanţei de apel. (2) Motivarea apelului se prezintă la instanţa de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărîrii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanţa de judecată care a emis hotărîrea contestată.”

Articolul 96 alin. (1) din Codul administrativ: „(1) Notificările şi comunicările către participanţii la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă şi eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării şi acceptată de participantul la procedură.”

Articolul 24 alin. (1) din Codul administrativ: „Participanţii la procedura administrativă şi procedura de contencios administrativ trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi îndeplinească obligaţiile cu bună-credinţă, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanţi.”

În partea comunicării încheierii recurate lui Vasile Lesnic, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că aceasta a fost expediată la următoarele adrese electronice: a. *****@mail.md – adresa electronică atribuită în scrisoarea de expediere (f.d. 221) avocatului Iurie Chifiac b. bitca.laweryer@gmail.com – adresa electronică atribuită avocatului Alexandru Bîrcă.

Referitor la expedierea corespondenței în adresa lui Iurie Chifiac, recurentul susține că odată cu împuternicirea avocatului Alexandru Bîrcă la 12 mai 2025 să îi reprezinte interesele în proces, avocatul Iurie Chifiac urma a fi considerat din această dată ca fiind înlocuit.

Potrivit art. 195 din Codul de procedură civilă, procedura acţiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

Conform art. 107 alin. (2) din Codul de procedură civilă, partea este obligată să informeze instanța, nu mai târziu de 3 zile până la data ședinței de judecată, despre angajarea unui avocat, schimbarea sau renunțarea la serviciile avocatului, prezentând instanței datele de contact ale noului avocat, inclusiv adresa electronică a acestuia. 3

În speță, la materialele dosarului se regăsește, într-adevăr, mandatul din 12 mai 2025, prin care avocatul Alexandru Bîrcă a fost împuternicit să reprezinte interesele recurentului. Totuși, materialele cauzei nu conțin vreo comunicare adresată instanței din care să rezulte că avocatul Iurie Chifiac a fost înlocuit ori că partea a renunțat la serviciile acestuia.

În aceste condiții, simpla prezentare a mandatului unui nou avocat nu poate fi interpretată, prin ea însăși, ca încetare a împuternicirilor avocatului anterior. Dimpotrivă, în lipsa unei comunicări contrare, în sensul art. 107 alin. (2) din Codul de procedură civilă, existența concomitentă a mandatelor creează prezumția că partea este reprezentată de ambii avocați.

Cu toate acestea, în adresa avocatului Iurie Chifiac, încheierea contestată a fost comunicată la adresa electronică – *****@mail.md. La materialele dosarului nu există vreo dovadă a utilizării sau asumării acestei adrese electronice în raport cu avocatul Iurie Chifiac. Din contra, în mandatul avocațial (f.d. 3) în calitate de adresă electronică este indicată adresa *****@gmail.com.

În aceste condiții, instanța de recurs consideră că avocatului Iurie Chifiac nu i- a fost comunicată încheierea din 4 mai 2026 în mod corespunzător.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că nici în adresa avocatului Alexandru Bîtcă încheierea contestată nu a fost expediată în mod corespunzător.

Aceasta a fost expediată la adresa electronică bitca.laweryer@gmail.com, în condițiile în care în mandatul avocațial (f.d. 204) este indicată adresa electronică bitca.lawyer@gmail.com.

Avocatul Alexandru Bîtca a făcut cunoștință cu materialele cauzei la 29 iunie 2026 (f.d. 224).

În adresa lui Vasile Lesnic, încheierea Curții de Apel Centru din 4 mai 2026 nu a fost comunicată.

În această ordine de idei, atât timp cât nu există la materialele dosarului o dovadă corespunzătoare de comunicare a încheierii 4 mai 2026 în adresa recurentului sau a reprezentanților acestuia, instanța de recurs consideră că prin depunerea cererii de recurs la 8 iulie 2026, termenul depunerii este respectat.

Astfel, recursul a fost declarat în termen, cererea de recurs fiind depusă 8 iulie 2026.

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat împotriva încheierii contestate urmează a fi respins, reieșind din următoarele considerente.

Recurentul susține că hotărârea motivată nu ar fi fost notificată acestuia. 4

Totuși, după cum rezultă din materialele cauzei, hotărârea motivată a fost transmisă prin poșta terestră la următoarele adrese: a. Avocatului Iurie Chifiac la adresa – mun. Chișinău, str. V. Lupu 59 ap. 44. Corespondența s-a întors cu mențiunea „nereclamat” și ștampila oficiului poștal din 18 iunie 2025 (f.d. 210); b. Apelantului Vasile Lesnic la adresa str. București 59. Corespondența a fost recepționată la 2 iunie 2025, fapt confirmat prin semnătură pe avizul de recepție (f.d. 206).

În jurisprudența sa (decizia nr. 3r-175/24, §36-40; decizia nr. 3r-286/24, 37- 41), Curtea Supremă de Justiție deja a analizat imputabilitatea faptului returnării corespondenței cu mențiunea „nereclamat”. În acest sens, s-a accentuat că potrivit art. 105 alin. (3) din Codul administrativ, înscrisul se consideră notificat odată cu atașarea înștiințării scrise. Astfel, destinatarul trimiterii poștale care nu se afla la adresa vizată și nu a fost posibilă înmânarea în alt mod a corespondenței, în cutia poștală se lasă avizul de sosire pentru primirea trimerii în unitatea poștală. Prin urmare, destinatarul trimiterii poștale urmează să depună diligență și să se prezinte la oficiul poștal pentru a ridica trimiterea poștală, iar faptul nerespectării termenului de depunere a apelului motivat din motivul nereclamării hotărârii motivate este imputabil apelantului.

Totuși, având în vedere că avizul de recepție a hotărârii motivate adresate lui Vasile Lesnic este semnat cu data de 2 iunie 2025, adică anterioară dății de pe trimiterea poștală adresată avocatului Iurie Chifiac, care datează cu 18 iunie 2025, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va analiza dacă se consideră recepționată hotărârea motivată la 2 iunie 2025 de către apelant.

În raport cu avizul de recepție care indică data recepționării hotărârii motivate - 2 iunie 2025 (f.d. 206), recurentul susține că semnătura pretinsului destinatar nu îi aparține.

Curtea Supremă de Justiție asupra criticilor similare privind faptul că semnătura de pe avizul de recepție nu ar aparține destinatarului (decizia 3r-199/25, §30) deja a tranșat că în conformitate cu art. 109 alin. (2) din Codul administrativ, dovada notificării actului procesual se face prin avizul de recepție sau prin alt înscris echivalent care atestă transmiterea și recepționarea corespondenței. Legiuitorul nu condiționează valabilitatea notificării de existența unei confirmări grafoscopice a semnăturii, ci doar de probarea faptului că actul a fost transmis la adresa procesuală indicată de parte. În lipsa oricărei probe contrare – confirmare de la operatorul poștal privind o eventuală eroare, ori înscrisuri care să ateste imposibilitatea recepționării – simpla declarație a recurentei despre neautenticitatea semnăturii nu are valoare probantă.

Prevederile art. 97 alin. (3) lit. c) din Codul administrativ stabilesc expres că actele procesuale pot fi notificate prin poștă cu scrisoare recomandat la adresa indicată 5 de parte. În prezenta cauză, notificarea prin poștă a fost efectuată la adresa existentă în dosar și asumată de Vasile Lesnic – mun. Chișinău, str. București nr. 59.

Recurentul nu a făcut dovada că această adresă ar fi fost revocată, înlocuită anterior comunicării hotărârii motivate. Din contra, la materialele dosarului există și alte avize de recepție semnate la adresa mun. Chișinău, str. București 59, avându-l ca destinatar pe Vasile Lesnic (f.d. 24, 161, 188). În raport cu acestea recurentul pe parcursul judecării cauzei nu a formulat nicio critică, deși semnătura aplicată, vizual, diferă de cea din buletinul lui Vasile Lesnic. Acest fapt demonstrează că la adresa indicată de Vasile Lesnic în calitate de domiciliu, corespondența este recepționată.

Referitor la argumentul recurentului că la adresa indicată își mai au sediul încă două persoane juridice, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că nicio probă în acest sens nu a fost prezentată.

Potrivit principiului „onus probandi incumbit actori”, cel care invocă o neregularitate este ținut să o dovedească. Recurenta nu a furnizat niciun mijloc de probă apt să infirme prezumția de legalitate a notificării efectuate de instanță (decizia 3r-199/25, §31).

Chiar presupunând că recurentul ar prezenta dovezi din care să rezulte că la adresa mun. Chișinău, str. București nr. 59 își au sediul și alte persoane juridice, această împrejurare, prin ea însăși, nu este de natură să înlăture efectele notificării efectuate la adresa indicată de Vasile Lesnic drept domiciliu și utilizată pe parcursul procesului pentru comunicarea actelor de procedură.

Modul în care partea își organizează recepționarea și gestionarea corespondenței la adresa pe care ea însăși o declară instanței drept domiciliu îi este imputabil. Odată ce Vasile Lesnic a indicat această adresă pentru comunicări și nu a informat instanța despre schimbarea acesteia ori despre existența unor împrejurări care ar împiedica recepționarea personală a corespondenței, riscul ca trimiterile poștale să fie preluate de alte persoane aflate la aceeași adresă nu poate fi transferat asupra instanței.

În aceste condiții, partea nu poate, după efectuarea comunicării la adresa procesuală indicată chiar de ea, să invoce propriul mod de organizare a recepționării corespondenței pentru a lipsi de efecte notificarea. O asemenea concluzie se impune cu atât mai mult în prezenta cauză, în care materialele dosarului confirmă că aceeași adresă a fost utilizată în mod repetat pentru comunicarea actelor destinate lui Vasile Lesnic, fără ca anterior să fi fost semnalată vreo neregularitate cu privire la recepționarea corespondenței.

Prin urmare, notificarea efectuată în aceste condiții îndeplinește cerințele art. 109 din Codul administrativ. 6

În altă ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că potrivit art. 24 din Codul administrativ, participanții la procedura de contencios administrativ trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi îndeplinească obligaţiile cu bună-credinţă, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanţi.

Conform art. 226 alin. (2) din Codul administrativ, hotărîrile în fond se motivează în scris în termen de 45 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii de apel sau de recurs depuse în termen sau în termen de 45 de zile lucrătoare de la depunerea unei cereri de motivare a hotărîrii.

În speță, cererea de apel nemotivat de către Vasile Lesnic a fost depusă la 14 martie 2025. În aceste condiții termenul pentru redactarea hotărârii motivate s-a împlinit la 22 mai 2025. Tot pe 22 mai 2025 pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată a fost publicată hotărârea motivată.

În conținutul cererii de apel nemotivată, Vasile Lesnic însuși a menționat că apelul motivat și probele în susținerea acestuia vor fi depuse după redactarea hotărârii motivate. Prin urmare, acestuia îi erau cunoscute obligațiile care îi incumbă în legătură cu inițierea căii de atac apelul în procedura contenciosului administrativ, și anume despre faptul că urmează să prezinte apelul motivat.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că inițiind procedura de apel împotriva unei hotărâri judecătorești, apelantul Vasile Lesnic urma să se intereseze periodic de soarta dosarului. La fel, acesta urma să ia măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre care acesta cunoștea.

Depunând cererea de apel nemotivată la 14 martie 2025 și împlinindu-se termenul redactării hotărârii motivate la 22 mai 2025, este imputabilă lui Vasile Lesnic pasivitatea în întreprinderea acțiunilor de aducere la conformitate a apelului său. De la 22 mai 2025 când a expirat termenul de redactare a hotărârii motivate și până la 4 mai 2026 când a fost emisă încheierea Curții de Apel Centru de declarare a inadmisibilității cererii de apel, Vasile Lesnic nu a întreprins nicio acțiune de a se interesa de soarta dosarului sau de aduce la conformitate cererea sa de apel.

Cu atât mai mult, această exigență era previzibilă pentru apelant în circumstanțele în care acesta indicase expres în cererea din 14 martie 2025 că urma să depună apelul motivat după redactarea hotărârii motivate.

O asemenea conduită nu poate fi conciliată cu obligația de exercitare cu bună- credință a drepturilor procesuale prevăzută de art. 24 din Codul administrativ. Apelantul nu putea lăsa procedura inițiată de el într-o stare de inacțiune pentru o perioadă nedeterminată și, ulterior, să transfere exclusiv asupra instanței consecințele propriei omisiuni de a urmări desfășurarea procesului și de a-și completa cererea de apel (a se vedea și decizia nr. 3r-226/25, §39). 7

Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de lege, ori termenul de apel este considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea lui atrage după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

În aceste circumstanțe, chiar dacă s-ar admite existența unor deficiențe în comunicarea hotărârii motivate, acestea nu sunt suficiente, prin ele însele, pentru a înlătura consecințele pasivității procesuale a apelantului. Între conduita instanței și propria conduită procesuală a părții trebuie păstrat un just echilibru, iar obligația instanței de comunicare a actelor judiciare nu exonerează participantul care a inițiat calea de atac de obligația minimă de a urmări, la intervale rezonabile, evoluția procedurii cunoscute de acesta.

Prin urmare, neexercitarea în mod corespunzător a căii de atac a apelului este imputabilă lui Vasile Lesnic, întrucât neprezentarea apelului motivat nu constituie rezultatul exclusiv al unei circumstanțe independente de voința sa, ci și consecința propriei lipse de diligență procesuală. Prin urmare, și din această perspectivă recursul lui Vasile Lesnic nu poate fi admis.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie atestă că, soluția emisă de către instanța de apel este una întemeiată legal și în corespundere cu circumstanțele cauzei. 59. Ţinând cont de cele expuse şi în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Vasile Lesnic, reprezentat de avocatul Alexandru Bîtcă, împotriva încheierii din 4 mai 2026 a Curții de Apel Centru. Decizia este irevocabilă. Președinte, judecător Diana Stănilă Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 8