2ra-945/25 — Anularea ordinelor de concediere, reîncadrarea la locul de muncă, încasarea prejudiciului moral și material, constatarea faptelor

La 24 iulie 2023, Victor Pascal a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Cartnord”, solicitând anularea ordinelor de concediere, reîncadrarea la locul de muncă, încasarea prejudiciului material și moral, a cheltuielilor de judecată și constatarea faptelor.

În susținerea cererii, reclamantul a arătat că, în temeiul contractului individual de muncă nr. 431 din 26 iulie 2021, a fost angajat în funcția de electrician aparate măsură și control, cu un salariu de 7 500 lei. Prin acordul adițional nr. 2 din 1 iunie 2022, denumirea funcției a fost modificată în inginer aparate de măsură, control și automatică în electronică, iar prin acordul adițional nr. 3 din 1 noiembrie 2022, salariul a fost majorat de la 8 500 lei la 12 500 lei.

Reclamantul a menționat că abia la 1 martie 2023 administrația SRL „Cartnord” i-a prezentat spre familiarizare și semnare fișa postului, în care se prevedea că inginerul aparate de măsură, control și automatică în electronică trebuie să dețină grupa a III-a de securitate electrică. Prin scrisoarea nr. 34/23 din 15 martie 2023, angajatorul a solicitat prezentarea actelor care permit exercitarea obligațiunilor specificate în fișa postului, iar reclamantul a răspuns că toate actele necesare fuseseră prezentate la momentul angajării.

Prin ordinul nr. 50 din 24 martie 2023, în temeiul concluziilor inginerului pentru tehnica securității V. Marciuc, reclamantului i-a fost aplicată staționarea în temeiul art.80 din Codul muncii, fără achitarea salariului.

Reclamantul a considerat ordinul ilegal și a solicitat anularea acestuia, cerând totodată angajatorului să fie îndrumat pentru instruirile necesare obținerii grupei III de securitate electrică, invocând că cerințele din fișa postului nu îi fuseseră aduse la cunoștință la momentul semnării contractului individual de muncă. Prin scrisoarea nr. 49/23 din 11 aprilie 2023, angajatorul l-a informat pe reclamant că va fi îndreptat pentru susținerea examenului de obținere a grupei III de securitate electrică, iar prin scrisoarea nr.50/23 din aceeași dată i-a comunicat că examenul va avea loc la 14 aprilie 2023, ora 11:10. 1

Reclamantul a apreciat că termenul de pregătire acordat — de doar trei zile — era insuficient, întrucât, potrivit pct. 28 din Anexa nr. 2 la Normele de securitate la exploatarea instalațiilor electrice aprobate prin Hotărârea ANRE nr. 394/2019, candidații respinși la examen pot fi admiși pentru o nouă examinare nu mai devreme de două săptămâni.

Deoarece Victor Pascal a obținut calificativul nesatisfăcător la examenul din 14 aprilie 2023, prin ordinul nr. 89C din 27 aprilie 2023 acesta a fost rechemat din staționare și eliberat din serviciu începând cu 28 aprilie 2023, în temeiul art.86 alin. (1) lit. z) din Codul muncii. La 20 iunie 2023, reclamantul a solicitat anularea ordinului de concediere, anexând talonul de autorizare nr. 458 din 9 iunie 2023 privind obținerea grupei III de securitate electrică, și a cerut restabilirea la locul de muncă cu plata sumelor ratate. Prin scrisoarea nr.82/29 din 26 iunie 2023, angajatorul a respins cererea, emițând ordinul nr. 125C din 26 iunie 2023.

Reclamantul a considerat ordinele nr. 89C din 27 aprilie 2023 și nr. 125C din 26 iunie 2023 ilegale și neîntemeiate, invocând încălcarea dreptului la respectarea vieții private și a principiului nediscriminării. A susținut că concedierea a fost precedată de o campanie de presiune organizată de directorul general Victor Morgun, materializată prin emiterea mai multor ordine de sancționare disciplinară, ulterior anulate, și că în locul său a fost angajată o persoană care, la momentul numirii, nu deținea talonul de autorizare pentru grupa III de securitate electrică.

Cu privire la prejudiciul material prin aplicarea art. 330 alin. (2) din Codul muncii, reclamantul a solicitat încasarea sumei de 52 361 lei, reprezentând salariul neachitat pentru perioada absenței forțate, cu rezervarea dreptului de a concretiza pretențiile. Cu privire la prejudiciul moral, a solicitat suma de 50 000 lei, iar cu titlu de cheltuieli de judecată — suma de 5 000 lei, reprezentând onorariul avocatului Alexandr Tvicenco în baza contractului de asistență juridică nr. 10/07 din 10 iulie 2023.

Instanța de apel a reținut că, din materialele cauzei, rezultă că Victor Pascal a fost angajat la 26 iulie 2021 în funcția de electrician aparate măsură și control, funcție a cărei denumire a fost ulterior modificată în inginer aparate de măsură, control și automatică în electronică. Fișa postului, care prevedea obligativitatea deținerii grupei III de securitate electrică, i-a fost înmânată abia la 1 martie 2023.

Curtea de Apel Centru a constatat că, din momentul angajării și până la înmânarea fișei postului, angajatorul nu a solicitat salariatului actul ce confirmă deținerea grupei III de securitate electrică și nu a depus nicio solicitare către ANRE pentru înscrierea acestuia la examenul de verificare a cunoștințelor, deși fișa postului prevedea testarea cunoștințelor de două ori pe an.

A mai fost reținut că reclamantul a fost înștiințat despre data examenului la 11 aprilie 2023, cu doar trei zile înainte de desfășurarea acestuia, termen apreciat ca insuficient pentru pregătire. Potrivit pct. 28 din Anexa nr. 2 la Normele de securitate la exploatarea instalațiilor electrice aprobate prin Hotărârea ANRE nr. 394/2019, candidații respinși la examen pot fi admiși pentru o nouă examinare nu mai devreme de două săptămâni, ceea ce prezumă că timpul necesar pregătirii nu poate fi mai mic de două săptămâni.

Instanța de apel a apreciat că angajatorul nu a dat dovadă de bună-credință, emițând ordinul de concediere la 27 aprilie 2023 fără a-i acorda salariatului dreptul la o nouă examinare, drept prevăzut de normele ANRE. A concluzionat că ordinul nr. 89C din 27 aprilie 2023 a fost emis nelegitim, fapt ce generează dreptul reclamantului de a fi restabilit în funcție, în temeiul art. 89 și art. 90 din Codul muncii. Cu privire la salariul pentru absența forțată, instanța de apel a considerat întemeiată obligarea angajatorului la plata acestuia pentru perioada 28 aprilie 2023 3 — 23 noiembrie 2023, în temeiul art. 90 alin. (2) lit. a) și art. 330 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, suma neputând depăși 52 361 lei.

Referitor la prejudiciul moral, Curtea de Apel Centru a apreciat că suma de 10 000 lei reprezintă o satisfacție echitabilă pentru suferințele morale suportate de reclamant, în raport cu natura dreptului lezat — eliberarea nelegitimă din serviciu — și cu împrejurarea că reclamantul nu a argumentat detaliat în ce a constat prejudiciul moral. A reținut că, potrivit art. 90 alin. (3) din Codul muncii, mărimea reparării prejudiciului moral nu poate fi mai mică decât un salariu mediu lunar al salariatului.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de apel a constatat că interesele reclamantului au fost reprezentate de avocatul Alexandr Tvicenco, onorariul achitat în sumă de 5 000 lei fiind dovedit prin bonul de plată seria EZ nr. 307889 din 10 iulie 2023. A apreciat că această sumă este echitabilă, reieșind din complexitatea cauzei, aportul avocatului și perioada aflării cauzei pe rolul instanțelor. Alegațiile apelantei privind netemeinicia hotărârii contestate au fost apreciate ca nefondate, instanța de apel concluzionând că prima instanță a examinat legal pricina și a emis o hotărâre legală.

Recurenta a invocat admisibilitatea recursului în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că decizia atacată este arbitrară, întrucât se bazează pe o aplicare vădit nerezonabilă a normelor juridice și a circumstanțelor cauzei. A arătat că instanțele au deturnat sensul și domeniul de aplicare a normelor de drept incidente, deducând dintr-o normă tehnică inferioară o obligație inexistentă în Codul muncii — aceea de menținere a raportului de muncă până la reexaminarea angajatului — fără a motiva prevalența acesteia asupra legii organice.

Recurenta a susținut că instanțele au interpretat eronat și extensiv dispozițiile pct. 28 din Anexa nr. 2 la Normele de securitate la exploatarea instalațiilor electrice NE1-02:2019, aprobate prin Hotărârea ANRE nr. 394/2019, conferindu-le un efect pe care textul acestora nu îl prevede. A arătat că textul pct. 28 are caracter tehnico-procedural și stabilește intervalul minim dintre două examinări consecutive, fără a conferi salariatului un drept subiectiv de a fi 4 menținut în funcție până la reexaminare și fără a institui o obligație a angajatorului de suspendare a efectelor concedierii.

Recurenta a invocat că instanțele au transformat în mod eronat dreptul facultativ al salariatului de a fi admis la o nouă examinare într-o obligație a angajatorului de a menține raportul de muncă, ceea ce contravine principiului ierarhiei actelor normative consacrat de art. 7 din Legea nr.100/2017 privind actele normative. A menționat că normele tehnice aprobate prin hotărârea unei autorități publice nu pot modifica, completa sau contrazice Codul muncii, care reglementează exclusiv nașterea, modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor juridice de muncă.

Recurenta a susținut că prevederile art. 212-213 din Codul muncii, invocate de instanțe, nu instituie o obligație a angajatorului de trimitere la examinare, ci vizează formarea profesională continuă și stagiile de instruire, nu examinările tehnice de conformitate impuse de reglementările ANRE. Grupa III de securitate electrică ar reprezinta o condiție de conformitate obligatorie pentru exercitarea funcției, nu o formare profesională cu caracter facultativ, astfel că obligația de a favoriza formarea profesională nu se traduce într-o obligație de menținere în funcție în lipsa calificării obligatorii.

Cu privire la termenul de pregătire acordat salariatului, recurenta a contestat concluzia instanțelor, arătând că angajatorul nu are competența legală de a stabili data examinării, aceasta revenind Comisiei specializate din cadrul ANRE.

A susținut că, la 11 aprilie 2023, angajatorul l-a informat pe Victor Pascal în cel mai scurt termen posibil după primirea comunicării oficiale, perioada 8-9 aprilie 2023 fiind nelucrătoare. A mai arătat că, din nota de serviciu din 27 martie 2023, prin care salariatul însuși a solicitat înscrierea la examen, și până la data examinării din 14 aprilie 2023, a existat un interval de peste două săptămâni, astfel că salariatul a dispus de timp suficient pentru pregătire.

Recurenta a invocat, de asemenea, că instanța de apel a reluat pur și simplu raționamentele și concluziile primei instanțe, fără a aduce argumente proprii sau suplimentare, ceea ce indică o lipsă de analiză individualizată a motivelor de apel.

Subsidiar, recurenta a invocat și temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, susținând că interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. A făcut referire la dosarul nr. 2a-1354/23, în care Curtea de Apel Chișinău a reținut ca motiv valabil de concediere necorespunderea profesională constatată prin atestare, apreciind că nepromovarea examenului ANRE pentru obținerea grupei III reprezintă o necorespundere obiectivă cu cerințele postului. 5

Recurenta a concluzionat că măsurile dispuse de instanțe — restabilirea în funcție, acordarea compensației pentru absența forțată și obligarea la plata prejudiciului moral — sunt lipsite de suport juridic, întrucât concedierea a fost dispusă legal pentru un temei obiectiv, respectiv lipsa grupei III de securitate electrică, condiție minimă obligatorie pentru exercitarea funcției de inginer instrumentar.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.” 6

Din materialele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost comunicată participanților la proces la data de 24 octombrie 2025 (Vol. II, 47). Prin urmare, recursul declarat la 22 decembrie 2025 este considerat a fi depus în termen.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De remarcat că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele dezvoltate de Curtea de Apel Centru, întrucât acestea sunt fondate pe o interpretare corectă a normelor de drept material și procedural incidente cauzei, precum și pe o analiză riguroasă a circumstanțelor dovedite prin probatoriul administrat.

Completul de judecată aderă la concluziile instanței de apel, care a examinat suficient circumstanțele esențiale ale cauzei și a reținut, în mod coerent, că ordinul de concediere a fost emis în condițiile în care angajatorul nu a asigurat salariatului o posibilitate reală de conformare la cerința privind deținerea grupei III de securitate electrică. Instanța de apel a avut în vedere că fișa postului, care prevedea 7 această cerință, i-a fost adusă la cunoștință reclamantului abia la 1 martie 2023, deși raportul de muncă exista din anul 2021, iar anterior angajatorul nu solicitase actul respectiv și nu întreprinsese măsuri pentru verificarea periodică a cunoștințelor.

Critica recurentei privind caracterul tehnic al normelor ANRE și inexistența unei obligații legale de menținere a raportului de muncă până la reexaminare nu justifică îndepărtarea de la concluziile instanței de apel. Decizia recurată nu se întemeiază pe ideea substituirii reglementărilor muncii prin norme tehnice, ci pe aprecierea conduitei angajatorului în ansamblul raportului de muncă, inclusiv prin prisma faptului că salariatul a fost anunțat despre examen cu un termen foarte scurt înainte de desfășurarea acestuia, iar concedierea a fost dispusă fără a i se acorda posibilitatea unei noi examinări în intervalul prevăzut de reglementările aplicabile.

În aceste condiții, instanța de apel a oferit un răspuns suficient criticilor privind legalitatea concedierii, restabilirea în funcție și consecințele patrimoniale ale eliberării nelegitime din serviciu. Argumentele din recurs exprimă, în esență, dezacordul recurentei cu aprecierea deja verificată a circumstanțelor cauzei, fără a evidenția elemente care să impună o altă concluzie asupra soluției menținute de instanța de apel.

În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că instanța de apel a verificat complet raportul juridic dedus judecății, a stabilit corect circumstanțele relevante ale cauzei și a dat o calificare juridică adecvată pretențiilor formulate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cartnord”, reprezentată de avocata Alexandrina Sîlța, ca fiind vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cartnord”, reprezentată de avocata Alexandrina Sîlța. Încheierea este irevocabilă. Președinte Diana Stănilă Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 8