2ra-1064/24 — Înlaturarea obstacolelor.

La 26 mai 2023, Elena Culeva a depus cerere de chemare în judecată împotriva Liliei Tiuliu și Valeri Curudimov privind obligarea pârâților de a-i asigura accesul la terenul situat în or. *****, str. *****nr. *****, nr. cadastral *****, pentru efectuarea lucrărilor de întreținere a construcțiilor și amenajarea gardului din profnastil; obligarea de a demonta gardul din profnastil instalat între terenurile cu nr. cadastrale ***** și *****, cu pretinsa încălcare a hotarului; obligarea de a nu-i crea obstacole la amenajarea gardului pe hotarul indicat în Actul de constatare pe teren din 3 iunie 2021; obligarea de a demonta profnastilul cu lățimea de un metru din partea interioară a portiței metalice; obligarea de a înfunda țeava de scurgere a apei instalată în peretele de sprijin; obligarea de a muta scara metalică instalată parțial pe terenul său; stabilirea hotarului fix dintre terenul reclamantei, cu nr. cadastral *****, situat în or. *****, str. *****nr. *****, și terenul pârâților, cu nr. cadastral *****, situat în or. *****, str. ***** nr. *****, determinat în baza Actului de constatare pe teren din 3 iunie 2021; precum și obligarea de a scoate fântâna de legătură de la peretele casei reclamantei la distanța de trei metri de la linia hotarului.

Reclamanta a invocat că este proprietara terenului și casei situate în or. *****, str. ***** nr. *****, iar pârâții sunt proprietarii imobilelor învecinate situate în or. Ceadîr-Lunga, str. ***** nr. *****.

Aceasta a susținut că pârâții nu respectă obligațiile de vecinătate, nu îi permit accesul pentru efectuarea lucrărilor de întreținere, au instalat gardul și alte construcții cu încălcarea hotarului, iar prin amplasarea țevii de scurgere, a scării metalice și a fântânii de legătură i-ar fi afectat exercitarea dreptului de proprietate asupra bunului său.

Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga din 29 septembrie 2023, s-a încasat de la Elena Culeva în beneficiul Liliei Tiuliu suma de 2 300 lei, reprezentând cheltuieli pentru serviciile executorului judecătoresc aferente întocmirii actului de constatare a faptelor și stărilor de fapt din 1 iulie 2022.

Prin decizia suplimentară a Curții de Apel Comrat din 27 iunie 2024, s-a menținut încheierea Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga din 24 mai 2023, prin care a fost admisă cererea de recuzare a specialistului Ivan Cambur, și s-a încasat de la Elena Culeva în beneficiul Liliei Tiuliu suma de 6 000 lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată legate de acordarea asistenței juridice în instanța de apel.

Instanța de apel a reținut, în esență, că nu există temeiuri pentru casarea hotărârii primei instanțe și a hotărârii suplimentare, acestea fiind adoptate fără încălcarea normelor de drept material și procesual, cu aprecierea probelor prezentate de părți.

Curtea de apel a menționatr că, potrivit listei deținătorilor certificatelor inginerului cadastral anexate la materialele cauzei, inginerul cadastral Ivan Cambur figurează cu numărul de ordine *****, în care este indicată data certificării inițiale a inginerului cadastral, precum și valabilitatea acestuia. Data certificării inițiale a inginerului cadastral Ivan Cambur este 30.09.2021. Prin urmare, la 03.06.2021 la executarea lucrărilor cadastrale în scopul emiterii ”actului de constatare pe teren din 03.06.2021”, inginerul cadastral Ivan Cambur nu a avut certificatul inginerului cadastral la data întocmirii acestui act, primindu-l mai 2 târziu, și anume la 30.09.2021, și în acest caz Ivan Cambur nu avea dreptul să execute lucrări cadastrale. Actul de constatare pe teren a fost întocmit la 03.06.2021, când în vigoare erau prevederile Hotărârii Guvernului nr. 817 din 11.11.2020 și obligația existenței certificatului inginerului cadastral a fost pusă pe seama lui Ivan Cambur, care la data executării lucrărilor cadastrale nu a avut certificatul inginerului cadastral, primindu-l la 30.09.2021.

Luând în considerație cele spuse mai sus, Curtea de apel a considerat că instanța întemeiat a recunoscut Actul de constatare pe teren din 03.06.2021 ca probă inadmisibilă.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate criticile referitoare la inadmisibilitatea Actului de constatare pe teren din 3 iunie 2021, precum și criticile privind încasarea cheltuielilor pentru serviciile executorului judecătoresc.

În motivarea recursului, recurenta invocă temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a) și e) din Codul de procedură civilă, susținând că instanțele au interpretat eronat normele aplicabile lucrărilor cadastrale și au apreciat vădit nerezonabil probele administrate.

Recurenta susține că instanțele au respins neîntemeiat ca probă Actul de constatare pe teren din 3 iunie 2021, întocmit de inginerul cadastral Cambur Ivan, pe motiv că acesta nu ar fi fost certificat. La data întocmirii actului, pentru lucrările cadastrale de identificare a bunului imobil executate de Agenția Servicii Publice și structurile sale teritoriale nu era necesară certificarea suplimentară invocată de instanțe.

Recurenta menșionează că Actul de constatare pe teren din 3 iunie 2021 confirma corespunderea datelor cadastrale cu situația din teren, linia hotarului dintre terenuri, amplasarea porții metalice pe terenul său, instalarea parțială a scării metalice de către pârâți pe terenul său și amplasarea căminului de vizitare cu nerespectarea distanței față de hotar.

Totodată, recurenta critică faptul că instanțele au acordat o valoare probantă mai mare Actului de constatare a faptelor și stărilor de fapt din 1 iulie 2022, 3 întocmit de executorul judecătoresc la solicitarea pârâților, deși acesta nu putea substitui măsurătorile cadastrale efectuate de un specialist.

Recurenta mai susține că prima instanță a admis neîntemeiat cererea de recuzare a specialistului Cambur Ivan, lipsind-o astfel de posibilitatea de a administra proba prin audierea specialistului și de a obține explicații tehnice privind hotarul în teren.

Cu privire la hotărârea suplimentară din 29 septembrie 2023, recurenta invocă încasarea nelegală a sumei de 2 300 lei pentru serviciile executorului judecătoresc, susținând că asemenea cheltuieli nu se încadrează în art. 90 din Codul de procedură civilă și nu pot fi asimilate cercetării probelor la fața locului potrivit art. 120 din același cod.

Recurenta mai invocă faptul că instanța de apel nu s-a expus în dispozitiv asupra solicitărilor privind casarea hotărârii suplimentare din 29 septembrie 2023 și a încheierii din 24 mai 2023 privind recuzarea specialistului.

La 5 decembrie 2024, avocatul Evghenii Becu, în interesele Liliei Tiuliu a a depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.” 4

Articolul 433 alin. (1), lit. f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Recursul împotriva deciziei Curții de Apel Comrat a fost depus prin intermediul serviciului poștal. Deși pe plicul anexat la materialele cauzei nu este aplicată ștampila Î.S. „Poșta Moldovei”, care să ateste data depunerii trimiterii la oficiul poștal, din informația publică plasată pe pagina web a Î.S. „Poșta Moldovei”, la rubrica „Serviciul on-line de urmărire a expedierii (Track & Trace)”, rezultă că trimiterea poștală cu numărul DS8011299994AS a ajuns la oficiul poștal de livrare la 23 septembrie 2024.

În aceste condiții, Completul de judecată constată că recursul declarat de Elena Culeva a fost depus în termenul prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că potrivit art. 442 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii contestate în limitele invocate în recurs, prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432.

În speță, recurenta a invocat temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a) și e) din Codul de procedură civilă, susținând că instanțele ierarhic inferioare au interpretat eronat prevederile Hotărârii Guvernului nr. 817 din 11 noiembrie 2020, ale Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998 și au apreciat vădit nerezonabil probele administrate, în special Actul de constatare pe teren din 3 iunie 2021.

Examinând conținutul cererii de recurs, completul constată că recurenta nu a formulat critici apte să demonstreze incidența art. 432 alin. (1) lit. a) din Codul 5 de procedură civilă. Deși a susținut că interpretarea dată de instanțe normelor privind certificarea specialiștilor în domeniul cadastrului ar fi contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, recurenta nu a indicat o jurisprudență concretă a Curții Supreme de Justiție, aplicabilă unor circumstanțe similare, de la care instanța de apel s-ar fi abătut.

Simpla invocare a unei interpretări proprii asupra normelor aplicabile lucrărilor cadastrale nu este suficientă pentru a atrage incidența art. 432 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă. Acest temei presupune existența unei contradicții reale între interpretarea legii din hotărârea contestată și jurisprudența uniformă a Curții Supreme de Justiție, dar nu doar dezacordul părții cu modul în care instanța de apel a interpretat cadrul normativ incident.

Cu privire la temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, completul de judecată reține că recurenta nu a demonstrat că decizia instanței de apel ar fi arbitrară sau că s-ar întemeia determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Potrivit art. 442 alin. (2) CPC, instanța de recurs este ținută de modul în care au fost apreciate probele de instanțele inferioare, cu excepția situației în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) – hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

În speță, instanța de apel a analizat raportul dintre Actul de constatare pe teren din 3 iunie 2021 și Actul de constatare a faptelor și stărilor de fapt din 1 iulie 2022, întocmit de executorul judecătoresc. Curtea de Apel Comrat a reținut că actul executorului judecătoresc are forță probantă potrivit art. 25 din Codul de executare, că reclamanta a luat cunoștință de acest act în cursul examinării cauzei în prima instanță și că nu a prezentat probe apte să confirme ilegalitatea acestuia.

Criticile recurentei potrivit cărora Actul de constatare pe teren din 3 iunie 2021 ar confirma linia hotarului, amplasarea porții metalice pe terenul său, instalarea parțială a scării metalice pe terenul său și amplasarea căminului de vizitare cu încălcarea distanței față de hotar reprezintă, în realitate, solicitări de reevaluare a probelor. Instanța de recurs nu poate substitui aprecierea probelor realizată de instanțele inferioare, în lipsa demonstrării unui caracter arbitrar ori vădit nerezonabil al acestei aprecieri. 6

Completul reține că instanța de apel nu a ignorat criticile esențiale formulate în apel, dar a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe în limitele motivelor invocate, a analizat argumentele privind certificarea inginerului cadastral, admisibilitatea Actului de constatare pe teren, valoarea probantă a actului întocmit de executorul judecătoresc și cheltuielile aferente hotărârii suplimentare. Faptul că instanța de apel a dat acestor argumente o soluție nefavorabilă recurentei nu echivalează cu lipsa examinării lor.

În aceste condiții, completul de judecată constată că recursul nu relevă o problemă de drept care să impună intervenția Curții Supreme de Justiție și nu demonstrează existența unei interpretări contrare jurisprudenței uniforme ori a unei aprecieri vădit nerezonabile a probelor. Argumentele recurentei exprimă, în esență, dezacordul acesteia cu soluția pronunțată și cu valoarea probantă atribuită unor înscrisuri, aspecte care exced limitele controlului de legalitate exercitat în recurs.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat potrivit Secțiunii a II-a din Capitolul XXXVIII al Codului de procedură civilă are ca obiect verificarea legalității hotărârii recurate prin prisma temeiurilor strict prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, iar nu rejudecarea fondului cauzei.

În aceste circumstanțe, completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, fiind vădit neîntemeiată.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Elena Culeva. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Diana Stănilă Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 7