2ra-982/22 — obligarea defrisarii plantatiilor de struguri, obligarea instalarii sistemului de drenaj, incasarea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-982/2022

2-17004149-01-2ra-18072022

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central (D. Guțu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (D. Fujenco, A. Mironov, L. Caraianu)

Î N C H E I E R E

16 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Cioban Stepanida și

Cioban Ilia,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Cioban

Stepanida împotriva lui Cara Dmitri, Cara Evdochia, intervenient accesoriu Cioban

Ilia, cu privire la obligarea defrișării plantațiilor de struguri, obligarea instalării

sistemului de drenaj și încasarea prejudiciului moral în sumă de 10 000 de lei,

împotriva deciziei din 23 februarie 2022 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă :

La 22 septembrie 2017, Cioban Stepanida a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva lui Cara Dmitri, solicitând obligarea de a defrișa din contul său

plantațiile de struguri care au fost plantate cu încălcarea distanței minime până la

peretele exterior al casei de locuit din mun. Xxxx, cu demontarea construcției

metalice, obligarea de a instala sistemul de drenaj și a altei scurgeri de pe

acoperișul casei și din curte pe lungimea hotarelor comune ale loturilor de teren

aflate în vecinătate în așa mod ca să nu fie inundat lotul său de teren, obligarea de a

strămuta veceul de curte amplasat ilegal și încasarea prejudiciului moral în sumă

de 10 000 de lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a indicat, că este

coproprietara casei și a lotului de teren din mun. xxxx. În vecinătate, pe str. xxxx,

este amplasată casa și lotul de teren care-i aparțin lui Cara Dmitri.

A invocat că conform prevederilor art. 389 alin. (1) din Codul civil, orice

construcție, lucrare sau plantație se poate face de către coproprietarul terenului

numai cu respectarea unei distanțe minime față de linia de hotar. Astfel, în

apropierea nemijlocită de peretele exterior al casei de locuit a reclamantei, la o

distanță de 1,2 - 1,3, Cara Dmitri a instalat a construcție metalică și a plantat viță

de vie.

Deoarece lipsește un alt sistem de scurgere a apelor torențiale și a altor

1

scurgeri de pe clădirile ce-i aparțin pârâtului, apa se scurge nemijlocit în curtea

reclamantei, ca rezultat apa curge sub fundamentul casei de locuit. S-a adresat de

nenumărate ori către pârât de a lua măsurile necesare pentru ameliorarea situației,

însă acesta nu a întreprins nimic.

A relatat că, ca urmare a acțiunilor ilicite sus menționate curtea de pe lângă

casă se umple cu apă, iar partea casei adiacentă plantațiilor de struguri practic

permanent este umedă și din această cauza în casă apare umiditate, pereții devin

umezi și se deformează, se distruge fundamentul și elementele portante ale clădirii.

De asemenea, pârâtul încălcând prevederile legislației cu privire la urbanism și

sanitărie, care interzic amplasarea veceului din curte la o distanta nu mai mică de

20 de metri de la clădire, a amplasat la distanță de un metru de la hotarul lotului de

teren și la o distanță de 3 metri de la casa de locuit, construcția nominalizată.

Reclamanta a indicat că exploatarea clădirilor, construcțiilor și plantațiilor de

către Cara Dmitri influențează negativ și inadmisibil asupra casei sale de locuit.

A notat reclamanta că în rezultatul comiterii acțiunilor sus menționate i-au

fost cauzate suferințe morale considerabile. Astfel, în urma comiterii acțiunilor

ilicite solicită încasarea de la pârât a prejudiciului moral în sumă de 10 000 de lei.

Prin încheierea protocolară din 08 iulie 2018, a Judecătoriei Comrat, sediul

Central, Cioban Ilia a fost atras în proces în calitatea de intervenient accesoriu.

Prin încheierea protocolară din 26 martie 2019, a Judecătoriei Comrat, sediul

Central, în proces a fost atras în calitatea copîrît, Cara Evdochia.

Prin hotărârea din 25 februarie 2021, a Judecătoriei Comrat, sediul Central,

cererea de chemare în judecată depusă de Cioban Stepanida împotriva lui Cara

Dmitri, a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 25 februarie 2021, Cioban Stepanida, a depus cerere de apel împotriva

hotărârii din 25 februarie 2021, a Judecătoriei Comrat, sediul Central, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei decizii noi

privind admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia din 23 februarie 2022 a Curții de Apel Comrat, s-a admis cererea

de apel depusă de Cioban Stepanida, s-a casat hotărârea din 25 februarie 2021 a

Judecătoriei Comrat, sediul Central și s-a emis o decizie nouă prin care a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Cioban Stepanida împotriva lui

Cara Dmitri, ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel instanța de apel a menționat că, nu au fost prezentate

probe precum că plantațiile de struguri de vie și arcul instalat încalcă drepturile

reclamantului, cauzând astfel un impact negativ asupra lotului de teren sau a

construcției. Cu referire la veceu, nu a fost prezentată nici o probă cu privire la

dimensiunile și distanța dintre construcții, precum și probe că acesta mai există.

A relatat Curtea de Apel Comrat că, deoarece cererea de chemare în judecată

nu a fost probată, respectiv, nu poate fi admisă solicitarea cu privire la încasarea

prejudiciului moral în sumă de 10 000 de lei.

Astfel, argumentele apelantului prezentate în cerere de apel ca temei pentru

casarea hotărârii instanței de fond și admiterea apelului, nu pot fi luate în

considerare de către instanța de apel, deoarece sunt combătute de circumstanțele

cauzei.

La 27 mai 2022, Cioban Stepanida și Cioban Ilia, au declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel din 23 februarie 2022 prin care au solicitat casarea

2

deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului au invocat că, instanțele ierarhic inferioare nu au

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, aplicând o lege care nu trebuia să fie

aplicată, interpretând în mod eronat legea.

Au menționat recurenții că, la examinarea cauzei în instanța de fond a fost

anexat un act de constatare a hotarelor terenului din 12 august 2019, în

conformitate cu care au fost stabilite hotarele terenului, care aparține reclamantei,

inclusiv în partea hotarelor adiacente cu pârâții. Actul respectiv a fost întocmit în

conformitate cu prevederile art. 15 din Legea cadastrului bunurilor imobile. Astfel,

au fost introduse modificări în registrul bunurilor imobile, în conformitate cu care

terenul reclamanților a fost majorat de la 0,0582 ha la 0,06 ha.

Consideră că, contrar argumentelor instanțelor judecătorești, prin probele

prezentate se atestă dimensiunea terenului care aparține reclamantei, cât și hotarele

între terenurile adiacente a reclamantei și pârâților. Acest act suplimentar,

împreună cu alte probe prezentate anterior confirmă în mod convingător

presupusele încălcări prin amplasarea construcției metalice și construirea veceului

cu încălcarea distanței minime de la linia hotarelor terenurilor.

Notează că, faptele constatate și fixate prin întocmirea prezentului act există și

sunt valabile, neinfirmate prin alte probe și argumente, care atestă că exploatarea

construcțiilor și plantațiilor de către partea pârâtă, precum și lipsa unui sistem de

drenaj dotat pe terenul învecinat, are un impact inacceptabil asupra casei de locuit

a reclamantei.

La 18 iulie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia cererii de recurs depusă de către Cioban Stepanida și Cioban Ilia, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 86, vol. 2).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Comrat a pronunțat dispozitivul deciziei la 23

februarie 2022. Decizia motivată a fost expediată participanților la proces la data

de 18 aprilie 2022 (f.d. 56, vol. 2) și recepționată de către recurenți la data de 20

aprilie 2022 (f.d. 61, vol. 2).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că Cioban Stepanida și Cioban Ilia, s-au

conformat prevederilor legale, declarând recurs la 27 mai 2022, împotriva deciziei

instanței de apel, în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

3

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele

4

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Cioban

Stepanida și Cioban Ilia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Cioban Stepanida și

Cioban Ilia.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

5